CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Expunerea coroanei maghiare a Sf.Ştefan la Cluj-Napoca, în anul centenarului Marii Uniri, este cel puţin o gafă, dacă nu o sfidare şi o provocare. VIDEO

 

 

Sfânta Coroană maghiară, falsul fundament al iredentismului Ungariei

 

Expunerea Coroanei Sf. Ștefan la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, cu ocazia Zilei Naționale a României – care este și prima zi a anului centenar –  este, fără îndoială, o insultă, o obrăznicie diplomatică fără margini, pe care noi nu numai că o înghițim, dar o și plătim (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a plătit o asigurare de 50.000 de lei).

Indubitabil, sursa obrăzniciei maghiare își are fundamentul în indiferența sau indolența românească, într-un timp în care reperele identitare dispar încet-încet din conștiința națională.

Sfânta Coroană maghiară presupus catolică este de fapt ortodoxă, şi nu provine de la Roma, ci de la Constantinopol, fiind folosită în prezent de propaganda Gărzii Maghiare.

Actest simbol al Ungariei (prezent pe stemă, drapel şi monede), coroana în cauză este atribuită în mod eronat primului rege al Ungariei, canonizat ca Sfântul Ştefan în anul 1083.

În prezent ea este folosită ca simbol al unităţii maghiarilor de pretutindeni, fiind înconjurată de mituri susţinute de o propagandă fără nici o legătură cu realitatea.

Autorităţile de la Budapesta au nevoie de acest simbol găzduit în Parlamentul maghiar, pentru a susţine teoria unităţii teritoriilor aflate în trecut sub stăpânirea regatului medieval maghiar sau a Imperiului Habsburgic.

Deşi istoricii maghiari sunt aprigi în a contesta etnogeneza poporului român, totuşi istoricii români nu s-au prea aplecat asupra adevăratei origini a a acestui element central al iredentismului maghiar.

A făcut-o totuşi în anul 2003, istoricul maghiar Laszlo Peter, profesor de istorie a Ungariei în cadrul University College din Londra, când a publicat un studiu intitulat “Sfânta Coroană a Ungariei – Vizibil şi Invizibil”, în care a făcut o analiză detaliată a evoluţiei simbolurilor ataşate acesteia de-a lungul timpului, în funcţie de conjunctura politică.

Subliniind faptul că această coroană, poate cea mai importantă relicvă a Ungariei, nu a fost analizată suficient de mult pentru a pune capăt speculaţiilor referitoare la originea şi doctrina sa, Peter afirmă că, pornind de la o cercetare pur istorică, a ajuns la o serie de concluzii extrem de interesante, care nu pot fi separate de factorul politic.

 

 

 

 

Basilica St. Ștefan din Budapesta

 

Origine papală neconfirmată

 

Coroana Sfântului Ştefan este înconjurată de o seamă de legende, însă nici una din sursele istorice nu atestă clar faptul că primul rege al Ungariei ar fi primit coroana păstrată până în ziua de azi chiar de la Vatican.

O primă relatare referitoare la originea coroanei provine de la episcopul Hartvik care a scris în jurul anului 1100-1110 o biografie a regelui că “Papa” (fără să-l identifice) i-a trimis regelui Ştefan “binecuvântarea sa şi o coroană”.

O altă variantă a legendei, apărută în jurul anului 1200, susţine că regele Ştefan l-ar fi trimis pe episcopul Astrik de Esztergom la Roma solicitând o coroană, care i-a fost trimisă – lipsind însă o descriere a acesteia. “Legenda Sfântului Ştefan” – scrisă cel mai probabil în jurul anului 1083, data canonizării regelui, la aproape 50 de ani de la moartea sa – susţine că “în al cincilea an de la moartea tatălui său i-au adus o scrisoare papală cu binecuvântări şi alesul Domnului a fost pus rege şi a fost uns cu ulei şi a fost încoronat cu o diademă regală”.

 

Relatările cele mai apropiate de evenimentele din timpul vieţii Sfântului Ştefan nu fac posibilă identificarea coroanei existente în prezent cu cea trimisă de la Vatican. În plus, documentele păstrate în arhivele Sfântului Scaun nu fac nici un fel de referire la o astfel de trimitere.

 

Coroana maghiară catolică este coroană bizantină ortodoxă

 

Coroana Sfântului Ştefan este alcătuită din trei elemente, conform cercetătorilor maghiari: coroana greacă, coroana latină şi crucea. Coroana greacă este formată dintr-o diademă înaltă de 5,2 centimetri şi cu un diametru de 20,5 centimetri, fiind realizată din aur şi decorată cu mai multe reprezentări bizantine religioase şi laice.

Imaginea din faţă, realizată din email, îl reprezintă pe Iisus Hristos Pantokrator (Cel Atotputernic). Imaginea lui Iisus este încadrată de reprezentările Arhanghelilor Mihail şi Gabriel, urmate de cele ale martirilor Gheorghe şi Dumitru şi Cosmas şi Damian.

La spatele diademei greceşti se găseşte o reprezentare a împăraţilor bizantini Mihail Dukas al VII lea şi Constantin Porfirogenetul.

 

 

 

 

 

 

Lângă acestea este reprezentat regele maghiar Geza I, având alături o inscripţie în limba greacă “Lui Geza I, credinciosul rege al turcilor” – descriere confirmată de izvoarele bizantine contemporane care îi denumeau pe maghiari “turci”. Datele între care au domnit suveranii reprezentaţi pe “Coroana Sfântului Ştefan” – şi anume Mihail Dukas al VII lea (1071-1078) şi Geza I (1074-1077) – coincid, astfel că informaţiile privind pe adevăratul donator şi adevăratul recipient al coroanei se găsesc chiar pe obiectul care a devenit simbolul ideologiei ungariste.

Nu este nicidecum vorba de Papă şi Sfântul Ştefan, ci de bazileul Bizanţului şi “loialul” său rege Geza I, căsătorit cu o prinţesă bizantină în anul 1075. Istoriografia maghiară preferă să nu trateze tema relaţiilor de supunere ale primilor regi maghiari faţă de Bizanţ, afirmând cât mai vocal însă relaţia cu Biserica Catolică.

 

Aşa numita “coroană latină” nu reprezintă nimic, fiind de fapt un adaos ulterior, format din patru benzi de aur late de 5,2 centimetri ataşate la diadema bizantină şi unite pentru a forma o cupolă. Pe aceste benzi sunt reprezentaţi opt din cei doisprezece apostoli şi Iisus Hristos, iar literele şi stilul acestor reprezentări indică de asemenea un atelier bizantin de secol XI, însă adevărata funcţie a acestor patru benzi de aur pare să fi fost aceea de decorare a unui relicvariu sau altar.

Crucea din vârful coroanei maghiare ar fi fost adăugată în secolul al XIV-lea şi nu are nici o legătură cu restul ansamblului, lipirea ei stricând imaginea lui Iisus Hristos.

Specialiştii au apreciat că după dimensiuni şi stil, “coroana greacă” este de fapt o coroană femeiască, cel mai probabil intrând în propietatea casei regale maghiare o dată cu căsătoria regelui Geza I cu o prinţesă bizantină al cărei nume a rămas necunoscut.

 

Coroana – mai importantă ca regele

 

Paradoxal, cu toate că Sfânta Coroană e considerată cel mai important simbol al Ungariei, aşa cum arată şi autorul în studiul său, literatura de specialitate a ajuns la un consens în privinţa a două chestiunui: în primul rând, coroana care în prezent este păstrată în clădirea Parlamentului de la Budapesta, nu a aparţinut niciodată Sfântului Ştefan, iar în al doilea rând, ea a fost realizată din mai multe elemente provenite din regiuni diferite, asamblate ulterior (aceasta este formată din trei elemente: coroana greacă, coroana latină şi crucea).

Deşi mulţi cercetători susţin că ea fost realizată chiar în anul 1000, momentul încoronării regelui Ştefan, se pare că aceasta a primit forma actuală în jurul anului 1270.

 

Mai mult, în anul 1292, Andrei al III-lea “Veneţianul”(1290 – 1301), ultimul rege al dinastiei arpadiene, a fost primul care a susţinut că poartă chiar coroana Sfântului Ştefan. Practic, până atunci nu se pomeneşte nimic despre existenţa unei coroane, deşi în cele trei secole, la conducerea Ungarie s-au succedat mai multe generaţii. Studiul din 2003 concluzionează că, dacă în momentul încoronării, Ştefan I al Ungariei a primit într-adevăr o coroană din partea Papei, aşa cum spun unele cronici (existând posibilitatea ca binecuvântarea Papei să fi fost doar una simbolică ), în mod sigur aceasta nu este cea păstrată în prezent în Parlamentul ungar.

 

 

 

 

 

Primele mistificări

 

O altă chestiune interesantă este faptul că Ştefan I al Ungariei, conducătorul care a reuşit să organizeze aceast popor nomad şi să-l creştineze, a fost “venerat” de-a lungul timpului ca fiind primul reformator, deşi primele coduri legislative care îi portă numele au apărut la mai mulţi ani după moartea sa. În anul 1083, Ştefan I a fost canonizat, cu acordul Papei, de acest lucru profitând urmaşii săi care, în secolul XIII, au intorodus ideea de “sancti progenitores nostri”. Combinând mai multe elemente creştine şi păgâne, aceştia i-au atribuit dinastiei arpadiene o serie de atribute divine.

Ei doreau să înrădăcineze credinţa conform căreia, dacă Sfântul Ştefan a fost binecuvântat de Papă, dovada fiind coroana, el devine trimisul lui Dumnezeu pe pământ. Transferul coroanei însemna practic transferul acestui atribut către fiecare urmaş. Regii erau încoronaţi în Biserică, deoarece această ceremonie era echivalentul binecuvântării Papei.

Regii dinastiei arpadiene au înţeles faptul că falsa Sfântă Coroană era garantul puterii şi au folosit-o ca atare. Astfel se explică şi de ce Ungaria este un caz particular în această privinţă: cu toatre că această tradiţie a apărut mai târziu aici, ea a rezistat mai mult decât în orice stat din Europa.

 

Mitul a prins rădăcini şi a dus la o adevărată competiţie pentru posesia ei, deoarece noul rege era recunoscut doar dacă era încoronat cu această coroană. În anul 1301, Carol Robert de Anjou (foto), a devenit regele Ungariei sub numele de Carol I, dar a primit binecuvântarea doar în 1309.

Cu toate acestea, el nu a putut prelua tronul decât în anul 1310, moment în care a intrat în posesia coroanei. În 1458, Matei Corvin devine rege al Ungariei, dar nu este încoronat decât în 1464, după ce îi plăteşte împăratului Frederic al III-lea o mare sumă de bani şi răscumpără coroana.

Potrivit cronicarilor vremii, în anul 1309 Cardinalul Gentilis de Montefiori, delegatul Papei, ar fi afirmat că a constatat cu uimire că pentru maghiari, coroana e mai importantă ca regele. Citându-l pe unul din viceregii lui Matei Corvin, Mihaly Guti Orszagh, istoricul curţii scria în 1495 că, “atâta timp cât are Sfânta Coroană, chiar şi un bou trebuie tratat cu respect şi considerat rege sfânt”.

Astăzi, Sfânta Coroană este păstrată în Parlamantul de la Budapesta şi nu îl poate părăsi sub nici un motiv. De aceea a fost realizat un duplicat (nu o simplă copie), investit cu valoare simbolică similară şi care poate fi purtat prin Regatul Ungariei. Acest duplicat oficial este expus şi la Cluj.

Sacra Coroană a lui Stefan cel Sfânt nu reprezintă doar regalitatea maghiară ca instituţie, ci ea se confundă cu Ungaria însăşi! Ea este personificarea Ungariei Mari.

În accepţiunea medievală Teritoriile Coroanei Maghiare se întindeau din Ungaria propriu-zisă, şi asupra Serbiei, Croaţiei, Sloveniei şi Bosniei – spre sud (la un moment dat şi asupra Bulgariei), asupra Transilvaniei şi Cumaniei (la est de Carpaţi) – către răsărit – şi asupra Ucrainei Subcarpatice şi Galiţiei – către nord.

În timp pretenţiile nobilimii maghiare s-au restrâns, mai ales după bătălia de la Mohacs (1526) şi instaurarea Paşalâcului de la Buda (1541).

În condiţiile instituirii Austro-Ungariei în 1867 teritoriile Sfintei Coroane s-au restrâns la Ungaria şi Transilvania (anexată împreună cu Banatul şi Voivodina, Crişana cu Sătmarul şi Maramureşul, deşi a fost întotdeauna un voevodat, apoi un principat separat de Ungaria). În plus, Croaţia şi Slovenia formau o uniune sub aceiaşi coroană maghiară.

Prin urmare, Sacra Coroană a Sfântului Ştefan simbolizează în primul rând anexarea Transilvaniei de către Ungaria la 1867, iar expunerea ei la Cluj-Napoca în preajma centenarului, de la 1 Decembrie 2017 şi până la 24 Ianuarie 2018, în localul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, este cel puţin o gafă, dacă nu o sfidare şi o provocare.

Cui prodest?

 

 

 

 

SURSE:

Bucurestiivechisinoi.ro  

prin http://www.certitudinea.ro/articole/istorie/view/sfanta-coroana-maghiara-falsul-fundament-al-iredentismului-ungariei

 

https://www.ziardecluj.ro/prof-dr-alexandru-diaconescu-sacra-coroana-sfantului-stefan-are-o-semnificatie-simbolica-si-sentimentala-care-transcende-simpla-valoare-istorica-si-muzeala-unui-artefact

 

 

dosaresecrete.ro

Fr Constantin Alecse
Biserica.org

Anunțuri

21/01/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce mai spune presa ungurilor din România ? O revistă a publicaţiilor de limbă maghiară din România apărute în perioada 16 noiembrie – 15 decembrie 2017

Imagini pentru  ziare maghiare  photos

 

 

Au împiedicat arborarea drapelului ţării

Cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la ridicarea în Sfântu Gheorghe a drapelului ţării, reprezentanţii organizaţiei din Trei Scaune a Partidului Civic Maghiar (PCM) au preconizat să rearboreze ieri (n.t. – 15.11) drapelul. La marginea Parcului Elisabeta, au pregătit catargul – amplasat pe macheta monumentului dedicat drapelului ţării – pe care să ridice o copie fidelă a drapelului de odinioară a ţării, însă autorităţile române au împiedicat această iniţiativă.

Sute de persoane s-au adunat în piaţa centrală, în faţa machetei dedicate drapelului ţării şi a panourilor care prezintă evenimentul – acestea fiind autorizate ca o expoziţie istorică. În parc erau prezenţi zeci de jandarmi, peste tot în împrejurime puteau fi zărite cadre ale ministerului de interne, majoritatea, în haine civile.

În jurul parcului au staţionat mai multe furgoane ale jandarmeriei, iar în faţa clădirii teatrului, veghea un autoturism al serviciului de informaţii, dotat cu cameră de supraveghere video. În momentul începerii manifestării – anunţat anterior -, conducătorii jandarmeriei şi organizatorii stăteau încă la discuţii în spatele machetei. Răspunzând solicitării noastre, Kulcsar-Terza Jozsef, preşedintele judeţean al PCM, a precizat: atât el, cât şi primarul Antal Arpad au fost somaţi de autorităţi să nu arboreze drapelul ungar.

În cuvântarea sa de salut, Miklos Andras, iniţiator şi organizator al rememorării, şef de birou al deputatului Kulcsar-Terza Jozsef, a amintit:

” Acum 75 de ani, deşi cel de-al doilea război mondial se afla în curs de derulare, la Sfântu Gheorghe a fost trăită o reală sărbătoare, dat fiind faptul că maghiarimea transilvăneană, eliberată de sub puterea asupritoare de 22 de ani, a putut auzi din nou cum vibrează inima ţării-mamă, a putut trăi liber sentimentul apartenenţei la naţiunea maghiară. Pământul nostru natal nu este de vânzare, nu renunţăm la propriul viitor” – şi-a închis cuvântarea Miklos. Jozsef Almos, profesor pensionar, istoric local, şi-a susţinut discursul despre mişcarea de odinioară derulată în interesul drapelului ţării, respectiv despre festivitatea de inaugurare a drapelului.

Ar fi urmat ridicarea drapelului. Kulcsar-Terza Jozsef le-a spus participanţilor să se uite la ceea ce se întâmplă în culise: nu se permite arborarea drapelului. Au fost somaţi atât el, cât şi primarul cu privire la faptul că, în cazul arborării drapelului, vor fi consideraţi drept iredentişti, şovinişti şi terorişti. Drapelul va fi păstrat – a menţionat Kulcsar -, nu îi vom oferi nimănui plăcerea să se atingă de drapelul nostru, adăugând: au vorbit cu directorul Muzeului Naţional Secuiesc, şi drapelul va fi amplasat în incinta instituţiei, împreună cu expoziţia. Bedo Zoltan, conducătorul Mişcării pentru Dăinuirea Maghiară, a semnalat că nu a dorit să ia cuvântul, însă situaţia îi pretinde acest lucru.

România propagă peste tot că este un stat de drept, a soluţionat situaţia minorităţilor, mai mult de atât, a soluţionat-o într-un mod exemplar. Faptul că nu ni s-a permis să arborăm drapelul demonstrează că România nu este un stat de drept şi persecută tot ceea ce este maghiar. Dragostea faţă de pământul natal nu poate fi smulsă din inima noastră nici cu ajutorul bastoanelor de cauciuc şi nici cu mitraliere – a accentuat Bedo.

Nu mai arborează drapelul, dar nu pentru că le-ar fi teamă. Dacă ar proceda ca atare, pe de o parte, le-ar provoca probleme celor de al căror nume se leagă manifestarea, pe de altă parte, ar profana drapelul când li s-ar smulge din mână în momentul ridicării acestuia.

A sărutat drapelul şi a exclamat: Trăiască Ţinutul Secuiesc! Mai mulţi din masa de oameni au strigat: Piară Trianonul! Bancea Gabor, preot de la biserica reformată din strada Lăcrămioarei, a menţionat: este o ocazie deosebită cea de astăzi, rememorarea este un moment minunat, nu doar din motivul acela că evocăm gloria obţinută odinioară de un popor, ci pentru că ne redefinim identitatea, cine suntem noi. Maghiarii sunt un popor creştin, popor şi mesager al lui Dumnezeu, marea întrebare este dacă acesta îşi va îndeplini menirea.

Preotul a accentuat: vom putea triumfa doar ca adevăraţi maghiari creştini, poporul fără credinţă e sortit pieirii.

Naţiunea îşi câştigă ţara dacă are adepţi care nu vor să se schimbe. Dacă vrem să câştigăm, va fi posibil doar dacă vom avea copii maghiari credincioşi, care vor menţine ţara prin rugăciuni, şi dacă vor exista mame maghiare credincioase, care vor naşte cât mai mulţi copii care să umple ţara.

Singurul drapel adevărat stă arborat în inimă, de aici înfloreşte sub forma unei cocarde şi de acolo aduce promisiunea viitorului. Acolo trebuie arborat drapelul şi să afirmăm: suntem maghiari transilvăneni creştini, şi dacă vrea şi Dumnezeu, vom rămâne aşa. Participanţii au intonat imnurile ungar şi secuiesc.

Sursa: Haromszek din 16.11.2017

Autonomie şi revizuire

Stimate PCM, stimată filială PCM din Trei Scaune. Vă informez cu respect că v-aţi pierdut minţile. În urmă cu câteva zile, aţi organizat în centrul oraşului Sfântu Gheorghe o întrunire politică revizionistă. Mai mult decât atât, aţi pus senul egalităţii între situaţia politică din cel de-al doilea război mondial şi strădania maghiarilor de revendicare modernă, paşnică, a drepturilor. Acţiunea d-voastră diletantă nu are nici o explicaţie logică şi moral acceptabilă. Această manifestare nefericită a d-voastră nu a fost altceva decât o otrăvire politică a fântânilor.

Pentru că revizuirea nu este un sinonim, ci un antonim al autonomiei. Vreţi să provocaţi atenţia presei? Vă construiţi o imagine mai radicală? V-aţi lansat pe aripile populismului european? Faceţi marketing prin dreptul la întrunire? N-aveţi decât. Însă dacă între timp vă gândiţi serios şi la autodeterminarea maghiarilor transilvani, merită să căutaţi alte elemente de strategie şi conţinut.

Simbolistica revizuirii şi a celui de-al doilea război mondial generează în rândul opiniei publice româneşti şi mondiale simpatie faţă de cauza autodeterminării maghiare? Previzionând revizuirea în Ţinutul Secuiesc, nu aţi făcut decât să le daţi apă la moară adversarilor d-voastră. Provocatorilor români, care se străduiesc zi şi noapte să facă în aşa fel încât opinia publică românească să creadă că prin trâmbiţarea autonomiei visaţi, de fapt, doar la Transilvania.

Sursa: Szekely Hirmondo din 17.11.2017, autor Pozsony Janos Csaba

Noua Dreaptă vine din nou

Conform apelului apărut pe reţelele de socializare şi pe site-ul partidului, se pare că alegerea Partidului Noua Dreaptă a căzut şi anul acesta pe Sfântu Gheorghe ca locaţie pentru sărbătorirea zilei naţionale din 1 decembrie de către membrii şi simpatizanţii formaţiunii. Organizaţia – transformată, acum doi ani, în partid – vine pentru a patra oară în reşedinţa de judeţ, aderând la festivitatea organizată de prefectură. Apelul a fost lansat – contrar practicii din anii precedenţi – nu de către formaţiunea naţionalist-extremistă, ci evenimentul este promovat prin afişele publicate de grupul de pe Facebook cunoscut sub numele Ploieştenii vor Respect.

Interesant este că noul apel diferă faţă de cele formulate anterior de partid doar în privinţa datei afişate, restul elementelor sunt aceleaşi, inclusiv inscripţia potrivit căreia toţi sunt aşteptaţi să sărbătorească în inima ţării, la Sfântu Gheorghe. Conform datelor ce pot fi regăsite pe pagina de Facebook a grupului, şi-au semnalat până acum intenţia de participare cel puţin 1.900 de persoane. Din 2009 încoace, formaţiunea condusă de avocatul Tudor Ionescu şi-a organizat marşul în fiecare an, în câte un oraş din Ţinutul Secuiesc.

Marşul lor însoţit de scandaluri a început la Sfântu Gheorghe.

Sursa: Haromszek din 21.11.2017, autor Nagy D. Istvan

Ridicarea drapelului ţării / România tot mai are temeri?

În calitate de organizatori, reprezentanţii Partidului Civic Maghiar nu şi-au putut asuma – ţinând cont de asigurarea integrităţii fizice a participanţilor – ca forţele de ordine publică să împiedice, aplicând inclusiv violenţa, ridicarea drapelului ţării în cadrul expoziţiei istorice organizată pe 15 noiembrie, în Parcul Elisabeta.

Nagy Gabor Levente, preşedintele organizaţiei din Sfântu Gheorghe a PCM, consideră că este batjocorirea statului de drept modul în care atât prefectura, cât şi forţele de ordine publică – inclusiv serviciul secret român – au făcut tot posibilul în interesul împiedicării ridicării drapelului, fără să se fi sfiit să recurgă la minciuni şi intimidare.

Adresele transmise, în ziua manifestării, de inspectoratul judeţean de jandarmi, respectiv de prefectură, către administraţia locală din Sfântu Gheorghe, conţin afirmaţii care nu corespund realităţii – a constatat Nagy Gabor Levente.

Acesta susţine că la întâlnirea vizând solicitarea autorizaţiei au fost prezenţi şi reprezentanţii jandarmeriei şi ai poliţiei, aceştia au dat acordul pentru organizarea expoziţiei, care includea şi ridicarea drapelului ungar de odinioară (folosit până în 1944). Potrivit preşedintelui, Bedo Zoltan – din partea PCM – a prezentat amănunţit informaţiile legate de drapel, precizând că nu este vorba de actualul drapel al statului ungar, iar reprezentanţii autorităţilor publice nu au avut obiecţii faţă de emiterea autorizaţiei.

În schimb, în adresa jandarmeriei transmisă, pe 15 noiembrie, către primărie, se precizează că, cu ocazia solicitării autorizaţiei, nu s-a pomenit nici de catarg şi nici de drapel. Nagy Gabor a recunoscut că nu au fost incluse în procesul verbal toate detaliile prezentate pe parcursul consfătuirii, însă reprezentanţii autorităţilor au fost informaţi cu exactitate de colegul lor de partid.

Preşedintele a amintit: deşi şi-au dat acordul pentru emiterea autorizaţiei, la faţa locului reprezentanţii jandarmeriei au spus că organizatorii vor fi trataţi ca nişte terorişti dacă vor ridica drapelul. În adresa autorităţii de stat, argumentul adus îl reprezenta paragraful din legea vizând adunările publice care se referă la interzicerea manifestărilor legate de simboluri extremiste sau totalitare.

Acest lucru în sine nu ne-ar fi deranjat în mod deosebit, însă faptul că au fost pregătiţi să împiedice, prin orice mijloace – inclusiv prin violenţă – ridicarea drapelului, pune lucrurile deja într-o altă lumină. Cu o jumătate de oră înainte de începerea manifestării, încă consideram că – deşi fusesem bombardaţi, începând de dimineaţă, cu adrese şi intimidări – vom ridica cu orice preţ drapelul ţării, însă situaţia s-a schimbat la faţa locului – a formulat Nagy Gabor.

Au ţinut cont de prezenţa mai multor copii, vârstnici şi femei printre cei aproximativ 600-700 de participanţi, respectiv de prezenţa şi a cei aproape 250 de poliţişti şi jandarmi înarmaţi până-n gât, trimişi la faţa locului. În astfel de condiţii nu şi-au putut asuma ca din cauza ridicării drapelului să se ajungă la adoptarea unei atitudini agresive, şi oamenii prezenţi să aibă de suferit. Dacă era vorba de o masă de oameni care număra 7.000 sau 70.000 de participanţi, situaţia era cu totul alta – a explicat liderul PCM. Nagy Gabor spune că decizia luată a reprezentat pentru unii un act de laşitate, şi în calitate de secui de rând nu ar fi renunţat la arborare, însă luând în considerare integritatea fizică a participanţilor, nu şi-au putut asuma gestul nici din cauza premiselor acestui eveniment.

În acest context, Nagy Gabor a menţionat: serviciul secret român are cunoştinţă de mai demult de planul expoziţiei şi a decis s-o împiedice cu orice preţ. S-a ajuns până acolo, încât să-l contacteze pe Kulcsar-Terza Jozsef (n.r. – Preşedinte din Trei Scaune al PCM, care şi-a obţinut mandatul de deputat sub culorile UDMR) cu propunerea: să renunţe la expoziţie, respectiv la statutul autonomiei, şi ei promit că se va construi aeroportul de la Ghimbav – a formulat Nagy. Răspunzând solicitării noastre, Kulcsar-Terza Jozsef a nuanţat această informaţie.

Potrivit acesteia, a fost contactat de un deputat român, promiţându-i că, în cazul în care, până la finele anului 2018, se va abţine, în calitate de demnitar, de orice fel de iniţiativă, respectivul va ajuta în demararea cazului privind aeroportul. În replică la adresa prefecturii, Nagy Gabor Levente a precizat: argumentul adus de Sebastian Cucu – potrivit căruia memoria arborării acum 75 de ani a drapelului ţării se leagă şi de momentele executării a miilor de civili români în urma celui de-al doilea dictat de la Viena – ridică următoarea întrebare: nu ar trebui să protesteze şi cei din Sfântu Gheorghe faţă de rememorarea intrării, în 1944, a armatei române, ţinând cont de crimele comise în rândul maghiarilor nevinovaţi de către gardiştii lui Maniu? Nagy Gabor Levente a amintit de faptul că, dincolo de adrese, prefectul le-a comunicat personal organizatorilor: să nu uite că forţele de ordine publică sunt în subordinea lui şi, prin acestea, va face tot posibilul în interesul împiedicării ridicării drapelului.

In opinia lui Nagy, atitudinea respectivă se explică şi prin faptul că prefectul nu era sigur că ar avea câştig de cauză dacă ar sesiza instanţa în ceea ce priveşte legitimitatea acţiunii. A optat pentru intimidare, având în vedere că nu exista judecătoria care să sancţioneze organizatorii pentru arborarea unui drapel istoric – a opinat preşedintele. Întrebat fiind de jurnalişti, Nagy Gabor Levente a precizat: fiind conştient de faptul că probabil nu ar avea nicio consecinţă asupra persoanei sale sau asupra autorităţilor, prefectul şi-ar fi asumat mai degrabă eventuala dispersare a mulţimii, în loc să atace ulterior prin căi judiciare acţiunea ce fusese de fapt autorizată.

In concluzie, liderul PCM a afirmat: împiedicarea arborării unui drapel istoric arată că României îi este teamă şi acum că va pierde Transilvania. Pe de altă parte, pe 15 noiembrie a căzut convingerea eronată că ţara ar aplica o politică exemplară vizând minorităţile. Baza statului de drept în România este aceea că unii au drepturi, iar alţii nu dispun de ele – a formulat liderul PCM.

Sursa: Haromszek din 22.11.2017

Noua Dreaptă la Sfântu Gheorghe / Antal Arpad pretinde adoptarea unei atitudini ferme

În aprecierea lui Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe, este importantă şi salutabilă poziţia adoptată de prefectură în care se promite o atitudine profesională şi consecventă faţă de manifestările extremiste în cadrul zilei naţionale a României. Antal Arpad a precizat: a avut o întâlnire miercuri (n.t. – 22.11) cu prefectul Sebastian Cucu în contextul intenţiei manifestate de Partidul Noua Dreaptă ca pe 1 decembrie să mărşăluiască din nou în Sfântu Gheorghe.

Primarul şi-a formulat pretenţia faţă de reprezentantul în teritoriu al guvernului ca acesta să adopte o atitudine fermă faţă de cei care vin în oraş să genereze agitaţie. Edilul a adăugat: apreciază poziţia adoptată de prefect în cazul respectiv, şi speră că atitudinea profesională şi consecventă promisă din partea organizatorilor se şi va îndeplini.

În anii precedenţi nu au putut constata că s-ar fi acordat o atenţie deosebită acestui aspect, s-au amestecat, fără nicio problemă, printre participanţii festivităţi, cei care au venit să provoace necazuri. Administraţia locală pretinde ca organizatorii să separe cele două grupuri, să se poate face o diferenţă clară cine sunt cei care au venit ca să agite spiritele, şi să fie adoptate măsuri ferme împotriva acestora. In opinia lui Antal Arpad, nu există niciun dubiu – oricât de mult s-ar simţi deranjat de acest lucru prefectul – că membrii Noii Drepte optează pentru oraşul Sfântu Gheorghe pentru că, în anii precedenţi, organizatorii nu au dat dovadă de o atitudine fermă şi autentică.

Localnicii s-au obişnuit deja: vin aici, lansează provocări, apoi pleacă, însă prin manifestările lor dăunează atmosferei din oraş, şi toate acestea nu-i fac niciun bine nimănui – a formulat primarul. În contextul poziţiei adoptate de prefect, Antal Arpad a menţionat: este defectuoasă argumentaţia potrivit căreia a adoptat această poziţie şi din cauza faptului că, în urma manifestărilor constatate în ziua naţională, mass-media prezintă judeţul ca fiind locaţia unor (false) conflicte interetnice. În cazul câtor campanii de instigare la ură a ridicat vocea prefectul atunci când mass-media româneşti centrale au generat tensiuni interetnice pe marginea unor evenimente din Trei Scaune, respectiv din Ţinutul Secuiesc? – A întrebat Antal Arpad.

Primarul a mai precizat: prefectul nu-şi poate declina responsabilitatea nici în ceea ce priveşte sloganurile scandate pe străzile din Sfântu Gheorghe, în ziua de 1 decembrie, şi nici în ceea ce priveşte afirmaţiile făcute de oratorii din cadrul festivităţii. Răspunzând solicitării noastre, edilul a menţionat: potrivit practicii anterioare, consiliul local al oraşului va adopta probabil şi anul acesta o poziţie în care semnalează: organizaţiile cu viziuni extremiste nu sunt bine venite în Sfântu Gheorghe.

În ceea ce priveşte interzicerea marşului Noii Drepte, Antal Arpad a precizat: organizaţia, adică partidul nu a solicitat niciodată autorizaţie din partea oraşului, prefectura e singura care cere autorizarea festivităţii. Acestuia din urmă nu i se poate interzice să sărbătorească. Tocmai pentru acest motiv este important ca organizatorii să facă o diferenţă marcantă între agitatori şi cei dornici să sărbătorească.

Sursa: Haromszek din 24.11.2017

Drepturile noastre privind utilizarea limbii materne nu pot fi ştirbite!

Pe teritoriile unde procentul numeric al unei anumite minorităţi depăşeşte 50%, în cazul desemnării judecătorilor şi a procurorilor, se bucură de prioritate din doi concurenţi cu acelaşi punctaj obţinut cel care cunoaşte limba minorităţii date. UDMR a elaborat o propunere de modificare, care ar extinde această prevedere, în cadrul legii privind statutul judecătorilor şi al procurorilor, şi asupra judecătorilor şi a procurorilor stagiari, şi în ambele situaţii ar reduce pragul de 50% la 20% – a declarat Marton Arpad, deputat UDMR din judeţul Covasna, după dezbaterea pe marginea modificării legii aferente în comisia de specialitate a camerei deputaţilor.

Politicianul UDMR a precizat: membrii comisiei – cu excepţia celor doi legislatori sub culorile UDMR şi a reprezentantului minorităţilor – s-au opus propunerilor amintite mai sus. Totodată, fracţiunea USR a propus abrogarea articolului legii pomenit mai înainte, conform căruia, în cazul concurenţilor pentru posturi de procurori şi judecători, cunoaşterea limbii minoritare reprezintă un avantaj, dacă pe teritoriul unde se află tribunalul sau judecătoria respectivă, minoritatea dată trăieşte în procent de minim 50%. Folosindu-se de orice posibilitate, reprezentanţii statul român tot repetă că, în privinţa protecţiei minorităţilor, România este un stat model.

Cu toate acestea, în zilele noastre, extinderea drepturilor minoritare nu reprezintă deloc o sarcină uşoară, însă se fac deseori tentative şi pentru abrogarea drepturilor deja existente. Tocmai pentru acest motiv este deosebit de important ca comunitatea maghiară din Transilvania să dispună de reprezentanţi în legislaţie, la orice nivel al adoptării deciziilor, şi din această cauză este nevoie de un lege cadru, care să reprezinte o garanţie la nivel european din punctul de vedere al protecţiei minorităţilor – a subliniat Marton Arpad, referindu-se la iniţiativa intitulată Protecţie europeană pentru drepturile noastre!

Deputatul a adăugat: Una din priorităţile UDMR o reprezintă extinderea drepturilor lingvistice în sfera justiţiei, în acest spirit a elaborat şi a înaintat cele două propuneri de modificare mai sus amintite. Este de neacceptat ca aspiraţiile juste ale comunităţii maghiare să fie respinse din rărunchi, iar prin modificările legislative să se urmărească ştirbirea drepturilor deja existente.

Sursa: Haromszek din 25.11.2017

Antimaghiarism complice

A sărbători este o necesitate umană firească. Fiecare are acest drept, după cum şi dreptul de a alege evenimentul care urmează a fi sărbătorit. Numai că pe parcursul alegerii acestui eveniment, ar trebui să se ţină cont şi de sensibilitatea altora. Posesorii puterii române au ignorat însă acest aspect atunci când au desemnat ziua de 1 decembrie drept sărbătoare de stat, deoarece ea este începutul dezmembrării Ungariei, respectiv al deposedării şi împingerii maghiarimii transilvane în soarta de minoritar. Indivizii şi comunităţile au deopotrivă dreptul de a sărbători, în schimb nu au dreptul de a instiga împotriva altora şi de a genera ură.

Asta fac, în mod deja tradiţional, membrii organizaţiei neofasciste Noua Dreaptă – transformate mai nou în partid -, la Sfântu Gheorghe, de ziua naţională. Sub aripa protectoare a jandarmeriei, a poliţiei şi a serviciilor secrete, şi cu ştirea şi acordul tacit al prefectului alteori atât de vigilent. Şi căruia nu îi este ruşine să susţină că nu poate fi învinuit, în calitate de organizator, pentru cele rostite la festivităţi şi pentru eventualele evenimente nedorite care s-ar ivi.

Face toate acestea deşi punctul „h” din articolul 12 al legii 60/1991 privind adunările publice prevede că organizatorul este obligat să ia măsuri pentru îndepărtarea participanţilor care, prin modul de manifestare, tulbură ordinea publică. Iar punctul a din articolul 9 precizează, între altele, că sunt interzise propagarea ideilor de natură fascistă şi şovină, respectiv instigarea la ură naţională.

Se pare însă că în opinia organizatorilor, sloganurile pe care le urlă membrii Noii Drepte – Afară cu maghiarii din ţară!, România este a românilor!, Ţinutul Secuiesc nu există! Şi altele asemănătoare – nu intră în această categorie. Ţinând cont de cele de mai sus, locuitorii maghiari din Sfântu Gheorghe ar proceda corect dacă de 1 decembrie ar rămâne acasă.

În felul acesta, s-ar putea pune de-a curmezişul planurilor hoardelor fasciste care se pregătesc să provoace în oraşul nostru. Reprezentanţii presei, în schimb, ar trebui să fie prezenţi şi să documenteze ce se va întâmpla. În felul acesta, s-ar putea cere socoteală pentru ieşirile antimaghiare.

Sursa: Szekely Hirmondo din 29.11.2017, autor Bedo Zoltan

Forum public cu Tokes Laszlo / Succese şi eşecuri în ultimii zece ani

Oaspeţii forumului public, derulat sâmbătă (n.t. – 02.12), în organizarea Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT), au evocat evenimentele petrecute acum zece ani şi calea care a condus la acestea. Gazda evenimentului, Balint Jozsef a vorbit despre perioada anterioară anului 2007, când au sesizat mulţi că democraţia maghiară din Transilvania nu se poate îndeplini din cauza sistemului unipartid, UDMR-ul reprezintă doar interesele unora, s-a îndepărtat de obiectivele pe care şi le-a propus în momentul înfiinţării.

Acum zece ani, din ce în ce mai mulţi au considerat că a sosit vremea să se lanseze în acţiune şi şase organizaţii (CNMT, CNS, Uniunea Civică Maghiară, Asociaţia Civică Maghiară, Consiliul Tinerilor Maghiari şi Tinerii Maghiari din Transilvania) au ajuns la concluzia că printr-un candidat comun şi competent există posibilitate pentru eliminarea sistemului unipartid şi printr-o campanie serioasă au realizat ca Tokes Laszlo, în calitate de candidat independent, să obţină mandat de europarlamentar. Sandor Krisztina, care îndeplinise, în 2007, funcţia de preşedinte al Consiliului Tinerilor Maghiari (MIT), a amintit de cronologia evenimentelor, a analizat aspectele pozitive şi negative ale procesului demarat la vremea respectivă.

În aprecierea lui Sandor Krisztina, pot fi considerate drept rezultate reale funcţionarea sistemului lor de instituţii, unul bine organizat (Centrele Democraţia), influenţarea politicii naţionale ungare, multe din propunerile lor sunt cuprinse de aceasta. Printre aspectele negative a pomenit de pierderea, pe parcursul celor zece ani, a mai multor personalităţi distinse ale vieţii publice, amintind aici şi de disputele interne care au fărâmiţat latura naţională. Toke Ervin s-a angrenat, în 2007, în calitate de student, în mişcarea de susţinere a lui Tokes Laszlo.

Atunci a fost repurtat un real succes, trebuie continuată edificarea în baza acestuia – a formulat el. Gazda Zoltan, participant activ al campaniei din Trei Scaune, a luat cuvântul şi în numele CNS. Acesta a amintit: în 2009, Tokes s-a angajat să candideze pe lista UDMR la următoarele alegeri europarlamentare. În opinia lui Gazda, era o greşeală mare, care a pornit avalanşa şi a slăbit în mod serios viaţa politică axată pe naţiune.

Să fim înţelepţi, să tragem învăţămintele din evenimentele din trecut şi poate va exista o nouă şansă – a evidenţiat Gazda. Szilagyi Zsolt -şeful campaniei din 2007 pentru susţinerea lui Tokes, în prezent, preşedintele PPMT – a subliniat: există şi în prezent un contrast între viaţa politică reprezentată de ei şi cea care se adaptează situaţiei date. Nimeni nu vrea contradicţii cu populaţia majoritară, vrem să convieţuim în mod paşnic, însă dacă e nevoie de luptă pentru drepturile noastre şi autonomie, această luptă trebuie purtată – a spus Szilagyi. Toro T. Tibor a precizat: în 2007, au adoptat o decizie bună, în 2008, au repurtat un succes istoric, iar pentru greşelile comise ulterior fiecare în parte trebuie să-şi asume responsabilitatea.

În cuvântarea sa, Tokes Laszlo a evidenţiat rolul regiunii Trei Scaune în evenimentele petrecute acum zece ani: aici era citadela şi cel mai puternic bastion al vieţii politice de opoziţie – a apreciat el. Tokes a pomenit de candidatura sa pe lista UDMR, considerată drept o greşeală. După cum a menţionat el, nu a fost subordonatul uniunii, nu a renunţat la propriile principii, a reprezentat valorile anterioare şi în situaţia respectivă.

În ceea ce priveşte prezentul, Tokes a accentuat: din păcate, sistemul unipartid îşi lasă şi acum amprenta peste tot, cum se întâmplă, de exemplu, în cazul distribuirii fondurilor, cele 5 milioane de euro acordate de statul român pentru comunitatea maghiarilor sunt folosite de UDMR în scopul edificării partidului şi sprijinirea susţinătorilor partidului.

Un aspect pozitiv este acela că, în prezent, uniunea se îndreaptă nu numai către Bucureşti, ci manifestă deschidere şi faţă de Budapesta. Kovacs Istvan, preot unitarian, a menţionat: există motiv să sărbătorească, însă trebuie învăţat din greşelile trecutului. Este convins că, deşi cu o oarecare întârziere, trenul nostru poate să ajungă la destinaţie, e nevoie doar de perseverenţă.

Sursa: Haromszek din 04.12.2017

Feţele unei sărbători

Evenimentele centrale, din Sfântu Gheorghe, derulate cu ocazia zilei naţionale a României erau dominate de o atmosferă apăsată şi stingheră. Cu siguranţă, nu comunitatea românilor de aici răspunde de situaţia creată. Aşteptând începerea festivităţilor şi asistând la ele, mă gândeam cum este sentimentul acela când trebuie să sărbătoreşti – indiferent din ce motiv şi care e naţiunea de care aparţii – în condiţiile în care eşti înconjurat de un cordon de jandarmi, poliţişti, cadre în uniformă sau civile ale ministerului de interne, care te supraveghează, te urmăresc cu înverşunare.

Cum este sărbătoarea care a controlată cu atâta rigurozitate, în cadrul căreia doar bine şi liber nu te poţi simţi? În schimb, membrii Noii Drepte, care scandau şi de data aceasta pe străzile oraşului, s-au simţit, în mod vizibil, în largul lor. Au desfăşurat cu mândrie drapelele partidului şi tricolorul lor de mari dimensiuni.

Nu s-a remarcat, pe parcurs, că nu au putut deveni părţi ale comunităţii adunate la sărbătoarea oficială, că de data aceasta nu aveau deloc nici spectatori – cu siguranţă, nu doar în mod întâmplător -, la orele dimineţii răcoroase şi înnorate, în ploaia persistentă umblau doar puţini prin centrul oraşului. Oratorului principal al Noii Drepte nu i-a trecut prin cap să-i întrebe pe participanţii din jurul lor dacă au de fapt nevoie de întăriri extremiste.

Pentru ei era mult mai importantă propria paradă. Atmosfera de sărbătoare a ajuns pe plan secund, pe parcursul manifestării mulţi îşi făceau griji că s-ar putea întâmpla din nou ceva, care nu le este pe plac nici românilor şi nici maghiarilor. În timp ce aşteptam să-şi împacheteze echipamentele, să se urce în maşinile lor şi să plece în sfârşit, sub escorta jandarmeriei, din oraş, m-am întâlnit cu un coleg de naţionalitate română. Ne-am salutat zâmbind, i-am urat sărbători fericite, la care el răspunde, arătând spre membrii Noii Drepte: ei nu ştiu cum sunt de fapt sărbătorile noastre.

Sursa: Haromszek din 05.12.2017

1 Decembrie la Târgu Secuiesc / Se delimitează de cei străini

Reprezentanţii comunităţii românilor din Târgu Secuiesc – liderii Asociaţiei de Dezvoltare Locală şi Culturală Suflet românesc – s-au delimitat de marşul organizat în piaţa centrală, cu ocazia zilei naţionale a României, de medicul braşovean Mihai Tîrnoveanu – s-a precizat în cadrul conferinţei de presă susţinută ieri, în incinta Incubatorului de Afaceri, la care au participat organizatorii festivităţii oficiale: Constantin Pătru, Ioana Nela Felea, Nelu Norocea, Mihaela Cristea şi Monica Rusu. Aceştia au subliniat: au considerat drept important să informeze opinia publică maghiară despre manifestarea organizată de ei, respectiv cea derulată de Asociaţia Calea Neamului din Braşov. Constantin Pătru a menţionat: ei nu au fost de acord cu marşul derulat de asociaţia braşoveană, traversând şi Piaţa Gabor Aron, şi vor să convieţuiască şi pe viitor în mod paşnic şi în cea mai mare înţelegere cu maghiarii din Târgu Secuiesc. Constantin Pătru a accentuat: nu ei i-au chemat pe românii veniţi din alte regiuni, care au mărşăluit în piaţa centrală.

Sursa: Haromszek din 06.12.2017

Subcomisie maghiară / Raport oficial

Raportul, întocmit după vizita din mai a subcomisiei care se ocupă de maghiari, a fost postat pe site-ul camerei deputaţilor şi devenit unul oficial – a precizat deputatul Kulcsar-Terza Jozsef, fondatorul subcomisiei. Acesta a menţionat şi faptul că se urmăreşte aducerea într-o situaţie imposibilă a activităţii subcomisiei, membrii de naţionalitate română renunţă unul după altul la calitatea de membru, însă el încearcă să recruteze noi membri şi să continue activitatea de cartografiere a problemelor cu care se confruntă comunitatea maghiară. Kulcsar-Terza Jozsef, deputat din cadrul PCM, care şi-a obţinut mandatul sub culorile UDMR, a iniţiat înfiinţarea de către comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor a unei subcomisii care să se ocupe de cauzele maghiarimii.

Pe lângă deputatul Benko Erika, a aderat la ea şi un deputat de etnie romă, subcomisia cuprinzând şi doi parlamentari social-democraţi. Prima acţiune mai semnificativă a subcomisiei a reprezentat-o vizita în Ţinutul Secuiesc, în perioada 24-25 mai, membrii formaţiunii s-au întâlnit, la Sfântu Gheorghe, cu reprezentanţii organizaţiilor civile maghiare, cu liderii celor trei administraţii judeţene, şi au purtat discuţii şi cu prefectul Sebastian Cucu.

Pe lângă înşiruirea problemelor, au informat deputaţii şi despre lupta proautonomistă, despre referendumul intern derulat acum zece ani, în cadrul căruia au fost acordate 210.000 de voturi cu Da. Toate acestea au fost incluse în procesul verbal ce constituie un document parlamentar oficial – a informat Kulcsar-Terza. Acesta intenţionează să transmite un extras după documentul de 11 pagini şi către ambasadele din statele europene.

Kulcsar a menţionat: a preconizat să efectueze, la începutul verii, la Cluj, o vizită similară cu cea din Ţinutul Secuiesc, însă aceasta a fost împiedicată, colegii români s-au retras. În momentul de faţă, poartă discuţii cu deputaţii liberali şi cei sub culorile USR, şi speră că va reuşi să recruteze noi membri. Acest lucru ar fi important, pentru că – după cum a formulat el – vor să deruleze nu monolog, ci dialog cu parlamentarii români, vor să le prezinte situaţia reală a maghiarimii.

Sursa: Haromszek din 11.12.2017

 

 

 

O revistă a presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita.

Revista Presei Maghiare

Nr. 22 / 16-30.11.2017

Nr. 23 / 01-15.12.2017

 

Sf. Gheorghe 20.12.2017

Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita

22/12/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce mai spune presa ungurilor din România ? O revistă a publicaţiilor de limbă maghiară din România apărute în perioada 1 august – 15 octombrie 2017

 

 

 

 Imagini pentru  ziare maghiare  photos

Porcsalmi Balint despre pregătirile pentru 2018 / La ce sărbătoare ne putem aştepta?

 

In decembrie 2018, România, care se autodefineşte drept stat naţional ortodox de facto, va aniversa 100 de ani de la cea mai mare realizare a istoriei române – după cum susţine. In acelaşi timp, comunitatea maghiară consideră această dată zi de doliu a dictatului. UDMR-ului îi revine, în această perioadă, un rol aparte, deoarece presa de limbă română şi românii consideră că vorbele rostite de uniune sunt mesajul maghiarilor.

Ce poate face UDMR în lunile care au mai rămas, care este sarcina sa – despre aceste aspecte am discutat cu preşedintele executiv al UDMR, Porcsalmi Balint.

– In ogradă, în special în rândul celor care nu politizează în ape mai adânci, s-a spus şi se spune că acum este momentul prezentării strădaniilor autonomiste. Este acum momentul?

– Pentru noi, jubileul de 100 de ani nu este o sărbătoare, însă nici doliu nu i-aş spune. Eu cred că în loc să ne plângem de milă, ar fi mai bine să încercăm să profităm la maxim de împrejurările date. 2018 ar putea fi un potenţial pericol pentru comunitatea noastră: este posibil să se dezlănţuie patimile naţionaliste, antimaghiare. Insă dacă suntem isteţi şi ne pregătim din timp, am putea profita de anul ce vine ca de o posibilitate. Nu trebuie să privim anul 2018 ca pe o apocalipsă a maghiarimii transilvane, ci ca pe o perioadă în care trebuie să vorbim mai mult şi mai fără teamă despre obiectivele, aşteptările şi valorile noastre. Vântul se va înteţi, iar noi va trebui să decidem cum vom poziţiona vela: să putem naviga sau să ne rupă catargul.

Anul viitor trebuie să vorbim şi despre autonomie. Numai că altfel decât până acum. Anii trecuţi am scris legi şi am ieşit şi în stradă pentru autonomie. De mai multe ori. Insă, din păcate, nu am avansat. Este limpede că atâta timp cânt societatea majoritară priveşte minoritatea ca pe o sursă de pericol, nu vom avea autonomie. Statul român nu se va teme de noi, nu ne va îndeplini, de teamă, cererile legitime.

Iar dacă atmosfera generală se va tensiona, şansele la autonomie vor fi zero. Din acest motiv, spun că trebuie să facem un pas înapoi şi să începem de la bază comunicarea cu românii: să spunem mai întâi cine suntem, şi abia apoi ce vrem. Si toate acestea în limba română. Asta nu înseamnă renunţare, dimpotrivă: cel care ştie să pună bazele unor noi discuţii, acela îi conferă şanse reale autonomiei. Acum trebuie să ne adresăm în primul rând societăţii majoritare. Nu unii pe alţii trebuie să ne convingem că autonomia este importantă – şi asta cred că este o mare greşeală în contextul strădaniilor autonomiste de anii trecuţi.

– De la Barbu Catargiu şi A.I. Cuza încoace, toate strădaniile de regionalizare din România – în special cele referitoare la regiunile istorice – s-au ciocnit de opoziţia adepţilor centralizării. In ce direcţie ar trebui să mergem pentru a reuşi?

– Nici regionalizarea, la fel cum nici autonomia, nu poate fi înfăptuită fără sprijinul societăţii majoritare. Mai clar, dacă majoritatea politicii române nu are voinţă politică, nu va exista regionalizare. Mi-e foarte greu să cred că anul viitor, reorganizarea regională va ajunge pe ordinea de zi. 2018 se va referi la altceva: la România puternică şi unitară. Cu asta va trebui să facem ceva. După cum i-am spus şi preşedintelui Klaus Johannis atunci când a fost în Ţinutul Secuiesc, centenarul este şi posibilitatea unui nou început – iar o bază bună în acest sens o reprezintă cele asumate în proclamaţia din 1918. Trebuie să soluţionăm relaţia dintre majoritate şi minoritate, este nevoie de un parteneriat strategic între statul român şi comunitatea maghiară.

Sursa: Szekely Hirmondo nr. 145 din 02.08.2017

Centenar

 

Declaraţia lui Kelemen Hunor, conform căreia românii trebuie să accepte că noi nu vom putea şi nici nu dorim să sărbătorim 1918 a făcut să sară siguranţele, respectiv a provocat revoltă în rândul opiniei publice româneşti.

Preşedintele UDMR a declarat în cadrul unui interviu acordat vinerea trecută, cotidianului Szabadsag din Cluj+Napoca faptul că: temerile au reapărut: românii se tem de faptul că dorim să rupem Transilvania, iar maghiarii, de faptul că românii doresc să îi priveze de identitate. Preşedintele UDMR a considerat important să precizeze şi faptul că trebuie să spunem ce gândim şi ce aşteptări avem din partea statului român după 100 de ani, dar, în acelaşi timp, trebuie să ne punem şi în pielea celuilalt.

După această afirmaţie, Coaliţia Naţională pentru Modernizarea României (CNMR) nu doreşte nici mai mult, nici mai puţin decât retragerea cetăţeniei române a lui Kelemen Hunor. Se pare că discursul, care, de obicei, apărea în jurul sărbătorii naţionale din decembrie, a apărut mai devreme în contextul jubileului, ieşirile fiind pe măsura acestuia.

Să ne aducem aminte de prima aniversare a zilei de 1 decembrie, de la Alba Iulia din 1990, când discursul lui Szocs Geza, secretar general al UDMR, a fost tulburat de un concert de fluierături al extremiştilor români, acestora alăturându-se şi Petre Roman, pe atunci premier.

Deseori, politicienii maghiari au afirmat şi faptul că, din partea maghiară transilvană, sărbătorirea zilei de 1 decembrie este de faţadă, deoarece această zi reprezintă pentru români extinderea ţării, iar pentru maghiari, ajungerea în soarta de minoritari, iar aceasta nu poate reprezenta, sub nicio formă, o sărbătoare pentru maghiari. Si din partea românească s-au auzit voci, conform cărora, sărbătoarea naţională ar trebui să aibă un rol de integrare, nu de excludere, ar trebui ales un eveniment, care să fie sărbătorit cu plăcere de întreaga populaţie a ţării. Dar aceste voci au fost acoperite imediat de cei îngrijoraţi de soarta naţiunii.

Mă tem că disputa actuală reprezintă, de fapt, doar preambulul a tot ce se va întâmpla anul viitor cu comunitatea maghiară din ţară. De la alegerea în calitate de preşedinte al sasului Iohannis, purtătorii de cuvânt ai românilor vorbesc despre soluţionarea finală şi reuşită a problemei minorităţilor, înlăturând orice iniţiativă referitoare la extinderea drepturilor lingvistice ale comunităţii maghiare, demontând orice plângere, nemulţumire referitoare la lezările drepturilor minorităţilor.

Toate acestea vor amplifica impunerea de Linişte!, orice revendicare privind drepturile minorităţilor fiind considerată ca fiind anticonstituţională, antinaţională, printre altele, afirmându-se – la fel cum se regăseşte şi printre argumentele CNMR -, că în anii precedenţi, măsurile adoptate în direcţia evidenţierii drepturilor lingvistice ale comunităţii maghiare s-au extins până la graniţele discriminării pozitive, ducând la emigrarea populaţiei româneşti sau izolarea acesteia în zonele majoritar maghiare.

Nu cred că acest discurs se va schimba până când majoritatea populaţiei ţării nici nu ştie cum au ajuns maghiarii aici şi de când trăiesc aici maghiari, saşi, iar unitatea politică este formulată întotdeauna împotriva a ceva: cel mai des împotriva minorităţii maghiare şi, în general, împotriva maghiarimii. Până când această abordare nu se va schimba, deseori va trebui schimbată siguranţa…

 

Sursa: Hargita Nepe nr. 147 din 09.08.2017, autor Sarany Istvan

 

 

Kulcsar este solidar cu Kelemen / Un nou denunţător de carieră

 

Consider îngrijorător faptul că numărul denunţătorilor de carieră pare să fie în creştere în România -a declarat preşedintele filialei judeţene Covasna a PCM, Kulcsar Terza Jozsef. Deputatul enumeră printre denunţătorii de carieră inclusiv organizaţia pseudocivilă intitulată Coaliţia Naţională pentru Modernizarea României (CNMR).

Kulcsar Terza a reamintit că în cursul lunii iunie, a fost ameninţat de către organizaţie pe motiv că declarase că anul 2018 va fi anul doliului pentru maghiarimea transilvană, iar de curând, organizaţia a propus ca preşedintelui UDMR, Kelemen Hunor, să-i fie retrasă cetăţenia română deoarece a afirmat că românii trebuie să accepte faptul că noi nu vom putea şi nici nu vrem să sărbătorim anul 1918.

– Resping noua manifestare a antimaghiarismului şi îmi exprim solidaritatea cu Kelemen Hunor. Cetăţenia nu-i poate fi retrasă unei persoane care a dobândit-o prin naştere, însă dacă cineva ar urma să fie pedepsit cu retragerea cetăţeniei pentru opiniile formulate în urma lezărilor de drepturi ale maghiarilor transilvani, mă ofer şi eu să renunţ la cetăţenia română -a precizat el.

 

Sursa: Szekely Hirmondo nr. 150 din 09.08.2017, autor Erdely Andras

 

 

Noi nu putem sărbători

 

Afirmaţia făcută de preşedintele UDMR Kelemen Hunor, conform căreia românii trebuie să accepte că noi nu vom putea şi nici nu vrem să sărbătorim anul 1918, a generat o nouă isterie antimaghiară în presa de limbă română. Conform Coaliţiei Naţionale pentru Modernizarea României (CNMR), autodefinite drept organizaţie civilă, politicianul nostru a pus la îndoială existenţa statului român, legile, istoria, cultura şi identitatea naţională.

Sunt acuzaţii grave, despre care trebuie să se ştie că au fost lansate de o organizaţie aflată în strânsă legătură cu ministerul român de interne şi care se întreţine din sprijinul financiar al acestuia. Este limpede că nu întâmplător. Ca atare, poziţia adoptată reflectă şi modul de gândire, referitor la noi, care domneşte în ministerul de interne, respectiv felul în care se raportează el la noi.

In acelaşi timp, este clar şi mesajul din subtext: să ascultăm şi să suportăm, că dacă nu. Referitor la afirmaţia făcută de Kelemen Hunor, salutăm faptul că s-a exprimat, în sfârşit, într-un mod demn de liderul organizaţiei de apărare a intereselor maghiare, precis, conform situaţiei reale şi în numele nostru, al tuturor.

Pentru că la comemorarea morţii mamei, toată lumea este în doliu, nu sărbătoreşte! Iar odată cu dezlipirea Transilvaniei de Ungaria, noi ne-am pierdut mama spirituală, patria! Iar de atunci încolo, România care îndeplineşte de aproape 100 de ani rolul de părinte vitreg, ne-a tratat şi ne tratează ca pe nişte duşmani şi atentează la existenţa noastră! Ca atare, acest jubileu este, pentru noi, maghiarii, o zi de doliu!

Tocmai din acest motiv trebuie să ne asumăm poziţia exprimată pe această temă de către preşedintele uniunii şi să înfruntăm unitar forţele obscure care atentează la existenţa noastră. In felul acesta, ne apărăm dreptatea şi demnitatea şi îi aducem la cunoştinţă puterii de la Bucureşti că noi nu putem fi intimidaţi.

 

Sursa: Szekely Hirmondo nr. 151 din 10.08.2017, autor Bedo Zoltan

 

 

 

Ce a primit Transilvania de la România?

 

Nu doar sezonul mort a făcut ca vorbele rostite acum o săptămână de către preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, despre sărbătorirea, respectiv nesărbătorirea unirii, să descătuşeze atât de vehement pornirile.

Articolele, comentariile apărute în spaţiul public reflectă bine starea actuală a societăţii, felul în care se raportează ea la noi, maghiarii, şi semnalează în acelaşi timp şi la ce ne putem aştepta în anul marelui centenar.

Foarte puţini şi-au dat osteneala să se gândească la esenţa vorbelor preşedintelui UDMR: ce i-a dat România Transilvaniei în ultimii 100 de ani? A avut de pierdut sau de câştigat regiunea de pe urma marii unirii? I-a fost mamă bună sau mamă vitregă statul român acestei regiuni pe care a folosit-o, a exploatat-o, căreia i-a împiedicat dezvoltarea?

In ultimii 100 de ani, elita bucureşteană s-a străduit în continuu să distrugă economia, cultura şi spiritul Transilvaniei. Iar toate acestea s-au îndreptat, sunt îndreptate nu numai împotriva maghiarilor, ci şi a transilvanismului.

Anexarea Transilvaniei la Ungaria nu mai este de mult ceva real, până şi transformarea ei într-o regiune independentă este lipsită de şanse, atât de românească a devenit în ultimii 100 de ani. Kelemen Hunor a ridicat o problemă extrem de sensibilă, de aceea răspunsul a fost atât de vehement.

Aparent, pornirile au fost dezlănţuite de afirmaţia că maghiarii nu au ce sărbători anul viitor, deşi, de fapt, se vrea evitarea confruntării cu ideea că Transilvania a fost sacrificată pe altarul temerilor naţionaliste.

Se ştie exact ce i-a dat România Transilvaniei, iar acest lucru este dezolant atât pentru maghiari, cât şi pentru români.

 

Sursa: Haromszek nr. 8173 din 14.08.2017, autor Farkas Reka

 

Naţiunea trebuie edificată!

 

Ediţia din acest an, a XIII-a, a Taberei EMI a fost organizată mai repede ca de obicei. După cum a reieşit, a trebuit să se procedeze astfel pentru a putea fi prezentă în tabără şi echipa Kulturtaj, care în perioada 11-13 august a organizat cea mai mare manifestare de păstrare a tradiţiilor, la nivel european: a IV-a ediţie a Zilei Strămoşilor. Astfel a putut fi prezent în tabără şi renumitul antropolog Biro Andras Zsolt, cercetător al Muzeului de Ştiinţe Naturale şi preşedinte al Fundaţiei Magyar-Turan.

Expunerile pe care le-a susţinut au avut tematici diferite: istoria străveche maghiară în oglinda ştiinţelor naturale, epoca de glorie a hunilor şi rolul lor în istoria străveche a maghiarilor, caracterul uman al maghiarilor descălecători. In ultima zi de tabără a participat, alături de preşedintele Tinerilor Maghiari din Transilvania (EMI), Sorban Attila Ors, la forumul intitulat Viitorul maghiarimii din Bazinul Carpatic. Spicuim câteva idei din expunerea pe care a susţinut-o sub titlul Forţa tradiţiilor şi edificarea viitorului, sau identitatea naţională este baza autonomiei.

Limba, cultura sunt pietrele de construcţie, iar tradiţiile, familia şi comunitatea, respectiv învăţământul public joacă un rol în menţinerea vie a conştiinţei naţionale.

În lumea de azi, care se schimbă rapid, trebuie să selectăm legăturile care îi ţin uniţi pe maghiari – cunoaşterea la un anumit nivel a tradiţiilor, culturii şi istoriei naţionale este indispensabilă. Trebuie să ştim de unde ne tragem, cine ne sunt înaintaşii, cum a unificat şi înflorit maghiarimea Bazinul Carpatic.

Naţiunea este o construcţie care trebuie consolidată în continuu. Problema este complicată de diferenţele dintre părţile de ţară rupte, iar cei care dirijează de la Budapesta politica naţională trebuie să ţină cont de faptul că ceea ce este, eventual, bun în Transilvania, nu este bun în Slovacia.

Sursa: Szekely Hirmondo nr. 154 din 16.08.2017

 

 

Cine îi alungă pe români?

 

Dacă este august, este Izvorul Mureşului, şi dacă este Izvorul Mureşului, sunt universitatea liberă de vară şi şirul nemulţumirilor exprimate de liderii românilor din Ţinutul Secuiesc. Reţea rămâne aceeaşi de la un an la altul: defilează cei care se consideră reprezentanţi ai românilor din această regiune, vin de la Bucureşti invitaţii de rang înalt sau şi mai înalt, apoi dă-i înainte, pentru că vor apărea în ştirile zilnice doar cei care reuşesc să vorbească despre lucruri cât mai periculoase.

Despre Universitatea Liberă de Vară de la Izvorul Mureşului nu se ştiu prea multe, nu are site, ultimele postări de pe pagina de Facebook sunt de anul trecut.

Doar câteva articole de ziar îi semnalează existenţa, programul şi obiectivele manifestării pot fi regăsite exclusiv pe pagina denunţătorului de serviciu, Dan Tanasă. O parte din programul ediţiei din acest an se ocupă de situaţia românilor de dincolo de graniţe, însă în ziua de miercuri, s-a axat în mod explicit pe situaţia românilor din Ţinutul Secuiesc.

Evident, nu numai pe păstrarea identităţii lor, pe greutăţile cu care se confruntă, tonul fundamental fiind determinat de expunerea despre identitatea română a catolicilor moldoveni, respectiv de tema privind sustragerea Transilvaniei şi modul în care străvechiul pământ românesc a ajuns – în urma retrocedărilor – pe mâini străine, ostile.

In aceste circumstanţe au fost exprimate îngrijorările lui Eugen Popescu, preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, potrivit cărora românii din Ţinutul Secuiesc sunt ameninţaţi de pericolul maghiarizării, emigrării în masă, iar acest lucru se va transforma într-un risc la adresa securităţii naţionale. In opinia sa, sunt nevoiţi să-şi croiască altundeva drum în viaţă, pentru că nu-şi găsesc loc de muncă dacă nu vorbesc limba maghiară. Majoritatea românilor din Ţinutul Secuiesc au fost colonizaţi în oraşele din regiune de pe la finele anilor 60.

Retragerea lor a început în anii 90, iar copiii celor rămaşi aici încearcă să-şi facă un rost în viaţă în străinătate, la fel cum procedează şi cei din alte regiuni ale ţării. Nu pe motiv că nu cunosc limba maghiară, ci pentru că sunt mai bine plătiţi în Occident.

Dacă de 27 ani încoace, statul român ar lucra nu la subminarea economică a Ţinutului Secuiesc, românii din regiune, la fel ca maghiarii, ar avea şanse mai mari, mai mult chef să rămână aici. Dacă singurul scop pe care-l urmăresc cei care organizează universitatea liberă de la Izvorul Mureşului, şi se declară drept reprezentanţii românilor, nu ar fi acela să-i asimileze pe maghiari, adică să-i facă să dispară, mai mulţi lauri ne-ar creşte pentru noi toţi. E adevărat, declaraţiile lor, universităţile libere cum este şi cea de la Izvorul Mureşului, ar deveni inutile. Ei ar avea de pierdut, însă restul, noi toţi – maghiari şi români – am avea de câştigat.

 

Sursa: Haromszek nr. 8176 din 18.08.2017, autor Farkas Reka

Război informaţional pentru Transilvania / Interviu cu istoricul Zahoran Csaba, despre Trianon şi pregătirile jubiliare

Sunt sau nu legitime suspiciunile româneşti din jurul atitudinilor maghiare legate de Trianon? Am discutat cu istoricul Zahoran Csaba, membru al echipei de lucru Trianon 100, şi pe tema miturilor central-europene.

– Recent, o afirmaţie făcută de istoricul Ioan Aurel Pop, care susţinea că echipa de lucru Trianon 100 este o unealtă a războiului informaţional ungar, a generat o dispută româno-ungară care a avut ecouri. Nu avem nici o şansă ca maghiari să ieşim din mitul eternilor iredentişti?

– De fapt, a fost un fel de neînţelegere, pe care Ioan Aurel Pop a şi clarificat-o ulterior. Se pare că nu ştia că Trianon 100 este o echipă academică de cercetare şi nu un organism guvernamental precum Departamentul Centenar, înfiinţat în România. Problema a fost generată mai de grabă de faptul că vorbele lui Pop au fost rostite într-un context aparte, într-o conferinţă pe teme de geopolitică şi securitate naţională. Vorbele sale au fost interpretate aparte şi de către presă, iar mai apoi, rupte de expunerea iniţială a lui Pop, au devenit independente.

Trianon 100 nu este o organizaţie de propagandă sau activitate revizionistă, nu intenţionează să submineze programele centenare din România. Este un grup de lucru alcătuit din istorici, istorici de artă şi sociologi, care funcţionează în cadrul Institutului de Istorie al Academiei Ungare de Ştiinţe şi studiază problematica trianoniană.

– Putem vorbi despre un război informaţional între cele două părţi?

– Într-un anume sens, afirmaţia lui Pop este corectă, şi anume că între maghiari şi români se duce un fel de război informaţional pentru Transilvania. El nu a început însă după Trianon, ci undeva prin secolul al XIX-lea, şi îşi are rădăcinile prin a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Si nu iredentiştii maghiari l-au declanşat. Odată cu răspândirea naţionalismului, cu formarea naţiunilor moderne, a apărut, în mai multe planuri, un fel de rivalitate pentru Transilvania între elitele politice şi intelectuale maghiare şi româneşti.

In plan politic, preoţii greco-catolici români, savanţii Scolii Ardelene, s-au străduit să obţină emanciparea politică a românilor transilvani. In plan istoric, s-au străduit să-şi argumenteze legitimitatea cererii prin originea romană a românilor – adică prin caracterul lor indigen -, iar în plan social, prin faptul că românii alcătuiesc majoritatea locuitorilor din regiune. Nu exista nici o îndoială cu privire la fondarea argumentelor demografice, pentru că din secolul al XVIII-lea poate fi demonstrat caracterul majoritar al românilor în Transilvania. Continuitatea romano-română însă a fost edificată pe o teorie incertă, contestată şi dezminţită ulterior de mulţi – şi nu numai maghiari. Cu toate acestea, pe ea şi-a clădit treptat elita politică şi intelectuală română pretenţiile transilvane, aceasta a ajuns unul din pilonii identităţii româneşti moderne.

După Trianon, maghiarii au depus strădanii în vederea revizuirii noului status quo, fapt respins la toate nivelurile de către românii care edificau statul naţional unitar român, modern, România Mare. Si aşa au mers lucrurile în perioada interbelică, iar mai apoi şi între anii 1940-1944, până la tratatul de pace de la Paris, de după cel de-al doilea război mondial, care i-a pus punct şi revizionismului maghiar. De atunci, subiectul disputelor nu îl mai reprezintă apartenenţa Transilvaniei sau hotarele, ci drepturile maghiarilor transilvani, problemele de ordin istoric.

– Suspiciunea română care învăluie atitudinile maghiare legate de Transilvania sau Trianon mai funcţionează?

– Fie că vorbim de proteste faţă de distrugerea satelor, de istoria în trei volume a Transilvaniei, cauza autonomiei Tinutului Secuiesc sau un film maghiar despre Trianon, toate sunt capabile să genereze reacţii exagerate, isterice ale părţii române, iar privite cu ochi maghiari, uneori par aproape comice. Dacă privim la atitudinea maghiară din perioada dualismului, întâlnim, surprinzător, reacţii similare. Pe atunci, intelectualii maghiari vedeau peste tot iredentism românesc.

Sursa: Haromszek nr. 8177 din 19.08.2017, autor Csinta Samu

 

Alba Iulia sau Trianon? / Interviu cu istoricul Zahoran Csaba, despre Trianon şi pregătirile pentru centenar (2)

 

Cum funcţionează tehnicile de rememorare legate de Trianon şi care sunt aspectele care alimentează şi în prezent discuţiile pe această temă? Am discutat cu Zahoran Csaba, membru al echipei ungare de lucru Trianon 100, şi despre posibilitatea realizării unui acord între mesaje şi interpretări.

– Ce vrea să descopere echipa de lucru Trianon 100?

– Noi ne ocupăm de Trianon ca de o tematică mai extinsă, ne axăm pe patru piloni mai mari: contextul internaţional al Trianonului, prăbuşirea şi raporturile sociale ungare de pe vremea respectivă, consolidarea sistemului de pace, respectiv posteritatea şi memoriile. Prima tematică include cercetarea rolului îndeplinit de marile puteri – cum sunt Japonia şi Statele Unite -, cărora nu li s-a acordat prea mare atenţie până acum. Cercetarea circumstanţelor prăbuşirii şi a societăţii ungare abordează tema, pe de o parte, din considerentul istoriei militare, pe de altă parte, din punctul de vedere al istoriei sociale. Cât de reală era, de exemplu, apărarea cu armele a patriei în mijlocul prăbuşirii militare a Monarhiei şi al haosului general din toamna anului 1918, fiind abordate inclusiv problemele de ordin social şi economic.

– Ce teme oferă consolidarea sistemului de pace?

– Până la încheierea războiului, pe ruinele imperiilor central şi est-europene s-au înfiinţat numeroase formaţiuni statale provizorii, care funcţionau câteva zile, săptămâni, unele, chiar mai mulţi ani. Pe teritoriul istoric al Ungariei, cea mai cunoscută era poate formaţiunea Leitha-Banat, constituită pe actualul teritoriu al Burgenland-ului. In acest context trebuie amintit de Republica Secuiască, proclamarea acesteia la finele anului 1918 a fost însă zădărnicită.

Ne axăm şi pe aspectele sociale ale schimbului de imperii din 1918-19: modul în care dominaţia ungară a fost schimbată de cea cehoslovacă, română, slavă de sud sau austriacă; cum s-a stabilit noua putere pe teritoriile rupte. Ultimul domeniu de cercetare vizând posteritatea şi memoriile, studiază locul tematicii Trianonului în istoriografia, beletristica maghiară, în politica externă şi politica memoriilor.

– Cum funcţionează tehnicile de rememorare?

– Acestea reprezintă pentru mine aspectul cel mai palpitant al muncii. Eu cercetez memoriile maghiare şi memoriile din vecinătate ale Trianonului, în special memoriile române. Este vorba concret de memoriile privind dezmembrarea Ungariei istorice şi întemeierea României Mari, acestea fiind întruchipate, de exemplu, în Ungaria, de Muzeul Trianon, iar în România, de Muzeul Marii Uniri de la Alba Iulia. Semnalează funcţionarea tehnicilor de rememorare şi disputele generate, în mod regulat, pe marginea zilei de 1 decembrie sau pe tema proclamaţiei de la Alba Iulia, respectiv disputele lansate în această primăvară care vizează tocmai echipa noastră de lucru.

– Care sunt cele mai importante aspecte care alimentează şi în prezent tema privind Trianonul?

– În primul rând, problema minorităţilor maghiare, diversele insulte şi probleme cu care se confruntă maghiarii de peste hotare, situaţia nesoluţionată a acestora. Dacă, la Trianon, ar fi fost trasate hotare mai corecte din punct de vedere etnic – de exemplu, în Transilvania -, protecţia minorităţilor ar fi fost asigurată într-un mod cu adevărat eficient, adică prin autonomii teritoriale şi individuale, tema respectivă ar fi mai puţin sensibilă, traumatizantă.

Conştiinţa naţională maghiară ar fi acceptat mai uşor faptul că Maramureşul, Munţii Tatra şi Fatra nu mai aparţin statului ungar, însă s-a dovedit să fie prea mult să fie dezlipite localităţile cum sunt, de exemplu, Oradea, Subotica şi Kosice, oraşul Komarom a fost rupt în două, iar de autonomia Ţinutului Secuiesc elita română nici nu vrea să audă.

De asemenea, maghiarii ajunşi în situaţie minoritară sunt nevoiţi să poarte o luptă crâncenă, permanentă pentru menţinerea propriei identităţi, pentru dăinuirea lor sub formă de comunitate, pentru drepturi fundamentale, cum sunt utilizarea limbii sau învăţământul în limba maternă. In opinia mea, această stare de frustrare ţine în viaţă şi în prezent Trianonul, şi nu iredentismul maghiar iremediabil şi conştiinţa de superioritate, cum susţin naţionaliştii din vecinătate.

 

– Cum s-a modificat, în urma schimbărilor produse în trecutul apropiat, imaginea asupra Trianonului, creată de ţările vecine?

– După dezmembrarea Uniunii Sovietice, Iugoslaviei şi a Cehoslovaciei, li s-a părut probabil multora că aspiraţiile Ungariei şi ale minorităţilor maghiare ar putea reprezenta noi ameninţări în privinţa hotarelor stabilite la Trianon. S-a confirmat însă în scurt timp că era vorba de un pericol imaginar, după integrarea euroatlantică doar naţionaliştii din Slovacia şi România generează temeri pe marginea revizionismului ungar.

Trianonul – din păcate, parţial şi tema autonomiei maghiare – s-a transformat treptat într-un oarecare tabloid politic. Tema poate fi ridicată practic oricând în discursul public când e sezon mort sau criză politică, având în vedere că s-a dovedit să fie potrivită pentru atragerea atenţiei opiniei publice sau pentru mobilizarea maselor de oameni pro sau contra cuiva. Pe lângă elementele reale şi jumătăţile de adevăr, aceasta e plină de denaturări, stereotipi şi prejudecăţi, alimentate şi în prezent de miturile istorice.

– Din considerente maghiare, care este principalul moment care a schimbat destinul: 1918 şi Alba Iulia sau 1920 şi Trianon?– Cele două evenimente nu pot fi separate, ele reprezentând începutul şi sfârşitul aceluiaşi şir de evenimente. Fără Alba Iulia, s-ar fi realizat mai greu Trianonul, iar fără Trianon, nu ar fi avut prea mult sens nici Alba Iulia. Dacă Monarhia Austro-Ungară nu ar fi pierdut războiul – sau îl pierdea în alte circumstanţe -, cu sau fără marea adunare, hotarele s-ar întinde altundeva acum. Cele două evenimente merită rememorate şi interpretate doar împreună, şi, pe cât posibil, cu o cât mai mare empatie faţă de celălalt, din ambele privinţe, chiar şi în condiţiile în care, în momentul de faţă, anumite mesaje şi interpretări par să fie ireconciliabile.
Sursa: Haromszek nr. 8183 din 26.08.2017, autor Csinta Samu 

Speră la un acord fără să se angreneze în proces

Liderii Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) speră să reuşească să ajungă la un acord cu Comisia Europeană (CE) – fără să se angreneze în proces – în privinţa înregistrării iniţiativei cetăţeneşti europene vizând regiunile naţionale, lansată de formaţiune – a precizat ieri serviciul de presă al CNS. Izsak Balazs, preşedintele CNS, respectiv Dabis Attila, reprezentant cu probleme externe al CNS, şi specialiştii în domeniul juridic din cadrul formaţiunii au purtat discuţii vinerea trecută cu specialiştii CE despre condiţiile încheierii fără proces a unui posibil acord privind cazul înregistrării iniţiativei cetăţeneşti.

După cum au menţionat liderii CNS, au iniţiat negocieri personale, deoarece, renunţând la practica sa anterioară, restrictivă, comisia a înregistrat parţial iniţiative cum sunt, de exemplu, Minority SafePack sau Stop TTIP, şi se pare să fie posibilă încheierea fără proces a unui acord şi în cazul iniţiativei cetăţeneşti vizând reforma politicii de coeziune.

Potrivit CNS, cu ocazia întâlnirii de vineri, părţile vizate au purtat discuţii constructive şi au reuşit să şi le apropie punctele de vedere, însă nu a fost adoptată deocamdată o decizie despre înregistrarea iniţiativei.

Dat fiind faptul că ambele părţi au manifestat deschidere pentru apropierea punctelor de vedere divergente, iniţiatorii speră în continuare că se va putea ajunge la un acord şi fără proces, înainte de încheierea procedurilor judiciare – se precizează în comunicatul de ieri al CNS.

Sursa: Haromszek din 13.09.2017

 

 

Statutul autonomiei urmează să fie înaintat

Conform deciziei adoptate de comitetul Partidului Civic Maghiar (PCM), statutul autonomiei Ţinutului Secuiesc va fi înaintat, încă în acest an, parlamentului român – a anunţat deputatul Kulcsar-Terza Jozsef. Demnitarul din Trei Scaune, care şi-a obţinut mandatul sub culorile UDMR, a precizat: vor purta negocieri cu UDMR (a fost desemnată deja delegaţia de negociere formată din trei membri), şi speră că vor beneficia de susţinere din partea mai multora, dar dacă nu, vor înainta oricum împreună cu celălalt deputat PCM, Biro Zsolt, proiectul elaborat prin colaborare cu UDMR, finalizat în vara anului 2014.

Kulcsar-Terza opinează că acest demers trebuia adoptat mai demult, însă înaintarea documentului în cursul toamnei este actuală, pentru că în pragul zilei naţionale din 1 decembrie trebuie amintit românilor de promisiunile făcute acum 99 de ani, la Alba Iulia, iar amânarea pe anul viitor ar putea fi considerată drept o provocare – a spus Kulcsar. Deputatul din Trei Scaune a menţionat: comitetul PCM a mai decis ca în ultimele zile din noiembrie să-şi organizeze din nou marea adunare pentru rememorarea promisiunilor de la Alba Iulia.

Manifestări de acest gen au avut loc, acum trei ani, la Sfântu Gheorghe, iar acum doi ani, la Miercurea Ciuc, anul trecut, acţiunea fiind amânată din cauza campaniei electorale. Acum tradiţia va fi reînviorată, deşi deocamdată nu sunt cunoscute nici data exactă şi nici locaţia manifestării.

Sursa: Haromszek din 15.09.2017

 

 

 

Interzicerea unui referendum?

Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) îi sprijină pe primarii catalani, care în pofida ameninţărilor autorităţilor spaniole au anunţat referendumul pentru independenţa Cataloniei. Conform declaraţiilor lui Balint Bela, preşedintele PPMT, într-o ţară democratică nu poate fi interzisă organizarea unui referendum. Conform lui Balint, conducerea PPMT a fost contactată de Alianţa Liberă Europeană (EFA) – a cărei singur membru din România este PPMT- care i-a solicitat sprijinul pentru primari.

Dacă Catalonia va deveni sau nu independentă este treaba catalinor şi a spaniolilor, dar anunţarea sau nenaunţarea unui referendum este problema fiecărei persoane iubitoare de libertate. Ne doare şi pe noi că puterea română nu ne permite să ne folosim de mijloacele de bază ale democraţiei, referendumul, aşadar considerăm că este datoria noastră să sprijinim această cauză – a declarat Balint Jozsef.

Sursa: Szekely Hirmondo din 21.09.2017

 

 

 

Pentru dăinuirea noastră

De mai multe decenii suntem participanţi activi şi ca urmare suntem complici, într-un proces fatal pentru noi, înstrăinarea imobilelor noastre. În loc să împiedicăm ca pământurile, pădurile şi casele noastre să ajungă pe mâini străine, noi vindem patrimoniul strămoşilor noştri.

În plus, după cum reiese din limba în care s-au scris anunţurile, îi excludem din rândul cumpărătorilor pe consangvinii noştri. Am constatat că ei nu pot oferi, cu mici excepţii, aceeaşi sumă oferită de majoritate, care dispune de sprijine secrete. Pământul este însă al celui care îl are în posesie.

Conform istoriei, românii au ştiut acest lucru încă din secolul XIX, cumpărând treptat domeniile maghiare. Pentru ca acest lucru să devină posibil, în 1872 a fost înfiinţată la Sibiu, Banca Albina, urmată de alte noi bănci în întreaga ţară. Ca rezultat, înainte de izbucnirea primului război mondial, în Transilvania existau peste 150 de bănci finanţate în parte de la Bucureşti.

Potrivit datelor deţinute de Grof Bethlen Istvan, în perioada dintre anii 1902-1912 în Transilvania, au trecut în proprietate română 96.000 pogoane de teren agricol, 70.000 de pogoane de pădure, în total 166.000 pogoane (95.533 hectare).

Totodată e bine de ştiut că dorinţa de cumpărare nu a scăzut nici de atunci, ba mai mult decât atât, după căderea comunismului şi după realizarea în parte a retrocedărilor făcute în silă achiziţionările au demarat în trombă. Sute de agenţi se perindau în Ţinutul Secuiesc şi nu numai, ca să-i convingă pe bătrânii fără putere să-şi vândă pământurile, pădurile, casele. În majoritatea cazurilor, bătrânii au refuzat, însă rudele acestora au acceptat ofertele fără să se gândească că în acest mod vor pune în pericol viitorul maghiar.

Tocmai din acest motiv este inexplicabil de ce statul ungar nu face posibil să ne putem păstra pământurile avute în proprietate! Asigurând de exemplu sprijine financiare parţiale sau totale condiţionate de diferite garanţii pentru cei care doresc să-şi muncească pământurile. Având în vedere creşterea lipsei globale de alimente, această strategie ar avea roade nu numai din punct de vedere naţional ci şi din punct de vedere comercial.

Sursa: Szekely Hirmondo din 21.09.2017, autor Bedo Zoltan

 

 

Repulsie româno-maghiară

Prima afirmaţie: Copiii maghiari nu cunosc limba română. Adevărat. A doua afirmaţie: Sunt răi, nu vor să vorbească limba statului. Fals. Realitatea: Oră de limba română la clasa a II-a. Doamna învăţătoare îi anunţă – în limba maghiară – pe elevi că vor învăţa despre fructe. Scoate cretele colorate şi desenează un măr splendid pe tablă. În limba română i se spune măăăr! – Spune doamna învăţătoare.

Trece o oră şi copiii abia dacă au spus 5-6 cuvinte în limba română, dar nicio propoziţie. Un coşmar didactic, pierdere de timp. Ceea ce este mai grav este că într-adevăr elevilor li se induce o anumită silă faţă de limba română, cu efecte imprevizibile. Lipseşte din programă modul în care trebuie să-şi cumpere un corn la magazin sau să-i spună doctorului că-l doare stomacul.

Copiii celor care s-au mutat în străinătate, vorbesc cursiv limba ţării adoptive după un an de stat acolo. Cum se desfăşoară pe acolo un curs de învăţare a limbii?

Exclusiv în limba oficială, iar participanţii: arabi, chinezi, etc., în scurt dialoghează între ei. În şcolile maghiare, manualul şi caietul de limba română sunt inutile înainte de clasa a III-a. Jocuri tematice doar în limba română.

Astăzi o plimbare la piaţă, mâine la farmacie, la un tâmplar, peste tot se vorbeşte limba română uzuală. Iar când vor cunoaşte toate astea îl vor învăţa pe Blaga sau pe Arghezi la fel cum îl învaţă pe Ady sau Petofi, pentru că ceea ce este frumos este frumos în toate limbile. Trebuie invitaţi la ore copii români.

Există organizaţii civile serioase, care nu se preocupă cu organizarea de proteste antiguvernamentale, conducătorii acestora trebuie invitaţi la un joc comun. Sunt sigur că ar veni cu plăcere.

Cei care nu se cunosc sau nu cunosc limba unui altuia au tendinţa să fie suspicioşi, să se urască reciproc. Mare păcat!

Sursa: Szekely Hirmondo din 21.09.2017, autor Zubreczky Antal

 

 

Focuri de strajă pentru autonomie

 

Comisia Permanentă a Consiliului Naţional Secueisc (CNS) a lansat un apel la adresa comuniunilor creştine din Ţinutul Secuiesc, în care le solicită din nou comunităţilor ca în ultima duminică din octombrie să se roage pentru autodeterminarea Ţinutului Secuiesc, iar după lăsarea serii să aprindă focuri de strajă în fiecare localitate, mesajul transmis fiind acela că secuimea este consecventă, nu bate în retragere, rămâne angajată în lupta fermă şi raţională.

În comunicatul de ieri, Izsak Balazs, preşedintele CNS, ne îndeamnă să rememorăm, concomitent, şi împlinirea a 500 de ani de la reforma protestantă, faptul că istoria de 500 de ani a protestantismului a slujit, în întreg Bazinul-Carpatic, dăinuirea şi prosperarea naţiunii maghiare, iar cauza autodeterminării secuieşti reprezintă o cauză naţională maghiară.

CNS le solicită liderilor autoguvernamentali din Ţinutul Secuiesc să susţină şi să participe activ la duminica rugăciunilor, respectiv la acţiunea de aprindere a focurilor de strajă, iar împreună că consiliile secuieşti locale să mobilizeze comunităţile locale să se pregătească de ziua de 29 octombrie în care se vor ridica din nou flăcările pretenţiei la autonomia teritorială.

Apelul nostru li se adresează comuniunilor creştine maghiare din lumea largă, să-şi conştientizeze copii, tinerii asupra următorului aspect: cauza autodeterminării secuieşti reprezintă o cauză naţională maghiară – se precizează la finalul comunicatului.

Sursa: Haromszek din 29.09.2017

 

Edificarea unei colaborări găgăuzo – secuieşti

 

Parlamentarul de Trei Scaune, Kulcsar Terza Jozsef (PCM), a efectuat o vizită în Republica Moldova, în vederea edificării unei colaborări culturale şi economice între Ţinutul Secuiesc şi teritoriul găgăuz autonom. In clădirea guvernului de la Chişinău, parlamentarul s-a întâlnit miercuri (27.09) cu Irina Vlah, guvernator al Găgăuziei şi ministru al cabinetului moldovean. Nu este obligatoriu să fie luate drept punct de pornire doar modele de autonomie vest-europene. Forme funcţionale de autodeterminare există şi în alte părţi şi se poate învăţa ceva din ele.

Chiar şi într-o ţară cum este Republica Moldova, în cazul căreia vorbim de condiţii de departe mai complicate şi mai grele decât în cazul României, există autonomie teritorială, zonele locuite de comunitatea găgăuză dispunând de un astfel de statut din 1994. Acest lucru nu prezintă nici o problemă din punctul de vedere al statului.

Vorbim despre o comunitate mult mai mică numeric decât cea secuiască – a afirmat deputatul. Kulcsar Terza Jozsef a declarat că întrevederea cu guvernatorul a fost posibilă la cererea sa. S-au întâlnit pentru prima oară şi, cu această ocazie, i-a invitat în Ţinutul Secuiesc pe reprezentanţii regiunii. După cum a declarat deputatul, se gândesc la o colaborare cultural-economică.

Acesta este de altfel principalul motiv pentru care l-a contactat pe guvernator, însă ar fi dorit şi să se informeze cu privire la felul în care funcţionează autoguvernarea în Găgăuzia, la drepturile pe care le asigură acest statut. În opinia sa, este nevoie de un astfel de schimb de experienţă, de cunoaşterea situaţiei celor două comunităţi, iar guvernatorul a confirmat acest lucru.

Irina Vlah a semnalat că în opinia sa, exemplul secuilor poate fi util pentru găgăuzi, de exemplu, în privinţa păstrării limbii materne şi a identităţii.

Ca o formă de colaborare, Kulcsar Terza Jozsef a propus ca legătura dintre cele două regiuni să fie consolidată prin protocoale de localităţi înfrăţite. Au convenit, de asemenea, să se sprijine reciproc şi la nivel internaţional, în principal în domeniul popularizării pretenţiilor din Ţinutul Secuiesc la autonomie teritorială.

Deputatul s-a referit pe scurt şi la situaţia din România, afirmând că în România suntem în continuare martori la provocările tot mai dese la adresa comunităţii maghiare, încercându-se în felul acesta ca odată cu apropierea centenarului întemeierii ţării să se ajungă acolo unde s-a ajuns în momentul începerii, acum doi ani, a cazului tinerilor din Târgu Secuiesc, şi anume ca despre oricine care îşi ridică glasul pentru autonomia teritorială să se poată spune că poate fi şi terorist. Nu a dorit să se pronunţe cu privire la deznodământ.

Autonomiile teritoriale funcţionează bine în multe state din Europa, nouă de ce ne este interzis – a întrebat deputatul. În opinia sa, întreaga sferă politică din România se comportă ca şi când nu ar vrea să ştie de drepturile de utilizare a limbii materne sau a simbolurilor, iar un bun exemplu în acest sens este faptul că propunerea de modificare a legii administraţiei publice a fost retrasă din nou zilele acestea de pe ordinea de zi. Înaintarea statului autonomiei teritoriale din Ţinutul Secuiesc este foarte de actualitate, mai exact, urgentă – a adăugat el.

 

Sursa: Haromszek din 30.09.2017

 

 

 

Mesajul Cataluniei

Nicio relaţie nu poate fi menţinută cu forţa, degeaba o consideră una din părţi drept favorabilă şi eficientă, dacă cealaltă vede un tiran în propriul partener. Spaniolii au eşuat în soluţionarea situaţiei catalanilor nu acum, ci acum câţiva ani, iar zielel trecute au agravat problemele. Cea mai bogată regiune a ţării – care constituie doar 6% din populaţia țării, însă asigură 5% din PIB – s-ar fi mulţumit acum câţiva ani doar cu extinderea propriei autonomii.

În 2006, catalanii au reuşit să ajungă la un acord cu guvernul socialist din perioada respectivă, ambele parlamente au adoptat noul statut de autonomie care oferea mai multe drepturi, însă partidul popular al actualului premier, Mariano Rajoy, a atacat şi a invalidat decizia la curtea constituţională.

Din momentul respectiv, relaţiile dintre spanioli şi catalani au intrat din nou în declin. Dacă până atunci doar 14 parlamentari catalani din cei 135 au susţinut câştigarea independenţei, numărul lor a crescut la 72 până în prezent, aspect ce poate fi remarcat la nivelul întregii societăţi catalane.

Guvernul spaniol a comis greşelile una după alta. Acum câţiva ani, în urma anunţării intenţiei de obţinere a independenţei, nu i-a chemat pe catalani la negocieri, ci le-a bagatelizat voinţa, iar când nu au vrut să cedeze, a invadat oraşele cu poliţiştii săi, a încercat să împiedice cu forţa milioane de oameni în exprimarea opiniilor proprii.

Mariano Rajoy s-a străduit, şi în această duminică, să prezinte cele întâmplate ca fiind nişte evenimente neînsemnate, în schimb, preşedintele catalan a calificat votul drept unul reuşit. Spania a intrat în impas, iar liderii lumii, ai UE s-au învăluit în tăcere.

Niciunul din marii protectori ai drepturilor omului nu a condamnat brutalitatea forţelor de ordine spaniole, majoritatea îşi fac griji pentru viitorul paşnic al Europei şi susţin puterea spaniolă.

Nu sunt dispuşi să ia cunoştinţă de pretenţia justă a catalanilor, le este frică de crearea unui precedent, nu remarcă principala învăţătură a cazului catalan: dacă majoritatea nu-şi respectă minorităţile, dacă le consideră ca fiind răul necesar şi nu este dispusă să le asigure drepturi, nu se poate aştepta la devotament, loialitate din partea lor.

Naţiunile ajunse în situaţie minoritară nu prea tolerează asuprirea, se revoltă mai devreme sau mai târziu, revendică autodeterminare, sub formă de autonomie ori de stat independent.

Drepturi, care pot fi asigurate şi prin căi paşnice, dar pentru care se şi poate lupta. Posibilitatea de a alege, responsabilitatea privind decizia adoptată îi revin mereu majorităţii.

Sursa: Haromszek din 03.10.2017

 

 

 

Este timpul acţiunii

În opinia ministrului român de externe, Teodor Meleşcanu, este ilegal să se decidă cu privire la fragmentarea unei ţări fără negocieri cu guvernul şi cu statul, singura organizare care reprezintă structurarea unei ţări. Este o poziţie de principiu, de principii pe care o respectăm dacă vrem să respectăm dreptul internaţional – a a mai adăugat în declaraţia făcută la cea de-a 63-a sesiune anuală a Adunării Parlamentare a NATO, desfăşurată la Bucureşti. România recunoaşte astfel injusteţea dictatului de pace trianonian, pentru că Transilvania i-a fost anexată României fără ca guvernul ungar să fi fost consultat. Un alt lucru important este că Meleşcanu şi-a exprimat opinia cu privire la referendumul privind independenţa catalană. Dacă România nu va recunoaşte legitimitatea referendumului sau va ignora rezultatul acestuia, va contesta şi hotărârea marii adunări româneşti, desfăşurate la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia.

Pentru că prin invocarea acestei hotărâri şi a dreptului popoarelor la autodeterminare a revendicat – şi a şi primit – Bucureştiul Transilvania. În oglinda celor de mai sus, să nu se gândească cineva că România se străduieşte să valideze adevărul istoric şi prevederile dreptului internaţional. În cazul nostru, în ultimii 99 de ani a fost vorba mai de grabă despre intenţia aplicării dublului etalon. Aşa cum o demonstrează şi faptele, în ziua de azi nu mai poate fi decisă soarta popoarelor fără consultarea acestora.

Tocmai din acest motiv, este timpul ca şi noi, maghiarii, să îi prezentăm lumii întregi prejudiciile noastre şi să propunem soluţii pentru remedierea lor. Acest lucru este însă posibil doar prin solidarizare, prin forţă comună şi cu curaj, aşa cum procedează catalanii.Sursa: Szekely Hirmondo din 10.10.2017, autor Bedo ZoltanNu suntem terorişti
Nu este terorist cel care luptă pentru autonomia Ţinutului Secuiesc – este răspunsul formulat de reprezentantul Serviciului Român de Informaţii (SRI) la întrebarea lansată de Kulcsar-Terza Jozsef cu ocazia unei audieri în cadrul Comisiei pentru drepturile omului din Camera Deputaţilor.

Deputatul de Trei Scaune a formulat întrebarea la şedinţa în cadrul căreia subiectul dezbaterii l-a reprezentat extinderea competenţelor serviciului de informaţii. Kulcsar a insistat să clarifice acest aspect, deoarece în rechizitoriul formulat în cazul acuzaţiilor nefondate de terorism de la Târgu Secuiesc (rechizitoriul a fost întocmit de procurori cu ajutorul SRI), mişcările proautonomiste figurează ca pericol de terorism, şi, în mai multe documente oficiale, pretenţia la autonomie a maghiarimii e calificată drept un risc la adresa siguranţei naţionale.Sursa: Haromszek din 13.10.2017

Dezbatere pe tema autonomiei, fără lacrimi şi romantismCe fel de alegeri îşi doreşte CNS? – O mişcare poate fi edificată doar pe o lege în care se poate încrede oricine, iar statutul autonomist al CNS este aşa ceva. Încă de la începuturile sale, CNS este o reprezentanţă publică independentă, nu a depins de nici o putere, de nici un partid sau persoană cu aspiraţii carieristice politice.

Cred şi sper că nici pe viitor nu va fi sub influenţa vreunei puteri.În funcţie de distanţa de moment faţă de CNS, diferitele organizaţii politice au abordări diferite faţă de noi, însă noi nu am deviat niciodată de la obiectivul propus.

A trebuit în schimb să observăm că mulţi nu citesc documentele CNS, iar din acest motiv, trec peste nişte constatări foarte simple. Cum ar fi aceea că obiectivul CNS este apărarea autonomiei Ţinutului Secuiesc şi a identităţii naţionale maghiare a poporului secuiesc.– Am ajuns la unul din elementele discursului public din ziua de azi: este maghiar secuiul sau nu?– Secole de-a rândul, secuimea a fost apărătorul graniţelor maghiarimii, ale Ungariei, iar hotarele geografice ale Ţinutului Secuiesc autonom coincid cu hotarele lingvistice până la care se întinde utilizarea limbii şi a culturii maghiare. Cei care azi văd altfel acest lucru, formulează deseori acuzaţia că liderii CNS s-au îndepărtat de obiectivul formulat iniţial. În felul acesta însă, demonstrează că nu cunosc obiectivul pe care l-am votat în unanimitate în 17 ianuarie 2004, la Sfântu Gheorghe. Chiar dacă acceptăm, în linii mari, ambele puncte de vedere, merită să reamintim un moment important.

Cu ocazia referendumului din 1976, alături de opţiunea identitate maghiară a figurat, pe formulare, şi opţiunea identitate secuiască. Intenţia divizării a fost clară, însă secuii au evitat pericolul, numărul celor care se declaraseră secui fiind nesemnificativ. Interesul românesc este însă neschimbat: secuii trebuie separaţi în primul rând de Ungaria, nu de maghiari. În calitate de entitate a dreptului internaţional, Ungaria are drepturi egale cu România, în schimb politicii româneşti nu prea îi este pe plac ca o entitate de acelaşi rang cu ea să apară pe scenă ca protector al secuilor.

– Cum se străduieşte CNS să gestioneze această situaţie?

– Afirmând adevărul şi conştientizând. Comunitatea trebuie să accepte tradiţiile secuieşti din interiorul maghiarimii, iar pericolului ameninţător trebuie să i se spună pe nume. Cel mai bun purtător al conştiinţei şi identităţii comunitare este cultura spirituală. Odată cu apropierea împlinirii a 100 de ani de la formularea strădaniilor autodeterminării secuieşti, merită să reamintim că înaintaşii noştri au invocat principiile wilsoniene, neştiind că acestea nu pentru soluţionarea problemelor maghiarilor au fost enunţate. CNS este de neevitat pentru partidele maghiare transilvane, am convingerea că fără noi, UDMR-ul nu ar fi adoptat statutul referitor la autonomia Ţinutului Secuiesc.

Azi, organizaţiile UDMR din Ţinutul Secuiesc susţin şi ele simbolurile secuieşti.

– Pentru cineva din afară, iniţiativa cetăţenească europeană a CNS şi Minority SafePack-ul UDMR-ului se zbat independent una de cealaltă în labirintul sistemului juridic european. Mulţi se întreabă de ce nu împreună?

– Noi, cei care am elaborat în 2013 concepţia iniţiativei, şi autorii programului UDMR am afirmat într-un glas că cele două proiecte se completează reciproc. Respingerea Minority SafePack, iar mai apoi acceptarea ei, reprezintă un precedent al faptului că iniţiativa a fost parţial înregistrată. Înainte nu au fost astfel de exemple. Am propus şi noi posibilitatea încheierii unei înţelegeri în afara procesului, iar propunerea noastră spune şi ea să includem împreună părţile lipsă sau faţă de care au fost formulate obiecţii.

– La ce fel de sprijin vă aşteptaţi, din partea ţării-mamă, în atingerea obiectivelor d-voastră?

– Sprijinul există şi este liniştitor, mai ales acum, când văd lumina zilei inclusiv opinii conform cărora ar trebui să se renunţe la politica de vitrină, iar maghiarii nu se pot aştepta ca românii să le dea orice, de la sine. Această atitudine uită că suntem cu toţii cetăţeni români, iar ca atare, nu aşteptăm ceva de la români, ci de la guvernul român. Problema autonomiei nu este una româno-maghiară. Această dispută se poartă între cetăţenii Ţinutului Secuiesc şi guvernul român.

Sursa: Haromszek din 14.10.2017

 

Declaraţia de la Cluj a reprezentat o piatră de hotar în viaţa politică maghiară din Transilvania.

Declaraţia de la Cluj – care împlinise deja 25 de ani – a reprezentat o piatră de hotar în viaţa politică maghiară din Transilvania. A venit timpul ca aceasta să fie actualizată, pretenţiile comunităţii maghiare să fie din nou prezentate în faţa opiniei publice din România – a declarat ieri, la Sfântu Gheorghe, Biro Zsolt, preşedintele Partidul Civic Maghiar (PCM). În aprecierea politicianului, o astfel de măsură ar fi actuală, deoarece atmosfera ce domină astăzi, în România, seamănă mult cu cea existentă acum un sfert de secol.

Preşedintele PCM a făcut referire în primul rând la atmosfera ce persistă în parlament. Fiecare solicitare venită din partea reprezentanţei maghiare este măturată de pe masă, este respinsă, însă instigările antimaghiare devin din ce în ce mai frecvente pe terenurile de sport şi în cadrul emisiunilor difuzate de posturile tv de ştiri.

După părerea lui Biro, ar fi important să fie formulate pretenţiile, obiectivele maghiare, deoarece, în momentul de faţă, românii nu au cunoştinţă de acestea, nu ştiu să poziţioneze revendicările, şi în felul acesta vom ajunge în situaţia cu care ne-am confruntat şi cu ocazia respingerii modificări legii administraţiei publice, atunci când argumentul adus a fost acela că maghiarii nu se mulţumesc cu nimic, le întinzi un deget şi vor toată mâna.

Obiectivele ar trebui stabilite, apoi să ne îndreptăm către ele, dacă e posibil doar în paşi mici, e bine şi aşa, dar lucrurile importante nu trebuie trecute cu vederea – a formulat Biro Zsolt. În pragul anului centenar, reprezentanţa maghiară a fost împinsă în totalitate în defensivă, tocmai pentru acest motiv trebuie revenit la rădăcini, şi să fie stabilite cu exactitate anumite obiective fundamentale. Biro a amintit în primul rând de importanţa revizuirii constituţiei.

In opinia politicianului, la 100 de ani de la întemeierea statului român modern, cele mai importante promisiuni din proclamaţia de la Alba Iulia ar trebui să-şi găsească loc în legea fundamentală a ţării, însă trebuie formulată într-un mod foarte ferm şi pretenţia la autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc, precum şi necesitatea unui plan economic pentru edificarea Ţinutului Secuiesc.

Declaraţia de la Cluj, adoptată în 25 octombrie 1992, accentuează: garanţia sigură a dăinuirii şi dezvoltării maghiarimii din Transilvania o reprezintă înfăptuirea autonomiei bazate pe principiul autodeterminării interne.

Acum 25 de ani, în biserica Sfântul Mihail din Cluj, deputaţii şi senatorii din cadrul UDMR au promis solemn că vor reprezenta aspiraţiile autonomiste din Transilvania.

Sursa: Haromszek din 13.10.2017

 

 

Sf. Gheorghe

23.10.2017

Revista presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita.

Nr. 15 / 01-15.08.2017

Nr. 16 / 15-31.08.2017

Nr. 17 / 01-15.09.2017

Nr. 18 / 15-30.09.2017

Nr. 19 / 01-15.10.2017

Biroul de presă al

Centrului European de Studii Covasna – Harghita

24/10/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: