CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Transilvania Invincibile Argumentum

Imagini pentru cersipamantromanesc Cum trebuie privite drepturile populației maghiare din Transilvania

Istoria oficiala a Ungariei pretinde că ungurii sunt descendenții triburilor maghiare ce au migrat în Panonia în urma cu 1000 de ani.
Alti istorici nu sunt de acord și susțin că ungurii sunt o populație europeană maghiarizată forțat de o elita politica aflată la conducerea zonei.
Unul dintre acești istorici, Paul Lendvai, scrie în cartea lui “The Hungarians” că în timpul împăratului Iosif al doilea (1765-1790), “maghiarii” formau doar o treime din populația Regatului Ungariei, în timp ce restul, de aproape 70% din populația Regatului erau slavi (sârbi, slovaci), români, germani și țigani.


Din păcate ungurii primesc o educație nerealistă și xenofobă și sunt facuți să creada că Regatul Ungariei era locuit doar de ei, când în realitate “maghiarii” reprezentau doar o minoritate, ajunsă majoritară prin maghiarizarea forțată a celorlalte etnii din Regatul Ungar.
Dacă ne uităm la genetică, om vedea că de fapt în Ungaria “maghiarii” au avut un impact nesemnificativ asupra geneticii populației locale, și că de fapt majoritatea ungurilor sunt fie slavi, fie români, germani sau țigani.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este venirea-ungurilor-cronica-pictata-de-la-Viena.jpg


Venirea ungurilor în Europa, Cronica Pictată de la Viena. Sursa foto

Faptul ca ungurii NU SUNT DESCENDENȚII MAGHIARILOR, demonstrează că pretențiile lor teritoriale asupra Romaniei, Slovaciei, Serbiei nu sunt susținute nici de genetică, toate argumentele istorice invocate de politicienii ungurii fiind FALSE și bazate în exclusivitate pe xenofobismul acestora și pe dorința lor de a fi din nou grofi pe pământurile altora și să poată face tot ceea ce doresc, fără sa dea socoteala cuiva.

Este important ca un număr cât mai mare de oameni să cunoască adevarata origine etnica a ungurilor, tocmai pentru a nu se ajunge la o nenorocire ca aceea din Kosovo, sau pentru a nu se ajunge iarași la genocid contra românilor, asa cum s-a întâmplat de 3 ori în numai în secolul XX.
Fireşte, această vrăjmăşie, atâta câtă mai există astăzi – iar noi, românii, am fost mereu gata să credem că ea a dispărut – se cuvine cercetată, ca orice lucru real, spre a fi îndepărtată, ca orice lucru rău, neplăcut, malefic.

Îndepărtarea cauzelor şi a faptelor care generează neîncrederea şi duşmănia între oameni este de datoria oricărui om de bună credinţă care năzuieşte să împărtăşească altora din gândurile sale.

Fiecare naţiune găseşte alte căi, proprii, de a-şi afirma identitatea şi omogenitatea. Şi îi va fi uşor, oricărui bun cunoscător al istoriei maghiare, să enumere temeiurile identităţii etnice, de neam, a ungurilor, afirmă prof.dr.Ion Coja pe blogul său https://ioncoja.ro/genetica-pune-punct-disputelor-pentru-ardeal-2/

Cele de mai sus însă, în mod inevitabil, dacă le vom adânci fără nici o idee preconcepută, ne vor duce la concluzia că punţile de legătură dintre popoarele noastre sunt mult mai numeroase şi mai trainice decât cele pe care le avem în vedere de obicei, şi chiar şi atunci de multe ori din complezenţă formală, fără să credem noi înşine prea mult în ele!

Nu! Situaţia este cu totul alta! Nici pe departe nu s-au identificat toate punctele în care ne întâlnim şi consonăm. Iar foarte multe dintre motivele ce ne-au învrăjbit odinioară, dacă le privim azi mai atent sau numai ca efect al perspectivei istorice schimbate, se arată că pot deveni prilej de înfrăţire ori măcar de împăcare…

Iată, această mult pomenită maghiarizare şi secuizare, atât de urîcioasă şi de odioasă ca politică, privită ca un fapt ireversibil – aşa cum este în multe cazuri – de ce să n-o interpretăm ca factor de înrudire (sic!) sui-generis.

Personal, conştiinţa că mulţi maghiari ori secui de azi sunt urmaşii unor români deznaţionalizaţi odinioară mă face să nutresc o vie simpatie pentru vecinii noştri care, iată, deci!, ne sunt mai mult decât vecini!

Într-o măsură oarecare, rude!… Cred că e bine să ştim cât mai exact în ce măsură. Iată deja un subiect a cărui cercetare ne oferă, pentru viitor, prilejul unei fireşti colaborări.

Să recapitulăm:

– maghiarii – puţini la număr, spun istoricii, vin de unde i-or fi adus aici necazurile, că nimeni nu pleacă de bine, ci de rău, şi-şi află în Panonia o patrie nouă. Aici locuiau nişte oameni, autohtonii, al căror neam nu ne e prea bine cunoscut, dar anumite fapte lingvistice par să dovedească un lucru ce merită studiat temeinic cât mai curând: aceşti autohtoni panonici vorbeau o limbă indo-europeană, înrudită cu limba acelor autohtoni din Dacia care, prin romanizare (sau românizare!!), au devenit românii de mai târziu. Între maghiarii veniţi din Asia şi autohtonii panonici s-a produs un amestec etnic firesc și inevitabil, graţie căruia maghiarii s-au „europenizat” din punct de vedere antropologic, cultural etc.

 la sfârşitul mileniului întâi, se creează statul ungar, constituit pe principiul că regnum unius linguae imbecile et fragile est, aşadar cu totul străin de ideea impunerii unei anumite naţionalităţi. (Nu întâmplător coroana regelui Ştefan o vor purta o mulţime de capete ne-maghiare…). Ulterior însă, din motive care şi ele ar merita o atenţie specială, începe să se nască şi să se organizeze o politică de maghiarizare forțată a celorlalte naţionalităţi. În Transilvania, această politică i-a vizat îndeosebi pe români şi saşi. Drept urmare, nu puţini au fost românii care s-au maghiarizat. Proces care continuă în Ungaria şi în zilele noastre.

 se poate vorbi şi de o românizare a ungurilor şi secuilor. În primul rând a celor ce au părăsit Transilvania, preferând Moldova ori Muntenia, unde nimeni nu i-a constrâns în vreun fel să renunţe a mai fi unguri ori secui, dar acesta a fost rezultatul, căci aşa e în ordinea firii, mai ales că era vorba de destine individuale, cel mult ale unor mici comunităţi. Românizări spontane s-au petrecut şi-n Ardeal, în ciuda politicii de maghiarizare, ca rezultat al căsătoriilor mixte, bunăoară!…

Toate acestea ce să însemne altceva decât motive de a reconsidera disputa româno-maghiară dintr-o perspectivă nouă, perspectivă care nu poate avea altă încheiere decât o mai bună înţelegere între cele două părţi, despărţite prin prăpăstii ce se dovedesc a fi uşor de trecut!…

…La capătul acestor consideraţii atât de sumare, prin care ne-am propus mai mult să identificăm câteva subiecte de cercetare istorică propice unei rodnice colaborări româno-maghiare, ne putem îngădui totuşi să orientăm înţelesul, semnificaţia unei împrejurări pe care istoricii – români şi maghiari deopotrivă – preferă să o lase uitată şi necunoscută publicului, într-atât fiind această împrejurare de bizară şi de neaşteptată, de „de neînţeles”: la sfârşitul primului război mondial, după semnarea Tratatului de la Trianon, şi după lichidarea „revoluţiei” ungare conduse de Béla Kun, liderii politici ai Ungariei i-au oferit regelui Ferdinand al României să fie rege şi al Ungariei!

Au propus deci crearea unui sistem politic dualist româno-ungar, în locul celui austro-ungar, defunct!…

Ionel Brătianu l-a sfătuit pe regele Ferdinand, precum tatăl său pe regele Carol în 1880, să refuze această onoare, din motive mult mai temeinice şi mult mai puţin interesante azi decât motivele care i-au determinat pe conţii maghiari Bétlen, Téléky şi Bánffy să ofere regelui României coroana milenară a regelui Ştefan.

Încercând să înţelegem motivele care au dus la gândul şi iniţiativa creării unui stat româno-maghiar, va trebui să avem în vedere şi acţiunea, ce nu putea fi decât foarte puternică, deşi inconştientă, probabil inconştientă!, a acestui substrat etnic comun celor două popoare, substratul carpato-panonic, acumulat în beneficiul poporului vecin prin acţiunea şi politica de maghiarizare, mai întâi a autohtonilor panonici, mai apoi a românilor de pe ambele maluri ale Tisei ori din Transilvania…

Lăsând viitorului să facă un bilanţ exact al celor ce ne apropie şi ne aseamănă, suntem de pe acum convinşi că acestea sunt mult mai numeroase şi mai consistente decât cele ce ar mai putea azi să ne separe ori să ne învrăjbească.

Deci, al cui este Ardealul, oameni buni?

Vom spune că Ardealul este românesc, este al românilor, nu numai pentru că sunt mai numeroşi cei ce-şi zic astfel, români; mai numeroşi chiar decât toţi ceilalţi luaţi de două ori la un loc!… ci şi pentru că români în Ardeal nu sunt numai românii, ci şi un mare număr dintre ce ce-şi zic secui sau maghiari…

Acest adevăr e uşor de stabilit de către orice cunoscător al istoriei Transilvaniei, şi-l invocăm fără teamă că va fi vreodată făcut pretext al unei politici de deznaţionalizare – cum aud că se întâmplă prin alte părţi, ci numai pentru a stabili cât mai exact sensul în care spunem că Ardealul este al românilor! 

Este al românilor din Ardeal, şi nu numai al lor, ci şi al secuilor, al maghiarilor şi al saşilor trăitori în Ardeal de sute de ani. Este al românilor din Ardeal, şi nu numai al lor, ci şi al românilor din celelalte ţinuturi româneşti, care numai cu toţii laolaltă alcătuiesc un întreg cu identitate istorică şi etnică: poporul român, de neconfundat cu altele şi îndreptăţit, alături de ele, să pună umărul şi sufletul la închipuirea şi întruchiparea viitorului, a lumii de mâine, ce nu poate fi decât o lume a omeniei.

Dixi et salvavi animam meam!…

07/02/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Visele separatiste ungurești nu au limite…

 

 

 

 

Cine a fost, cu adevărat, Laszlo Tokes? Erou al revoluției sau un ...

             Foto: Laszlo Tokes

 

 

 

Protectoratul – o formă camuflată şi perfidă de anexare a Transilvaniei

 

 

Episcopul Laszlo Tökes  zgândăre continuu coarda sensibilă a românilor, în special din Transilvania, prin acţiunile şi declaraţiile sale naţionaliste, revizoniste şi revanşarde, scrie publicația patriotică română https://www.dacoromania-alba.ro 

Prea sfinţia sa, nu scapă nici o ocazie, nici o manifestare, nici o întrunire sau reuniune care are loc în Covasna sau Harghita, pentru a nu lansa noi atacuri iredentiste, idei şi lozinci despre situaţia maghiarilor din România, de fapt şi în fond nişte aberaţii care nu ar trebui luate în seamă, atâta timp cât ele contravin normelor europene şi sunt respinse chiar de Comisia Europeană, aşa cum s-a întâmplat recent cu demersul Consiliului Naţional Secuiesc.

Prioritare şi pentru Laszlo Tokes sunt sloganurile electorale, cu cât mai naţionaliste, cu atât mai bine şi cu mai mare priză la electoratul mai mult sau mai puţin extremist care l-a şi trimis de fapt în Parlamentul European.

Dar, dincolo de aceste considerente, revendicările domnului Tokes sunt extrem de periculoase şi de nocive, pot aprinde oricând scânteia unei confruntări, a unor altercaţii între români şi maghiari şi pot deteriora grav relaţiile României cu Ungaria.

În acest context, cerinţa instituirii unui protectorat al Ungariei asupra Transilvaniei nu vine decât să confirme faptul că lideri politici maghiari inventează tot timpul noi revendicări, care, în fond, fac parte dintr-o strategie şi o politica bine puse la punct de anexare a Transilvaniei, cea a paşilor mărunţi dar consecvenţi.

Protectoratul pe care îl invocă europarlamentarul român de etnie maghiară nu este decât o formă camuflată de a pune mâna pe Transilvania şi de o controla, aşa cum s-a mai întâmplat, din păcate, de-a lungul istoriei şi mai ales în epoca modernă.

De obicei, protectoratele au fost stabilite la masa negocierilor de către marile puteri ale vremii.

Ele au impus ca statele mai slabe să încredinţeze o parte din autonomia lor, mai ales în ce priveşte relaţiile internaţionale, statelor mai puternice, adică lor, pierzându-şi astfel suveranitatea.

Cel mai bun exemplu îl putem lua chiar din istoria Ungariei, care a fost mereu un stat slab, neputincios, care nu a putut exista de sine stătător, pentru că fie a fost transformat în paşalâc turcesc, fie a fost acaparat de un alt imperiu, cel habsburgic, care a făcut jocurile în Transilvania în perioada dualismului austro-ungar, în schimbul unor privilegii pentru nobilimea şi grofii maghiari pe spatele şi sudoarea românilor.

Acum, se încearcă din nou o afacere de tipul dualismului, în care Ungaria caută aliaţi, parteneri, protectori pe la Bruxelles, unde se face mare tărăboi pe seama drepturilor şi libertăţilor de care ar fi chipurile lipsiţi ungurii care trăiesc în Transilvania.

De fapt, Laszlo Tokes, chiar prin toate acţiunile şi declaraţiile sale, probează că adevărul, realitatea stau cu totul altfel, din moment ce poate striga în gura mare că Transilvania trebuie alipită Ungariei sub forma unui protectorat şi nici o autoritate nu-l trage nici pe roată şi nici măcar la răspundere deşi îşi bate joc de România şi de steagul naţional.

Ideea cu protectoratul nu are din start nicio şansă de izbândă, fie pentru faptul că România este mai mare şi mai puternică decât Ungaria, care nu are nici măcar potenţialul uman şi material pe care îl are Transilvania şi românii de aici.

Dacă, să presupunem, Transilvania ar fi ataşată statului maghiar, atunci românii ar deveni majoritari în Ungaria. Iar democraţia, care presupune alegeri libere şi drepturi electorale pentru toţi cetăţenii, ar impune un guvern şi un premier român la Budapesta. Dacă asta vrea şi visează domnul Tokes, atunci nu ne rămâne decât să-l lăsăm în plata Domnului, căci nu are nicio şansă să-şi vadă protectoratul împlinit, decât în sens invers!

Dar aceasta nu justifică lipsa de reacţie a autorităţilor de la Bucureşti, a preşedintelui care   din păcate, nu are vâna românească necesară să le spună răspicat şi ferm extremiştilor maghiari să nu mai ponegrească ţara şi pământul care le asigură un trai decent, în deplină linişte, siguranţă şi libertate, cum nu au nici chiar în Ungaria, unde reacţii de genul celor lui Laszlo Tokes au fost încurajate de guvernul, miniştrii şi ambasadorii lui Victor Orban.

Ba mai mult, premierul maghiar vine la Tuşnad, la seminariile şi colocviile antiromâneşti de acolo, ca la el acasă, fără ca cineva să-i conturbe prezenţa ! Pe când şi o întâlnire gen Tuşnad a românilor din Ungaria, la Balaton de exemplu, în care să cerem şi noi drepturi şi libertăţi pentru românii de acolo, inclusiv averea Gojdu?

Invitat de onoare ar putea fi chiar părintele Laszlo Tokes. Să vedem ce drepturi va cere atunci în numele europenismului pentru românii din Ungaria! Că doar reprezintă România în Parlamentul European!

Gheorghe CIUL

07/08/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

Propaganda guvernului VIKTOR ORBÁN pune umărul la renașterea iredentismului în Ungaria

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

 

   Pestiscracok.hu, o publicație apropiată guvernului de la Budapesta, a lansat noi atacuri antiromânești cu ocazia Zilei Naționale a României, într-un articol intitulat „Mesaj către anexatorii teroriști ai Transilvaniei: metoda Alba Iulia este reversibilă !”-  ”Üzenet Erdély terrorista elcsatolóinak: a gyulafehérvári módszer fordítva is működni fog!, reprodus de https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2019/12/04/o-fituica-de-propaganda-apropriata-guvernului-de-la-budapesta-ataca-romania-chiar-de-ziua-nationala/

 La rândul său, portalul maghiar hungarianspectrum.org/ a publicat un articol critic față de antiromânismul publicației  Pestiscracok.hu, și față de 

politica iredentistă promovată de guvernul de dreapta condus de Viktor Orban, aflat la putere în Ungaria, pe care  îl redăm în cele ce urmează:

 

 

 

 

”RENAȘTEREA IREDENTISMULUI CU ASISTENȚA GUVERNULUI ORBÁN

Super memorialul a 100 de ani de la Tratatul de la Trianon se apropie rapid. Dacă s-ar putea să-l sfătuiesc pe Viktor Orbán, aș sugera cu tărie să-și revină în câinii de atac de extremă dreaptă din mijloacele media finanțate generos de guvernul său.

Pentru că articole precum „Mesajul teroriștilor care au anexat Transilvania:„ Metodele lor funcționează și invers ”, apărute la Pesti Srácok , nu vor fi lăsate fără răspuns de vecinii Ungariei.

Ziaristul  Pilhál, de la publicația budapestană Pestiscracok.hu, îi incită pe unguri atât acasă, cât și în străinătate fără reținere să sprijine o politică externă iredentistă. Se pare că în prezent este în interesul personal al lui Viktor Orbán să exalte pasiunile naționaliste, pentru a întări  sprijinul venit de la  extrema dreaptă, chiar  dcă cesta este un joc periculos, care va fi cu siguranță de rău augur pe termen lung,  pentru unguri și Ungaria.

Teama față de iredentism maghiar va crește, mai ales în lumina manipulărilor lui Orbán în ceea ce privește minoritatea maghiară din Ucraina. Primul ministru ungar se joacă cu focul.

Necunoașterea ziaristului maghiar asupra faptelor istorice este uluitoare, iar disprețul său față de români este bolnav. Mesajul general este că momentan Transilvania se află în „ocupație temporară”, care, având în vedere o constelație favorabilă, va fi preluată de Ungaria.

România este descrisă că aparține Balcanilor în sensul de a fi înapoiată, iar românii sunt incapabili să înțeleagă ideile înalte ale Europei Centrale, așa cum sunt articulate de Viktor Orbán și de urmașii săi.

Pentru ignoranți precum Pilhál, populația mixtă a bazinului carpatic s-a produs deoarece, după ce turcii s-au retras la sfârșitul secolului al XVII-lea, maghiarii nefericiți , au făcut nebunia de a  invita străinii să se stabilească în granițele țării lor.

Potrivit lui Pilhál, acest lucru s-a întâmplat în cazul Transilvaniei, unde la invitația Ungariei s-au stabilit milioane de români în secolul al XVIII-lea. Desigur, acesta este elementul imaginației lui Pilhál.   

Ceea ce a determinat apariția acestui articol ticălos a fost sărbătoarea națională a României de la 1 decembrie, când s- a comemorat  declarația de la Alba Iulia (Gyulafehérvár), unde cei 1.228 de delegați ai Adunării Naționale a Românilor din Transilvania și Ungaria,  convocați în 1918 și au decretat unirea Transilvaniei cu România – în opinia lui Pilhál, „într-o manieră teroristă”.

El îi descrie pe delegații aleși drept „1.228 de români admiși pe teritoriul țării noastre”, chiar dacă acești români erau cetățeni maghiari  ai căror strămoși  trăiau cel mai probabil de secole în Ungaria .

În ceea ce-l privește pe Pilhál, România nu este într-adevăr o țară cu drepturi depline – el o numește  ”o țară artificială” – pentru că a luat ființă abia în 1859, după unirea Țării Românești și a Moldovei și a fost numită România ”abia din 1881”.

Nașterea târzie a României ar arăta că „a fost o sarcină monumentală pentru ei să se unească chiar și între ei.” Acesta este un alt comentariu răuvoitor bazat pe ignoranță, deoarece Pilhál nu pare să știe că, după revoluția de la 1848, nereușită, Marile Puteri au respins dorința exprimată a românilor de a se uni într-un singur stat, obligându-i pe români să meargă singuri în lupta lor împotriva puterii suzerane – Turcia. 

După un scurt și total ignorant comentariu cu privire la cel de-al doilea Diktat de la Viena din 1940, Pilhál continuă cu acuzațiile aduse românilor, inclusiv la acuzația că „maghiarii sunt încarcerați în procese teroriste pentru a înspăimânta întreaga comunitate.” Și „Bruxelles și cei dezvoltați Occidentul nu se sesizează atunci când vine vorba de aceste nedreptăți brutale, deoarece noile lor preocupări sunt dominate de imigranții ilegali musulmani care pun stăpânire pe Europa. 

În cadrul Conferinței de pace de la Paris, puterile Antantei „au predat Ungaria unui stat artificial creat de oameni invidioși pe succesele, talentele, civilizațiile și economia noastră” și care vizează dispariția maghiarilor.

„Este îndreptățit să spunem că Transilvania a căzut în mâini nevrednice.” În loc să fie recunoscători pentru teritoriul cu toată abundența pe care o au, românii îi persecută și oprimă  pe ungurii din Transilvania”.

„Dacă nu noi, fiii sau nepoții noștri se vor convinge de  adevărul zicalei„ cei veniți ușor, ușor vor pleca ”. Nu vom renunța niciodată la frații noștri și nu vom renunța niciodată la argintul nostru de o mie de ani. De ce ar trebui? Nu, nu, niciodată! ”

„Totul înapoi!” Un recent slogan produs de Noua Gardă Maghiară

Aceasta este una dintre primele lozinci promovate  împotriva României, la care cititorii lui Pilhál au reacționat cu entuziasm. Deși nu am citit  toate  sutele de comentarii, între cele pe care le-am văzut nu am putut găsi nici măcar unul singur care să găsească ideile lui Pilhál inacceptabile. Dimpotrivă, cele mai multe comentarii au salutat strălucirea ideilor lui Pilhál.

Cele mai multe comentarii sunt la fel de primitive ca și eseul în cauză, dar am găsit unul care mi s-a părut mai inteligent, deși foarte înfricoșător, în care comentatorul a afirmat  „cu siguranță nu putem conta pe Europa Occidentală sau pe Statele Unite ale Americii, conduse de Democrați.

Cei care ar putea fi de ajutor sunt Statele Unite conduse de republicani, Rusia și una sau două alte mari puteri . Odată ce puterile favorabile vor fi în majoritate, problema este doar armonizarea deciziilor lor politice”. 

Această formulă de politică externă pare să rezoneze cu speranțele mulțimii  șovine, care este ușor atrasă pentru a cuprinde o viziune total nerealistă asupra locului Ungariei în lume.

Mai multe articole ca acesta și destul de curând Ungaria își va pierde toți prietenii din regiune. Sper că Orbán își va recăpăta bunul simț și va pune capăt apariției unor astfel de articole”.

 

The rebirth of irredentism with the assistance of the Orbán government

13/12/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: