CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Așa să le ajute Dumnezeu…!

Au jurat cu mâna pe Biblie și au spus: „Așa să-mi ajute Dumnezeu”! Așa spun și eu privind din urmă: Așa să le ajute Dumnezeu…!

Primul care s-a încurcat în jurăminte este fostul președinte Traian Băsescu.

Evacuat din vila de protocol cu portăreii la ușă, urmărit în justiție, iar pupilele lui: fiica și pupila vitregă la mila oficialilor moșiți chiar de tartorul Traian Băsescu.

Nu mă întrebați dacă mi-e milă…?

Îmi este milă când văd un om bătrân târât prin tot felul de cazne, dar când mă gândesc la cât rău a putut să facă acestei țări se risipește mila în mine.

Prefer să mă gândesc la Mila 23, apoi fug de acest gând cu o sută de mile la oră. Vor scăpa de pedeapsă cei care nu au jurat pe Biblie, primarul capitalei și „prea-mărita” de la sectorul unu.

Ei nu s-au încurcat în jurăminte, ei probabil că au spus: Spirala energetică ne încarcă buzunarele cu diferența de potențial a sumei dintre căldură și frig, ea este egală cu delta t. și Delta Dunării.

Primarul capitalei spune că mai candidează o dată, vrea să fie cu soț, eventual soție. Toate acestea pentru că a fost fericit când George Simion l-a îndrumat afară din Casa Poporului pentru a nu se rătăci.

Chiar la primărie el se simte uneori rătăcit dar și singur, ca o formulă matematică coborâtă în formol pentru a rezista timpului.

Un înaintaș al primarului, Pitagora, spunea: „Nu poți să vindeci un popor mare și corupt, cangrena nu se poate vindeca”. El nu a știut ce elevi o să-i urmeze…!

O lume nebună condusă de oameni „serioși și cinstiți”. Cinste nouă că am votat asemenea „podoabe” politice.

Am citit un articol scris de Cezar Adonis Mihalache cu titlul „Republica Serviciilor”. „Să nu fie de folos o revoluție, nu împotriva unei- republici a procurorilor- ce a tot fost rostogolită amenințător din păienzănișul colțurilor feluritelor – camere cu elefanți- (dar eu cred că au fost mai mulți fanți) ci împotriva unei republici a serviciilor”.

Băsescu plătește astăzi că a fost„,turnător” la securitate, pe noi vor să ne facă turnători prin lege și din naștere.

Cristian Tudor Popescu, ne spune: „Partidul unic (dar sunt trei) de la putere dorește să aibă serviciile în mână. Scopul este să redea SRI-ului funcția fundamentală a securității” Cred că din acestă frază i s-a tras desființarea emisiunii de la Digi 24 „Cap Limpede”.

În timp ce am desființat turnătoriile de la: Uzina 1 Mai, Galați, Târgoviște, astăzi formăm turnătorii de ocazie în funcție de interesul… care poartă fesul. Și doar așa am șters cu o revoluție pe jos. Dar mergând pe firul istoriei acum cred, chiar și Mihai Viteazu a fost decapitat de securiști, el a fost decapitat cu securea…!

Despre războiul care nu se mai termină, ce să mai spun…? Să spun că și China s-a inflamat și pornește spre Taiwan, iar Marele Biden amenință tot ce mișcă pe pământ.

Dar cel mai tragic amenințător cred că a fost domnul (Domnul vine de la numele Domnului, cum să-i spun…?) Soros.

Așa cum au spus cei de la ziarul „Handelsblatt” el prezice apocalipsa: „Având în vedere numeroasele crize, era previzibil că starea de spirit la Forumul Economic Mondial (WEF) de la Davos nu va fi bună.

Cu toate acestea investitorul maghiar George Soros a reușit Marți seara să-i zguduie până și pe optimiști, profețind căderea civilizației umane.

Combaterea pandemiei și a schimbărilor climatice, evitarea războiului nuclear, menținerea instituțiilor globale trebuie să ocupe locul al doilea față de lupta democrației împotriva totalitarismului.

De aceea spun că este posibil ca civilizația nostră să nu supraviețuiască”. Și cei de la Handelsblatt mai adaugă:

„De parcă nu a fost suficient, supraviețuitorul Holocaustului în vârstă de 91 de ani a adăugat: Invazia (Rusia în Ucraina) ar fi putut fi începutul celui de-al treilea război mondial”.

Pentru că este „All inclusive” nu pot să nu vorbesc despre „Scrisoarea deschisă a Domnului General, Scriitorul Radu Theodoru.

Citez:

„Scrisoare deschisă doamnei Ursula von der Leyen cu o funcție pasageră la întreprinderea – Uniunea Europeană- , în opinia mea, casă de toleranță a umanoidului contemporan întors în epoca troglodiților.

Economic, după mine, este un tripou de escrocat estul european.

Politic este instrument al plutocrației bancare ajunsă în faza de imperialism paranoic de a anula istoria națiunilor, complexul lor identitar.

Demografic, este mașinăria folosită să împuțineze radical populațiile creștine de pe mapamond și prin pandemie, pandemia extinsă prin discretele dâre ale morții (chemtrails) (fiți atenți), pulverizate din avioanele fără însemnele obligatorii, trecute cu vederea de personalul de veghe la posturile de supraveghere a spațiului aerian și ne-interceptabile la ordin de rachetiști, sau aviația de vânătoare – o paranteză, adolescent fiind, mama îmi repeta zicerea indiană: pe o femeie să nu o atingi nici cu o floare; pe atunci, femeile își vedeau de treburile lor.

Cum doamna Ursula von der Leyen nu-și vede de treburile ei și se amestecă în treburile românilor, zicerea se anulează de la sine, îngăduindu-mi replica cu atât mai mult cu cât (fiți atenți), după definiția pe care o agrează, sunt un recalcitrant la baremurile de longevitate stabilite de FMI, adică sufăr zdravăn (fiți vă rog, atenți) de risc de longevitate suplimentară, care mă îndreptățește să-i comunic sus-numitei cucoane următoarele:

1. Afacerile dumneavoastră cu vaccinurile, plus mita, sau avantajele oferite slugilor regionale funcție de cantitățile achiziționate pe seama bugetelor locale, vă privește. Treabă de poliție economică.

2. Interzicerea sărbătorii Crăciunului, a pomenirii numelui Maicii Domnului, a modestului Iosif, este un amestec brutal și obraznic în conștiința identitară a românilor. Noi, nestimată și impertinentă cucoană, suntem purtătorii unei istorii bimilenare.

Strămoșii noștri au scris cu o mie de ani înaintea celor de pe Eufrat și Nil. Ne-am creștinat de la emanația hristică directă prin apostolul Andrei, cel întâi chemat la apostolat. Și conform moralei creștine, nu ne amestecăm în bordelul sodomist, dezgustător, pe care-l adăpostește întreprinderea dumneavoastră”.

Cât iubesc acest General curajos. Dar să fie Pace!

(Petru Jipa -https://ziarulnatiunea.ro/all-inclusive).

Publicitate

16/06/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 2 comentarii

Prin Acordurile de la Roma din 17 martie 1934, Italia și Austria recunoșteau pretențiile revizioniste ale Ungariei horthyste

La 17 martie 1934, prin Acordurile de la Roma, Italia și Austria recunoșteau și susțineau pretențiile revizioniste ale Ungariei

 

La 17 martie 1934, prin Acordurile de la Roma, Italia și Austria recunoșteau și susțineau pretențiile revizioniste ale Ungariei

Publicația GLASUL.INFO scrie că prin Acordurile de la Roma, din 17 martie 1934, Italia și Austria recunoșteau și susțineau toate pretențiile revizioniste ale Ungariei horthyste.(1) 

După 1919, Ungaria s-a angajat într-o amplă și costisitoare campanie pentru susținerea și propagarea ideilor revizioniste maghiare în afara granițelor, în mod deosebit în SUA și în Europa (Germania, Austria, Italia, Franța), finanțând obsesiv tipărirea unor materiale de propagandă iredentistă precum broșuri, ziare, sau sponsorizând difuzarea unor emisiuni radio cu un pronunțaț caracter revendicativ.

În replică la Înțelegerea Balcanică, o alianță formată pe 9 februarie 1934, la Atena, de către  Iugoslavia, România, Grecia și Turcia, pe 17 martie 1934, la Roma, Italia, Austria și Ungaria semnează după îndelungi negocieri aprinse, o serie de acorduri pentru “o înțelegere și colaborare italo-austro-ungară”.

Protocoalele semnate la data de 17 martie 1934, la Roma, de către cele trei țări, Italia, Austria și Ungaria, vor rămâne cunoscute în istorie sub numele de “Acordurile de la Roma”. La momentul respectiv, aceste acorduri au făcut destulă vâlvă și în România, presa românească scriind cu îngrijorare încă de pe atunci despre această inedită alianță.

“(…) după vizita dlui Souvich, subsecretar de stat la ministerul de externe italian, la Viena şi Budapesta, după vizita dlui Dollfuss, cancelarul austriac, la Budapesta şi a d-lui Gombos, premierul Ungariei, la Roma, — s-a ajuns, în jumătatea lunii martie, la semnarea acelor acorduri de la Roma care au făcut atâta vâlvă.

Acordurile, trei la număr, amintesc că cele trei state se vor strădui, din răsputeri, să se înţeleagă asupra tuturor problemelor cari le interesează în mod particular, cât şi asupra celor de ordin general. În acest scop cele trei guverne vor proceda la consultaţii comune, ori de câte ori una din ele va socoti că aceasta e necesar.

Primul acord fixează cadrele largi ale apropierii italo-austro-maghiare, pierzându-se în consideraţiuni de ordin diplomatic.

În acordul al doile se dă o deosebită importanţă raporturilor economice dintre cele trei ţări şi în special schimbului, accentuându-se că trebue să se lupte cu orice preţ împotriva autarhiei economice şi să se favorizeze, prin măsuri concrete, opera de reconstrucţie economică a statelor dunărene, în armonie cu spiritul conferinţei de la Stresa şi cu principiul cuprins în memoriul prezentat de Italia, asupra acestei chestiuni, în ziua de 29 Septembrie, 1933.

În acest sens acordul prevede că, la data de 15 Mai, 1934, se vor semna acorduri bilaterale între cele trei state. Prin ele se va căuta un debuşeu sigur producţiei de cereale din Ungaria; se va deschide larg porturile italiene din Adriatică, pentru importul şi exportul austro-maghiar, instituindu-se în acest scop o comisie de trei care, în mod permanent, va trebui să urmărească evoluţia raporturilor economice, ea trebuind să facă propuneri concrete, de natură a realiza cât mai curând dorinţa de colaborare economică, înscrisă în protocol.

În acordul numărul trei statele semnatare, constatând că economiile lor naţionale sunt complimentare, hotărăsc ca, începând de la 5 Aprilie, să înceapă negociaţiuni directe între guvernul italian şi cel austriac, pentru semnarea unui nou acord, destinat a adapta circumstanţelor actuale, raporturile economice dintre cele două ţări. Acest acord va trebui să între în vigoare cel mai târziu la 15 Mai, 1934.

Acordul va trebui să acorde de o cât mai largă concesie produselor originare, provenite din Austria şi importate în Italia. “, scria în numărul său de pe lunile martie – aprilie 1934, publicația interbelică “Gazeta Ilustrată” (2)

Dar “Acordurile de la Roma” presupuneau mai mult decât o simplă colaborare economică și culturală între Italia, Austria și Ungaria. Era vorba inclusiv despre colaborare militară și o susținere activă a pretențiilor revizioniste ale Ungariei și Italiei, politici “externe” asupra cărora cele două țări au descoperit rapid că sunt cam pe aceeași lungime de undă.

Pe lângă colaborare și sprijinul reciproc pe linie economică și la nivel geopolitic, pactul italo-austro-ungar prevedea și înarmarea Ungariei pentru ca aceasta să-și îndeplinească visurile sale iredentiste.


Un lucru mai puțin știut este faptul că Germania a făcut o ofertă similară și României în timpul ultimei întrevederi de la 20 martie 1937 între Petrescu-Comnen și Goering.

Înțelegerea Balcanică – sumitul de la Ankara, martie 1938; Foto: Kemal Atatürk, Milan Stojadinović, Ioannis Metaxas, Nicolae Petrescu-Comnen

În timpul acestei întrevederi, Goering reînoiește din partea Germaniei oferta de a înarma Armata României cu cel mai modern și chiar cu cel mai secret armament(3), fără a cere ca România să renunțe la vreuna din alianțele sale, ci doar să garanteze că nu va aborda o poziție antigermană. Petrescu-Comnen declară însă în numele Guvernului României, că România nu va participa niciodată la o înțelegere care ar putea să-i aducă greutăți cu Sovietele.

În locul unei înțelgeri secrete cu Germania prin care să fie garantată integritatea teritorială a României, în 1934 Nicolae Titulescu prefera un pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică. Întâlnirile lui Nicolae Titulescu pe Coasta de Azur cu comisarul URSS pentru Afaceri Externe, Maksim Litvinov, s-au soldat la vremea aceea cu o serie de concesii rușinoase făcute la frontierele țării în favoarea sovieticilor.

Partea sovietică înaintase mai multe solicitări imposibile pentru Guvernul României, iar încercările de a satisface aceste cereri din partea sovieticilor nu au făcut decât să pună gaz pe foc și să alimenteze instabilitatea politică din România.


Italia, cel mai puternic susținător al pretențiilor revizioniste ale Ungariei

Observând din timp apropierea dintre Italia și Germania, Ungaria a investit masiv în propaganda filomaghiară pe teritoriul Italiei, reducându-și în același timp investițiile de propagandă din Franța, țară în care până la acel moment Ungaria pompa masiv fonduri pentru promovarea intereselor sale pe plan extern.

Deși și-a păstrat câteva guri de propagandă filomaghiară la nivelul unor publicații și instituții de cultură din Germania și Austria, în anii ’30 Ungaria aloca fonduri uriașe pentru o propagandă agresivă filomaghiară în Italia.

În afară de Viena și Berlin, în care Ungaria avea încă din 1924 institute culturale, în anul 1927 este construit și la Roma un Collegium Hungaricum. Pentru Italia acelor ani, Ungaria reprezenta un instrument, o poartă de intrare către Europa Centrală și de Est.

La sfârșitul lunii februarie 1934, atât subsecretarul de stat italian la afacerile externe Suvich cât și cancelarul Dollfuss întreprind vizite la Budapesta în vederea unui pact italo-austro-ungar, o contrapondere la Înțelegerea Balcanică, o alianță formată pe 9 februarie 1934, la Atena, de către  Iugoslavia,  România, Grecia și Turcia. Negocierile, intense, pe alocuri anevoiase, încep de pe 14 martie 1934, pentru ca protocoalele finale să fie semnate abia la 14 mai 1934.

Italia și Ungaria descoperă rapid că vorbesc o “limbă comună” atunci când este vorba de pretenții revizioniste, astfel că se ajunge la inițierea unei propagande paradoxale, prin care să se încerce să se demonstreze existența unor vechi legături istorice între cele două țări.

Astfel, revista “Corvina”, organ al Societății Ungaro-Italiene “Mattia Corvino”, devine vârful de lance al propagandei amintite mai sus, publicația fiind finanțată de către Ministerul Afacerilor Externe din Ungaria.

 Revista "Corvina", organ al Societății Ungaro-Italiene "Mattia Corvino"
Revista “Corvina”, organ al Societății Ungaro-Italiene “Mattia Corvino”

Societatea Ungaro-Italiană “Mattia Corvino” a fost fondată în anul 1920 de către Albert Berzeviczy, reunind personalități maghiare cu viziuni și porniri dintre cele mai extremiste (Albert Apponyi, cunoscut pentru politicile sale de maghiarizare în masă, și Kuno Klebelsberg, cunoscut susținător al ideologiei supremației ungare, și în același timp un înfocat susținător al revizionismului maghiar).

Activitatea societății pusă în slujba acestei propagande este dublată apoi prin înființarea unei secții italiene creată de către Institutul Istoric Ungar de la Roma.

În anul 1941, sub auspiciile Institului de Politică Socială a Facultății de Economie din cadrul Universității din Budapesta, apare o publicație chiar și mai agresivă, “Rassegna d’Ungheria”, în care sunt abordate teme precum cele două arbitraje de la Viena în favoarea Ungariei și alte pretenții revizioniste maghiare asupra țărilor din jurul Ungariei.

Notă GLASUL.INFO : Dacă este să căutăm un punct de referință de unde au plecat nefastele arbitraje de la Viena, printre care și odiosul Dictat de la Viena de la 30 august 1940 care au fost urmate de atrocități, crime de război și acțiuni inumane îndreptate împotriva populației civile românești lipsite de apărare, atunci acel punct este tocmai reperul temporal și spațial, reprezentat de ziua de 17 martie 1934 – data “Acordurilor de la Roma“.


Bibliografie / Note:

(1) 1940, Strigătul de durere al românilor, Col. r. dr. Constantin Moșincat, Editura TPO MC, Oradea, 2017

(2) “Gazeta Ilustrată”, martie – aprilie 1934

(3) România și sfârșitul Europei – Amintiri din Țara pierdută, Mihai Sturdza, FRONDE, Alba Iulia – Paris, 1994

16/06/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | Lasă un comentariu

Mihai Eminescu,românul absolut : “UNIREA ROMÂNIMEI… E VISUL MEU DE FIER!”

Harta Scolastică a Daciei și României Mari de Grigore Bejan, Serviciul Cartografic al Armatei, 1919 – Sursa: Biblioteca Academiei Române / Mihai-Eminescu.Ro.

„Ideia naţională la dânsul era imaginea cea mai sfântă a cugetării.” – Dimitrie Laurian, ziarist la „România liberă” și membru al Societății „Carpaţii”, la înmormânarea camaradului său, Mihai Eminescu, “carpatin” din organizația dedicată unirii tuturor provinciilor românești în “Dacia Mare”, înființată la 24 ianuarie 1882.

„Prin nouri sparţi, prin umbra a oamenilor cari

Frământă lumea ‘ntreagă în visele lor mari,

Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint

Lucind prin veacuri negre, prin moarte mări lucind,

Lucind peste morminte cu faţa ei senină

Şi văd ca’n lumea asta fui umbra-i de lumină;

Acea stâncă sublimă ce stă cu capu’n cer

E-unirea Românimei… E visul meu de fier

Ce l-am visat o viaţa făr’ să-l pot ridica.

Azi sufletu-mi înceată, se stinge viaţa mea,

Dar las o moştenire ce-am scris-o cu-al meu sânge,

Las Românimii toate grozavul frumos vis

Ca’n fruntea ei senină etern să stee scris!

Ridic cupa de aur în sânta pomenire

Celui ce priceput-a înalta lui menire!”

Eminescu, Mira, Ms. Ac. Rom 2254 fol. 71 v.

Harta Scolastică a Daciei și României Mari de Grigore Bejan, Serviciul Cartografic al Armatei, 1919 – Sursa: Biblioteca Academiei Române, din colecția lui Nicolae Iorga.

Eminescu pentru Marea Unire, Biserică și Catedrală

Câteva citate din publicistică:

Românii au nenorocirea de a nu avea încredere în puterile lor proprie; noi nu ne-am convins încă cumcă: puterea şi mântuirea noastră în noi este! (În Unire e tăria – Federatiunea, 1870)

“Aşadar biserica şi şcoala, atâta cer românii din Austro-Ungaria pe sama lor, şi prin aceasta şi-au cerut păstrarea naţionalităţii şi nimic mai mult. (…) Dar ceea ce voiesc românii să aibă e libertatea spiritului şi conştiinţei lor în deplinul înţeles al cuvântului. Şi fiindcă spirit şi limbă sunt aproape identice, iar limba şi naţionalitatea asemenea, se vede uşor că românul se vrea pe sine, îşi vrea naţionalitatea, dar aceasta o vrea pe deplin” (Curierul de Iassi, 1876).

“Noi înşine, în marea capitală a României, a cărei populaţie ar ajunge curând la un sfert de milion, nu avem o singură catedrală, o singură zidire religioasă acătării. Lucrul se explică prin împrejurarea că Bucureştii sunt un oraş relativ nou şi că n-au fost totdauna capitală. Credem însă că, daca, cu autorizarea Corpurilor legiuitoare, s-ar putea face escepţie de la absoluta prohibiţiune a loteriilor în ţara noastră, această escepţie ar putea să se facă cel mult în favorul bisericei statului.” (Timpul, 1881)

“A fi bun român nu e un merit (…) ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ, care este moştenirea esclusivă şi istorică a neamului românesc”. (Timpul, 1881)

“Dacă ca naţiune ni s-a luat exerciţiul drepturilor politice în stat, până şi dreptul de-a ne apăra limba şi cultura naţională, totuşi noi românii formăm încă o societate religioasă, formăm încă o biserică naţională şi, ca societate religioasă, ca biserică ortodoxă română, suntem un cor destul de matur şi de compact pentru a ne împotrivi la orice tendinţe, care ar jigni libertatea conştiinţei şi cultura noastră naţională”. (Timpul, 1882)

“Dispreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie.” (Timpul, 1882)

“Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice?” (Timpul, 1882)

“Noi, poporul latin de confesie ortodoxă, suntem în realitate elementul menit a încheia lanţul dintre Apus şi Răsărit; aceasta o simţim noi înşine, se simte în mare parte de opinia publică europeană, aceasta o voim şi, dacă dinastia va împărtăşi direcţia de mişcare a poporului românesc, o vom şi face. 

Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în timpul din urmă în ţara noastră, când e vorba de legea părinţilor noştri, care ne leagă de Orient, şi de aspiraţiunile noastre, care ne leagă de Occident şi pe cari sperăm a le vedea întrupate în dinastie, vrăjmaşii, oricari ar fi ei, ne vor găsi uniţi şi tot atât de tari în hotărârile noastre ca şi în trecut.” (Timpul, 1883)

Sursa: http://www.mihai-eminescu.ro

 

16/06/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: