CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cum s-a ajuns la dezastrul flotei de pescuit oceanic a României? VIDEO

Imagini pentru pescadoare photos

 

 

România furată | Unde a dispărut flota de pescuit oceanic a României?

 

În România, activitatea de pescuit maritim profesional se limitase până în anul 1964 la Marea Neagră, având ca ambarcaţii mahoanele cherhanalelor şi traulerele mici (şi învechite) ale „Întreprinderii Piscicole” din Brăila şi ale „Întreprinderii de Industrializare şi de Desfacere a Peştelui” din Tulcea, care aduceau la mal tonaje mici de peşti bentici cum ar fi sturionii, morunii, calcanii, cambulele, şi de peşti pelagici printre care dominau chefalii, stavrizii şi hamsiile.

Oferta era mult inferioară cererii. În anii 1964-1965 au fost comandate şantierelor navale din Japonia două mari traulere oceanice : „Constanţa” şi „Galaţi”.

În primii trei ani de activitate, cele două nave au pescuit împreună o medie anuală de 6.620 tone de peşte oceanic: acest succes a încurajat guvernul să dezvolte flota de pescuit până la 20 de traulere şi de 3 nave frigorifere de transport în 1973.

În 1972 producţia medie anuală pe navă activă era de de 2.864 de tone, adică o medie zilnică de 19,4 tone.  

Estimată la un miliard de dolari americani, Compania Română de Pescuit Oceanic a eşuat în anii de tranziţie.

IPO Tulcea era, în 1990, un adevărat colos, fiind proprietara celei de-a cincea flote de pescuit a lumii.

Potrivit fostului director general Ion Crişan, compania (devenită CRPO SA) avea 50 de traulere, 12 nave frigorifice de transport „Polar”, două tancuri petroliere şi peste 10.000 de angajaţi.

A existat un plan magistral, despre care din păcate nimeni nu vorbește, care a pus România la finalul anilor ’70 pe harta geostrategică a lumii.

Fosta noastră flotă, distrusă cu mare atenție și perseverență după 1989, odată cu înlăturarea lui Ceaușescu de la putere, făcuse parte din acest mare proiect strategic.

Un aspect aproape necunoscut este acela că statul român folosea ca paravan pentru operațiuni de trafic cu armament destinat  statelor din Africa, navele frigorifice tip Polar şi flota de pescadoare.

În 2016 fostul director executiv al Companiei de Pescuit Oceanic, Florin Adetu, avea să declare pentru Digi24 că Romînia comunistă a livrat armament în Mauritania și Republica Angola, iar Nicolae Zărnescu, fost adjunct al Securității Tulcea recunoștea operațiunile explicând că era vorba despre “armament ușor, lansatoare de grenade, automate, mitraliere, cartușe.”

Statele africane erau doar zone de tranzit pentru că armamentul avea ca utilizator final armata irakiană a lui Saddam Hussein, este de părere Ovidiu Ohanesian.

Această situație poate explica tensiunile din 1987 atunci când marina militară iraniană aproape a scufundat cargoul românesc „FUNDULEA” în strâmtoarea Ormuz, iar în ziua următoare a atacat un petrolier care naviga sub numele fals “DACIA.”

Mai multe sinistre absolut suspecte în care au fost implicate navele noastre de pescuit, rămase secrete până în ziua de azi, întăresc ipoteza unor operațiuni acoperite ale statului român pe relația cu statele afircane.

În cartea “Western Sahara: War, Nationalism, and Conflict Irresolution” scrisă de Stephen Zunes și Jacob Mundy, publicată în 2010 la editura Syracuse din New York se menționează că în anul 1986 un trauler românesc a fost scufundat de combatanții Frontului Polisario în apele Republicii Mauritania.

Evenimentul nu este cunoscut în flota noastră. Sunt poate prea puțini cei care au auzit de această scufundare iar majoritatea erau angajați atunci la IPO Tulcea.

Singura sursă documentară care face puțină lumină în speță este “Evoluția flotei comerciale și de pescuit a României între anii 1944 – 1989” lucrare rămasă nepublicată a comandorului de marină Ionescu Ovidiu – Victor. Aici apare consemnată nava „PARÎNG” din structura “Flotei Românești de Pescuit Expediționar” construită în 1981 în Șantierul Naval Brăila,  despre care se precizează că “a fost bombardată și incendiată în anul 1986 în Africa.”

 

Cu doar câteva luni înainte, avusese loc un eveniment similar, îngropat și mai bine de autoritățile de la București, despre care nici până azi nu se cunoaște mare lucru.

Este vorba despre scufundarea în 1985 a traulerului “POSTĂVARUL”, o navă nou intrată în dotarea IPO Tulcea, de 3971 TRB (tonaj registru brut), construită în 1984 la Șantierul Naval Brăila în 1984.

Singura mărturie despre sinistru aparține tot economistului Mircea Grigore, care a fost implicat aparent întâmplător în ambele dezastre, de la care am aflat astfel că la data de 8 martie 1985 traulerul “POSTĂVARUL” naviga între Nouakchott, capitala Mauritaniei și Insulele Capului Verde moment în care a fost lovit de o altă navă.

Mircea Grigore a povestit în 2012 pentru site-ul agenției de presă a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași că a fost vorba de o coliziune intenționată și că traulerul românesc a fost lovit cu bună știință de un vapor de capacitate mai mare:

“La 8 martie 1985, nava noastră, Postăvarul a fost lovită de o navă mult mai mare, ziua la amiază, la ora 14.00. Cred că a fost un sabotaj. Am fost loviți la tribord iar când nava care ne-a lovit s-a retras vasul nostru s-a dus la fund.”

După impact, „POSTĂVARUL” s-a scufundat rapid, în aproximativ 40 de minute, în zona Capului Blanc. Șansa marinarilor au fost bărcile de salvare japoneze montate la bordul traulerului românesc care s-au deschis la contactul cu apa.

Supraviețuitorii au fost “pescuiți” din ocean chiar de către echipajul navei care-i scufundase și debarcați în portul Nouakchott. Se pare că au existat și victime dar numărul acestora nu este cunoscut.

“CERNA” atacată pe coasta Senegalului

Au fost şi alte incidente grave în afara acestor două exemple despre modul în care se desfășura la momentul respectiv activitatea de pescuit oceanic a fostei noastre flote, riscurile la care era supus personalului navigant fiind mai mult decât evidente.

În epocă s-a mai vorbit la nivel neoficial și despre atacarea, în 1987, a navei “CERNA”, tip Supertrauler Atlantic, clasa Prometei, urmărită și atacată cu mitraliere pe coasta Senegalului.

La întoarcerea în țară “CERNA” prezenta găuri de glonț la nivelul copastiei. Și acest eveniment a rămas tot la secret.

 

 

 

 

Imagini pentru flota de pescuit a romaniei photos

 

Întrebarea unde a dispărut flota” de nave maritime a României are în sine un caracter manipulator : flota n-a dispărut, navele noastre au fost vândute la bucată sau în grup, second-hand sau la fier vechi, ipotecate la bănci pentru a credita afaceri private, distruse din punct de vedere tehnic sau abandonate prin diferite porturi.

Cei implicați și responsabili de acest jaf fără precedent în istoria marinei române au ajuns directori la societăți private, oameni de afaceri cunoscuți, politicieni importanți sau pensionari de lux, care controlează justiția și mijloacele de informare.

 

Falimentul flotei de pescuit oceanic a fost declanşat în 2008, după o serie de tranzacţii cumplit de păguboase.

 Cele 64 de pescadoare şi nave frigorifice polar au fost fie gajate în favoarea unor aşa-zişi investitori străini, fie vândute la preţ de garsonieră.

Flota oceanică, mândria unei ţări mici care nici măcar nu avea ieşire la ocean, dar se lupta cu marile puteri ale lumii în domeniul pescuitului industrial, a ajuns o amintire.

„Nicio masă fără peşte!” era reclama omniprezentă în programele televiziunii comuniste româneşti.

Peştele, congelat sau conservat, era singurul aliment pe care îl găseai în toate alimentarele. Iar asta pentru că România avea, încă din anii ’60, flotă de pescuit oceanic.

Întreprinderea de Pescuit Oceanic, cu sediul la Tulcea, a fost înfiinţată în 1964. Era în subordinea Centralei de Pescuit din Ministerul Agriculturii.
 

Averea acesteia o plasa  între primele cinci flote de pescuit oceanic din lume care avea  misiuni pe toate oceanele planetei.

Navele fuseseră construite, la comanda statului comunist, în Japonia, Germania, Polonia şi Rusia.

O parte dintre ele au fost construite în  România,la şantierele navale de la Constanţa, Tulcea sau Mangalia.

La Revoluţie, Întreprinderea de Pescuit Oceanic avea în proprietate şi baza navală Midia, care era, încă, în construcţie.

„Până în ’77-’78 s-a ajuns la 64 de nave. Apogeul a fost 64 de nave, în care erau incluse şi 12 nave de transport frigorific. Din scripte, în jur de 5.700 de angajaţi,” spune Ioan Giurgiuvanu, fost comandant al Flotei de Pescuit Oceanic.

Navele aduceau în România stavrid, macrou, sardină, cod şi hering. În total, pentru o producţie zilnică de 500 de tone de peşte lucrau 6 mii de oameni.

 Valoarea unui pescador era estimată în jur de 12 milioane de dolari la vremea respectivă.

Deci, dacă înmulţim 50 de pescadoare, să zicem, cu o valoare medie de 10 milioane înseamnă 500 de milioane de dolari, care la vremea respectivă a fost o sumă foarte mare.
Polarele costau în jur de 14 milioane de dolari unul.

Pe baza a ceea ce am auzit eu peste 1 miliard de dolari, la vremea respectivă, cu tot cu investiţia de la Midia.”

Faptul că România a avut a cincea flotă de pescuit a lumii a ajuns o amintire .
În ultimele sfert de secol, producţia de peşte a României a scăzut de la 100.000 de tone pe an la mai puţin de 11.000 de tone pe an.

Practic, cu largul concurs al autorităţilor statului, România a reuşit ca, în numai un sfert de secol, să piardă 95% din producţia de peşte, să piardă toată flota de pescuit, să ruineze toate fabricile de conserve, să lase de izbelişte sute de mii de hectare de luciu de apă şi să ajungă în situaţia ca necesarul de consum al populaţiei să depindă, în proporţie de 92%, de importuri,deşi ţara noastră are o suprafaţă de luciu de apă impresionantă: peste o jumătate de milion de hectare.

Institutul Naţional de Statistică arată că, în 1990, România exploata în scop piscicol circa 90% din cele peste 500.000 de hectare de luciu de apă, la care se adăugau cei 76.000 de kilometri de râuri şi 1.075  de kilometri de Dunăre.

Toate acestea, aducea o producţie de peşte de 60.000 de tone, dintre care 50.000 de tone era comercializate în stare proaspătă, iar restul mergea la fabricile de conserve din Galaţi, Tulcea, Sulina şi Constanţa.  

Aceleaşi fabrici primeau spre procesare şi circa 120.000 de tone de peşte oceanic, din cele 150.000 de tone capturate anual de cele 50 de pescadoare din administrarea Întreprinderii de Pescuit Oceanic (IPO) Tulcea.

Aşa se face că, în acel moment, piaţa românescă avea asigurat integral consumul (circa 110.000 de tone), din producţie proprie, iar la export mergeau cam 100.000 de tone anual.

 Costurile acestui dezastru sunt estimate la circa trei miliarde de euro, dintre care aproape un miliard de euro înseamna doar valoarea flotei de pescuit oceanic, care a dispărut pur şi simplu, iar restul valoarea fabricilor de conserve din peşte falimentate şi a luciului de apă distrus.

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/10/09/un-dosar-nerezolvat-disparitia-flotei-romaniei-a-patra-ca-marime-din-lume/

 

 

 

 

 

 

https://adevarul.ro/locale/galati/romania-avut-cincea-flota-pescuit-lumii-ajuns-importam-92-necesarul-tarii-1_58e226f65ab6550cb8ec09c6/index.html

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Flota_%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83_%C8%99i_de_pescuit_a_Rom%C3%A2niei

http://constanta.ro/2018/02/07/destinul-zbuciumat-al-navelor-din-fosta-flota-de-pescuit-oceanic-atacate-cu-artilerie-de-trupele-polisario-si-mitraliate-de-teroristii-senegalezi/

Reclame

09/07/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

REGIUNILE DIN ROMÂNIA SUNT MAI BOGATE DECÂT REGIUNILE STATELOR VECINE

 

 

 

Imagini pentru romania si vecinii photos

România e o insulă de prosperitate, în comparaţie cu toate celelalte  șase regiuni de dezvoltare care au graniță cu statele vecine, din UE sau nu, au un PIB pe cap de locuitor mai mare decât cel existent în regiunile vecine de dincolo de graniță (vezi harta din imagine).

Datele privind PIB-ul pe cap de locuitor la puterea de cumpărare standard (euro PPS) sunt aferente anului 2015.

Pentru regiunile din statele membre UE, Ungaria și Bulgaria, datele sunt preluate din statisticile Eurostat.

Datele pentru cele două regiuni din Serbia, cu care avem graniță comună, sunt preluate de la institutul de statistică din această țară, care calculează nivelul PIB-ului pe cap de locuitor și la puterea de cumpărare standard din UE, pentru că încearcă să se alinieze la normele Eurostat.

Datele pentru Republica Moldova și cele patru regiuni din Ucraina sunt preluate de la institutele de statistică din aceste țări și sunt prelucrate pentru a afla valoarea PIB-ului pe cap de locuitor PPS din UE prin ajustare față de puterea de cumpărare în dolari și apoi față de cea din spațiul UE.

Trebuie spus că, PIB-ul pe cap de locuitor din aceste state în prețuri curente era, în 2015, de doar 1907 euro pentru Ucraina și de 1.675 euro pentru Republica Moldova, conform Eurostatului (datele PPS nu sunt disponibile în statisticile Eurostat).

 

 

 

 

 

 

În cazul Republicii Moldova, date fiind dimensiunile reduse ale acestui stat, am luat-o ca întreg.

Cum stăm în privința PIB-ului pe locuitor PPS la nivel de state și capitale față de vecini?

În 2015, eram pe locul doi între statele vecine în ceea ce privește PIB-ul pe locuitor la paritatea standard din UE (16,5 mii euro PPS; 57% din media UE), după Ungaria (19,7 mii euro PPS; 68% din media UE) și înaintea celorlalte state, inclusiv a Bulgariei (vezi datele din imagine).

Când comparăm PIB-ul pe locuitor din regiunile capitalelor, suntem pe primul loc. Conform Eurostat, în 2015, PIB-ul pe locuitor PPS din București-Ilfov era echivalent cu 136% din media UE (39,4 mii euro PPS), în fața regiunii Budapestei (Kosep-Magyarorszag), care atingea un nivel de 105% din media UE (30,4 mii euro PPS) și în fața celui înregistrat de regiunea Kiev (26,9 mii euro PPS; 93 % din media UE), care, la rândul ei, devansează regiunea capitalei Sofia (Yugozapaden – Sud-Vest), al cărei PIB pe locuitor atingea un nivel de 76% din media UE (22 mii euro PPS – vezi datele din imagine).

Trebuie spus că, în cazul Kievului, statistica teritorială ucraineană operează cu două regiuni: una în care intră orașul și care are o productivitate mult peste media națională, și alta mult mai întinsă, dar mai puțin populată, din jurul regiunii orașului, care are o productivitate mai mică.

Regiunea capitalei Belgrad era pe locul 5 în privința PIB-ului pe locuitor (17,4 mii euro PPS; 60% din media UE).

În cazul Chișinăului, estimarea s-a făcut prin raportare la datele statistice în prețuri curente ale Biroului de Statistică al Moldovei, conform cărora, PIB-ul pe locuitor din capitală e de 2,47 ori mai mare decât media Republicii Moldova.

Aplicând această proporție, ne-a rezultat un PIB pe cap de locuitor de 16 mii euro PPS (55% din media UE) în Chișinău, chiar peste 6 regiuni de la noi, cu excepția capitaliei și a regiunei Vest (vezi datele din imagine).

Ce e interesant, dacă analizăm PIB-ul pe locuitor de la nivelul capitalelor, e că diferența de dezvoltare între capitală și media națională crește de la vest la est.

Dacă la vecinii unguri, PIB-ul pe locuitor din capitală e mai mare decât media națională cu 54%, la vecinii sârbi și bulgari e mai mare cu 71 și, respectiv, 62%, iar la noi e cu 139% mai mare.

Dincolo de Prut, la moldoveni, ecartul e de 147%, iar la ucrainieni e de 236%.

Asta ne arată că avem de-a face cu o tendință de concentrare economică în jurul capitalelor mai mare la noi, moldoveni și ucrainieni, decât în celelalte state vecine.

Cum stau regiunile noastre față de cele de peste graniță ale vecinilor în privința PIB-ului pe locuitor PPS?

Regiunea Vest (16,5 mii euro PPS; 57% din media UE) e mai bogată decât regiunea din Ungaria, Del – Alfold (13,9 mii euro; 48% din media UE) și decât cele două regiuni din Serbia (Voievodina și Serbia de Sud-Est – vezi harta din imagine).

Oltenia noastră e mai bogată decât regiunea Serbia de Sud-Est și regiunea Severozapaden (Nord-Vest) din Bulgaria, iar Muntenia e mai bogată decât regiunea bulgară Severen tsentralen (Centru-Nord) din Bulgaria (vezi datele din imagine).

Regiunea Sud-Est  (14,6 mii euro PPS; 51% din media UE) e peste cea din Bulgaria, Severoiztochen (Nord-Est, 11,2 mii euro PPS; 39% din media UE) și peste regiunea Odesei (6,8 mii euro PPS; 28% din media UE).

Regiunea de Nord-Est (9,9 mii euro PPS; 34% din media UE) se simte în sfârșit bine. 

E peste Moldova de peste Prut (6,5 mii euro PPS; 22% din media UE) și peste regiunea Cernăuți, care e cea mai săracă regiune din Ucraina (3,6 mii euro PPS; 12% din media UE – vezi datele din imagine).

Regiunea de Nord-Vest e peste cele două regiuni din Ucraina și peste cele două regiuni din Ungaria (vezi datele din imagine).

Regiunile României s-au dezvoltat mai mult decât regiunile de la graniță din statele vecine, chiar dacă vorbim despre un stat precum Ungaria, ce are un PIB pe locuitor mai mare decât al nostru. 

Statele vecine din est și nord, Republica Moldova și Ucraina, sunt într-o zonă de dezvoltare ce-și găsește corespondentul mai degrabă în Africa decât în Europa, iar situația pentru acești doi vecini nu dă semne că se va schimba în viitorul apropiat. 

Serbia, după căderea gravă din anii `90, pare să-și revină și să se înscrie pe un traiect european.

 

surse:

 http://www.analizeeconomice.ro

https://cubreacov.wordpress.com/2017/08/23/toate-regiunile-din-romania-sunt-mai-bogate-decat-regiunile-din-statele-din-jur/

24/08/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

Nimic nu este așa permanent ca un program guvernamental temporar.

 

 

 

 

 

 

–  Milton Friedman –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Milton Friedman (n. 31 iulie 1912 – d. 16 noiembrie 2006, San Francisco), a fost un profesor de economie la Universitatea din Chicago, SUA. A fost elevul lui Frank Knight. 

In 1976, savantul evreu-american a castigat Premiul Nobel pentru Economie. El este socotit drept un reprezentat principal al scolii din Chicago, al economiei de dreapta (a pietei libere). 

De-a lungul carierei, Milton Friedman a adus numeroase contributii la dezvoltarea microeconomiei si macroeconomiei, precum si la dezvoltarea teoriilor referitoare la economia de piata si la minimizarea rolului statului in coordonarea economiei.

Intreaga sa activitate a fost cel mai bine definita chiar de el insusi, prin urmatoarele cuvinte memorabile:

„As vrea ca lumea sa isi aminteasca de mine ca de un prieten al libertatii. Daca analizezi istoria, vezi ca, oriunde exista crestere economica si unde capitalismul infloreste, oamenii traiesc mai mult si mai bine.”

06/02/2015 Posted by | UMOR | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: