ZIUA DE 31 IANUARIE IN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 31 ianuarie în istoria noastră

106 e.n.: S-a terminat reconstrucția podului peste Dunăre (cu o lungime de 1135 m) la Drobeta.

Podul de peste Dunăre de la Drobeta a fost esențial pentru continuarea războiului dintre împăratul roman Traian și regele dacilor, Decebal. Construirea podului, era necesară pentru aprovizionarea legiunilor romane și a fost opera renumitul arhitect de origine greco-siriană, Apolodor din Damascși a fost inițiată în anul 101 e.n.Luat prin surprindere, Decebal, un mare strateg, a încercat sa opreasca înaintarea romanilor, demolând partea carosabila de lemn a podului, și incendiind restul, dupa cum arata bârnele arse de la fata locului. Din acest motiv Traian si-a trecut trupele în Dacia nu pe un pod de piatra ci pe unul de vase, dupa cum chiar Apollodor din Damasc (foto sus) arata pe Columna lui Traian.

Mai târziu armata romana a refacut vechiul pod de piatra a lui Burebista pentru a transporta prada luata de la populatia geto-dacă.Podul reconstruit era păzit de două castre romane, cel de la Pontes, din Serbia de azi, și cel de la Drobeta, de pe

teritoriul actual al României. Construcția avea o înălțime de 18 metri și îo lățime de 12 metri și i-a impresionat pe mulți autori antici, care au menționat această realizare inginerească în lucrările lor. Apolodor din Damasc a scris el însuși o carte despre acest pod. De asemenea, a scris despre pod și istoricul roman Dio Cassius .

Suprastructura de lemn a podului a fost distrusă și refăcută de mai multe ori, pentru a împiedica invazia triburilor barbare în sudul Dunării. Primul dintre împărații romani care a distrus parțial podul a fost succesorul lui Traian, Hadrian.

De la Cassius Dio aflăm că podul sau cel puţin structura de lemn de deasupra a fost distrusă la porunca împăratului roman Hadrian (117-138 d.Hr.), care se temea că „(…) barbarii vor birui străjile acestuia şi vor avea trecerea lesnicioasă spre Moesia; de aceea, distruse partea de deasupra”.

1418: A murit voievodul Mircea cel Batrân, domn al Țării Românești între anii 1386-1418, erou al luptei antiotomane.A domnit peste Valahia timp de 32 de ani și a fost înmormântat la mănăstirea ctitorie a sa de la Cozia, la 4 februarie 1418, fiind urmat la domnie de fiul său Mihail I, pe care îl asociase la tron,  încă din 1408.

Născut in 1355 , „Principe între creștini cel mai viteaz și cel mai ager”, așa cum a fost numit de către istoricul german Leunclavius, Mircea cel Bătrîn , era fiul lui Radu I și fratele lui Dan I, pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia, la 23 septembrie 1386.

În actele oficiale, Mircea apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpînitorul, Io Mircea mare voievod și domn…”.

Mircea Voievod a consolidat economia și, a sprijinit biserica țării, a centralizat conducerea țării, a emis monedă și a stimulat comerțul, în paralel cu acțiunile menite să dezvolte agricultura și mineritul .

În timpul domniei sale, ţara a cunoscut și o puternică întărire a armatei  şi o afirmare politică pe plan internaţional, îndeosebi în sud-estul Europei. A fost un remarcabil comandant militar, abil om politic şi diplomat și a întreţinut bune relaţii cu Ungaria, Polonia şi Moldova.

În timpul domniei sale, voievodul muntean a repurtat importante victorii împotriva turcilor, fiind unul dintre cei mai activi exponenți ai luptei antiotomane din vremea sa. A reușit să împiedice în mod eficient expansiunea otomană în nordul Dunării, rămânând în istorie drept o figură proeminentă a luptei creștinilor.A  domnit peste Valahia timp de 32 de ani.

 A încheiat spre sfârșitul domniei sale ( în 1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, în care turcii recunoșteau libertatea Țării Românești, în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul român a fost obligat să-și trimită la Constantinopol un fiu drept zălog.

In timpul domniei lui Mircea Țara Românească (harta sus), a ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud și de la Porțile de Fier în vest până la Marea Neagră în est.

Titlul princiar al lui Mircea, din 1406 până la sfârșitul domniei sale, mentiona:

„Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.

1834: S-a  deschis la București, Școala de muzică vocală, de declamațiune și literatură a „Societații Filarmonice”.

1844: Adunarea Obştească a Moldovei a votat, la propunerea domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849), Legea în baza căreia ţiganii aparţinând Bisericii şi aşezămintelor monastice deveneau liberi.În sprijinul dezrobirii au luptat mari personalități ale culturii românești, care încercau să înfrângă cerbicia boierilor conservatori: Alecu Russo, Gh.Asachi, (care a scris și prezentat public piesa de teatru Țiganii), poetul Vasile Alecsandri ( care a scris ”Istoria unui galbân, Vasile Porojan” și a fost printre primii boieri care și-au eliberat robii).

La 14 ianuarie 1844, țiganii robi ai statului au fost și ei eliberați.

1849: În Transilvania în Munții Apuseni, avut loc între trupele maghiare și armatele moților, prima confruntare de la Mărișel.
Anterior, în timpul celei de-a Treia Adunări de la Blaj (3/15–16/28 septembrie 1848), s-a hotărât înființarea Gărzii naționale române. Prin Proclamația conducătorului revoluției maghiare, Lajos Kossuth, s-a cerut românilor să depună armele și să se conformeze dispozițiilor guvernului din Pesta.

Între cele două tabere s-a ajuns la un conflict deschis, urmat de ofensiva trupelor maghiare conduse de generalul polonez Iosif Bem care, în perioada decembrie 1848–martie 1849, a ocupat aproape întregul teritoriu al Transilvaniei, cu excepția Munților Apuseni, apărați de moții conduși de Avram Iancu. Moții au obținut o importantă victorie la Mărișel, în ziua de 19/31 ianuarie, împotriva unui detașament de 600 de soldați unguri. În aceeași zi a fost ocupat Hălmagiul, după o ciocnire între trupa maiorului ungur Beke Jozsef compusă din 3.500 secui care dispunea de șase tunuri și lăncierii și pușcașii români conduși de Ioan Buteanu.

1854: S-a născut matematicianul David Emmanuel, considerat întemeietor al şcolii matematice moderne din ţara noastră; membru de onoare al Academiei Române din 1936; (m. 1941). A fost președintele primului congres de matematică desfășurat în România. Cercetările sale au avut ca obiectiv principal teoria funcțiilor eliptice.

A studiat la Paris cu o bursă, în perioada 1873–1879 și a urmat cursurile de matematici superioare la Facultatea de Științe și la École Pratique des Hautes Études.

În 1879 a luat doctoratul la Sorbona cu teza Étude des intégrales abéliennes de troisième espèce, devenind astfel al doilea român, după Spiru Haret, Doctor în Matematici la Sorbona.

A fost profesor la Catedra de Algebră și Geometrie Analitică la Facultatea de Științe din București, la Școala Specială de Artilerie și Geniu, la facultatea de Științe a Universității din București, unde a ținut primele cursuri de Teoria grupurilor și de Teoria lui Galois.

1885: Prin Decretul regal nr. 228/31 ianuarie 1885, Vasile Alecsandri  a fost numit trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Paris.

1895 : S-a născut la Galați, soprana de talie internațională Margareta Metaxa; d.9 octombrie 1977, București.

A studiat muzica cu maestrul Teodor Teodorescu, dirijor al Corului Episcopiei (Corul Municipal al Galațiului) și cu Poplasky, un apreciat profesor de pian din Galați. A urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, unde a avut-o profesoară pe Carlota Leria – admisă în 1915, a întrerupt studiile din cauza primului război mondial, continuându-le cu Elena Teodorini, Elena Drăgulinescu Stinghe și soprana rusă Lydia Lipowska, absolvind în 1923. A făcut o călătorie de studii în Italia, unde s-a pregătit cu Linda Brambilla și Paul Antonio (1927). A făcut parte din Corul Episcopiei Galați, condus de Teodor Teodorescu.

A fost solistă la renumitul cor Mitropolitan din Iași, fiind remarcată de Alexandru Mavrodi, director al Direcției Generale a Teatrelor, care a cooptat-o în grupul de artiști care punea la Iași bazele unei trupe de operă sub titulatura Societatea Română de Operă, sâmburele viitoarei Opere de Stat. A fost membră fondatoare și, ulterior, solistă a Operei Române.

A participat la concerte în folosul Crucii Roșii organizate la Galați și Brăila, împreună cu baritonul Grigore Maggiari (1918), a fost angajată la Societatea lirică Opera Română din București, a participat la manifestările muzicale ale Societății Cântarea României, a cântat în spectacolul de deschidere a stagiunii Operei Române, în opera „Walkiria” de Richard Wagner, în regia lui Max Haas (8 noiembrie 1923). A cântat la La Scala din Milano în rolul Gilda din Rigoletto, apoi la Treviso și Pisa, unde a avut un impresionant succes. Angajată ca soprană a Operei Române, a avut o carieră impresionantă până la pensionare (1929–1948). A primit Ordinul Meritul Cultural cl.I (1943).

1920: Se inaugurează la Cluj, prin decretul regal nr. 4.090/12 septembrie 1919, Universitatea românească.

Drept urmare, Universitatea „Franz Joseph” a fost transformată în Universitatea „Regele Ferdinand I”, activitatea sa fiind deschisă de Consiliul Dirigent al Ardealului în prezența Regelui Ferdinand I al României unite și al Reginei Maria.Regele Ferdinand I a donat suma de 400.000 lei din propria avere pentru înființarea Institutului de Istorie Națională. .

1926: S-a născut Dominic Stanca, poet, prozator, dramaturg, traducător şi actor; soţul regizoarei Sorana Coroamă;(m. 1976).

1929: S-a născut prozatorul şi eseistul Constantin Mateescu.

  1937: S-a născut la Vărșand, Arad, poetul Mircea Micu, prozator şi publicist; (m. 2010).

A absolvit Institutul pedagogic din Timisoara, după care a lucrat ca redactor la Studioul de radioficare din Arad, profesor suplinitor la Scoala de surzi din Siria (1957-l967), functionar la Fondul Literar (1968-l972), apoi la Asociația Scriitorilor din București.

Debutează în Scrisul bănățean în 1955 și editorial cu volumul de poezii Izvorul (1962).

A fost autor a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie al Asociației Scriitorilor din București și al Academiei Române și președintele Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civică „Mihai Eminescu”.

A scris si o piesa de teatru, ” Avram Iancu”reprezentata pe scena Teatrului National din Cluj-Napoca (1978) și a fost autorul volumului de poezii: Izvorul (1962), Frumusetile zilnice (1967), Noptile risipitorului (1969), Teama de oglinzi (1971), Vinatoarea de seara (1975), Murind pentru prima oara (1980), Cu inima in palma (1981), Poeme pentru Mama (1984), si al romanului Patima (1972), inclus alaturi de Umbra in Semnul sarpelui (1974). Proza in traditia slaviciana, cu o potentare a atmosferei si misterului.

1937: S-a născut la Bucurști, actorul român de teatru și film, Marin Moraru; (m.21 august 2016, București).

A jucat pe scenă la Teatrul Tineretului, Teatrul de Comedie, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, a fost conferențiar universitar la IATC București. 

Din anul 2002 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București (1971–1974). A fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce, distins cu Premiul Gopo (2009) al Asociației pentru promovarea Filmului Românesc, pentru întreaga carieră, Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate.

1938 : S-a născut la Cluj, actrița de teatru și film  Lucia Mureșan; d.12 iulie 2010, Cluj.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1958, la secția Arta actorului, sub îndrumarea Irinei Răchițeanu. A fost repartizată împreună cu întreaga promoție la Teatrul tineretului de la Piatra Neamț.

A jucat și în producții de teatru televizat și radiofonic, fiind timp de mulți ani o voce inconfundabila a emisiunii Teleenciclopedia, difuzată de Televiziunea Română. A devenit Doctor în Teatru, cu teza Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice – orice glas ascultă glas. 

A jucat la Teatrul Național din Cluj, Teatrul „Nottara” din București. Cariera sa a însumat peste o sută de spectacole de teatru și înregistrări de teatru radiofonic și de televiziune și în jur de cincisprezece producții cinematografice.

Acestora se adaugă activitatea ca realizatoare de emisiuni radiofonice și televizate, de profesoară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Universitatea Hyperion, Universitatea Ecologică.

1953: S-a născut la Iași, muzicianul Ovidiu Lipan „Ţăndărică”, compozitor, instrumentist (baterist) şi orchestrator. A fost parte din trupele „Roşu şi Negru” şi „Phoenix”, iar apoi şi-a creat propriile formaţii şi proiecte muzicale, abordând genuri muzicale diverse – de la rock la jazz, de la etno la balcano, de la pop la rock simfonic.

1955: S-a născut jucătoarea de tenis de câmp Virginia Ruzici, câştigătoare a turneului de la Roland Gaross în 1978; stabilită în Franţa.

A devenit jucătoare profesionistă în 1975. În cariera sa, a câștigat 14 titluri la simplu, incluzând unul de Grand Slam. 

În 1978, a învins-o la Roland Garros (Paris), pe câștigătoarea din 1977, Mima Jaušovec, cu scorul de 6-2, 6-2. În același turneu a câștigat și la dublu cu Mima Jaušovec. În 1979 s-a calificat din nou în finala turneului de dublu mixt de la Roland Garros, de data asta alături de Ion Țiriac, fiind învinși de Wendy Turnbull și Bob Hewitt. În anul următor, a ajuns pentru a doua oară în finala turneului de simplu de la Roland Garros, pierzând în fața americancei Chris Evert. S-a retras din cariera sportivă în anul 1987, fiind antrenoare de tenis și comentator sportiv. Până în 2022 a fost managerul jucătoarei Simona Halep și comentator sportiv la postul Eurosport.

1964: Guvernele român şi suedez au hotărât  ridicarea legaţiile lor de la Bucureşti şi Stockholm la rangul de ambasade. Relaţiile diplomatice dintre cele două ţări fuseseră stabilite, la rang de legaţie, în data de 19 martie 1916.

1967: România și Republica Federala Germania au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă, ţara noastră fiind, după URSS, primul stat din blocul comunist care a stabilit relaţii diplomatice, la rang de ambasadă, cu R. F. Germania.

1976: S-a născut la Craiova, pianista Ana Mirabela Dina, stabilită în Germania.

In septembrie 1999 Ana Mirabela Dina câstiga in Buenos Aires Premiul I la primul »Concurso internacional de piano Martha Argerich«.

A fost cadru universitar al „Hochschule für Musik und Tanz” din Köln (2007 – 2017).

Din octombrie 2017 a fost numită profesor de pian la Hochschule für Musik Würzburg, Bavaria.

1980: A murit la București, poetul Valeriu Bucuroiu, profesor, epigramist și traducător; (n. 17 iunie 1934, Cărpiniștea–Beceni, Buzău).

  1985: A murit la București, Mihai Zavergiu, medic român cu o bogată activitate ştiinţifică în domeniul medicinei social-preventive şi prozator (a debutat în anul 1923, sub pseudonimul Marcel Olin); (n.21 martie 1894, Oltina, Constanța).

 1987: A decedat la București, prozatorul Nicolae Velea, redactor la Gazeta literară; (n.13 aprilie 1936, Cepari, Argeș).

1990: A murit la București, regizorul de film şi scenaristul Alexandru Tatos.

Alexandru (Sandu) Tatos, s-a născut pe 9.03.1937 la București. A absolvit Secția de Regie Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1969, la clasa prof. Radu Penciulescu, asistent Mihai Dimiu.În 1971 montează două piese de commedia dell arte, „Nebunia lui Pantalone” și „Farsa lui Pathelin”, ptr. „Televiziunea Română”.

Începand din 1973, se alătură de colegul și prietenul său, regizorul de film Dan Pița, cu care filmează primele 6 episoade din primul serial TV „August în Flăcări” (TV)(1974). 

Cel mai bun film al său este considerat „Secvențe”, din 1982, care se ocupă, în 3 episoade, cu viața unei echipe de filmare, dintre care regizorul este jucat de Tatos însuși, care anticipează parcă „noul film românesc”, ce avea sa vină peste 18 ani…

A reușit să facă 9 filme, dintre care ultimul, „Cine are Dreptate” (1990), pe un scenariu de Paul Everac, cu Oana Pellea, a ramas neterminat.

A ținut un jurnal, ceea ce era foarte periculos, la timpurile acelea, în care dezvăluie multe detalii din viața de zi cu zi, frica de a nu rata și față de concurența colegilor, („frustul minimalist” al lui Mircea Daneliuc, „oniricul” și „estetul” Dan Pița), lupta zilnică cu toate cele, dar și cu sistemul comunist, cu cenzura etc., publicat postum sub titlul „Pagini de Jurnal”, 1994, Editura „Albatros”.

A murit la 31 ianuarie 1990 la București, la 53 de ani, la numai o lună după „Revoluție”, după căderea sistemului atât de urât de el, schimbare ce și-a dorit-o în toți anii, răpus de o boală cruntă (abces pulmonar), care i-a curmat viața…

2003: A murit  scriitorul  și epigramistul român Nicolae Fulga; (n. 1935).

A scris printre multe alte epigrame, intre care pe aceasta:

“Echipa de dansuri a Poliţiei

Joacă bine, meritoriu,
Sună bine şi arcuşul.
Şi-au mărit şi repertoriu’
Cu… bătuta şi căluşul.”

2004: A murit Ion Barnea, arheolog şi istoric de artă bisericească; studii de arheologie paleocreştină în România şi bizantinologie; membru de onoare al Academiei Române din 1999; (n. 1913).

2008: A murit teatrologul şi eseistul Virgil Brădăţeanu;  (n. 1927).

  2008: A murit regizorul Cristian Munteanu; regizor artistic la Radiodifuziunea Română din 1962; după decembrie 1989, a devenit primul redactor-şef al Redacţiei Teatru, care fusese până atunci secţie a Redacţiei Emisiunilor Culturale. Peste o mie de piese de teatru radiofonic aflate în fonoteca Radioului poartă semnătura lui; (n. 1936).

  2009: A murit inginerul Virgiliu N. Constantinescu. A avut o bogată activitate didactică şi peste 40 de ani de muncă de cercetare în diferite domenii ale mecanicii; a fost membru titular al Academiei Române din 1991 şi preşedintele al acestui for între anii 1994-1998.

2011: A decedat Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maranuresului, ÎPS Bartolomeu Anania; (n. 18 martie 1921).

  Î.P.S. Bartolomeu (numele de mirean: Valeriu Anania), a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului (din 1993) şi mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (întronizat la 25.III.2006)

Teolog, dramaturg, poet şi traducător de renume, a fost  membru de onoare al Academiei Române din 2010 ; (n. 1921).

2013: A murit filozoful şi profesorul Titus Raveica, primul preşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului (1992-1996); (n. 1935).

 Strălucit profesor universitar, doctor la Catedra de Filosofie a Universităţii din Iaşi, important om de cultură, Raveica rămâne un reper important în istoria CNA”. S-a născut pe 29 august 1935, în satul Şcheia, comuna Grajduri, care aparţinea atunci de judeţul Vaslui (în prezent judeţul Iaşi), se arată pe site-ul Bibliotecii Judeţene din Vaslui.

A absolvit Şcoala Medie de Comerţ şi Cooperaţie din Vaslui (1949 – 1953), după care s-a orientat spre ştiinţele filosofice şi s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. După terminarea facultăţii, în anul 1958, s-a întors la Universitatea ieşeană Alma Mater Iassiens, unde s-a afirmat, timp de 40 de ani, ca profesor.

A urcat toate treptele ierarhiei universitare, până la profesor universitar, doctor la Catedra de Filosofie, şef de catedră, secretar ştiinţific al Facultăţii de Filosofie. În perioada 1990 – 1992 a fost senator, pe listele FSN, funcţie din care a demisionat în 1992. Totodată, între anii 1992 şi 1996, Titus Raveica a fost preşedinte al CNA.

În anul 1997 a revenit la Catedra de la Facultatea de Filosofie din Iaşi.

Titus Raveica este autorul volumelor „Giordano Bruno” (1974), „Eseuri filosofice” (1975), „Istoria filosofiei moderne”, 2 vol. (1975), „Figuri şi crochiuri” (1975), „Memoria amfiteatrelor” (1994).l preşedinte al instituţiei (între anii 1992 şi 1996).

2014: A decedat soprana Victoria Drăgănescu-Zimţea.

Născută la 5 mai 1929 la Bucureşti, a urmat Conservatorul din Bucureşti unde a avut profesori iluştri: Livia Vrăbiescu-Vaţianu (canto), Jean Rânzescu şi Jean Bobescu (operă), Ion Dumitrescu (armonie), Ioan D.Chirescu (teorie-solfegiu), Zeno Vancea (istoria muzicii).

Din 1959 până în 1969 a fost solista Operei Naţionale Bucureşti.

După 1969 şi-a desfăşurat activitatea în Germania şi Italia: Opera din Innsbruck, Teatrul de Stat din Saarbrücken, Teatrul de Stat Gärtnerplatz din München, Teatrul de Stat din Kassel, Şcoala de Canto Madrigaliste din Palermo.

Repertoriul său a cuprins roluri precum Medeea de Cherubini, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat de Mozart, La serva padrona de Pergolesi, Fidelio de Beethoven, Cavalleria rusticana de Mascagni, Dama de pică, Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Boema, Tosca de Puccini, Olandezul zburător, Tannhauser, Lohengrin de Wagner, Cavalerul rozelor, Electra de Strauss.

2022: A decedat cunoscutul jurnalist român Teofil Octavian Cepraga, un apreciat  realizator de emisiuni la Departamentul de emisiuni informative al TVR; (n. 12 martie 1946, Brașov).

Bibliografie (surse) :

1. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
2. Istoria md.;
3. Istoricul zilei blogspot.com;
4. Wikipedia;
5. http://www.worldwideromania.com;
6.  Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte;
7. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
8. Rador.ro;
9. V. Cosma: Interpreţi din România, Lexicon, vol I, pag 247);
10. Historia.ro.