O ISTORIE A ZILEI DE 3 OCTOMBRIE. VIDEO

3 octombrie, istoricul zilei

2333 i.Hr.: În Peninsula Coreană este întemeiat regatul Gojosean, eveniment care marchează  nașterea legendarei  civilizații coreene.

 Se zice că acest regat a fost fondat de către legendarul  Dangun , însă anul întemeierii sale este disputat de către istorici.

Dovezile arheologice despre cultura Gojoseon au fost găsite în nordul Coreei și sudul Manciuriei.

Numeroasele documente istorice și arheologice arată că în secolul  IV i.Hr.,  Gojoseon era un stat înfloritor.

Din 1945 până în 1961 calendarul oficial al Coreei de sud  începea cu anul  2333.

52 î.Hr.: Conducatorul galilor, Vercingetorix , se  predă

armatelor romane  conduse de  Iulius Cezar, dupa  asediul şi bătălia de la Alesia.

Vercingetorix se preda lui Cezar

Căderea Alesiei si capturarea lui Vercingetorix a marcat cucerirea romana a Galiei Libere.

A stat în închisoarea de la Tullianum din Roma cinci ani, înainte de a fi expus public la parada triumfală a lui Cezar din anul 46 î.C.

Se spune că fost executat în inchisoare după paradă, probabil prin strangulare.

42 î.Hr.: În bătălia de la Philippi, Marc Antoniu şi Octavian, i-au  invins  într-o bătălie decisivă  pe asasinii lui Cezar- Brutus şi Cassius.

La Roma cei trei lideri principali (Antoniu, Octavian și Lepidus),  care controlau aproape toată armata romană din vest, au strivit opoziția Senatului și, în noiembrie 43 î.Hr., au format al doilea Triumvirat.

Bătălia de la Filippi, la cca.120 km.nord est de Salonic in Grecia, a avut loc în 2 etape, pe 3 octombrie  și apoi pe 23 octombrie.

Dușmanii triumviratului au fost proscriși.

382: Împăratul  Teodosie I  încheie un tratat de pace cu triburile germanice ale goţilor,  carora le permite sa se aseze în Balcani,  în schimbul intrării acestora in serviciului militar  imperial.

foto: ro.wikipedia.org

Flavius Theodosius (11 ianuarie 347 – 17 ianuarie 395), cunoscut ca Teodosiu I sau Teodosiu cel Mare, împărat roman în perioada 379 -395.

1226 : A murit sfântul Francisc de Assisi (n. 1181), întemeietorul Ordinului monahal al Fraților Minori (Ordo Fratrum Minorum, OFM),  cunoscut sub numele de Ordinul Franciscan, patron al Italiei și al orașului San Francisco.

Papa Grigore al IX-lea  l-a proclamat pe Francisc sfânt în 1228, la numai doi ani după moartea sa, iar Papa Pius al XII-lea l-a declarat patronul Italiei  in 1939,  împreună cu Sf. Ecaterina de Siena.

1379: S-a născut Henric al III-lea al Castiliei; (d. 1406).

Henric al III-lea (3 octombrie 1379 – 25 decembrie 1406), cunoscut ca Henric cel Infirm, fiul lui Ioan I al Castiliei și a primei sale soții, Eleanora de Aragon și succesorul regelui la coroana Castiliană în 1390.

 1385: Se face prima mențiune documentara a județului Jaleș din Tara Romaneasca, în hrisovul din 3 octombrie 1385, prin care domnitorul Dan I a donat mănăstirii Tismana satul Tismana din judetul Jaleș “pe amândouă părțile cât a fost Ligăcească și Rusească” și prin care acesta întărea mânăstirii Tismana vechile moșii, dăruindu-i și un mertic anual de 400 de găleți de grâu din județul Jaleșului.

Județul Jaleș – Wikipedia.org

Județul si-a luat numele de la Jaleș, hidronim considerat de origine traco-getică si a avut o lungă perioadă de timp reședința la Dăbăcești, iar mai târziu la Tismana , unde între anii 1454-1456 a fost reședința banilor olteni retrași aici din  Banatul de Severin. 

Există opinii că  reședința de la  Dăbăcești. se afla fie pe raza actualelor localități Runcu, fie Bradiceni sau  Arcani

Județul Jaleș a fost dezmembrat după 1444, iar așezările sale au fost înglobate în teritoriile judetelor de astăzi Gorj si Mehedinti.

1568 : A murit regina Elisabeta de Valois, sotia regelui Filip al II-lea al Spaniei; (n. 1545).

Elisabeta de Valois (n. 2 aprilie 1545 – d. 3 octombrie 1568) cunoscută și sub numele de Elisabeta a Franței , a fost fiica cea mare a regelui Henric al II-lea al Franței și a Caterinei de Medici.

1739: Este semnat Tratatul de la Nissa  (vechea Nyssa, din Cappadocia), intre  Imperiul Otoman si Imperiul Rus in urma razboiului din anii 1735-1739 in care rușii au spart rezistența Hanatului Crimeei, au trecut Nistrul în Moldova, iar în 1739 au mărșăluit spre capitala Moldovei, Iasi, pe care au cucerit-o.

Imperiul Habsburgic  a intrat în război în 1737, de partea Rusiei, dar a fost forțat să facă o pace separată cu otomanii, prin Tratatul de la Belgrad , predând  turcilor Serbia  de Nord și Oltenia, ocupate anterior.

Retragerea austriacă a forțat Rusia să accepte Pacea de la Nissa, renunțând astfel la pretențiile sale legate de Crimea și Moldova,

Sultanul l-a recunoscut pe împaratul habsburgilor drept protector oficial al   creștinilor din Imperiul Otoman, poziție pretinsă și de Imperiul Rus.

  Rusiei i s-a permis  să își ridice un port la Marea Azov, dar fără vreo fortificație sau flotă la Marea Neagră.

1778 : Căpitanul englez James Cook ajunge în Alaska.

James Cook (n. 7 noiembrie 1728 – d. 14 februarie 1779) a fost un explorator, navigator și cartograf englez, căpitan în Marina Regală britanică.

Cook a realizat hărți detaliate ale insulei Newfoundland înainte de a realiza trei expediții în Oceanul Pacific, unde a realizat primul contact european cu coasta estică a Australiei și Insulele Hawaii și a înconjurat pentru prima dată Noua Zeelandă.

1801:  A murit Matei Milu (Milo), unul dintre primii poeti din Moldova, bunicul marelui dramaturg Matei Milo.
A scris poezii de dragoste, portrete satirice, care il anticipeaza pe Costache Conachi. Scrie de asemenea primul pamflet si prima oda din literatura română.

Opera sa s-a pastrat in manuscris.

S-a nascut in 1756, in noiembrie sau decembrie  la Iasi, si se pare ca era de origine franceza. Numele de familie variaza intre Milu si Milo. Tatal este Enacachi Milu, staroste de Cernauti, apoi spatar, iar mama sa era Safta, nascuta Roset.

A fost stolnic, ispravnic, ban. In 1792 a compus o oda inchinata lui Alexandru Moruzi, prima oda din limba romana, iar in 1795 a facut o aritmetica,insa nu s-a pastrat.

In 1796 este vornic de Botosani pentru ca in 1797 sa fie numit spatar.
Este bunicul marelui actor Matei Millo.
A fost inmormantat la Spataresti.

1814: S-a nascut (15 octombrie s.n), Mihail Iurievici Lermontov, poet, prozator si dramaturg rus, unul dintre principalii exponenţi ai romantismului rus (“Demonul”, “Un om ciudat”) ; (d.15/ 27.07.1841).   

1838: Apare la Craiova, revista săptămînala “Mozaicul” (pînă la 7 octombrie 1839), primul periodic din Oltenia, sub redacţia lui Constantin Lecca.

1838: Se înfiinţează la Iaşi, în Moldova,  prima bibliotecă publică.

1839: S-a născut Teodor T. Burada, folclorist, etnograf şi muzicolog român. A fost printre primii folcloristi care au facut studii privitoare  bocetul popular la români ; (d.17.02.1923).

1849: Scriitorul   american Edgar Allan Poe, este găsit căzut pe un trotuar în orașul Baltimore din SUA, în stare de confuzie mintală, după o dispariție de câteva zile.

Este ultima dată când  a fost  văzut în public înainte de moartea sa, care a survenit  peste câteva zile, la 7 octombrie.

Edgar Allan Poe (n. 19 ianuarie 1809, Boston/Massachusetts – d. 7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland), scriitor american, poet, romancier, nuvelist și critic literar, creator al genului de scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică.

A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism.

1863:  Preşedintele american Abraham Lincoln a declarat a patra zi de joi din luna noiembrie  Thanksgiving Day – “Ziua Recunoştinţei”.

În decembrie 1941, Congresul SUA a adoptat o rezoluție prin care a 4-a zi de joi din noiembrie devine oficial sărbătoare națională a SUA. 

Este o sărbătoare anuală în care se mulțumește lui Dumnezeu pentru bogăția recoltei din acel an.

Ea se sărbătorește în cea mai mare parte a Americii de Nord (Statele Unite și Canada). Este o sărbătoare a familiei. În Statele Unite majoritatea activităților (în afară de magazine) sunt închise joi și vineri în săptămâna cu Thanksgiving pentru a permite angajaților să se reunească, cu familia. Această sărbătoare a fost preluată de primii coloniști sosiți în Lumea Nouă, unde a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1621, ca semn de recunoștință față de recolta miraculoasă obținută în condiții climaterice dure.

Tradiţional, în aceasta zi americanii  pun pe masă carne de curcan.

1863: S-a nascut Constantin N. Hurmuzaki, descendent dintr-o veche familie de intelectuali şi luptători pentru drepturile românilor din Bucovina, filosof, jurist, membru de onoare al Academiei Române ; (d. Cernauti; d.23.02.1937). 

1867: A  decedat  Elias Howe, inginer american, inventatorul masinii de cusut; (n.09.07.1819).

1888: S-a născut  Carl von Ossietzky, jurnalist german, figura-simbol a luptei împotriva dictaturii naziste, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1935 ; (d. 04.05.1938).

În 1935 nu a fost decernat niciun Premiu Nobel pentru Pace deoarece comitetului de decernare a premiului i-a trebuit mai mult timp să se decidă.

După ce Ossietzky a fost transferat la un spital de închisoare, Ossietzky a fost chemat la o întrevedere cu Hermann Goring , care i-a promis eliberarea și o pensie pe viață de 550 Reichsmark pe lună în schimbul unei declarații că nu dorește să-i fie decernat Premiul Nobel pentru Pace și că nu va mai activa ca pacifist împotriva Germaniei. Ossietzky a refuzat.

Cu toată opoziția unor personalitati norvegiene si a conducatorilor nazisti germani, Comitetul Nobel a decis să-i decerneze lui Ossietzky Premiul Nobel pentru Pace pe anul 1935, după un vot în care au fost și voturi împotrivă. Familia Nobel a depus un protest, iar Regele  Haakon al VII-lea nu a participat la ceremonia de decernare a premiului, ceea ce nu se mai întâmplase niciodată.

Guvernul german nu i-a dat voie lui Ossietzky să călătorească la Oslo pentru a lua în primire premiul. Ministrul Propagandei german, Goebbels, a spus că decernarea premiului lui Ossietzky este o nerușinare, iar Hitler a spus că interzice oricărui cetățean german să mai accepte vreun premiu Nobel vreodată.

Ossietzky a decedat pe data de 4 mai 1938. La înmormântare au fost prezenți doar văduva, medicul cu soția și doi păzitori din Gestapo.

1895: In România guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu demisionează.

Lascar Catargiu (n. 1 noiembrie 1823 –  d. 30 martie 1899).

1895 : S-a născut  marele poet rus Serghei Esenin:  (“Transfigurare”, “Anna Sneghina”, “Cheile Mariei”Ceaslovul satelor”, “Rusia sovietică”, “Moscova cârciumăreasă” ) ; (d.27.12.1925).

1897:  S-a nascut Louis Aragon, scriitor, poet si dramaturg francez, unul dintre întemeietorii suprarealismului (“Foc de bucurie”, “Mişcarea perpetuă”, “Ochii Elsei”) ; (d.24.12.1982).

1906: Se desfasoară a doua conferință internațională  privind telegrafia fără fir, in  care se adoptă mesajul SOS („Save Our Souls”, „Save Our Ship”), ca semnal internațional de forță majoră înlocuind semnalul CQD.

1908: Ziarul comunist rus Pravda  este fondat  de către Lev Troţki , Joffe Adolph, Skobelev Matvei  si alti exilați ruși  aflați  la Viena.

1916: După prima bătălie de la Oituz între forţele române şi cele germano-austro-ungare, soseşte in Romania o  Misiune militară franceză, în frunte cu generalul Henri Mathias Berthelot, (1861–1931).

Henri Mathias Berthelot (n. 7 decembrie 1861, Feurs, Franța – d. 29 ianuarie 1931) a fost un general al armatei franceze. În Primul Război Mondial a fost șef de stat major al comandantului suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest, mareșalul Joseph Joffre. În a doua parte a războiului, începând cu luna octombrie 1916 a fost detașat în România, ca șef al Misiunii Militare Franceze. Pe toată durata misiunii în România generalul Berthelot a asigurat și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al Armatei României.

Pe toată durata misiunii sale în România, generalul Berthelot a asigurat şi rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al Armatei României.

În semn de recunoştinţă pentru meritele sale deosebite, generalul H. M. Berthelot a fost decorat cu cele mai înalte distincţii ale statului român, a fost declarat cetăţean de onoare al României şi a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

1918 : Ţarul Bulgariei, Ferdinand, a abdicat în favoarea fiului său, Boris al III–lea ; (1918–1943).

Prințul Ferdinand I al Bulgariei (26 februarie 1861 – 10 septembrie 1948), născut Ferdinand Maximilian Karl Leopold Maria de Saxa-Coburg și Gotha-Koháry, a fost conducător al Bulgariei din 1887 până în 1918, inițial cneaz (prinț regent, 1887–1908) mai târziu ca țar (1908–1918).

1918 : Este difuzat  Manifestul împăratului  Austro-Ungariei, Carol I de Habsburg  intitulat „Către popoarele mele credincioase” , privind reorganizarea Austro–Ungariei într–o federaţie de şase state „independente” (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez şi ucrainean).

Propunerea a fost respinsă de reprezentanţii  acestor popoare.

La aceeasi data, apare Declaraţia de răspuns a „Corpului voluntarilor transilvăneni şi bucovineni”, la manifestul împăratului Carol I de Habsburg de reorganizare a Austro–Ungariei, în care, exprimând voinţa românilor, se proclama dezlipirea ţinuturilor româneşti de la Austro–Ungaria şi unirea lor cu România (3/16).

Carol de Habsburg (1887-1922) – ultimul împărat al Austro-Ungariei, strănepot al lui Franz Iosif I, a preluat tronul după moartea acestuia din urmă în 1916.

Carol I a al Austriei fost încoronat la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia cu titlul Carol al IV-lea al Ungariei. Soţia sa, Zita, a fost încoronată ca regină a Ungariei.

A renunţat la guvernare pe fondul înfrângerii Puterilor Centrale în Primul război mondial, dar nu a abdicat si a desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern maghiar, iar la 13 noiembrie 1918 a renunţat la şefia statului.

Evenimentele politice s-au precipitat: la 31 octombrie 1918, Mihály Károlyi era prim-ministru desemnat de rege, dar la 11 ianuarie 1919 guvernul Ungariei a demisionat; două luni mai târziu, la 21 martie 1919, ajung la putere comuniștii lui Bela Kun, care proclama Republica Ungară a Sfaturilor.

1918; A aparut Declaraţia de răspuns a „Corpului voluntarilor transilvăneni şi bucovineni”, la manifestul împăratului Carol I de Habsburg de reorganizare a Austro–Ungariei, în care, exprimând voinţa românilor, se proclama dezlipirea ţinuturilor româneşti de la Austro–Ungaria şi unirea lor cu România (3/16).

Corpul Voluntarilor ardeleni a fost format din luptători români, originari din Transilvania, care au luptat alături de armata română în timpul primului război mondial. Prin aceste unităţi militare, românii ardeleni s-au alăturat României şi armatei române în timpul primului război mondial, cu scopul de a elibera Ardealul si de a-l uni cu Patria Mama, România.

1923: S-a născut  Francisc Baraniay, pictor român de etnie maghiară.

1929: Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor este redenumit oficial Regatul Iugoslaviei, adica “Tara slavilor de sud”.

1929: A murit  Gustav Stresemann, cancelar al Reichului în anul 1923, ministru de externe în perioada 1923–1929 ; (n.10.05.1878).

Pragmatismul politicii sale i-a atras numeroși dușmani și a trebuit să-și ducă lupta abandonat de o mare parte a clasei politice.

Împreună cu francezul Aristide Briand a fost artizanul reconcilierii franco-germane și al schimbărilor diplomatice pe plan european, ceea ce le-a adus ambilor  Premiul Nobel pentru Pace, în 1926.

Această reconciliere a fost însă anulata în fașă după moartea ministrului german la vârsta de cincizeci și unu de ani, când Republica de la Weimar și-a pierdut unul din ultimii apărători.

1932 : Irakul îşi câştigă independenţa faţă de Marea Britanie.

1935: A început agresiunea Italiei fasciste  împotriva Etiopiei.

1936:  S-a născut  secretarul Ligii Arabe, Amr Moussa.

1938:  A incetat din viata mareşalul român  Alexandru Averescu, preşedinte al Ligii Poporului, prim ministru, membru de onoare al Academiei Române; (n. 9 martie 1859 in satul Babele din sudul Basarbiei, astăzi în Ucraina).

Foto: Mareșalul Alexandru Averescu

A fost comandantul Armatei Române în timpul Primului Razboi Mondial, fiind deseori creditat pentru victoria României in acest război.

A fost de asemenea prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918).

Averescu a fost autorul a peste 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului).

A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, cea mai inalta distinctie militara româna.

1942: Germania nazista lanseaza  cu succes pentru prima data o racheta  V-2 / A4 de la o baza de testare din  Peenemünde.

Este primul obiect facut de om care a  ajuns in spaţiul extraterestru.

1945: A fost înfiinţată Federaţia Sindicală Mondială – FSM.

Primul Congres Mondial al Sindicatelor,   la care s-a votat înființarea acestei organizatii, s-a desfășurat la Paris între 3-8 octombrie 1945 si s-a bucurat de o largă participare, cu delegați reprezentând 67 de milioane de muncitori din 56 de organizații sindicale din 55 de țări și 20 de organizații internaționale.

1952: Anglia testează cu succes arma atomica, devenind a treia putere nucleara a lumii.

1952:  John T. “Jack”Mullin de la compania  americana Bing Crosby Enterprises Inc.,  pune la punct primul aparat video.

Au fost nevoie de 18 ani, pana  in 1970  a aparut si varianta comerciala a acestui aparat.

1954: S-a născut Ioan Groșan, scriitor si publicist maramuresean, nascut in comuna Satulung.

A absolvit, in 1978, Facultatea de Filologie a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

A debutat in 1985, cu volumul de povestiri ”Caravana cinematografica“.

Reprezentant al generatiei ’80, a publicat “Trenul de noapte“ (1989), „Scoala ludica“ (teatru, 1990), ”Planeta mediocrilor“ (1991), ”Jurnal de bordel“ (1995).

Volumul sau de povestiri „Caravana cinematografica“ a fost publicat in traducere in Rusia, iar nuvela ”Trenul de noapte“, in Franta, Germania si Polonia.

A primit premiul pentru debut in proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (1985) si premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (1992).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. in prezent, a fost editorialist la cotidianul “Ziua” si coloboreaza cu alte publicatii nationale.

1959: S-a născut  cântareaţa româna de muzica uşoară, Silvia Dumitrescu.

1963: A decedat omul de ştiinţă român  Augustin Maior  ; (n.21.08.1882, Reghin).

A inventat prima instalaţie experimentală din lume de telefonie multiplă, pe o linie reală, cu 5 căi, la o distanţă de 15 km, în anul 1907, înaintea brevetării sistemului de telefonie multiplă (1911) de către americanul C.O. Squier .

1969: S-a născut  renumita cantareaţă de muzica pop – rock americană, Gwen Stefani.

1985 : Are loc prima lansare a naveteispațiale  americane Atlantis.

1990: A avut loc reunificarea Germaniei. Republica Federala Germania (RFG) a incorporat Republica Democrată Germană (RDG).

Dezmembrarea Germaniei în 1949. Viitoarea Germania de Vest (albastru) consta din zonele de ocupație americană, britanică și franceză (fără Saarland [violet], care s-a realăturat Germaniei de Vest în urma unui referendum), iar Germania de Est (roșu) era formată din zona sovietică de ocupație (cu excepția părții vestice a Berlinului [galben]) – foto: ro.wikipedia.org

Istoricul eveniment s-a produs dupa  primele  alegeri libere desfasurate pe 18 martie 1990 in fosta Germanie de Est, in urma negocierilor dintre cele doua state,  care s-au incheiat cu semnarea Tratatului de unificare.

Cuvantul reunificare a fost folosit pentru a se face diferentierea de unirea Germaniei care a avut loc in anul 1871.

 Negocierile dintre cele doua state au fost dificile, insa cancelarul german Helmut Kohl a reusit sa convinga liderii sovietici sa accepte ideea reunificarii. In paralel, autoritatile din RFG si RDG au semnat o conventie pregatitoare a importantului eveniment.

In 23 august, Parlamentul est-german a aprobat reunificarea, iar tratatul a fost semnat in 31 august, fapt care a provocat un lant de evenimente politice in toate tarile europene din blocul comunist. Teritoriul fostei Republici Democrate Germane (RDG), proaspăt reorganizat în 5 landuri, a aderat la legile și constituția RFG. Ca urmare RDG-ul a dispărut ca entitate statală, înglobându-se oficial în Republica Federală Germania (RFG). Începutul procesului care a condus la această nouă unire este denumit Die Wende  (întorsătura, schimbarea direcției).

Germania  reunificată a rămas membră a Comunității Europene, (care mai târziu a devenit Uniunea Europeană) și a  NATO.

1999: A decedat  Akio Morita, inventatorul “Walkman-ului”, cofondator în 1946, alături de Masaru Ibuka, al holdingului electronicii “Sony” ; (n.26.01.1921).

2003:  Parcul „Ioanid” din Bucuresti si-a schimbat denumirea, devenind parcul „Ion Voicu”, în amintirea celebrului violonist român, fost elev al lui George Enescu.

Bustul violonistului Ion Voicu (8 oct.1923 – 24 februarie 1997)

Cu aceasta ocazie, a fost dezvelit un bust al artistului, lucrare realizată de sculptorul Ion Irimescu.

2008: A murit André Bellec, cântăreţ francez, fondator al grupului „Les Frères Jacques”; (n. 1914).

2009: Președinții Azerbaidjanului, Kazahstanului, Kârgâzstanului si Turciei au semnat  Acordul de la  Nakhchivan, privind înființarea Consiliului turcic.

Ideea înființării acestui consiliu de cooperare a apartinut președintelui kazah Nursultan Nazarbayev, încă din 2006.

Consiliul turcic sau,  Consiliul de Cooperare al statelor de limbă turcică este o organizație internațională care cuprinde o parte dintre țările cu popoare turcice. 

Secretariatul General este în Istanbul, in Turcia.  

Două state turcice au rămas in afara acestei organizații : Turkmenistan și Uzbekistan.  

2018: A murit Leon Max Lederman, fizician american; Premiul Nobel pentru Fizică pe 1988, împreună cu Melvin Schwartz și Jack Steinberger, „pentru metoda fasciculului de neutrini și demonstrarea structurii de dublet a leptonilor prin descoperirea neutrinului miuonic”; (n. 1922).

2019: A murit Diogo Freitas Do Amaral, politician și profesor portughez de drept, liderul istoric al democraţilor-creştini portughezi şi unul din părinţii fondatori ai regimului democratic început în Portugalia în 1974.

A jucat un rol important în formarea sistemului partidelor politice după deceniile de dictatură; (n. 1941).

Astăzi in lume:

3 octombrie  este  Ziua naţională (“Tag der Deutschen Einheit” – Ziua Unificării Germaniei în 1990).

Republica Federală Germania este un stat în Europa Centrală care se învecinează: la nord – cu Marea Nordului, Danemarca și Marea Baltică; la est – cu Polonia și Republica Cehă; la sud – cu Austria și Elveția; iar la vest – cu Franța, Luxemburg, Belgia și Olanda. Această țară are o suprafață de 357.021 de kilometri pătrați și o populație de 82 de milioane de locuitori.

– Coreea de Sud sărbătorește Ziua Formarii Statului.

Republica Coreea este o țară din Asia de Est, care ocupă partea sudică a Peninsulei Coreene.

Are capitala la Seul, oraș care este a doua metropolă din lume ca mărime. Coreea de Sud se învecinează la nord cu Coreea de Nord și este înconjurată de Marea Japoniei la est, Marea Galbenă la vest, iar Strâmtoarea Coreei o desparte de Japonia.

În anul 1895, prin Tratatul de la Shimonoseki a fost instaurat protectoratul Japoniei, iar în 1910 Peninsula Coreea a fost anexată de aceasta.

După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu înfrângerea Japoniei, nordul Coreei a fost controlat de armata rusă în august 1945, în timp ce sudul a rămas sub control american.

Prin Constituția de la 17 iulie 1948 a fost proclamată în sudul peninsulei Republica Coreea, iar la 15 august, același an, a fost alcătuit primul guvern de către președintele Li Sang Man.

Independența țării a fost recunoscută de ONU la 12 decembrie 1948.

În Coreea ziua de 3 octombrie este denumită “Ziua în care se deschide cerul” în care se sărbătorește întemeierea de către Dangun a regatului Gojoseon,

eveniment care marcheaza nașterea legendarei civilizații coreene, până la stabilirea dinastiei Han in China, in anul 206 i.Hr.

Se zice că regatul a fost fondat de către legendarul Dangun , însă anul întemeierii sale rămâne disputat de istorici.

Dovezi arheologice despre cultura Gojoseon au fost găsite în nordul Coreei și sudul Manciuriei. Numeroasele dovezi istorice și arheologice arată că în secolul IV i.Hr., Gojoseon a fost un stat înfloritor.

Din 1945 până în 1961 calendarul oficial al Coreei de sud începea cu data de 2333.

Pe data de 25 iunie 1948, Coreea de Nord comunistă, sprijinită de URSS și China lui Mao, a invadat Coreea de Sud, declanșând astfel Războiul coreean, care a încetat în urma armistițiului de la Panmunjon din 27 iulie 1953, în urma căruia au continuat să existe atât Coreea de Nord (comunistă) și în Coreea de sud (condusă de un regim cu orientare democratică de tip occidental.

– În Irak se serbează Ziua Independenței.

Republica Irak este un stat din Orientul Mijlociu situat în Asia de Sud-Vest la confluența dintre râurile Tigru și Eufrat, care include de asemenea, sudul Kurdistanului.

Se învecinează cu Arabia Saudită și Arabia Saudită la sud, Iordania la vest, Siria la nord-vest, Turcia la nord și Iran (Provincia Kurdistan) la est și o zonă îngustă de coastă la Umm Qasr la Golful Persic.

Această țară arabă are un teritoriu de 438,317 km² și o populație de 38.274.618 locuitori ( în 2017), și este a doua țară din lume în privința rezervelor de petrol (după Arabia Saudită).

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Sfantul Dionisie Areopagitul

Sfantul Dionisie Areopagitul s-a nascut in Atena. Dupa ce a finalizat studiile de filosofie din Atena, a mers in Egipt pentru a si le desavarsi.

Pe cand se afla aici, Mantuitorul era rastignit pe Cruce la Ierusalim.

Observand intunecarea cerului petrecuta la moartea lui Hristos, a rostit profetic cuvintele: “Sau Dumnezeu patimeste sau lumea aceasta vazuta se sfarseste”.

Dionisie revine in Atena si se bucura de intalnirea cu Pavel in Areopag. Va pune in inima cuvintele pe care le va rosti Pavel si astfel, in anul 51 se va converti la crestinism. Mai tarziu, va fi hirotonit episcop in Atena.

Calatoreste cu Pavel si ii cunoaste pe ceilalalti Apostoli ai lui Hristos. Ajunge la Ierusalim ca sa o cunoasca pe Maica Domnului. Va fi de fata la inmormantarea Feciorei Maria.

Dupa ce a randuit alt episcop pentru Atena, s-a dus la Roma. De aici va pleca in Galia, l-a indemnul Sfantului Clement, episcopul Romei. Zideste o biserica in cetatea Parisului si converteste multi pagani la crestinism.

A fost decapitat in vremea imparatului Domitian (81-96).

Sfantul Dionisie Areopagitul este primul autor patristic care ne-a lasat o ierarhizare a cetelor ingeresti.

În prima treaptă, care este cea mai înaltă, sunt: Tronurile, Heruvimii si Serafimii.

A doua treaptă cuprinde: Stapaniile, Domniile şi Puterile, iar in treapta a treia întâlnim: Începătoriile, Arhanghelii si Îngerii.

VIDEO: ASTĂZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Crestin Ortodox.ro;
3. e.maramures.ro;
4. Istoria md,;
5. Istoricul zilei blogspot.com;
6. Mediafax.ro;
7. Wikipedia.ro.
8. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
9. Rador.ro

Publicitate

Generalul american Bandholtz, propaganda maghiară și războiul hibrid antiromânesc

 

Una dintre cele mai citate, dar şi controversate lucrări despre 
administraţia românească a Budapestei, din perioada august-noiembrie 1919, este cartea intitulată „Un Jurnal Nediplomatic” (An Undiplomatic Diary), scrisă …de un urechist, pe bune – generalul Harry Hill Bandholtz, şeful Misiunii Militare Americane în Ungaria. scrie https://www.infobrasov.net/budapesta-denigrari-grosolane-intr-un-jurnal-nediplomatic/

 

 

 

 

Trenuri cu cereale şi produse alimentare au fost trimise din Transilvania în Ungaria, iar pe Dunăre a fost instaurată libertatea de navigaţie pentru a permite aprovizionarea cu alimente a Budapestei.   
Intervenţia Armatei Române, care a eliberat Ungaria de regimul bolşevic, a fost privită cu simpatie de către o parte a populaţiei locale şi de către personalităţi politice ungare, precum fostul prim-ministru Sándor Wekerle.

Percepţia generală era aceea că armata română a înlăturat un regim care a exercitat o violenţă extremă asupra propriilor cetăţeni, utilizând teroarea şi anihilarea oponenţilor ca metode de acţiune, (iar un alt scop a fost) distrugerea proprietăţii private.

În fapt, intervenţia armatei române a permis instaurarea unui guvern de orientare anti-comunistă la Budapesta.

Administraţia militară românească s-a desfăşurat sub supravegherea strictă a Misiunii Militare Interaliate în Ungaria, organism creat în urma armistiţiului de la Belgrad, semnat la 13 noiembrie 1918, din care făceau parte reprezentanţii Marii Britanii, Franţei, Italiei şi SUA.    
În memoriile sale, publicate în 1933, generalul american Harry Hill Bandholtz a pretins că a împiedicat numeroase „jafuri şi abuzuri” ale trupelor române în Ungaria.

În fapt, aşa cum arată documentele de arhivă şi alţi memorialişti ai epocii, astfel de acţiuni au fost acte izolate de indisciplină.   

 

 

Unul dintre episoadele relatate de general se referă la stoparea de unul singur a aşa-numitului „jaf de la muzeu”, pus la cale de trupele române.

Era de fapt vorba de o dispoziţie adresată de către autorităţile militare române Muzeului Naţional al Ungariei de a preda containere care conţineau bunuri de patrimoniu provenind din muzeele Transilvaniei, ridicate de către trupele austro-ungare în timpul retragerii lor din regiune, în ultimele luni de război.

Deşi fără a dori să elucideze motivele disputei, acordând unilateral credibilitate totală doar punctului de vedere ungar, generalul Bandholtz admite în jurnalul său faptul că inclusiv reprezentanţii Muzeului Naţional al Ungariei erau de acord să restituie României o parte a artefactelor provenind din Transilvania, inclusiv documente aparţinând Bibliotecii Academiei Române, care fuseseră confiscate de trupele austro-ungare în timpul ocupaţiei Bucureştilor, capitala României, din 1917-1918.   
Este puţin cunoscut faptul că, după acest episod, în 13 februarie 1920, generalul american a acordat un interviu corespondentului la Paris al ziarului „The New York Times”, în care a susţinut că ar fi împiedicat, de unul singur, intrarea militarilor români în Muzeul Naţional al Ungariei, prevenind „jaful” unui tezaur din aur (în memoriile sale nu mai menţionează tezaurul din aur, ci doar piese de muzeu!).

 La protestele autorităţilor române, generalul a retractat declaraţiile din interviu, care i-ar fi fost incorect atribuite de către corespondentul la Paris al publicaţiei „The New York Times”. 

Pe 17 martie 1920, Departamentul de Stat a trimis o Notă Verbală către Legaţia României la Washington, în care se afirmă că generalului Bandholtz i-au fost atribuite „opinii gratuite şi fără consimţământul său”, de către corespondentul publicaţiei new-yorkeze.   
De altfel, memoriile generalului american conţin şi alte aprecieri distorsionate asupra unor evenimente şi persoane, vizându-i inclusiv pe colegii săi francez şi italian din cadrul Misiunii Militare Interaliate din Ungaria, precum şi unele prejudecăţi cu privire la alte naţionalităţi (evrei, mexicani ori alţi „latini”).   

În 1936, a fost ridicată o statuie a generalului american Harry Hill Bandholtz, chiar în faţa Legaţiei SUA din Budapesta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O caracteristică evidentă a componentei războiului hibrid este promovarea dezinformărilor, adică a jumătăţilor de adevăr, şi atribuirea lor unor reprezentanţi ai unor state puternice, precum SUA. 

Nu este pentru prima dată când oficiali ungari creează scandaluri diplomatice în care îi atrag şi pe reprezentanţii SUA. 

 

Evident că propaganda maghiară nu recunoaște nici că așa zisul steg al secuilor e un fals grosolan, inventat în 2004 de Consiliul Naţional Secuiesc (CNS), o ONG de buzunar, ai cărei lideri sunt finanţaţi cu fonduri importante de Budapesta, pentru un singur scop – să incite populaţia în a scoate de sub autoritatea României judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Din fericire fără succes, până acum.

 Şi faţă de care atât Kelemen Hunor, cât şi premierul Ungariei Orban Viktor tac mâlc…
Tac şi continuă „războiul hibrid” la adresa României… în interesul cui? Al maghiarilor simpli?

În niciun caz… ci doar în interesul lor meschin, cu siguranţă,… şi poate şi al Moscovei.  

Ziua de 2 ianuarie în Istoria Românilor

 

 

 

 

  1529: A fost ucis  Radu de la Afumați, domn al Țării Românești, fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, (n. 1467 –  d.  în aprilie 1508).

 

 

 

 

Radu de la Afumați (sau Radu al V-lea), fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost Domn al Țării Românești de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529.

A fost căsătorit cu Ruxandra, fiica domnitorului Neagoe Basarab (la 21 ianuarie 1526).

Spre sfârsitul anului 1528, o grupare de boieri, în frunte cu Neagoe vornicul și Drăgan postelnicul, s-a ridicat împotriva domnului, surprinzându-l fără oastea care l-ar fi putut apăra. Radu a fost nevoit sa fugă în graba în apusul țării, unde spera ca va gasi ajutorul boierilor Craiovești, dar dușmanii l-au ajuns din urmă la Râmnicu Valcea și, nerespectând nici macar lăcașul sfânt în care Radul de la Afumați se refugiase, îl ucid în biserica de pe dealul Cetățuii, sub ochii ingroziti ai preotului, la data de 2 ianuarie 1529.

Tot în acea zi  a fost ucis si fiul sau, Vlad.

 

 

 

 

Trupul lui Radu a fost dus la mănăstirea din Curtea de Arges, desupra mormântului sau fiind așezată o lespede frumoasa de marmura, pe care viteazul voievod este infățișat călare, cu buzduganul în mână și cu mantia fluturând.

Pe înscriptia aflată pe piatra de mormânt a viteazului domn muntean  Radu de la Afumați,  care a purtat douazeci de razboaie în numai trei ani de domnie din cei aproape opt în care s-a aflat  la cârma Țării Românesti , a rămas scris pentru posteritate: 

“Sa va fie stiute razboaiele… pe care le-am facut eu: cel dintâi război cu agarenii, al doilea de la Gubavi, al treilea la satul Stefeni, lângă Neajlov, al patrulea la Clejani, al cincilea la Ciocanesti…, al nouasprezecelea la satul Rucar, al douazecelea la Didrih”.

  

  Cu siguranță ca  soarta tarii ar fi fost una mult mai sumbră, dacă Radu, cel din Afumați, nu s-ar fi incrâncenat  să nu-și  lase țara în mâinile vrajmașilor străini.

Desi scurta si mereu intrerupta de luptele cu cei ce pretindeau tronul sprijiniți de  Poarta Otomana, domnia sa a reprezentat una dintre cele mai glorioase  lecții de rezistență prin luptă, împotriva  Imperiului Otoman, una dintre marile puteri ale lumii la acea dată, care cotropise și transformase deja în pașalâcuri  Grecia, Bulgaria și Serbia.

 

 

 

1784: La Sibiu apare în atelierul tipografului Martin Hochmeister, Siebenbürger Zeitung, primul ziar de pe teritoriul actual al României.Tirajul inițial al publicației a fost de 200 de exemplare.

 

 

 

 

 

 

După 1789 publicația a fost continuată de Martin Hochmeister cel Tânăr și a fost editata  săptămânal până în 1862, când s-a unit cu Hermannstädter Zeitung.
De trei ori pe an apărea cu suplimentul gratuit Siebenbürgische Provinzialblätter.
Între 1788-1791 s-a numit Hermannstädter Kriegsbote („Curierul sibian de război”), apoi Siebenbürger Bote. Zeitschrift für vaterländische Interessen, Geschichte und Landeskunde, Weltchronik.

 

 

1816 : S-a nascut  medicul si botanistul român Anastasie Fătu, membru titular al Academiei Române din 1871, vicepreşedinte al Societăţii Academice Române în perioada 1872 – 1876 ; (d. 3 martie 1886).

 

 

 

A creat prima secţie de pediatrie în Principatul Moldova si  pe cheltuială proprie a înfiinţat, la Iaşi, prima grădină botanică din ţară (1856). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii 2 februarie 1816

 

 

 

 

1853: Se înfiinţeaza  in Bucureşti, in Muntenia, “Şcoala de mică chirurgie” de la spitalul Filantropia.

 

 

 

 

Director al spitalului a fost numit  dr. Gheorghe Polizu.

 

1891: S-a născut  in satul Haşag din fostul judeţ Târnava Mare, poetul, jurnalistul şi traducătorul roman Aron Cotruş; Din 1939 până în 1956 a trăit în Spania; în 1957 a solicitat autorităţilor americane viza de şedere în SUA, cerere rămasă nerezolvată până la moartea sa ( 1 noiembrie 1961).

 

 

 

 

 

A intrat la Arad in redactia ziarului Romanul (1913) si a Gazetei de Transilvania (1915).

Inrolat in armata austro-ungara (1916), e trimis pe frontul italian; trece la italieni si se inroleaza in Legiunea romana; membru in Comisia Interaliata de Propaganda impotriva Puterilor Centrale, cu sediul la Padova, redactand aici gazeta saptamanala de front Neamul romanesc (1918).

In urma armistitiului, Legatia Romaniei din Roma ii incredinteaza Serviciul de Propaganda pentru unitatea tuturor romanilor (1919-1920). In 1920 se stabileste la Arad si Timisoara, redacteaza revista Banatul si conduce  publicatia ,.Samanatorul”.

A fost membru al Soc. Scriitorilor Romani (1920); presedinte al Sindicatului Presei din Ardeal si Banat (1928); diurnist in Ministerul Afacer

ilor Straine (1929); atasat de presa la Milano (1930) si Varsovia (1930-1937); atasat de presa in Ministerul din Bucuresti (1937-1940); consilier de presa la Madrid si Lisabona (1940-1945). Desfasoara, in Polonia, Spania si Portugalia, o intensa activitate de propagare a valorilor literare romanesti (in 1931, publica in lb. polona antologia Te-maty rumunskie – Teme romanesti, in care figureaza cei mai reprezentativi poeti romani moderni).

Din 1945 este director al ziarului Carpatii si presedinte al Asociatiei Romanilor din Spania.

Debuteaza in revista Luceafarul (1908) si editorial cu voi. Poezii (1911). Poezie austera, cu accente expresioniste, inspirata din realitatea violenta a razboiului in Sarbatoarea mortii (1915); energetism si revolta sociala in Neguri albe (1920), Versuri (1924), In robia lor (1926), Cuvinte catre taran (1928), Maine (1928), Printre oameni in mers (1933). Perspectiva eroica, inceputa cu poemul Horia (1935), se accentueaza in Peste prapastii de potrivnicie (1938) si Rapsodie valalia (1940).

A primit Premiul Societatii Scriitorilor Romani (1926; 1943). Viforos si teluric, versul lui COTRUS e dezordonat, inform, premeditat anticalofil. Stabilit in Spania (1945-1956), publica aici voi. in limba spaniola Poemas de Montserrat (1951) si Cantos a Raman Lull (1952);

In limba. romana: Drumuri in furtuna (1951), intre Volga si Mississippi (1956). In 1957 se stabileste in SUA, unde, tot mai bolnav, izolat, moare intr-un spital din Long Beach in data de 1 noiembrie 1961.

 

 

1897: La Chişinău, in gubernia Basarabia din  Imperiul Rus, este întemeiată o secţie a Societăţii Imperiale Ortodoxe Palestiniene.

 

 

 

Stema Guberniei ţariste Basarabia, 1878-1917	Harta Guberniei Ţariste Basarabia

 

 

 

 

 

1913 : S–a născut medicul chirurg Ioan Jak Rene Juvara, membru de onoare al Academiei Române din 1992; (m. 18 februarie 1996).

 

 

 

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, din aceasta familie faceau parte  conducători ai revoluției macedonene contra dominației turcești, care, dupa infrangerea revoltei  s-au refugiat în România.  Membrii ramurii din Moldova se iscăleau Juvara, in timp ce in Muntenia  se iscăleau Djuvara.

 

 

 

 

 

1919:  Consiliul Dirigent al Transilvaniei trece la reorganizarea administrativă a teritoriilor unite cu România, împărţindu-le în 23 de judeţe şi numeşte prefecţii pentru toate acestea, plus încă trei prefecţi pe lângă primarii marilor oraşe  Arad, Cluj şi Sibiu.

Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria a fost un organism politic provizoriu, cu atribuţii legislative, executive şi administrative limitate, al Transilvaniei, care a activat în perioada 2 decembrie 1918 şi 4 aprilie 1920. 

La data de 2 decembrie 1918, la ora 9, în sala tribunalului din Alba Iulia a avut loc o şedinţă a Marelui Sfat Naţional în care, printre altele, s-a decis componenţa conducerii acestui organism, componenţa delegaţiei care urmau să prezinte regelui şi guvernului României hotărârile Adunării Naţionale şi s-a luat decizia înfiinţării a unui comitet executiv din rândurile sale  cu activitate permanentă, care urma să conducă afacerile curente ale Transilvaniei. 

 

 

 

În Consiliul Dirigent au fost aleşi 15 membri: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Haţieganu, Ion Flueraş, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga şi Valeriu Branişte. Cei prezenţi au depus jurământul în prezenţa episcopului de Arad, Ignatie Ion Papp. Au lipsit Octavian Goga şi Vasile Lucaciu, aflaţi în străinătate, şi Valeriu Branişte.

 Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât şi cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu. 

 

 

1928: S-a născut compozitorul, muzicologul şi profesorul român de etnie maghiară Tiberiu Olah („Constelaţia omului”, „Metamorphose”); (m. 2 octombrie 2002).

 

 

1933: S-a nascut  Ion Băieşu, prozator, dramaturg, autor de schiţe şi foiletoane umoristice, autorul romanului “Balanţa” (ecranizat de către regizorul Lucian Pintilie); (d. 21 septembrie 1992).

A scris sute de scenete satirico-umoristice difuzate la radio şi televiziune.

 

 

VIDEO:

 

 

 

 

 

1956: S-a născut interpretul şi compozitorul de muzică uşoară Adrian Romcescu, stabilit, din 1986, în Danemarca.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1970: S-a născut interpreta de muzică uşoară Sanda Ladoşi.

 

 

 

 

 

 

1972: S-a născut la Bucuresti Alexandru Mazăre, politician român, fost
membru al Parlamentului României. Este fratele lui Radu Mazăre, fostul primar al municipiului Constanța.
În perioada 1996-2004 a fost directorul general al Soti Cable Neptun SRL.

La alegerile locale din iunie 2004 a fost ales consilier municipal în Constanța, însă a renunțat la mandat în noiembrie 2004, fiind ales deputat de Constanța pe listele Partidului Social Democrat. În 2008 obține un mandat de senator.
Este urmărit penal de DNA din aprilie 2014 în dosarul fratelui său, fostul primar Radu Mazăre, pentru complicitate la luare de mită și fals în declarații.

Alexandru Mazăre a anunțat că se retrage din partid, dar oficial figurează încă în scriptele PSD.

 

 

1990: A decedat diplomatul român Corneliu Bogdan (n. Grumberg 1921). A a fost ambasador al Republicii Socialiste România la Washington, SUA, între 1967-1976.
În tinerețe a fost unul din liderii comuniști ai „Uniunii Naționale a Studenților din România”.
A fost unul dintre artizanii vizitei a președintelui Richard M. Nixon, la București in august 1969, cand Nicolae Ceaușescu și-a consolidat poziția cu Statele Unite și in ceea ce privește comerțul cu SUA, avand statutul națiunii celei mai favorizate.

 

 

 

 

 

 

 

În 1988 până la început de 1989, a fost in arest la domiciliu ca adversar al sistemului corupt și falimentar comunist.
În anul 1989 a fost cercetător invitat (visiting scholar) la „Centrul Woodrow Wilson” al „Smithonian Institution” din Washington.

În 1989 s-a intors acasa în decembrie și s-a ascuns de Securitate, numele lui fiind pe o lista de persoane care urmau să fie impușcate.
A fost ministru secretar de stat la Ministerul de Externe post-revoluționar (28 decembrie 1989- 2 ianuarie 1990).

Corneliu Bogdan a scris în colaborare cu Eugen Preda „Spheres of Influence”(Columbia University Press), carte tradusă parțial și în limba română.
Potrivit afirmației pe care Ioan Talpeș i-a făcut-o istoricului american Larry L. Watts (2009) Corneliu Bogdan ar fi avut relații cu KGB.
A murit in urma unui anevrism al aortei, și este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

 

 

 

 

1990: In România eliberata de comunism ia ființă Asociatia Foștilor Deținuți Politici (AFDP).

 

 

 

 

 

 

 

Asociația foștilor deținuți politici, a anticomuniștilor, deportaților, prizonierilor și urmașilor acestora, este membră a Uniunii Internaționale a Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Comunismului, INTER ASSO, cu sediul central în Berlin.

 

 

Constantin-Grigore Dumitrescu, cunoscut ca Ticu Dumitrescu, (n. 27 mai 1928, Ciumați, Prahova – d. 5 decembrie 2008, București )

Inițiatorul acestei uniuni și președintele ei până în 1998 a fost luptatorul anticomunist Constantin Ticu Dumitrescu, reales la conducerea acesteia, fără întrerupere, până la moartea sa, la 5 decembrie 2008. În prezent această funcţie este ocupată de inginerul Octav Bjoza.

 

În anul 1998, AFDPR mai avea 700 de membri.

 

 

 

 

 

1991: Andrei Pleşu, ministrul culturii in guvernul Petre Roman, şi-a anunţat demisia in urma interdictiei date de Guvern vizitei Regelui Mihai in Romania.

El a considerat că în comunicatul Guvernului emis cu acest prilej, se invocă nepermis legi adoptate de un guvern comunist.

 

 

 

 

 

 

 

Andrei Pleşu,  a declarat într-un interviu acordat postului public de televiziune că şi-a înaintat demisia către primul ministru si ca gestul său fusese provocat de refuzul autorităţilor de a-i acorda viză de intrare fostului rege Mihai şi familiei sale, care şi-au manifestat intenţia de a face Crăciunul în ţară.

Din punct de vedere legal, ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, s-a „acoperit” cu decretul emis de guvernul Groza în 1948, prin care lui Mihai I i se retrăsese cetăţenia română.

Însă Bogdan Baltazar, membru al Executivului, a întins discursul antimonarhist la maxim, făcând o declaraţie publică în care relua unele teze ale regimului comunist privind „parazitismul” Coroanei asupra României, în perioada regalităţii.
Escaladarea tensiunilor pe tema interdicţiei pe a intra în ţară pentru regele Mihai a determinat guvernul să discute, în prima sa şedinţă din 1991, cazul demisiei lui Andrei Pleşu.

Primul ministru Petre Roman a făcut apel la stabilitate şi unitate, susţinând că, în timp, se va reglementa statutul fostului suveran.
Ministrul Culturii nu a insistat cu demisia, decizând în cele din urmă să contribuie la „stabilitatea guvernului” clamată de Roman.

În conferinţa de presă ce a urmat şedinţei de guvern, Andrei Pleşu a declarat:
„În urma unei şedinţe, unice, prin lungimea ei, în orice caz, şi prin intensitatea discuţiilor pe care le-a cuprins, am putut constata, pe de o parte, că guvernul a luat unele măsuri pentru lămurirea cetăţeniei române a lui Mihai de Hohenzollern, urmând, ca urmare a dobândirii acestei cetăţenii, ca el să nu mai aibă nevoie de viză de intrare în ţară.

Am constatat, de asemenea, cu satisfacţie, să s-a decis ca, de aici încolo, activitatea guvernamentală să fie mai solidară şi mai atentă la consensul general asupra fiecărei decizii.
De asemenea, domnul Baltazar a acceptat – şi o va face probabil şi în comunicatul pe care îl pregăteşte – că aprecierile de ordin istoric pe care le-a făcut în comunicatul domniei-sale privind familia regală nu reprezintă punctul de vedere al plenului executiv.

Aceste lucruri întâmplându-se, am avut temei suficient să-mi retrag demisia”.

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor-2-ianuarie-selectiuni-4

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro;

 

 

 

UN BILANȚ AL CELOR DOI ANI DE GUVERNARE AI PREȘEDINTELUI MAIA SANDU ÎN R.MOLDOVA

Maia Sandu – președintele care a schimbat orientarea politică a Basarabiei de la est spre vest

La 24 decembrie 2022, s-au împlinit doi ani de la învestirea în funcția a actualului Președinte al Republicii Moldova.

La jumătatea mandatului său, istoricul și diplomatul Dorin Cimpoieșu și-a propus să prezinte în publicația https://limbaromana.md. de la Chișinău, o scurtă retrospectivă a drumului parcurs de Maia Sandu, de la preluarea puterii până la tentativa de destabilizare a Republicii Moldova, cu care s-a confruntat în a doua parte a anului 2022.

Preluarea puterii

Maia Sandu, președintele PAS și candidatul acestui partid la alegerile prezidențiale, și-a început campania electorală pe data de 2 octombrie 2020, când și-a prezentat public, în cadrul unei conferințe de presă, oferta electorală.

Aceasta cuprindea, printre altele, următoarele: lupta împotriva marii corupții, reformarea sistemului juridic, crearea de noi locuri de muncă, stoparea migrației cetățenilor moldoveni, precum și promovarea unei politici externe pro-europene veritabile.

„Un președinte onest, curajos și căruia îi pasă de oameni poate face foarte multe. Un președinte onest va numi în funcție un prim-ministru onest. Un președinte onest va numi judecători doar oameni onești. Un președinte onest va numi și va susține doar oameni onești”, preciza Maia Sandu.

În cea de-a doua confruntare electorală cu președintele în exercițiu, prima din 2016 fiind pierdută, Maia Sandu avea avantajul imaginii deosebit de negative pe care Igor Dodon și-o crease, în cei 4 ani de mandat, în urma implicării sale în mai multe scandaluri răsunătoare, cum a fost operațiunea kuliok, privind finanțarea partidului său de către Moscova, care a făcut mare vâlvă în mass media de la Chișinău.

Pe acest vot negativ, Maia Sandu a reușit să câștige primul tur al alegerilor, scorul fiind destul de strâns între ea și contracandidatul său, respectiv 36,16%  față de 32,61%.

După anunțarea rezultatelor, am asistat la o reconfigurare a scenei politice pe segmentul de dreapta și o mobilizare fără precedent a forțelor proeuropene în vederea pregătirii celui de-al doilea tur de scrutin.

În acest sens, cei 4 candidați ai dreptei politice, ieșiți din cursa electorală, care obținuseră împreună circa 9% din voturi, au început să transmită, la scurt timp după primul tur, mesaje de sprijin pentru Maia Sandu.

Mobilizarea exemplară a dreptei politice pentru bătălia finală a asigurat victoria istorică a Maiei Sandu în alegeri. Aceasta acâștigat alegerile prezidențiale cu un scor electoral zdrobitor, diferența dintre ea și Igor Dodon fiind de peste 15 procente, respectiv 57,72%  față de 42,28%.

Noul președinte al Republicii Moldova a depus jurământul de învestire în funcție, la data de 24 decembrie 2020.

Ceremonia de învestire s-a încheiat cu discursul rostit de Maia Sandu, în limbile română, rusă, ucraineană și găgăuză, în care, printre altele, sublinia: ,,Voi fi un președinte care unește cetățenii și care va promova oamenii pe bază de merite și voi spune mereu adevărul. Voi fi președintele integrării europene ce va scoate țara din izolare și voi promova o politică externă ce va construi punți, și nu ziduri. Vom porni în scurt timp lupta pentru transformarea țării”.

A doua zi după preluarea funcției, prima femeie șef de stat și cel de-al cincilea președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin deținând 2 mandate, a enunțat, în cadrul unui briefing de presă, principalele obiective ale mandatului său:

„Vreau o politică externă care să aducă beneficii cetățenilor Republicii Moldova. Vreau ca Republica Moldova să fie un stat european și să avem relații pragmatice și cu ceilalți parteneri”. „Voi aproba o nouă componență a Consiliului Suprem de Securitate. Cele mai răsunătoare dosare vor fi primele subiecte puse în discuție. La fel, voi crea la nivelul instituției prezidențiale un mecanism cu privire la numirea în funcție a judecătorilor”.

Alegerile prezidențiale din anul 2020 au avut o mare însemnătate istorică atât pentru Basarabia, cât și pentru România, inclusiv pentru Uniunea Europeană.  Când afirmăm aceasta, avem în vedere mai multe aspecte.

În primul rând, a fost pentru prima dată când un candidat cu opțiuni clar pro-europene, declarate și recunoscute în mod public, a câștigat în mod detașat scrutinul prezidențial, în ciuda eforturilor disperate, precum și a resurselor imense folosite de contracandidatul său pro-rus și de patronii săi de la Moscova, cu scopul de a împiedica acest lucru.

În al doilea rând, după 30 de ani de la declararea Independenței de Stat, românii basarabeni s-au deșteptat și au înțeles că trebuie să pună capăt șirului de președinți filoruși sau rusofoni, care au condus Basarabia până în 2020, exceptându-l pe Nicolae Timofti.

Apoi, tot după 30 de ani, românii basarabeni și-au dat seama că a venit momentul să fie stăpâni în propria lor ,,țară”, ceea ce i-a făcut să se unească, în turul al II-lea al alegerilor, fără a fi împinși de la spate și trecând peste animozitățile dintre liderii lor, cu scopul de a asigura victoria istorică a Maiei Sandu.

În al patrulea rând, românii basarabeni din diasporă, departe de manipulările și promisiunile politicienilor de la Chișinău și familiarizați cu funcţionarea democraţiei autentice în ţările lor de reşedinţă, au conștientizat importanţa obligaţiilor lor civice, jucând un rol hotărâtor în alegerea noului preşedinte, lucru fără precedent în istoria recentă a Basarabiei.

Victoria extraordinară a dreptei politice pro-europene şi, implicit, pro-româneşti, în alegeri prezidenţiale a constituit o cotitură radicală în istoria recentă a Basarabiei, respectiv în drumul ei spre Uniunea Europeană.

Maia Sandu a înțeles că această victorie nu era suficientă sau mai bine zis era incompletă, dacă nu va fi urmată de preluarea deplină a puterii de către românii basarabeni, în urma unor alegeri parlamentare anticipate pe care să le câştige şi să formeze un nou Legislativ, cu al cărui ajutor să reformeze societatea şi să transforme Basarabia într-o ţară cu o democraţie veritabilă, în care să domnească legea şi statul de drept.

Imediat după câștigarea alegerilor prezidențiale de către Maia Sandu, a fost declanșată o criză politică neașteptată, în urma deciziei premierului Ion Chicu de a-și anunța demisia, la 23 decembrie 2020, cu scopul de a da posibilitatea noului șef al statului să dizolve Legislativul și să convoace alegeri parlamentare anticipate. Pentru a depăși criza politică, Maia Sandu a numit un premier interimar și a inițiat consultări cu toate partidele parlamentare. În urma acestora  a ajuns la concluzia că niciuna dintre formațiunile politice nu dorea să-și asume guvernarea, majoritatea pronunțându-se, inițial, pentru alegeri anticipate.

Ulterior, deputațiisocialiști și acoliții lor, urmărind să torpileze demersurile președintelui Maia Sandu, au constituit ad hoc o majoritate parlamentară nocivă și au prezentat un candidat propriu pentru funcția de premier, dorind astfel să-și perpetueze puterea.

Concomitent, majoritatea toxică a emis, în regim de urgență, o Hotărâre prin care își exprima dezacordul față de intenția președintelui de a dizolva parlamentul și a convoca alegeri anticipate.

Au existat două încercări ale Parlamentului de a vota un nou Guvern, în termen de 45 de zile de la prima solicitare de învestitură și mai bine de 3 luni de la demisia Guvernului Chicu, așa cum prevede Constituția. Însă ambele demersuri au eșuat.

După aceste tentative de uzurpare a puterii în stat, președintele Maia Sandu, a atacat la Curtea Constituțională (CCM), în data de 29 martie 2021, Hotărârea socialiștilor și a cerut ca aceasta să se pronunțe cu privire la întrunirea circumstanțelor necesare dizolvării Parlamentului.

La 15 aprilie 2021, CCM a examinat solicitarea președintelui Maia Sandu privind întrunirea condițiilor pentru dizolvarea Parlamentului. Magistrații au conchis că „se constată drept circumstanță care justifică dizolvarea Parlamentului imposibilitatea formării Guvernului în conformitate cu prevederile Constituției”⁴, hotărâre care a rămas definitivă și neatacabilă.

Imediat după decizia CCM, Maia Sandu a semnat decretul de dizolvare a vechiului Parlament, dominat de forțe retrograde, conservatoare, pro-rusești și anti-europene, și a convocat alegeri parlamentare anticipate.

Bucurându-se de o simpatie enormă din partea populației și de un sprijin extern considerabil, președintele a fost locomotiva de tracțiune care a condus partidul prezidențial la o victorie remarcabilă în alegerile parlamentare, din 11 iulie 2021.

Partidul său a câștigat alegerile cu un scor răsunător, respectiv 52,80% din voturile exprimate, fiind urmat la o mare diferență, de peste 25%, de principalul său adversar, Blocul Comuniștilor și Socialiștilor, care a obținut doar 27,17%.

Alegerile parlamentare anticipate au avut o miză uriașă pentru viața politică din Republica Moldova, precum și pentru calea de dezvoltare pe care avea să o urmeze. Acestea au fost o consecință directă a rezultatelor alegerilor prezidențiale, din luna noiembrie 2020, care au fost câștigate într-o manieră categorică de Maia Sandu. Noul președinte, cu o optică prin excelentă euro-atlantică, a realizat că, fără un Parlament și un Cabinet de Miniștri de aceeași orientare, nu și-ar fi putut duce la îndeplinire programul său de reforme, anunțat în campania pentru alegerile prezidențiale.

Demersul președintelui a fost înțeles pe deplin de conducerea PAS, al cărui lider a fost, precum și de șefii celorlalte partide politice de dreapta, care vedeau în alegeri o șansă istorică pentru Republica Moldova de a se desprinde de un trecut retrograd și corupt și de a asigura implementarea unui vector european de dezvoltare.

 În acest sens, președintele interimar al PAS, Igor Grosu, declara: „După 30 de ani de experimente de tot felul, acum este șansa să tranșăm odată și să avem un parcurs european foarte cert. Să pornim reformele inevitabile în domeniul combaterii corupției și independența justiției. Cel mai mult ce-i deranjează pe oameni este nedreptatea, impunitatea celor care au furat. În caz contrar, vom avea în continuare acest model perdant de guvernare care nu face altceva decât să alunge cetățenii din țară și să stopeze investițiile, pentru că investițiile nu vin niciodată într-un stat corupt”.

Preluarea întregii puteri politice de către un singur partid (PAS) a încheiat o perioadă de peste un deceniu în care Republica Moldova a fost condusă de guverne de coaliție, formate din două sau mai multe partide, care a fost caracterizată de neînțelegeri și instabilitate politică. Odată cu instalarea noii puteri pro-europene de dreapta, au crescut și așteptările alegătorilor, nemulțumiți de guvernările anterioare, lucru de care actuala conducere trebuie să țină seama în mod deosebit pentru a nu le înșela speranțele. Noua putere a intrat în deplinătatea funcțiilor sale, la 6 august 2021, după învestirea guvernului Natalia Gavrilița de către Parlament.

Confruntarea cu crizele momentului

Guvernarea nu a avut timp de acomodare prea mult, deoarece și-a început activitatea în plină criză sanitară, respectiv pandemia de Covid-19, pentru care Republica Moldova nu era pregătită și nu avea fondurile necesare asigurării protecției populației împotriva virusului. Ajutorul a venit, în primul rând, din partea României și, apoi, a altor state din UE,  care, la cererea  administrației prezidențiale, au trimis Chișinăului milioane de doze de vaccin anti-Covid gratuit  și au acordat asistența financiară de care era nevoie.

La pandemia de Covid-19, pe parcursul anului 2022, s-au adăugat noi crize și amenințări la adresa întregii Europe și, implicit, a Republicii Moldova, cum ar fi: războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, criza energetică, valul numeros de refugiați ucraineni, creșterea vertiginoasă a inflației și a prețurilor, iar pentru Chișinău, în mod particular, încercările de destabilizare politică și de schimbare prin violență a puterii abia instalate.

Alăturându-se lumii civilizate, Maia Sandu a condamnat, încă de la început și în repetate rânduri, atacurile sângeroase, inumane și nejustificate ale Rusiei împotriva Ucrainei, care au produs numeroase victime umane, uriașe pierderi materiale și au determinat milioane de ucraineni să-și părăsească locuințele și să se refugieze, fie în unele zone neatacate, fie în alte țări.

În același timp, administrația de la Chișinău a deschis granițele și a acordat asistență sutelor de mii de refugiați ucraineni, care au tranzitat Republica Moldova sau care au rămas pe teritoriul acesteia, la fel ca toate celelalte state europene, primind sprijin financiar în acest scop din partea UE și a altor donatori internaționali. De asemenea, autoritățile moldovene au reacționat public ori de câte ori pe teritoriul țării au căzut fragmente ale unor rachete rusești (în 3 rânduri, până în prezent – n.n.), convocând ambasadorul Rusiei la Chișinău și înmânându-i acestuia note de protest.

Pe de altă parte, pentru a stopa propaganda de război și a agresiunii împotriva Ucrainei, desfășurată în Republica Moldova, și a informa corect opinia publică, la cererea Consiliului Audiovizualului (CA), Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) a suspendat licența de emisie a 6 posturi de televiziune pro-ruse și antiguvernamentale: Primul în Moldova, RTR Moldova, Accent TV, NTV Moldova, TV6, Orhei TV. De menționat că patru dintre cele șase posturi și-au schimbat proprietarul fără acordul Consiliului Audiovizualului. „Este vorba de persoane fizice și juridice supuse sancțiunilor internaționale. Astfel, posturile se aflau sub controlul acestor persoane, care erau favorizate în cadrul emisiei”.

În acest context, se impune să precizăm că, în primii doi ani ai mandatului Maiei Sandu, relațiile Republicii Moldova cu Federația Rusă au intrat într-un con de umbră, ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii treizeci de ani. Noul președinte nu a efectuat nicio vizită la Moscova după preluarea puterii, așa cum era tradiția cutumiară, spre deosebire de predecesorul său, Igor Dodon, care, în cei 4 ani ai mandatului său, a făcut zeci de deplasări în Capitala Federației Ruse.

De asemenea, deși este membră a CSI, Republica Moldova a absentat, în ultimii doi ani, de la toate reuniunile organizației de orice nivel, retrăgându-se de facto din structurile acesteia. În același timp, volumul relațiilor comerciale dintre cele două state a scăzut vertiginos, acestea fiind orientate în cea mai mare parte către UE și țări terțe.

Singurul domeniu de cooperare economică între cele două țări a rămas cel al gazelor, folosite în continuare ca pârghie de șantaj de Moscova în raporturile cu Chișinăul, prin intermediul concernului Gazprom. În condițiile reducerii cu 30% a volumului de gaze rusești, în urma refuzului Chișinăului de a face concesii politice Moscovei, Republica Moldova a fost nevoită să caute alternative energetice, făcând apel la sprijinul României și al UE.

Astfel, România asigură furnizarea a circa 80-90% din necesarul de electricitate al Republicii Moldova. A oferit un grant în valoare de 10 milioane de euro, sub forma asistenței bugetare directe, iar din grantul de 100 de milioane de euro, Bucureștiul preconiza să acorde, până la finalul anului 2022, 25 de milioane de euro destinate proiectelor din educație, dezvoltarea regională și îmbunătățirea serviciilor de utilitate publică. De asemenea, România a început, din luna octombrie 2022, să livreze Basarabiei gaze naturale prin conducta Iași-Ungheni. Pentru a face față costurilor ridicate determinate de criza energetică, problema refugiaților ucraineni, inflația deosebit de mare și creșterea semnificativă a prețurilor la produsele de bază, Republica Moldova a beneficiat de un sprijin financiar consistent oferit de UE, SUA și unele organismele financiare internaționale, precum FMI, Banca Mondială, BEI și altele.

În același scop, a fost creată și Platforma de sprijin pentru Republica Moldova, având ca fondatori țări precum Franța, Germania și România, cu participarea altor peste 40 de state, inclusiv din UE, G7, organizații internaționale și instituții financiare și care a organizat, până în prezent, 3 conferințe ministeriale – la Berlin, București și Paris, în urma cărora s-au adunat 615 de milioane de euro, dintre care 432,3 de milioane euro asistență sub formă de granturi.

Accederea în Uniunea Europeană

Anul 2022, fiind și cel de-al doilea al mandatului Maiei Sandu, a fost unul istoric pentru Republica Moldova. Prezența la putere a președintelui Maia Sandu și a partidului său (PAS), cu un program și o orientare pro-europeană asumate, a creat un context politic extern diferit și a schimbat în mod radical raporturile Republicii Moldova cu organismele euroatlantice.

Această situație, precum și interesele geo-strategice ale SUA și UE, devenite prioritare în regiunea Mării Negre, după declanșarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei (24 februarie 2022), au făcut ca Republica Moldova să obțină, într-un timp neașteptat de scurt, statutul de țară-candidat pentru aderarea la UE. Astfel, la 17 iunie 2022, Comisia Europeană a răspuns cererii Chișinăului și a recomandat statelor membre să acorde Republicii Moldova și Ucrainei statutul de țară-candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană.

La nicio săptămână de la recomandarea CE, respectiv la 23 iunie 2022, președintele Consiliului European, Charles Michel, a anunțat că Republica Moldova și Ucraina au primit statutul de țară-candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, decizia fiind aprobată în unanimitate. Înaltul demnitar european a adresat felicitări șefilor de stat ai celor două țări și a apreciat că decizia Consiliului European este  „un moment istoric”¹¹. La Chișinău, rezoluția Bruxelles-lui, unică în istoria UE, a produs un entuziasm extraordinar, deoarece autoritățile nu se  așteptau la o reacție atât de promptă din partea organismelor europene. În această atmosferă, președintele Maia Sandu a rostit, la 24 iunie 2022, o alocuțiune pentru toți cetățenii Republicii Moldova referitoare la importanța acestui moment cu adevărat istoric. Aceasta a ținut să precizeze că ,,Prin decizia de ieri (23 iunie 2022 – n.n.), statele membre ale Uniunii Europene și-au confirmat dorința de a sprijini Moldova în procesul de pregătire pentru a ne alătura familiei Uniunii Europene. Suntem recunoscători pentru această deschidere”.

Au existat însă și reacții nefavorabile în Republica Moldova față de obținerea statutului de țară-candidat la UE, exprimate, cum era de așteptat, de forțele pro-ruse și anti-europene. Astfel, minoritatea parlamentară, formată din deputații comuniști și socialiști, și-a arătat nemulțumirea față de semnarea cererii de aderare la UE, pe care au calificat-o drept una „pur populistă”, precizând că „adoptarea unor decizii atât de serioase cu privire la vectorul de dezvoltare a țării trebuie realizată ținând cont și de regiunea transnistreană, or obiectivul de bază al Republicii Moldova este reintegrarea țării”.

Lupta împotriva marii corupții

Pe plan intern, prioritățile mandatului Maiei Sandu au fost, în această perioadă, și continuă să fie reformarea justiției și lupta împotriva corupției, îndeosebi a marii corupții, de la vârful instituțiilor statului. Inițiativele legislative ale majorității parlamentare, transformate în legi, au schimbat cadrul juridic și criteriile de selecționare a magistraților (procurori, judecători – n.n.) și au dus la înlăturarea din funcții a celor corupți, mergând până la conducerea Parchetului General.

În această luptă nu au fost omiși nici oamenii politici, începând cu fostul președinte Igor Dodon, și continuând cu alți lideri ai PSRM și ai Partidului Șor, care fac obiectul unor dosare de cercetare penală, aflate în curs de judecare. În acest context, au fost continuate și măsurile de urmărire penală împotriva unor cunoscuți oligarhi, precum Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor, condamnați în dosarul miliardului furat, care au reușit să se sustragă efectuării pedepsei, fugind în străinătate.

Autoritățile de la Chișinău au solicitat și au obținut ajutorul Washingtonului, respectiv al Departamentului de Finanțe, care a anunțat, la 26 octombrie 2022, că a supus sancțiunilor ,,9 indivizi și 12 entități comerciale din Republica Moldova”. În fruntea acestora se află cei 2 moguli menționați mai sus, care au fost incluși pe lista sancțiunilor, fiindu-le înghețate conturile, blocat accesul în SUA și dați în urmărire internațională. Motivele invocate au fost ,,persistente campanii de influențare malignă și corupție sistemică”.

Contracararea încercărilor de destabilizare politică

Republica Moldova, fiind cea mai săracă țară din Europa, este și cea mai afectată de războiul brutal al Rusiei, de care era dependentă din punct de vedere energetic. Conflictul cu Ucraina a făcut ca aceasta să se confrunte cu o puternică criză energetică, iar cetățenii săi să sufere din cauza inflației și a facturilor mari la energie. Ca urmare, au crescut și nemulțumirile populației, ceea ce a provocat o scădere notabilă a popularității guvernului condus de Natalia Gavrilița, omul de încredere al președintelui Maia Sandu.

Profitând de această situație nefavorabilă, adversarii puterii, atât din interior, cât și din exterior, au pus la cale mai multe tentative hibride de destabilizare a Republicii Moldova.

La doi ani de la preluarea mandatului, Maia Sandu s-a confruntat cu proteste virulente, instigate și plătite de oligarhul fugar Ilan Șor, susținut de comuniști și socialiști, și având sprijinul serviciilor secrete rusești, prin care s-a încercat înlăturarea puterii de la Chișinău și readucerea Republicii Moldova în sfera de influență a Moscovei.

Acestea au fost declanșate, la 18 septembrie 2022, în centrul Chișinăului, protestatarii cerând demisia guvernului Gavrilița, sub pretextul că nu a fost capabil să preîntâmpine creșterea prețurilor la gaze naturale și a inflației, determinate în mare parte de războiul ruso-ucrainean. Timp de aproape o lună, zona din fața Parlamentului a fost blocată de contestatari.

În tot acest timp, fugarul Ilan Șor chema oamenii la proteste, spunând: ,,Trebuie să obținem victoria imediat. Victoria înseamnă demisia in corpore a actualei guvernări, alegerea unui guvern popular provizoriu, alegerea unui tribunal provizoriu al poporului și anunțarea alegerilor parlamentare anticipate. Sunt sigur că vom atinge acest scop împreună cel târziu în săptămânile care urmează”.

La 13 noiembrie 2022 a luat sfârșit a 9-a duminică de proteste antiguvernamentale, organizate Partidul Șor, al cărui lider, refugiat în Israel, a fost condamnat la 7 ani  și jumătate de închisoare pentru implicare în furtul miliardului din băncile moldovene.

După aproape o lună de proteste antiguvernamentale, Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) a interzis protestele care implică blocarea drumurilor publice în zilele lucrătoare și le-a limitat la cel mult 4 ore pe cele din zilele nelucrătoare.

Pe de altă parte, trebuie menționat că, de la declanșarea războiului Moscovei împotriva Kievului, rețeaua de agenți ruși cu sediul în Transnistria și nu numai a lucrat intens pentru destabilizarea Republicii Moldova,  urmărind să creeze o nouă criză care să pună presiune pe flancul vestic al Ucrainei și, implicit, pe Uniunea Europeană și NATO.

Această strategie n-a reușit datorită colaborării dintre Polonia, România și Ucraina, dar și atitudinii rezervate a conducerii politice de la Chișinău, care n-a răspuns provocărilor venite din Transnistria sau din alte zone ale Republicii Moldova.

Înlăturarea pericolului destabilizării situației politice interne și sprijinul extern primit pentru a face față crizelor cu care se confruntă Republica Moldova sunt dovezi de netăgăduit ale abilității, hotărârii și inteligenței  pe care le posedă Maia Sandu, precum și ale empatiei și prestigiului de care aceasta se bucură pe plan internațional.

Calitățile remarcabile ale președintelui Maia Sandu l-au făcut pe un reputat analist să afirme:,,Fără sprijinul extern, asigurat de actuala guvernare, Republica Moldova s-ar fi prăbușit. Statul și populația nu ar fi supraviețuit multiplelor crize care au apărut în urma invaziei ruse în Ucraina”.  „Nicio altă conducere, niciun alt partid, nicio altă guvernare nu a fost capabilă să asigure finanțare externă în asemenea măsură cum a făcut-o guvernarea PAS și președinta Maia Sandu. Președintele se bucură de un credit moral, politic atât de înalt în Occident încât a asigurat practic finanțarea externă. Este un succes fără precedent în situație de multiple crize și este meritul guvernării”*.

 *https://www.jurnal.md/ro/news/e94dfb7c565018c2/video-vladimir-socor-fara-sprijinul-extern-asigurat-de-actuala-guvernare-republica-moldova-s-ar-fi-prabusit.html

TOATE războaiele sunt create de bancheri. VIDEO

Toate războaiele sunt create de bancheri. Cetăţeanul neavizat crede că aşa-zisele crize financiare sunt nişte fenomene care apar în mod natural în economia capitalistă şi au o ciclicitate care ţine de „mecanismele pieţei libere”, scrie https://www.ziuanews.ro, preluat de https://rgnpress.ro.

De asemenea este larg răspândită şi credinţa că o criză economică se rezolvă cel mai bine printr-un război de anvergură mondială.

Ce aţi zice însă dacă aţi afla că toate acestea sunt nişte minciuni ticăloase?
În realitate toate crizele financiare şi războaiele care le urmează sunt create intenţionat de bancheri pentru a face profituri uriaşe, pentru a-şi regla conturile şi pentru a-şi consolida dominaţia globală.
Cei mulţi, săraci şi fraieri se ucid între ei, îşi nenorocesc familiile şi îşi distrug casele şi proprietăţile în timp ce bancherii prosperă şi devin tot mai puternici.
Urmăriţi acest material valoros şi interesant, subtitrat în limba română, care face o sinteză a acestor lucruri din perspectivă istorică!

Peste 5.000 de criminali ruși au fost graţiaţi, după ce au încheiat contracte în baza cărora au luptat în cadrul grupării ruse de mercenari Wagner împotriva Ucrainei

Până la invazia din 24 februarie, gruparea Wagner şi-a asumat un rol mai proeminent în războiul din Ucraina după ce armata rusă a suferit o serie de înfrângeri umilitoare pe parcursul anului trecut.

”În prezent, peste 5.000 de oameni au fost puşi în libertate fiind graţiaţi după încheierea contractelor lor cu Wagner”, a spus Prigojin, un colaborator apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin, într-un mesaj audio postat pe Telegram.

Wagner – pierderi mari, în special în rândurile foștilor pușcăriași

Gruparea rusă de mercenari Wagner participă încă din primele zile la războiul împotriva Ucrainei. Oamenii lui Prigojin, în special grupul celor care au fost recrutați de prin pușcăriile ruse, se confruntă cu pierderi uriașe lângă Bahmut și Soledar, încercând să cucerească prin asalt aceste așezări. 

Mai mult, în viitorul apropiat, forțele „Wagner” ar putea să rămână fără o parte dintre prizonierii recrutați, deoarece contractele acestora expiră.

Oficialii serviciilor de informații americane au estimat în decembrie că Wagner cuprindea aproximativ 10.000 de soldați profesioniști, recrutați în mare parte dintre veterani ai forțelor de securitate ale Rusiei și 40.000 de foști deținuți.

Potrivit expertului militar Oleksi Hetman, Wagner a avut în Ucraina aproximativ 45 de mii de mercenari, iar acum ar fi rămas pe front ceva mai mult de 7 mii de combatanți. Acesta a remarcat pentru media ucraineană că neînțelegerile dintre Prigojin și liderii Armatei ruse sunt în avantajul Ucrainei.

La rândul lor, oficialii ucraineni susțin că aproape 30.000 dintre cei 50.000 de soldați ai grupării Wagner au dezertat, sau au fost uciși sau răniți, dar numărul nu poate fi confirmat din surse independente.

Evgheni Prigojin, care a stat nouă ani în penitenciar în timpul regimului sovietic pentru tâlhărie şi alte infracţiuni, şi-a recunoscut amestecul în alegerile din SUA şi rolul său în crearea Wagner.

La 24 februarie anul trecut, Rusia a lansat o agresiune neprovocată şi nejustificată împotriva Ucrainei vecine.

Moscova a susţinut constant că desfăşoară o ”operaţiune militară specială de denazificare” a ţării vecine şi de protejare a populaţiei rusofone din Ucraina.

Kievul a anunţat că, înainte de a discuta despre un eventual plan de pace cu Moscova, trupele ruse trebuie să părăsească întregul teritoriu al Ucrainei, inclusiv regiunile anexate anul trecut şi peninsula Crimeea, pe care Rusia a anexat-o în 2014.