CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 23 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 23 iulie în istoria noastră

1456: Armata voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara a respins atacul otoman asupra Belgradului.

Asediul turcilor asupra cetății Belgrad început în data de 4 iulie, după ce sultanul Mehmed a inordonat un intens bombardament de artilerie, asupra zidurilor la data de 29 iunie.

Asediul propriu-zis a început în ziua de 4 iulie, iar asaltul decisiv a început la 21 iulie, transformându-se într-o bătălie de mare importanță, la al cărei final Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei a condus un contraatac fulminant care a învăluit tabăra turcească.

Asediul Belgradului s-a încheiat cu strălucita victorie a lui Iancu de Hunedoara împotriva puternicei armate otomane conduse de Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului, sultanul însuși fiind rănit și scăpând cu viață cu greutate.

S-a spus de atunci că „bătălia de la Belgrad a decis soarta lumii creștine”. Această victorie a oprit înaintarea turcilor spre centrul Europei, după ce cuceriseră Constantinopole, cu trei ani în urmă.

În urma acestei victorii, Papa Calixt al III-lea l-a caracterizat pe Iancu de Hunedoara drept „atletul cel mai puternic – unic – al lui Christos”.

1601: Domnitorul Mihai Viteazul dictează memoriul către marele duce al Toscanei, Fernando I de Medici, păstrat numai în traducere, prima autobiografie din literatura româna.

Imagine similară

Foto: https://tiparituriromanesti.wordpress.com

1612: Are loc lupta de la Cornul lui Sas, în care domnul Moldovei, Constantin Movilă, a fost înfrânt de tătari.

1684: S-a născut la Constantinopol, Ioan A. Mavrocordat ( d. 23 noiembrie  1719 la București).

A fost fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul și frate cu domnul Moldovei Nicolae Mavrocordat si a  devenit caimacam în Moldova, după plecarea lui Dimitrie Cantemir în Rusia, intre 7 octombrie 1711 – 16 noiembrie 1711 și domnitor în Muntenia, în perioada  2 decembrie 1716 – 6 martie 1719.

A obţinut tronul  Ţarii Româneşti în locul fratelui său, care a fost prins de austrieci.

În timpul războiului turco-austriac (1716 – 1718), cei mai mulţi dintre boierii munteni fugiseră în Transilvania şi cereau împăratului austriac alipirea ţării la Austria şi numirea lui Gheorghe, fiul lui Şerban Cantacuzino, ca domn.

Ioan Mavrocordat, văzând succesele austriece, a început tratative secrete cu aceștia, cărora le oferea Oltenia și un tribut anual.

Aceste tratative l-au ferit de multe neplăceri în timpul războiului, însă, în timpul Păcii de la Passarowitz din 1718, ca mijlocitor între cele două părți, și-a îndreptat din nou politica împotriva Austriei, câștigând astfel simpatia turcilor și menținându-și domnia. A murit la scurt timp, în 1719.

1711: A fost încheiat Tratatul de pace turco-rus , campania rusă de la Prut din 1711, după  înfrângerea de către oastea otomană comandată de de marele vizir Baltadji Mehmed Paşa, în bătălia de la Stănileşti, a armatelor aliate ruso-moldovene. 

petru_cel_mare

 Foto: Țarul Rusiei Petru cel Mare (1672-1725)

Rusia s-a văzut obligată să încheie cu Turcia Pacea de la Vadul Huşilor (12/23 iulie 1711), care îi permitea ţarului Petru I al Rusiei să se retragă din Moldova cu toată oastea şi cu armele.

dimitrie_cantemir_-_foto01

Foto: Dimitrie Cantemir (1673-1723), Domn al Țării Moldovei în anii 1710-1711.

La rândul său, Domnitorul Dimitrie Cantemir a pierdut tronul Moldovei şi  a fost lăsat să plece în Rusia, unde a trăit până la sfârşitul vieţii.

Cronicarul Ion Neculce arăta că ruşii şi moldovenii erau „de toată oastea ca 50.000. Şi ave şi 52 de puşci [tunuri, n.n.]. Şi cât şi era oaste, mai mult era bolnavă, flămândă şi obosită. Iar turcii era cu veziriul 400 000, fără poiedia tătarâlor, şi ave 400 de puşci. Oaste hrănită şi grijită bine”.

În realitate, turcii aveau cam 120 000 de oameni, împreună cu trupele tătărăşti venite să-i sprijine.

Pe 11/22 iulie, marele vizir a acceptat, în mod surprinzător, propunerea de pace prezentată de mesagerul ţarului, P.P. Şafirov, fie deoarece nu a conştientizat situaţia reală a ruşilor, fie pentru că a fost mituit cu şase-şapte care pline cu bani (800 de pungi, fiecare în valoare de 500 de taleri), după cum  relatau unele izvoare, confirmate de soarta ulterioară a vizirului, care a fost mazilit.

Avântul Rusiei spre sud-estul Europei a fost stopat, aceasta acceptând să cedeze şi cetatea Azov şi alte teritorii nord-pontice.

Consecinţele Bătăliei de la Stănileşti au fost importante pentru Moldova şi Ţara Românească, Poarta luând măsuri ferme de consolidare a controlului asupra acestora.

Astfel, în acelaşi an, în Moldova era instaurat regimul fanariot, măsură luată şi în Ţara Românească, în 1716.

constantin_brancoveanu_0_0

Constantin Brîncoveanu (1654-1714), Domn al Țării Românești în anii 1688-1714

Ca urmare imediată, domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu a fost mazilit, deoarece nu acordase ajutor turcilor, ci stătuse în expectativă, aşteptând să vadă de partea cui este victoria.

Ulterior, va fi executat împreună cu cei patru fii şi cu ginerele său, Ianache Văcărescu.

1812: Amiralul rus P. V. Ciceagov, comandantul armatei Dunărene, semnează la Bucureşti, in  Valahia, „Regulamentul privind instituirea administrației provizorii rusești pe teritoriul moldovenesc dintre Prut și Nistru” document pe care îl remite boierului moldovean Scarlat Sturdza – primul guvernator civil al Basarabiei țariste, după anexarea acesteia la Imperiul Rus, în 1812.

Scarlat Sturdza provenea  dintr-o familie de boieri moldoveni cu vechi tradiții de cultură, a fost unicul guvernator de origine română pe toată perioada administrației țariste în Basarabia (1812-1917) și a fost schimbat după numai un an, în august 1813, cu generalul rus Ivan Hartingh.

Scarlat Sturdza, primul guvernator civil al Basarabiei țariste 1812-1813, sursă:bessarabia.altervista.org

Foto: Scarlat Sturdza, primul guvernator civil al Basarabiei țariste 1812-1813

Documentul va intra în vigoare la 2 februarie 1813.

Impunerea Regulilor de guvernare temporară a Basarabiei erau necesare pentru evitarea răscoalelor în regiunea Moldovei, proaspăt anexată Imperiului rus în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, anexare confirmată prin Pacea de la București (16 mai 1812). 

Prin actul său, Ciciagov  a „conferit” fără nici un temei regiunii dintre rîurile Prut și Nistru, care au aparținut Țării Moldovei, denumirea părţii sudice a acestei regiuni. la acel moment raia turcească respectiv numele de Basarabia.

Conform acestui document, teritoriilor moldave recent anexate Imperiului Rus, care au obţinut un statut de regiune, le-a fost acordată autonomia limitată. Locuitorilor le-a fost permisa utilizarea în continuare a legilor locale.

Harta Basarabiei ţariste 1826-1878 - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Harta Basarabiei ţariste 1826-1878

A fost organizat un guvern provizoriu din două camere în frunte cu guvernatorul civil (Scarlat Sturdza).

Prima palată (camera) soluţiona subiecte legate de legislaţie, sistemul judecătoresc, protecţia ordinii publice şi învăţămînt.

A doua palată se ocupa cu subiecte referitoare la statistică, finanţe, vamă şi industriea locală.

Justiția penală sau civilă era efectuată în corespundere cu obiceiurile locale, iar poliția activa în baza legilor ruseşti.

Lucrările de secretariat erau organizate în două limbi – rusă şi română. Limba rusă se folosea în şcoli şi biserici.

E de remarcat că Basarabia țaristă a fost imediat lipsită de orice drepturi în sfera relaţiilor externe cu alte state şi de dreptul de a dispune de formaţiuni militare proprii, care se respectau în perioada fanariotă (aceste paragrafe au rămas neschimbate până 1917).

Guvernul Basarabiei țariste era supus nemijlocit comandantului suprem al armatei Dunărene, care avea dreptul să anuleze orice decizie a lui, fapt care transforma această autonomie relativă în una declarativă.

1848 (23 iulie/ 4 august): Peste 40.000 de oameni întruniţi pe Câmpia Libertăţii (Filaret) din Bucureşti, proclamă „Locotenenţa domnească a Ţării Româneşti” (formată din şase membri ai Guvernului provizoriu).

1848 Locotenența Domnească

Atât partea otomană, cât și autoritățile revoluționare de la București s-au arătat dispuse la tratative și cedări. La 23 iulie, o proclamație a guvernului provizoriu anunța depunerea puterii acestuia „în mâinile poporului”, astfel încât acesta din urmă era rugat „să aleagă îndată alt guvern, căruia îi va da numele de „Locotenența domnească a Țării Românești” și carele, după regulă, va fi recunoscut de către Înalta Poartă”.

Peste 40.000 de oameni întruniți pe Câmpia Libertății din București au proclamat Locotenența domnească a Țării Românești, formată din șase membri, apoi, la solicitarea expresă a comisarului otoman, din trei membri: liberalii moderați Nicolae Golescu, IUon Heliade Rădulescu și Christian Tell, foști membri ai guvernului.

A doua zi, Locotenența a fost recunoscută de comisarul Porții Otomane drept guvern legitim al Țării Românești.

1851: A murit la Pesta, Imperiul Austriac, Constantin Daniel Rosenthal, pictor şi revoluţionar paşoptist român de etnie evreiască ; (n. 1820, la Pesta).

PICTORUL REVOLUTIONAR C. D. ROSENTHAL 1820 - 1851
 Constantin Daniel Rosenthal (1820 1851) şi România rupându şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii

Foto: C. Rosenthal: România rupându-şi lanțurile pe Câmpia Libertăţii.

Toate sursele menționează faptul că pictorul ar fi sosit la București în anul 1842. Argumentul care validează informația sunt portretele făcute de artist unor personaje din protipendada Bucureștiului, unele dintre ele purtând anul 1842 ca datare de execuție – cum ar fi portretul doamnei Filipescu considerat a fi primul tablou realizat la venirea sa în Muntenia.

Există presupunerea că Rosenthal ar fi fost trimis la București de o organizație francmasonică de la Budapesta.

1857:  Franța, Rusia, Prusia si Regatul Sardiniei, au rupt legaturile diplomatice cu Poarta otomană, care refuzase să anuleze alegerile falsificate de caimacamul Vogoride (locţiitor la conducerea Moldovei între 1857 – 1858) , în încercarea de a impiedica Unirea cu Valahia (Muntenia).

Foto: Trădătorul Nicolae Vogoride sau Vogoridis sau Bogoridi, (n. 1820, Iaşi, Principatul Moldovei – d. 12 aprilie 1863, Bucureşti, Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti).

1859: A apărut la Bucureşti, (până la 3 decembrie 1859), prima publicaţie a Armatei Române, “Observatorul militar, diariu, politicu şi scientificu” ; (din 22 iulie 1994 acesta a apărut în serie nouă).

Ziua presei militare - Cluj AM

1862: In Principatele Române unite, serviciul de poştă a intrat în administraţia statului.

 Drept urmare a fost înfiinţată la Bucureşti,  în baza Decretului 527(din 23 iulie), privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, Direcţia Centrală a Poştelor, măsură pusă în aplicare începând cu 1 august 1862.

În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia.

Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de „Lege telegrafo-poştală” a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu.

1869:  S-a născut Gheorghe Adamescu, membru al Academiei Române (din 1921), istoric literar, bibliograf şi publicist, autor al unei lucrări   de pionierat, unice în felul ei, „Contribuţiune la bibliografia românească” (volumele I-III, 1921-1928);(d. 04.04.1942).

 A urmat Facultatea de litere și Filozofie din cadrul Universității din București. 

1869-1942 Gheorghe Adamescu

A făcut specializări la Geneva și Paris (École des Hautes ÉtudesÉcole de Chartres).

A predat la Școala Gimnazială din Galați, la Liceul „Gheorghe Lazăr” și la Liceul Sfântul Sava din București, a fost Inspector general în învățământul primar și normal, secretar general în Ministerul Instrucțiunii Publice, secretar al Asociației Corpului Didactic și subdirector la Institutul de Literatură și Bibliografie.

Este autorul unor manuale de literatură din perioada interbelică; a scris: O istorie a literaturii române de la origini până în 1910Contribuții la bibliografia românească.

1875: S-a născut la Iași  pictorul și graficianul Arthur Segal (Aron Sigalu; d.23 iunie 1944, Londra).

1875-1944 Arthur Segal. Autoportret

A studiat la Academia de artă din Berlin cu realistul Eugen Bracht, orientându-se apoi spre Academia Julian, școala particulară de pictură a lui Ludwig Schmid-Reutte, atelierul lui Friedrich Fehr și colonia artistică de la Dachau.

În 1900 s-a încris la Academia regală de artă din München, unde a studiat la clasa profesorului Karl von Marr. După terminarea studiilor s-a apropiat de Secesiunea berlineză, participând anual cu lucrări la expozițiile acestei grupări, s-a implicat în formarea Noii secesiuni berlineze, grupare care promova noile idei expresioniste, desprinse din arta lui Edvard Munch, cu un program teoretic inspirat de scrierile lui Freud și Nietzsche. Între 1910–1912 a expus alături de grupul format din Max Pechstein, Ernst Ludwig Kirchner, Max Liebermann, Hans Arp, Paul Klee, Egon Adler, Rudolf Hellwag în Germania, Elveția și Ungaria. A înființat o școală de artă, Novembergruppe în Berlin.

A rămas în istoria artei (și a psihanalizei) datorită descoperirilor făcute în ultima parte a vieții, cu sprijinul psihanalistului Sigmund Freud: terapia prin artă, metodă încă folosită în psihanaliză la scară largă. Pe tot parcursul vieții, a menținut legătura cu spațiul românesc.

Deși nu era cetățean român (evreilor li s-a dat dreptul la cetățenie abia prin constituția din 1923) în 1910 a trimis lucrări la salonul Tinerimea Artistică și a deschis o expoziție personală la Ateneul Român. A susținut demersurile avangardiștilor de la București, fără să se implice vreodată activ în mișcarea artistică românească.

1876: A demisionat Guvernul Emanoil Costache Epureanu (2).

1876 Manolache Costache Epureanu

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Emanoil Costache Epureanu, care a fost la guvernare în perioada 27 aprilie 1876–23 iulie 1876.

După alegeri, noua Cameră dominată de liberali a trimis în judecată 11 miniștri din fostul guvern conservator sub acuzații de încălcare a Constituției și abuz în serviciu, acuzații care vor fi retrase anul următor.

Conservator dizident, fost membru în cabinetul Catargiu, primul ministru a demisionat din guvern și din partidul liberal în scurt timp, motivându-și decizia prin faptul că a fost nemulțumit de acuzele aduse de liberali foștilor colegi conservatori.

1912: S-a născut în   oraşul Moineşti, judeţul Bacău, Moses Rosen (David Moşe Rozen), fost şef al Cultului Mozaic din România şi preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, în perioada iunie 1948 – mai 1994.

A urmat cursurile Institutului de Studii Rabinice, dar părăseşte Austria imediat după Anschluss. Studiază în paralel cu rabinul Alter Dorf, obţinând în 1938 titlul de doctor în știinţe ebraice (teologie mozaică).

Întors în ţară în 1938 a fost învestit rabin la sinagoga Mahala din Fălticeni (1938-1940), apoi la diverse temple din Bucureşti, precum Reşit Daat şi Beth El (1940-1945), fiind totodată şi profesor de religie şi de limbă ebraică la câteva şcoli şi licee din aceste oraşe.

A fost fondator (1956) al „Revistei cultului mozaic din România”.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1992 ; (d. 6 mai 1994).

Încă din adolescenţă a intrat în vizorul Siguranţei ca element suspect, propagandist socialist şi subversiv, fiind arestat în 1927 condamnat în 1928 la o lună de închisoare pentru lezmajestate.

Înainte de instaurarea dictaturii antonesciene a fost internat în lagărele de la Miercurea Ciuc şi Caracal (iulie-septembrie 1940), fiind considerat periculos din cauza simpatiilor sale comuniste. După 23 august 1944 a activat din nou în cadrul PSD, făcând parte din gruparea pro-comunistă.

In iunie 1948 a fost ales şi apoi învestit la Templul Coral şef-rabin al cultului mozaic, după ce l-a discreditat ruşinos pe fostul rabin-şef  Dr. Alexandru Şafran, având susţinere totală din partea PMR (PCR), din rândurile căruia făcea parte din februarie 1948.

Din 1957 a fost ales mereu deputat în Marea Adunare Naţională, până în 1989.

A colaborat sistematic cu regimul comunist, susţinând politica internă şi externă a partidului, propaganda şi diplomaţia comunistă, inclusiv emigrarea masivă a etnicilor evrei (practic, vânzarea lor pe mărfuri sau valută, astfel că în 1990 mai rămăseseră în ţară vreo 3% din cei cca. 400.000).

A tolerat sau chiar a negociat uneori demolarea a 63 de temple şi sinagogi bucureştene (de exemplu, Templul Mic Spaniol, sinagogile Reşit DaatBeth ElAizic Ilie, Adat IeşurunGaster, SpilmanCaritateaHirschMalbimZissu), în cadrul politicii guvernamentale de sistematizare din anii ’80 ! A fost un propagandist major al minciunilor regimului comunist privind situaţia religioasă.

A sprijinit acţiunile Securităţii de dezinformare a Occidentului în toate contactele sale oficiale cu străinii. A conlucrat la conceperea şi aplicarea strategiei Securităţii pentru  distrugerea reputaţiei preotului ortodox Valerian Trifa, participant la rebeliune ca lider al tineretului legionar, care era în America liderul ortodocşilor români ce refuzau vehement să intre sub ascultarea Patriarhiei Ortodoxe Române, deteminând grăbirea demascării şi expulzării din SUA a acestuia şi, implicit, slăbirea exilului românesc şi a rezistenţei sale faţă de BOR şi de regimul Ceauşescu.

A cerut vehement şi obţinut interzicerea publicării articolelor antievreiesti ale lui Mihai Eminescu şi retragerea din tipografii a vol. IX de Opere, cuprinzând publicistica eminesciană, editat de Academia Română !

A fost cel care a declarat deschis pentru prima oară că România a participat la Holocaust, precizând în premieră cifra de 400.000 de evrei victime pe teritoriul ei !

Moses Rosen a încurajat propriul cult al personalităţii în cadrul comunităţii iudaice, participând fără ruşine în acelaşi timp la alimentarea cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu cu aproape orice prilej.

A primit numeroase medalii şi distincţii în ţară şi peste hotare, printre care şi pe cea de membru de onoare al Academiei Române în 1992.

Iată si un citat dintr-un text prin care Moses Rosen, supranumit si „rabinul roşu” îl adula pe liderul comunist Nicolae Ceauşescu:

“…adresându-vă tradiţionala urare „la mulţi ani”, cu sănătate şi fericire, împreună cu stimata dumneavoastră tovarăşă de viaţă, academician doctor inginer Elena Ceauşescu, proeminent om de ştiinţă şi remarcabilă personalitate politică. Vă încredinţăm, mult stimate şi iubite domnule preşedinte, că ne vom strădui din toată inima şi din toate puterile şi ne vom aduce contribuţia şi în viitor la prosperitatea României socialiste, ca demni urmaşi ai acelor ce de peste şase veacuri şi-au împletit durerile şi bucuriile cu cele ale şării în care s-au născut şi pe care au slujit-o cu devotament. Vom căuta să fim vrednici de măreaţa operă ce o înfăptuiţi pentru patrie, pentru biruinţa dreptăţii şi a păcii în întreaga lume.” – Rabin-Şef Moses Rosen

1913: S-a născut Gherasim Luca (pseudonimul lui Salman Locker), poet, prozator, eseist şi   teoretician al suprarealismului evreu de origine, care a trăit şi activat în România şi Franţa. A fost frecvent citat în operele cuplului Gilles Deleuze si Félix Guattari. A scris mai ales în limba franceză.

În România  Luca a aderat de foarte tânăr la mişcarea avangardistă, fiind un membru marcant al grupului de la Alge(1930, 1933).

În cadrul celui de-al doilea val suprarealist, s-a alăturat grupului format din Gellu Naum, Victor Brauner, Jack Heroldfondator, împreună cu Gellu Naum, al „Grupului suprarealist român” (1940). 

In 1951 a plecat din România în Israel, iar din 1952 a trăit la Paris (m. 9 februarie  1994, s-a sinucis).

 1918: S-a născut la Chişinău pictoriţa Lidia Nancuischi; (m. 2003).

S-a refugiat la Bucureşti după cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord. În anul 1940, a urmat Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, secţia de artă murală, la clasa lui Samuel Mützner.S-a numărat printre primii membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România. A expus în ţară şi peste hotare, dar după 1990 a intrat, asemenea multor artişti din generaţia ei, într-un nemeritat con de umbră.

1920: A murit la Fălticeni, judeţul Suceava, Teodor Ştefanelli (numele la naştere: Teodor V. Ştefaniuc), scriitor şi istoric, preocupat de  cunoaşterea istoriei Bucovinei .

A fost deputat în Dieta Bucovinei din partea Partidului Naţional Român şi participant activ la unirea cu România din 1918; (n.18 august  1849 in localitatea  Siret, judeţul Suceava).

A urmat liceul la Cernăuţi (1861-1869), unde l-a avut coleg în clasa a II-a pe Eminescu şi a urmat studii juridice la Universitatea din Viena (1869-1873), obţinând titlul de doctor în drept  (1875).

A debutat, 1868, in Foaia Societatii pentru Cultura si Literatura Romana, cu o traducere.Primele lucrari le-a semnat T. St., T. V. Stefaniu, Truta, T. V. St. Cele mai multe scrieri ale sale  au ramas in periodice. In volum a publicat povestirea prelucrata Loango (1886), lucrarile stiintifice Istoricul luptei pentru drept in tinutul Cimpulungului Moldovenesc (1911) si Documente din vechiul ocol al Cimpulungului Moldovenesc (1915), si Amintiri despre Eminescu (1914).

Opera sa poetica este modesta si  consta din cateva poezii originale, inclusiv imnul Societatii „Arboroasa”, pe o melodie de Ciprian Porumbescu, si mai multe traduceri, indeosebi din H. Heine .

Si lucrarile sale dramatice , si-au epuizat interesul. In schimb, proza, reprezentata de  snoave, povestiri, evocari memorialistice, este  mai bogata valoric.

A profesat  in magistratura si administratie la Cimpulung Moldovenesc, Suceava, Lvov, ajungind inainte de pensionare (1910), consilier aulic la inalta Curte de Casatie si Justitie din Viena.

A fost deputat in dieta Bucovinei din partea Partidului National Roman si participant activ la unirea cu Romania din  1918.

A fost membru al Societatii „Romania Juna” din Viena, numarindu-se printre organizatorii Serbarii de la Puma (1871), al „Societatii  pentru Cultura si Literatura Romana in Bucovina”, al „Arboroasei” si al .Junimii” din Cernauti, al Societatii  „Scoala Romana” din Suceava, sub patronajul careia a infiintat „Biblioteca de petrecere si invatatura”.

De asemenea a fost membru corespondent (1898) si membru plin (1910) al Academiei  Romane.

1921: A fost semnată de Belgia, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Italia, România, Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor şi Cehoslovacia, Convenţia de la Paris.

Convenţia stabilea statutul definitiv al Dunării: navigaţia pe Dunăre era liberă şi deschisă tuturor pavilioanelor, în condiţii de egalitate completă, pe tot parcursul navigabil al fluviului şi pe toată reţeaua internaţionalizată.

 1943: S-a născut sculptoriţa Liana (Cornelia) Axinte, artistă stabilită (din 1982) în Germania.

 1949: S-a născut inginerul electronist Petre Stoica, creator al şcolii româneşti de identificare a sistemelor, membru al Academiei Europene de Științe, membru al Academiei Regale Suedeze şi membru de onoare al Academiei Române din 1999.

1950: Răscoală în judeţul Vrancea.

Peste 30 de sate și comune din Vrancea, „de la cascada Putnei și până pe malul Siretului” s-au ridicat împotriva regimului comunist.

Revolta a fost condusă de frații Paragină, Ion, Cristea și Costică și de frații Ionel și Octavian Voinea.

 Un personaj foarte important care s-a alăturat grupului a fost părintele Filimon Tudosie, părintele stareț de la Mânăstirea Brazi. 

Declanșarea răscoalei a fost cauzată de faptul că sătenii auziseră că autoritățile comuniste doreau să pună mâna pe pe „Hrisoavele lui Ștefan cel Mare”, prin care domnitorul lăsa munții și cămpiile din Țara Vrancei moștenire către feciorii vrânceni. Revolta a izbucnit în satul Bârseşti (unde s-a tras clopotul de la biserica satului, au fost arestaţi miliţienii, activiştii PMR şi UTM, au fost ocupate sediile consiliului popular, miliţiei şi poştei).

Mihai Timaru

Cristea Paragină, Gheorghiță Bălan și colonelul Strâmbei vor declanșa răscoala celor peste 30 de sate din Vrancea,

500-600 de oameni înarmaţi au atacat şi ocupat Sfatul popular, Miliţia şi Poşta din mai multe localitati.

  Autorităţile au intervenit rapid, cu o extremă duritate. Ion Paragină, Mihai Timaru (fost ofiter al armatei romane), au fost încercuiți și arestați. Trupe impresionante de securiști și militari au fost trimise pentru a-i prinde si anihila pe rasculati.
Mai mulţi ţărani au fost executaţi pe loc (Ilie şi Toader Posmagiu, tată şi fiu din Bârseşti, Radu Hurjui din Nereju), iar în perioada imediat următoare au fost arestate sute de persoane. Ţăranii au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. 308 persoane au fost judecate în 18 loturi de către Tribunalele Militare Galaţi şi Stalin [Braşov], între iunie şi noiembrie 1951, fiind pronunţate şi multe condamnări la moarte.

Mihai Timaru a fost condamnat la închisoare pe viață și a trecut prin infamul proces de-reeducare.

A executat 15 ani de pedeapsă, fiind eliberat în 1964, in urma unui decret semnat de Gheorghiu-Dej.

Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan prinsi si ei, au fost  condamnati la moarte şi executați.

 100 de ţărani au scăpat fugind în munţi.

Revolta ţăranilor din Vrancea împotriva colectivizării, 23/24 iulie 1950 - foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Represaliile au continuat, autoritatile comuniste arestand şi condamnand  la ani grei de temniţă  800 de persoane.

1950 Revolta țăranilor Din Vrancea împotriva Colectivizării - Reprimată

Forțele de represiune erau conduse de un anume general-maior, numit Nicolae Ceaușescu, cel care avea sa ajunga președintele comunist al Romaniei, după moartea lui Gheorghiu Dej.

1990: O delegaţie a Fondului Monetar Internaţional a sosit în România, marcând reluarea relaţiilor cu această instituţie, întrerupte practic cu  trei ani înainte de regimul Ceauşescu.

1998: Guvernul României a aprobat strategia de privatizare a Băncii Române pentru dezvoltare (BRD). În aceeaşi şedinţă, Guvernul a aprobat şi strategia de privatizare a Bankpost.

 1991: Banca Naţională a României a emis norme privind înfiinţarea şi funcţionarea caselor de schimb valutar.

2003: A încetat din viață profesorul universitar Lascăr Buruiană, autorul unor importante cercetări în domeniul biochimiei medicale veterinare; (n. 1904, Cernavodă).

Personalități - AGMV

În anul 1923 devenea student la Facultatea de Chimie a Universității din București și obținea diploma de chimist în anul 1926. În același an (1926) a absolvit și cursurile Institutului de Chimie Industrială, obținând diploma de inginer chimist.

După finalizarea studiilor universitare, devenea preparator și apoi asistent (1926–1927) la catedra de Chimie a Facultății de Medicină Veterinară din București, condusă de Profesorul Radu Vlădescu.

În anul 1930 începea cercetările pentru teza sa de doctorat sub conducerea profesorului Aurel Crăifăleanu (care, la rândul său, își efectuase teza de doctorat sub îndrumarea renumitului chimist german Emil Ficher, laureat al Premiului Nobel). După susținerea publică a tezei de doctorat (anul 1935),va parcurge treptat toate treptele ierarhiei universitare si va deveni profesor în anul 1948.

Ca profesor a predat cursul de Biochimie la Facultatea de Medicină Veterinară din Arad, iar în 1955 revine la Facultatea de Medicină Veterinară din București unde ocupă postul de profesor la catedra de Biochimie devenit vacant prin pensionarea Acad. Radu Vlădescu.

A susținut mi mulți ani cursuri de biochimie și la Facultatea de Zootehnie din București.

Va onora această poziție universitară până în anul 1972, data pensionării sale și apoi în calitate de profesor consultant – conducător de doctoranzi.

Prof. Buruiană este autor a 428 lucrări științifice publicate în țară și în străinătate sau susținute la numeroase manifestări științifice. Dintre acestea se detașează lucrările sale referitoare la biochimia laptelui, domeniu în care a avut contribuții originale  recunoscute ca priorități în literatura de specialitate.

Astfel, metoda elaborată de el pentru dozarea proteinelor din lapte bazată pe utilizarea acidului azotic este unanim recunoscută ca „Reacția Buruiană”.

Tot în domeniul biochimiei laptelui a elaborat o metodă originală pentru aprecierea calității igienice a laptelui (determinarea titrului coli). El este și inițiatorul cercetărilor de spermiologie din țara noastră, domeniu în care a adus contribuții originale.

 A fost autorul unor manuale de referință de nivel universitar: Curs de chimie biologică (1961), Lucrări practice de chimie analitică și de chimie biologică (1961).

A decedat  în ziua de 23 iulie 2003, la vârsta de 99 de ani și a fost înmormântat în București, la Cimitirul Armenesc.

2006: A murit la București regizorul și scenaristul de fime documentare, Titus Mesaroș; (10 iulie 1925, Baciu, Cluj).

Aarc.ro - Cineast -Titus Mesaros

A regizat peste 100 de filme documentare.

2009: A încetat din viață la București, medicul chirurg Dan Setlacec (2 octombrie 1921, București ).

A fost directorul clinicii de chirurgie generală al Spitalului Fundeni și profesor de chirurgie la Facultatea de Medicină din București.

2014 : A decedat din viață Oana Orlea (Maria-Ioana Cantacuzino; 21 aprilie 1936, Fălticeni – 23 iulie 2014, Maignelay-Montigny, Franța).

Scriitoarea Oana Orlea, o Cantacuzino in Picardia - Elle.ro

Scriitoare și fostă deținută politică; în exil, în Franța, a publicat cărți care dezvăluiau tratamentul aplicat deținuților politici în lagărul comunist.

Astăzi, 23 iulie, în România  se sărbătorește  Ziua Presei Militare.

La 23 iulie 1859, pe timpul  domnitorului Cuza, s-a infiintat prima publicatie militara din România, “Observatorul militar”. 

Era, la vremea respectiva, primul periodic militar din Principatele Romane si una dintre primele publicatii militare de opinie din Europa si din lume.

Pe frontispiciul primului sau numar avea sa apara, pe randul de sus: denumirea tarii emitente – „Principatele Unite”, anul de aparitie a ziarului, „1859”, data de tiparire a primului numar – „ joi 23 iulie”, titulatura ziarului – „Observatorul Militar” si respectiv continutul publicatiei, in urmatoarea formulare „Diariu Politicu si scientifice” (ziar politic si stiintific). 

Despre scopul publicatiei, se arata in „Prospectul” aparut in prima pagina a acestui numar al ziarului, semnat de colonelul Ion Voiculescu:

„Simtind trebuinta unui ziar stiintific militar, am luat aceasta grea sarcina asupra-ne, crezand de datoria a dezvolta camarazilor nostri de arme constintele cele intinse ale artei militare, care s-au dezvoltat asa de mult in celelalte state ale Europei… Scopul nostru va fi de a ne face trebuinciosi tuturor ofiterilor in general, cadetilor din scoala militara si chiar subofiterilor, dandu-le prin acest ziar cele mai principale obiective ale artei militare la care se exerseaza in toate zilele…”.

Carol Popp de Szathmary poate fi considerat primul fotoreporter de razboi, fiind autorul primului reportaj fotografic de razboi din lume in timpul Razboiului Crimeii (1853-1856).

Problematica militară a constituit o preocupare încă dinainte de apariţia publicaţiilor cu caracter militar. Astfel, în 1789, doctorul Ioan Piuariu Molnar, distins intelectual transilvănean, a avut iniţiativa apariţiei unui săptămânal cu titlul ”Foaie română pentru econom”, în care una dintre rubrici era dedicată ştirilor militare.

Proiectul nu s-a materializat, însă interesul pentru acest domeniu s-a concretizat în apariţia unor broşuri, precum ”Întâmplările războiului francezilor” sau ”Scurtă arătare despre luarea Parisului”, urmate de relatările din ”Curierul românesc”, ”Albina românească”, ”România” sau ”Propăşirea”, se arată în volumul ”Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).

Prima publicaţie dedicată exclusiv fenomenului militar românesc a fost ”Observatorul militar”, seria nouă a acestuia apărând din anul 1994. În 2004, la împlinirea a 145 de ani de la înfiinţarea primei publicaţii militare româneşti, săptămânalul ”Observatorul militar” a fost decorat cu Ordinul ”Meritul Cultural” în gradul de Cavaler, pentru standardele euroatlantice ale mediatizării fenomenului militar.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Aducerea moaștelor Sfântului Foca

Sfantul Mucenic Foca a trait in Sinope, in timpul imparatului Traian. Auzind dregatorul cetatii Sinope ca Foca se inchina lui Hristos, a trimis ostasii sa-l ucida.

Vazandu-i, din gradina, trecand pe ulita, Foca i-a strigat: Pe cine cautati? Ostasii au raspuns: Cautam pe Foca!

Mucenicul intelegand ca i s-a apropiat sfarsitul pamantesc, le-a zis: Veniti la mine si eu va voi spune unde il gasiti, il cunosc foarte bine. I-a primit in casa lui si i-a ospatat din belsug.

La masa, dialogul a continuat: Si pentru ce pricina cautati pe omul acela? Ne-a trimis mai marele sa-l ucidem pentru ca este crestin! Rogu-va, stapanii mei, ramaneti pana maine in casa mea, veselindu-va, mancand si band, iar dimineata eu il voi da voua, ca nimeni nu-l cunoaste ca mine, singur il voi aduce si-l voi da in mainile voastre.

In acea noapte, mucenicul Foca n-a dormit deloc, s-a dus in gradina, a mangaiat pentru ultima data florile si-a sapat apoi mormantul, a impartit haine si mancare saracilor, s-a rugat, iar dimineata cand ostasii l-au intrebat unde este Foca, le-a raspuns: Eu sunt! Cutremurati, acestia, desi nu le venea sa creada, au implinit porunca dregatorului pagan.

Sfantul Foca este cinstit in fiecare an, pe 22 septembrie.

Pe 23 iulie facem pomenirea mutarii moastelor Sfantului Foca din Sinope, unde a fost episcop, la Constantinopol, in anul 403.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/23/o-istorie-a-zilei-de-23-iulie-video

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. Istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox;
  12. Cinemagia.ro.

23/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 22 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 22 iulie în istoria noastră

1447 : A decedat domnitorul Ștefan al II-lea al Moldovei (1410 – 22 iulie 1447), fiul voievodului Moldovei Alexandru cel Bun cu o soție nelegitimă, Stanca (Stana). A condus Moldova între septembrie 1434–august 1435, împreună cu Iliaș I (Ilie) între august 1435–mai 1443, singur între mai 1443–mai 1444, în asociere cu fratele său Petru al III-lea între mai 1444–1445, și iar singur, până în iulie 1447. În schimbul Pocuției a fost recunoscut și de polonezi.

1451: Umanistul italian Poggio Bracciolini menţionează în lucrarea  “Disceptationes convivales”, latinitatea limbii române, precum şi continuitatea elementului romanic în cuprinsul vechii Dacii, inca  din vremea împăratului Traian.

Se argumenta pentru prima data cu probe culese direct din spatiul romanesc, latinitatea limbii romane.

1456: Strălucită victorie, la Belgrad, a lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei,  împotriva puternicei armate otomane conduse de Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului.

În urma acestei victorii, Papa Calixt al III-lea l–a caracterizat pe Iancu de Hunedoara drept “atletul cel mai puternic – unic – al lui Christos”.

Ioan (Ion) Huniade (Iancu de Hunedoara), voievod al Transilvaniei, regent al Ungariei

Foto: Ioan (Ion) Huniade (Iancu de Hunedoara), voievod al Transilvaniei, regent al Ungariei.

Teritorii administrate de Iancu de Hunedoara la 1456

După cucerirea Constantinopolului (in 1453), sultanul Mehmed al II-lea (Mahomed II-lea)  a pus capăt ultimelor rezistenențe ale Imperiului Bizantin, otomanii devenind stăpînii Bosforului, iar apoi ai Mării Egee și ai Marii Negre.

Turcii au invadat Serbia, cucerind cetatea Ostrovița (1454) si jefuind  tezaurul. Flota otomană s-a regrupat pe Dunăre la Vidin, iar  mobilizarea armatei ungare a avut loc în aprilie 1456. Iancu de Hunedoara a cerut  ajutor extern si a  trimis 5 000 de mercenari la Belgrad, pentru a apăra poarta spre Ungaria, sustinand totodata in Muntenia venirea la domnie a lui Vlad Țepeș, în locul lui Vladislav II-lea.

Iancu de Hunedoara adună 20 000 ostași: trupe ungare, transilvănene și mercenari. În susținerea armatei sale vor veni și 27 000 – 28 000 de pedeștri din rîndurile cruciaților lui Capistrano. Tabăra sultanului Mehmed II-lea, Cuceritorul, avrea însă 100 000 oameni. 

La 4 iulie 1456, sultanul Mehmed II-lea începe asediul Belgradului prin bombardarea fortificațiilor, iar flota otomană de 60 galere și 150 nave mici a blocat aprovizionarea cetății de pe Dunăre.

Din ordinul lui Iancu, flota creștină atacă din două direcții flota otomană la 14 iulie cu 240 nave, silind-o să scoată blocada cetății pe Dunăre.

Concomitent nu înceta bombardamentul terestru al cetății, iar asediații răspundeau cu săgeți și foc de artilerie. Asaltul general al cetății Belgrad a avut loc în după-amiza zilei de 21 iulie 1456, otomanii pătrunzand de două ori în oraș, dar de fiecare dată fiind respinși.

La a treia încercare ienicerii otomani au fost din nou respinși de trupele lui Capistrano amplasate pe podul ce asigura intrarea în cetate. Cruciații nou veniți de pe Dunăre au întărit garnizoana cetății.

La 22 iulie, tabăra creștină dezlănțuie un atac  general, artileria turcă fiind repede capturată, însuși sultanul fiind rănit. Iancu de Hunedoara care a folosit iscusit artileria recent capturată de la otomani, care, la 23 iulie se retrag părăsindu-si  tabăra.

În cinstea acestei glorioase victorii pana in zilele noastre  în toate bisericile catolice, la ora 12 se trag clopotele, marcînd victoria lui Iancu de Hunedoara asupra lui Mehmed al II-lea.

Victoria lui Iancu de Hunedoara a oprit expansiunea otomană pe această direcție timp de  65 ani, pana cand sultanul Suleyman al II-lea Magnificul  va reusi sa cucereasca Belgradul în 1521.

1484 (22 iulie– 7/8. august): In timpul campaniei sultanului Baiazid al II-lea în Moldova, din iunie – august 1484,otomanii cuceresc Cetatea Albă, care devine raia turcească.

1822: S-a născut la Reghin, Joseph Haltrich, pedagog, filolog, preot şi etnograf sas din Transilvania, pasionat culegător de poveşti şi poezii populare săseşti; (m. 17 mai 1886, Şaeş, Mureş).

A beneficiat de o bursă de studii la Leipzig, in Germania. În timpul petrecut în Germania, l-a cunoscut pe Jacob Grimm, unul din celebrii fraţi Grimm, cu care a purtat o intensă corespondenţă pe tema studiilor de folclor.

După terminarea studiilor din Germania, s-a întors în Sighişoara, unde a condus Gimnaziul din localitate.

În 1854 a publicat, la Berlin, o culegere de basme populare, intitulată Deutsche Volksmärchen aus dem Sachsenlande in Siebenbürgen (Basme populare germane din ţara saşilor, Transilvania). Iniţial, culegerea cuprindea 78 de basme, care i-au atras atenţia lui Jacob Grimm.

Joseph Haltrich a fost preocupat şi de domeniul istoriei, studiind evoluţia şi modernizarea oraşelor Reghin şi Sighişoara. A făcut şi unele cercetări asupra dialectului săsesc.

Cu ocazia aniversării a 450 de ani de la înfiinţare, Şcoala din deal din Sighişoara a primit numele de Liceul Joseph Haltrich , în amintirea sa.

1934: S-a născut la Bucuresti, canoistul evreu român Leon Rotman, primul sportiv reprezentant al României dublu laureat cu aur la Olimpiada de la Melbourne din 1956 şi laureat cu bronz la Roma in anul 1960.


1934: S-a nascut  Leon Rotman, primul sportiv reprezentant al României dublu laureat cu aur la Olimpiada de la Melbourne din 1956 şi laureat cu bronz la Roma in anul 1960.

 

1938: A murit (într-un accident aviatic), Ionel Fernic, pilot civil şi unul dintre primii paraşutişti români, compozitor autorul celebrelor romanţe  “Iti aduci aminte, doamna?”, “La umbra nucului batran”, “Iubesc femeia”, “Pe bolta cand apare luna”, precum si al unor melodii de muzica usoara   “Nu ma lasa sa mor, Marghioalo!”, “Pai calu’ balan!”, “Foaie verde si-o aluna”; (n. 29 mai 1901).

1944: Are loc un puternic bombardament anglo-american asupra Ploieștiului si Bucureștiului soldat cu mari pagube materiale.

In timpul acestui raid executat in opt valuri succesive, pierderile aliate au atins cel mai înalt nivel de la atacul din 1 august 1943, cifrându-se la 24 de aeronave doborâte, reprezentând 5,6% pierderi .

1946: S-a născut politicianul român Petre Roman, inginer şi profesor universitar, cel dintâi prim-ministru al României din perioada post-ceaușistă (decembrie 1989 – septembrie 1991).

Petre Roman - Politica Românească

 

  Tatăl său a fost Valter Roman (născut Ernst sau Ernő Neulander din Transilvania şi de origine evreiască , un lider comunist care a participat la războiul civil din Spania. Bunicul său pe linie paternă provenea dintr-o familie hasidică stabilită la Oradea .

Mama sa, Hortensia Vallejo  activistă comunistă, a fost originară dintr-o familie catolică hispano-bască.

In cursul mandatului său de prim-ministru au fost adoptate  din iniţiativa Guvernului, peste 100 de legi incluzând un pachet ce stabilea mecanismele economiei de piaţă în România precum şi bazele instituţiilor democratice şi ale statului de drept.

1947: S-a născut  atleta română Mihaela Peneş,  campioană olimpică la aruncarea suliţei (Tokyo, 1964).

Mihaela Penes - Comitetul Olimpic si Sportiv Roman

1940: S-a născut Käty Van Der Mije-Nicolau (numele la naştere: Alexandra Ecaterina Nicolau), şahistă olandeză de origine română; (m. 14 octombrie 2013).

A mai plecat o legenda a sahului romanesc: Alexandra Nicolau. – Sah cu  Ceausescu

Tatăl său, Ştefan Nicolau, a fost unul din marii savanţi ai României, creatorul şcolii româneşti de inframicrobiologie.

A fost de şase ori campioană naţională a României la şah, înainte de mutarea sa în Olanda în 1974.

In Olanda a fost campioană naţională de cinci ori, în anii 1974, 1976 – 1979.

A ocupat locul al cincilea in clasamentul mondial in sahul feminin.

 

 1951: S-a născut la Dobești, județul Timiș, Prea Fericitul Părinte Daniel (numele de mirean: Dan-Ilie Ciobotea), Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei (ales de Colegiul Electoral Bisericesc la 12.IX.2007 şi întronizat la 30 septembrie 2007); membru de onoare al Academiei Române din 2007

1967: S-a născut in localitatea Rucăr, judeţul Argeş, cântăreaţa de muzică uşoară Ileana Şipoteanu.

În anul 1983 începe să cânte alături de formaţia Valahia din oraşul Piteşti.

Ileana Șipoteanu | "Ce mult te-am iubit" (Imagini video)

A urmat şi cursurile Şcolii Populare de Artă la clasa profesoarei Cornelia Voica, iar din 1985 s-a  angajat la Teatrul Alexandru Davila unde a activat timp de 5 ani.

În 1986  debuteaza în Televiziune la emisiunea ,,Album Duminical,, si pe scena festivalului de la Mamaia.

A efectuat turnee in Turcia, Italia, Germania, Serbia, Bulgaria, Belgia, Franţa, Austria.

1983: S-a nascut  la Chişinău,  cântăreţul de muzică pop din Republica Moldova, Arsenie Todiraş.

Imagini pentru arseni todiraş photos

Între anii 1999 şi 2005 a făcut parte din renumita trupa O-Zone, iar din 2005 evoluează solo sub numele scenic „Arsenium”.

1986: A decedat popularul cântăreţ român de muzica uşoară, Aurelian Andreescu; ( n. 12 mai 1942 ).

Din anul 1965 a fost angajat la Teatrul Constantin Tănase din Bucuresti,   cu care a efectuat turnee în mai multe ţări din Europa, precum şi în Israel, Cuba, Turcia. În anul 1968 a obţinut locul al III-lea la Festivalul Internaţional al Cântecului de la Sopot, Polonia, la „Ziua discului”.

A făcut parte din echipa României alături de Aura Urziceanu şi Mihaela Mihai care a cucerit Cupa Europei la Concursul de la Knokke, Belgia în anul 1971.

În anul 1973 Aurelian Andreescu a reprezentat România la Olimpiada Cântecului de la Atena, cu melodia „Alerg printre Stele” a compozitorului Radu-Eugeniu Gheorghiu şi a deschis recitalul lui Johnny Hallyday.

De-a lungul carierei, a înregistrat peste 200 de melodii.

A murit în 1986, în urma unui atac de cord. Este înmormântat în cimitirul Ghencea din Bucureşti.

1991: A fost înfiinţată, de către dramaturgul Valentin Nicolau (n. 1960 – m. 2015), Editura „Nemira”, una dintre primele edituri independente din România postdecembristă, considerată drept continuatoare a Ziarului Ştiinţelor şi al Călătoriilor, revistă lunară ce a apărut între aprilie 1990 şi ianuarie 1991.

S-a impus pe piaţa editorială prin colecţia „Nautilus”, în care au fost publicaţi pentru prima dată în România romancieri ca Stephen King, Frank Herbert, Philip K. Dick sau Isaac Asimov şi în care au apărut capodopere ale literaturii science-fiction internaţionale, majoritatea distinse cu prestigioase premii de gen (Hugo, Nebula).

Planul editorial nu a cuprins doar cărţile fundamentale ale literaturii science fiction şi fantasy, ci şi nume mari ale literaturii universale, editura publicându-i, tot pentru prima dată în România, pe John Kennedy Toole, Paulo Coelho, Pascal Bruckner, iar în cadrul colecţiei „Totem”, eseurile lui Elias Canetti sau ale lui Roger Caillois

1998: A intrat în vigoare Convenţia privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la Roma la data de 24 iunie 1995. România a depus instrumentele de ratificare la data de 21 ianuarie 1998.

2001: A murit Vlad Mugur, fost regizor al Teatrului  Naţional din Cluj unul dintre  promotorii  mişcării de modernizare a teatrului românesc din anii ’60-’70; (n. 22 iunie 1927).

In 1971 s-a autoexilat, stabilindu-se în RFG (între anii 1982 şi 1987 a condus teatrul din München).

După 1990, Vlad Mugur şi-a reluat colaborările cu teatrele din România; (n. 1927).

2013: A murit Cristina Pepino, actriţă şi scenografă la Teatrul Ţăndărică; (n. 1951).

A fost distinsă cu numeroase premii printre care se numară:

Marele premiu la Festivalul Gulliver de la Galati  si Leopardul de argint de Al. Popescu realizat la Teatrul pentru Copii din Ploieşti; 1998 – Marele premiu la Festivalul Gulliver de la Galaţi pentru spectacolul Pasărea albastră de Maeterlinck realizat la Teatrul Tăndărică, 1998.

Premii Internaţionale: 2001 – Premiul de creaţie, Zagreb, festivalul PIF, pentru spectacolul Adunarea păsărilor – Teatrul Ţăndărică; 2010 –  Premiul de excelenţă pentru cel mai bun spectacol de teatru de păpuşi – la festivalul Golden Magnolia de la Şanghai, pentru spectacolul Pinocchio – Teatrul Colibri, Craiova.

Premiul de scenografie la festivalul international de la Chisinau, 2013, pentru spectacolul Zulenka de la Teatrul Prichindel din Alba Iulia.

2017: A murit compozitorul de muzică ușoară, dirijorul și profesorul Dumitru Lupu; iniţiatorul Festivalului „Mamaia copiilor” ; (n. 1952).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfânta Maria Magdalena

Sfânta și slăvita mironosiţă Maria Magdalena, cea întocmai-cu-Apostolii a fost o ucenică a lui Hristos, numită Maria din Magdala (o cetate din Galileea). Prăznuirea ei se face pe 22 iulie și, împreună cu celelalte femei, în Duminica Femeilor Mironosiţe. În cinstea ei a fost scris și un acatist - foto: doxologia.ro

Sfanta Maria Magdalena  a fost originara din Magdala, un sat pescaresc de pe tarmul vestic al Lacului Ghenizaret.

Ea a fost tamaduita de sapte duhuri necurate de catre Hristos si dupa aceasta minune, a ales sa-L urmeze. Maria Magdalena a asistat la rastignirea Mantuitorului si a fost prima persoana care a aflat de la un inger ca Iisus a inviat.

Potrivit Traditiei, Maria Magdalena L-a propavaduit pe Hristos si in Roma, unde l-ar fi convertit pe imparatul Tiberiu.

Va ajunge si in Efes, spre a-i sta in ajutor Sfantului Ioan Evanghelistul in vestirea Evangheliei.

Se pare ca ea a fost ingropata in pestera in care au dormit somnul de sute de ani Cei Sapte Tineri, pomeniti de Biserica pe 4 august.

Amintim ca racla cu mana stanga a Sfintei Maria Magdalena se află la Manastirea “Simonos Petra“ din Sfantul Munte Athos.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/22/o-istorie-a-zilei-de-22-iulie-video.

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrotodox.ro.

22/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 7 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 7 martie în istoria noastră

1395: Domnul muntean Mircea cel Bătrân și regele maghiar Sigismund de Luxemburg, au încheiat la Brașov un tratat de cooperare militară antiotomană, în condiții de egalitate.

A fost primul tratat de alianță românescă anti-otomană si era îndreptat “împotriva acelor vrăjmaşi cumpliţi, vicleni şi neîmpăcaţi duşmani ai noştri, care sunt turcii”.

Tratatul stabilea scopul, strategia și acţiunile comune contra otomanilor.

Mircea cel Bătrân (n. 1355 – d. 31 ianuarie 1418) a fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418.

Regele maghiar se obliga să-l sprijine pe Mircea  în cazul în care ar fi fost atacat de turci. În toate orașele și cetățile cucerite de la turci urmau să fie puse garnizoane ale lui Mircea, dublate de cele ale lui Sigismund.

Mircea cel Bătrân se angaja: “ca ori de câte ori de acum înainte regele maghiar va merge cu oştirea să împotriva aşa-zişilor turci sau împotriva unor părtaşi ai lor atunci tot cu oştirea, oamenii şi toată puterea noastră să fim datori a merge cu dânsul de asemenea noi înşine împotriva acelora”.

Dacă însă regele nu ar fi venit în persoană şi ar fi trimis doar oştirea, Mircea urma să procedeze la fel ca un egal al regelui, angajându-se să asigure liberă trecere precum şi hrană necesară, contra cost, oştirii regale ce va merge în părţile lui Dobrotici sau în orice alte locuri.

Imagini pentru Sigismund de Luxemburg photos

Sigismund de Luxemburg (n. 14 februarie 1368, Nürnberg – d. 9 decembrie 1437,Znaim, Moravia, azi Republica Cehă)

 O prevedere foarte importanta a tratatului de la Braşov era că regele maghiar recunoştea lui Mircea cel Bătrân stăpânirea asupra Banatului de Severin, Amlaşului, Făgăraşului, posesiuni pierdute de Radu I.

1441:  Iancu de Hunedoara (1407-1456) devenea voievod al Transilvaniei, în paralel cu funcţiile de comite al Timişoarei şi ban al Severinului. În această triplă calitate, dar şi ca guvernator (regent) al Ungariei (din 1446), a dus o îndelungată luptă împotriva expansiunii otomane, obţinând victorii de prestigiu.

Ioan de Hunedoara, alternativ Ioan (Ion) Huniade, Iancu de Hunedoara sau Ioan Corvin (n. ca. 1387 – d. 1456)  a fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 și regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin al Ungariei.

Iancu de Hunedoara, ''atletul lui Hristos'' care a reuşit să îl înfrângă pe  cuceritorul Constantinopolului
Ioan (Ion) Huniade (Iancu de Hunedoara), voievod al Transilvaniei, regent al Ungariei și castelul Huniazilor

Apărător al creştinătăţii contra otomanilor, Iancu de Hunedoara, a fost învins la Varna (1444) şi Kossovopolje (1448), dar a reuşit să-l învingă pe Mehmed al II-lea Cuceritorul la Belgrad (1456).

1471:  Ştefan cel Mare a învins la Soci, langa Ramnicu Sarat  oastea domnului muntean Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş.

Ocuparea Chiliei de către Ştefan a generat un şir de conflicte cu Radu cel Frumos, care a încercat în mai multe rânduri să recupereze această cetate maritimă.

Imagini pentru Ștefan cel Mare (Ștefan al III-lea) photos

 Ștefan cel Mare (Ștefan al III-lea) (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei.

Fără declaraţie de război, Ştefan atacă Ţara Românească, la 7 martie 1471, incepând astfel un „ război cu Radul voievod la Soci” (Cronicile slavo-române).

Despre localizarea bătăliei au existat opinii diferite – fie în Ţara Românească, fie în Moldova –, dar în ultima vreme, cei mai mulţi istorici sunt de părere că Socii se aflau în judeţul Râmnicu Sărat, la graniţa dintre cele două state (aşa cum a demonstrat istoricul Constantin C. Giurescu).

Confruntarea a fost puternică, moldovenii au „ucis dintre dânşii [munteni] mulţime mare. Şi toate steagurile lui au fost luate şi schiptrul cel mare al lui Radul voievod a fost luat. Şi mulţi viteji au fost prinşi atunci, care au şi fost tăiaţi. A lăsat vii numai pe doi boieri mari, Mircea comis şi Stan logofăt” (Ibidem).

Moldovenii s-au întors încărcaţi de prăzi şi cu 17.000 de robi ţigani. La 13 iulie 1471 , domnul moldovean scrie suzeranului său polon, la Cameniţa, relatându-i faptele şi anunţându-l că Radu a construit o fortificaţie la hotarul cu Moldova. Îi cere totodată să medieze pax vera et concordia între cei doi.

Foto: Radu cel Frumos (cca. 1437/1439 – ianuarie 1475) a fost domn al Țării Românești de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475).

Radu cel Frumos construise o cetate pe cursul inferior al Siretului – Crăciuna , în apropiere de vărsarea Buzăului, pentru a preîntâmpina noi atacuri şi ca sprijin în vederea recuceririi Chiliei.

După incursiunea domnului moldovean, concretizată în arderea Brăilei, Târgului de Floci şi a ţinutului Ialomiţei, Cazimir IV (1447 – 1492), regele Poloniei, care se temea „ca nu cumva Basarab [Radu cel Frumos] să năvălească fără veste asupra lui [Ştefan cel Mare] cu ajutor turcesc” (Jan Długosz), încearcă o mediere, dar fără nici un rezultat.

Prevăzând că va avea în curând de luptat cu turcii, Ștefan dorea să aibă un domn prieten în Țara Românească, în locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos.

În noiembrie 1473, Ștefan cucerește cetatea Dâmboviței de la București, și pune în scaunul Țării Românești pe aliatul său, Laiotă Basarab.

1821: Oastea lui Tudor Vladimirescu, Adunarea norodului, a ocupat Slatina.

Steagul lui Tudor Vladimirescu

Pentru a asigura controlul asupra țării, pandurii au pornit în marș spre București. La 28 februarie/12 martie, două coloane ale armatei revoluționare au plecat spre capitală. Ele s-au unit la Slatina o săptămână mai târziu (7/19 martie).

Ostașii stăpânirii din tabăra de la Coțofeni (800 de arnăuți s-au alăturat pandurilor, ceea ce ridica efectivele lui Tudor la aproximativ 8.000 de oameni, 2.000 călăreți și 6.000 pedeștri.

Oastea lui Tudor trecând Oltul

S-a pornit din nou în marș către capitală, cu asigurarea flancurilor și a unor trupe de ariergardă și avangardă pe itinerarul Slatina–Șerbănești (Olt)–Tecuci (Teleorman)–Vadu Lat (Girgiu) pe 10/22 martie.

1845: A murit  dramaturgul și poetul român Constantin Faca; (n. 1800).

Constantin Faca

Se tragea dintr-o familie de boieri mijlocii de origine greceasca, fiind fiul lui Ioan (sau Constantin) Faca, clucer, si al Mariei (n. Hrisoscoleo).

  Studiaza acasa si, probabil, la Acad. Greceasca de la Magureanu. Până să primească rangul de clucer (1844), fusese, cu 10 ani mai înainte, vtori-postelnic, apoi paharnic. A fost deputat în Obşteasca Adunare a ţării (1838), prezident al Tribunalului de Comerţ din Bucureşti (1842) şi, un an după aceea, procuror la înaltul Divan. A fost membru in Obsteasca Adunare (1838), presedinte al Tribunalului de Comert din Bucuresti (1842), procuror la inaltul Divan (1843).

Desi inrudit cu domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, se numara printre opozanti, avind vederi liberale. Prieten cu Anton Pann, apropiat si de cercul lui Heliade-Radulescu, a fost membru al Soc. Filarmonice si un sustinator convins al teatrului romanesc.

I. Heliade-Radulescu, ii  editeaza lucrarile in 1860. Constantin Faca a lasat doar citeva fabule si poezii satirice (Vulpea, Ministrul, Blestemul lumii) lipsite de vigoare, dar nu si de duh.

Piesa Comodia vremii, cunoscuta si cu titlul Franţuzite, scrisa în 1833 şi jucată în 1835 de elevii Şcolii de Mimica si Declamaţie a Societăţii Filarmonice, se numară printre textele de debut ale dramaturgiei pasoptiste.

1847: S-a născut in localitatea Blejoi, jud.Prahova, compozitorul și violoncelistul Constantin Dimitrescu; (d. 9.05.1928).

A scris piese pentru violoncel si pian  („Dans țărănesc”, „Serenada română”, etc.), șapte cvartete pentru coarde, concerte pentru violoncel și muzică de scenă.

A  fost unul dintre principalii promotori ai muzicii de cameră în România.

1856: A fost înființată Facultatea de Drept la Iași,in Principatul  Moldova, prima facultate a viitoarei Universităţi din Iaşi

Identitate vizuală jubiliară - Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Univesitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi, România, prima Universitate din Moldova şi din România

La 7 martie 1856 (24 februarie 1856, stil vechi) a fost înființată Facultatea de drept la Iași, Moldova, prima facultate din cadrul viitoarei Universități Alexandru Ioan Cuza.

În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica în Moldova, acesta acordă o atenţie deosebită reorganizării învăţămîntului care se soldează cu activităţi concrete la nivelul celui mediu şi superior. În 1856 la Iaşi, Moldova sunt inaugurate primele facultăţi de Drept şi Filosofie. Un rol important în organizarea învăţămîntului în Moldova l-au avut învăţaţii dascăli ardeleni, Simion Bărnuţiu, August Trebonoi Laurian (Augustin Trifan), Florian Aaron, etc, care au găsit aici, după 1848, o ospitalitate binefăcătoare în condiţiile regimului absolutist din Transilvania.

Simion Bărnuţiu, în 1856, este numit profesor la Facultatea de Drept, unde ţine cursuri de istoria dreptului roman, de drept natural, privat şi public, de logică şi de psihologie.

 

1864: S-a născut Adolf Schullerus, istoric, etnolog, filolog, profesor şi preot sas din Transilvania, autorul primei tipologii a poveştilor româneşti în sistemul preconizat de folcloristul finlandez Antti Aarne (metoda istorico-geografică); A scris lucrări etnografice şi folclorice privind cultura populară a saşilor, folclorul românesc şi maghiar din Ardeal. A fost deputat în primul parlament al României reîntregite; (m. 1928).

A fost autorul unor cercetări referitoare la începuturile saşilor din această provincie (bazate pe documente istorice şi elemente de lingvistică). A publicat un dicţionar al graiurilor săseşti din Transilvania.

1869: Înființarea Partidului Național al Românilor din Transilvania.

După alipirea Transilvaniei la Ungaria în anul 1867, la Miercurea Sibiului, a avut loc o conferință națională a fruntașilor politici ai românilor transilvăneni (23–24 februarie/7–8 martie), în cursul căreia a fost întemeiat Partidul Național al Românilor din Transilvania. Programul politic al partidului a fost acela al pasivismului, de nerecunoaștere a integrării Marelui Principat al Transilvaniei în Ungaria.

Președinte al partidului a fost ales Ilie Măcelariu. La numai o lună (23 martie/3 aprilie), partidul a fost interzis de autorități, întrucât, potrivit prevederilor legii naționalităților, singura națiune existentă în Ungaria era cea maghiară, nici o naționalitate neavând dreptul să se constituie într-un „partid național”. La 12 mai 1881 a fuzionat cu Partidul Național al Românilor din Banat și Ungaria, în urma cărei fuziuni a rezultat Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria.

1887: Conferinţa Partidului Naţional Român de la Sibiu îl alege ca preşedinte al partidului pe George Bariţiu.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1887-George-Baritiu.jpg

Alegerea lui George Barițiu ca președinte și a lui Ioan Slavici ca secretar al partidului consemnează victoria liniei politice a „tribuniștilor.

S-a hotărât să se adopte în viitor tactica „pasivismului” pentru întregul partid (adică neparticiparea la alegeri nu numai în Transilvania, dar și în Banat și în părțile ungurene).

1893: S-a născut la Râmnicu Vâlcea,dirijorul și compozitorul de muzică laică și religioasă, Nicolae Oancea( d.4 mai 1974).A studiat la Conservatorul din București cu reputații muzicieni Dimitrie Georgescu Kiriac, Ion Nonna Otescu, Alfonso Castaldi, Constantin Dimitrescu și cu I. D.Ștephănescu.

 A fost profesor de muzică la Alba Iulia, fondatorul și dirijorul Reuniunii române de muzică și cântări „Gheorghe Dima” din Sibiu (1921–1932), apoi al Coralei Catedralei Patriarhale (1932–1940). A fost profesor de muzică la Liceele „Gheorghe Lazăr” și „Gheorge Șincai”.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1893-1974-Nicolae-Oancea.jpg

A fondat și dirijat Corul Institutorilor din București, a fost profesor de Teorie-solfegii și director al Conservatorului Astra din București. A cules folclor, a susținut conferințe, concerte-lecții; a întreprins turnee artistice ca dirijor și compozitor în țară și peste hotare. A compus muzică corală laică și religioasp, precum și muzică de teatru.

1919: La Tarutino, in Republica Democratică Moldovenească, şi-a desfăşurat lucrările Congresului Nemţilor din Basarabia, care au votat unirea necondiţionată la România.

1931: A încetat din viață la Berlin, în Germania, regizorul, producătorul și scenaristul german din epoca filmului mut originar din România, Lupu Pick (n.2 ianuarie 1886, Iași).

 1939: In România se constituie  un guvern prezidat de Armand Călinescu; (7 martie – 21 septembrie 1939).Preluarea mandatului intervenea într-un moment de maximă încordare pe scena internațională, când s-a destrămat Cehoslovacia, iar trupele naziste au ocupat Boemia și Moravia.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1939-Armand-Calinescu.jpg

În fața amenințărilor tot mai realiste de schimbare prin forță a status-quo-ului în Europa de Est și de Sud-Est, Marea Britanie și Franța au decis să acorde garanții pentru independență Greciei și României, dar nu pentru integritatea teritorială. La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Guvernul Armand Călinescu, a decis „observarea strictă a regulilor neutralității stabilite prin convențiile internaționale față de beligeranții actualului conflict”.

1939: A murit chimistul Gheorghe Gh. Longinescu; contribuţii în domeniul chimiei analitice şi fizice; împreună cu matematicianul Gheorghe Ţiţeica a întemeiat revista „Natura”; membru de onoare al Academiei Române din 1936 (n. 1869).

1940: S-a născut arhidiaconul Jean Lupu, dirijor de cor, compozitor şi profesor; iniţiatorul, dirijorul (până în 2015) și directorul Corului de copii şi tineret „Symbol” al Patriarhiei Române.

  1941: S-a născut publicistul Radu Pascal, membru fondator al revistei de politică externă „Lumea” (1963); (m. 1996).

1942: A murit la București,Nina Arbore, pictor, grafician român (n. 8 octombrie 1889 la Tecuci, Galați).

În anul 1906 se înscrie și urmează cursurile Academiei de Pictură din Munchen unde studiază cu expresioniștii germani Friedrich Fehr, Angelo Jank și Karl Schmidt-Rottluff.

A urmat de asemenea cursurile profesorilor – creatori de referință în epocă, Wilhelm von Debschitz și Albert Weisgerber, dupa care făcut studii  la Paris în atelierul-școala al lui Henri Matisse, in  ultima promoție.

Mottoul dupa care lucra: „Urăsc tot ce-i vulgar și insistent, caut măreție și seriozitate clasică”.

Debutează cu trei lucrări: Pălăria verde, Portret, Un bătrân, la Salonul Oficial al Artiștilor în Viață, București, 1912.

A executat mpreuna cu pictorii basarabeni V. Manoli, I. Filatiev și V. Ivanov, în frescă, tempera și mozaic/ulei, lucrările monumentale la Biserica Sf. Împărați Constantin și Elena, Constanța (1936-1937), și la Biserica Sf. Ilie Tesviteanul, Sinaia (1938-1939), acestea constituind un prinos înnoitor, neo-bizantin, marcat de originalitate pentru atare gen de creație din prima jumătate a secolului al XX-lea – în primul rând prin amplificarea rolului tandemului: componente grafice și cele cromatice.

1945: O Conferință a conducătorilor comuniști, români și ruși, a avut loc la București, la 7 martie în cadrul căreia a fost prezentat un Plan de comunizare a României.

Informații asupra acestui plan au fost transmise de un agent al Oficiului de Servicii Strategice, la 27 martie: „Se atrage atenția asupra evaluării F.O. Sursa care a furnizat această informație este neverificată, iar reprezentanții noștri în zonă nu au putut până acum să o verifice.

1. Sursa afirmă că comunizarea României urmează să fie realizată într-un plan de 3 ani și dezvoltarea instituțiilor comuniste prin două planuri, fiecare de cinci ani.

2. O Conferință a conducătorilor comuniști, români și ruși, a avut loc la București, la 7 martie în cadrul căreia un plan a fost prezentat în fața grupului de către Evgheni Suhalov, reprezentantul Comitetului, care a spus că vine de la Gheorghei Dimitrov, conducătorul Comitetului. Erau prezenți: Ana Pauker, Constantin Doncea din Comitetul Central Comunist român, Constantin Pârvulescu, secretar al Comitetului Central comunist român.

3. Sursa nu a putut obține un exemplar, dar el dă punctele importante ale planului de 3 ani din memorie. (A) Desăvârșirea reformei agrare prin confiscarea marilor moșii și ruinarea moșierilor. (B) Desființarea armatei în forma ei actuală și crearea unei armate noi din diviziile „Tudor Vladimirescu” și „Avram Iancu” (ultima este încă în Rusia) ca și din toți ofițerii care activează acum pe teritoriul sovietic. (C) Lichidarea tuturor băncilor prin atacuri împotriva Partidului Național-Liberal, ai cărui membri sunt proprietarii celor mai multe dintre ele. (D) Micile gospodării țărănești trebuie desființate pentru a-i lipsi pe țăranii mici proprietari de pământ, de mașini și vite. Aceasta va deschide calea spre absorbirea lor în sistemul colectivist. (E) Abdicarea regelui și exilul familiei regale. (F) Suprimarea treptată a firmelor de import-export, care fac afaceri cu SUA, Marea Britanie și îndreptarea exportului României spre Uniunea Sovietică și țările de sub dominația sovietică. (G) Suprimarea partidelor istorice, prin arestarea, uciderea și răpirea membrilor lor. (H) Crearea unei organizații de poliție, întemeiată pe o „miliție populară” de tipul NKVD. (I) Îndreptarea populației rurale spre industrie. Dezvoltarea întreprinderilor de industrie în România. (J) Nici unui străin, cu excepția celor din țările de sub influență sovietică nu i se va permite intrarea în România.

4. Detaliile celor două planuri pe 5 ani vor fi date Anei Pauker în decurs de o lună” (Arhivele Naționale Washington, D.C., RG 226, Record of the Office Strategic Service).

1951: In Procesul verbal Nr. 10 al sedinței din 7 martie 1951  a Academiei Române, Secțiunea de Stiința Limbii Literatură și Arte, prezidată de  Acad. M.Sadoveanu, la care au  participat: Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil Petrescu, Al.Rosetti, Al.Toma, G. Oprescu, Jean Al. Steriadi, V. Eftimiu și tov. Geo Bogza, Prof. Al. Graur, Prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Parpessicius și K.H. Zambaccian, dar si-au scuzat absența Acad. Gala Galaction și Lucian Grigorescu, sedinta care a fost convocata  în urma ofertei sculptorului român  Constantin Brancusi de a lăsa moșternire Statului Roman circa 200 de lucrari și atelierul sau din Impasse Ronsin no. 10.

Foto: Brancuşi în atelierul său parizian

Printre luarile de pozitie exprimate in acea sedinta s-a remarcat cea a Acad. Prof. Graur care s-a pronuntat  impotriva acceptarii în Muzeul de Artă al R.P.R a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă.

În Procesul-verbal al Academiei Republicii Populare Române, din 7 martie 1951, s-a constatat că „Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură pentru că nu se exprimă prin mijloacele caracteristice acestei arte” (G. Călinescu), „datele și faptele […] arată că Brâncuși, o figură mai puțin cunoscută, arată lipsa de sinceritate […] sub influența unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul și cubismul, a devenit formalist, chiar cînd folosește elemente din arta populară, speculînd prin mijloace bizare gusturile morbide ale societății burgheze“ (G. Oprescu), iar Tov. prof. Graur este „împotriva acceptării în Muzeul de Artă al RPR a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă“.

Asa se face ca a fost respinsa oferta lui Brancusi și astfel o importantă parte a moștenirii genialului sculptor  a ajuns în proprietatea statului francez.

Ce a putut face propaganda comunista  din academicieni, din Academie și din arte, vedem abia acum,cand „omul nou” s-a făcut praf, iar „viitorul luminos” din anii comunismului s-a întunecat demult; Citiți Mai mult

1954: S-a născut la Petroșani, cântăreața de muzică ușoară Gina Pătrașcu.A câștigat trofeul Steaua fără nume și premiul I la interpretare la Festivalul de la Mamaia (1983) și a avut în palmares peste 400 de emisiuni de televiziune și 200 de melodii înregistrate. Din anul 1999 este stabilită în orășelul Gummersbach, din apropiere de Koln, Germania.

Este director artistic al Asociației Culturale România, al cărei director general este actualul său soț, Ștefan Toma.

A câștigat trofeul Steaua fără nume și premiul I la interpretare la Festivalul de la Mamaia (1983) și a avut în palmares peste 400 de emisiuni de televiziune și 200 de melodii înregistrate. Din anul 1999 este stabilită în orășelul Gummersbach, din apropiere de Koln, Germania. Este director artistic al Asociației Culturale România, al cărei director general este actualul său soț, Ștefan Toma.

1955: S-a încheiat starea de război dintre România şi Germania, declarată la 24 august 1944.
România a fost, după URSS, prima ţară din blocul comunist care a stabilit relaţii diplomatice, la rang de ambasadă, cu R.F.Germania, la 31 ianuarie 1967.

1965: S-a născut Dan Teodorescu, compozitor, textier şi cântăreţ de muzică uşoară; membru fondator al formaţiei „Taxi”.

1977: A murit poetul, eseistul, muzicologul și pianistul roman Virgil Gheorghiu (volume: „Marea vânătoare”, „Cântarea de faun”); (n. 22 martie 1903, Roman).

A urmat Conservatorul din București (1928-1930), își continuă studiile la Viena și la Schola Cantorum din Paris.

Debutează în literatură în 1925 cu volumul de poezii Cântările răsăritului, prefațat de Demostene Botez.

Între 1926 și 1928 ia parte la mișcarea de avangardă din Iași și – împreună cu Aurel Zaremba – editează revistele suprarealiste Prospect și XX-literatură contimporană.

Paralel cu cariera de muzicolog se desfășoară și cea de pianist, mai întâi în trio-ul Boniș (1932-1939) și, după război, la Filarmonica din București. Compune muzică vocal-simfonică și de cameră și este foarte activ ca cronicar muzical.

Cariera sa, împărțită între muzică și poezie, se intersectează cu avangarda în perioada aderării la gruparea din jurul revistei unu, din care este însă exclus pentru că publica și în alte reviste, ca Bilete de papagal (editată de Tudor Arghezi), Adevărul, Cuvântul liber. Volumele publicate după 1930 – Febre (1933), Marea vânătoare (1935), Tărâmul celălalt (1938), Pădurea adormită (1941) – nu se înscriu, propriu zis, pe coordonatele avangardei.

 1983: A murit compozitorul, dirijorul şi profesorul Nicolae Brânzeu; (n. 1907).

1983: A încetat din viaţă Dumitru D. Panaitescu, eseist şi traducător, fiul criticului literar Perpessicius.

Dumitru Panaitescu

A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1938).  A fost doctor în litere (1974), cadru didactic universitar la Facultatea de litere din Bucureşti. A debutat la Revista Literară a Liceului Sf. Sava (1931); (n. 9/22 iunie 1915)

1996: Senatul României a ratificat un acord între NATO şi statele participante la Parteneriatul pentru Pace, privind statutul forţelor armate trimise să efectueze serviciul militar pe teritoriul unei alte ţări.

2001: Reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare au semnat Declaraţia politică privind aderarea României la NATO.

2002: A murit Alexandru Balaci, critic și istoric literar român, membru al Academiei Române.

S-a născut la 12 iunie 1916, în localitatea Aurora din județul Mehedinți.

 Alexandru Balaci a fost un italienist român, politician comunist, membru supleant al CC al PCR.

A fost  redactor-șef la ESPLA, vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, director al Bibliotecii române din Roma situată în fosta Accademia di Romania (Școala Română din Roma), între anii 1981-1990, profesor și șef de catedră la Facultatea de Litere din București, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și redactor-șef al revistei Viața românească.

S-a consacrat studiului culturii italiene, elaborând numeroase lucrări de referință și traducând din opera unor mari personalități ale ei. A coordonat monumentală lucrare Istoria literaturii italiene și numeroase dicționare. A fost membru în numeroase academii, societăți europene și mondiale.

2004: A murit Nicolae Cajal, medic microbiolog român de etnie evreiască, senator român, membru al Academiei Române (corespondent – din 1963 și titular – din 1990; (n. 1 octombrie 1919, București).

BNR marchează 100 de ani de la nașterea lui Nicolae Cajal - Editia de  Dimineata

Specialist în inframicrobiologie, a avut valoroase  contribuţii în diagnosticul de laborator al virozelor, genetica virusurilor şi profilaxia unor viroze (vaccinul antirujiolos).

 În perioada 1994-2004 a îndeplinit funcția de președinte al Federației Comunităților Evreiești din România.

2004: A murit  medicul român Eugeniu Gh. Proca; (n.12 ianuarie  1927, Godeni, Arges).

A fost membru de onoare al Academiei Române, fondator al Societății Române de Urologie. A efectuat primele transplanturi renale din România. Membru al CC al PCR a fost ministrul sănătății în perioada 1978 – 1985.

A organizat primul Centru de hemodializă şi a efectuat primele transplanturi renale din România (1980);. A fost membru de onoare al Academiei Române din 1992.

 2010: A murit medicul Ioan Drăgan, considerat „părintele” medicinei sportive din România. A fost director al Centrului Naţional de Medicină Sportivă între anii1966-1986; el este cel care a pus bazele Agenţiei Naţionale Anti-Doping; (n. 1930).

  2014: A decedat compozitorul, teologul, dirijorul, bizantinologul şi profesorul Dragoş Alexandrescu; a fost redactor-şef la Biblioteca muzicală a Radiodifuziunii Române; (n. 1924).

2019: Primul laser de mare putere din România și cel mai puternic laser din Europa a reușit o premieră mondială: atingerea a 2×10.88 PW, reprezentând a zecea parte din întreaga putere a Soarelui pe Pământ concentrată într-o rază de lumină, adică cea mai mare putere atinsă de omenire.

laser-valley-ifin-hh-magurele-stiinta-tehnica-4

Laserul se află la Centrul Integrat de Tehnologii Avansate cu Laseri (CETAL), inaugurat la 21.X.2014, la sediul Institutului Naţional de Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei, din localitatea Măgurele, lângă București.

Proiectul a beneficiat de o finanțare de 311 milioane de euro fonduri europene, prin POSCCE 2007-2013 si Programul Operational Competitivitate 2014-2020.

 

2020: A decedat matematicianul și profesorul Nicolae Dan Cristescu, fost membru titular al Academiei Române ; (n. 1929, la Chelmenţi, azi în Ucraina).

In memoriam prof. univ. dr. Nicolae Dan Cristescu – UniBuc

Din 1953 şi-a desfăşurat activitatea în domeniul neabordat până atunci în România al teoriei plasticităţii şi vâscoplasticităţii, care s-a dovedit de mare importanţă în diverse sectoare ale tehnicii.

Alte domenii de cercetare abordate de omul de știință român au fost: mecanica rocilor, a materialelor compozite, a corpurilor solide deformabile, teoria proceselor de prelucrare a metalelor, mecanica materialelor granulare, propagări de unde.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/03/07/o-istorie-a-zilei-de-7-martie-video-4/


CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții Mucenici Episcopi din Cherson

Imagini pentru sfinti ortodocsi 7 mar tie 2020 photos.

Sfinții Mucenici Episcopi Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor si Elpidie au fost episcopi ai Chersonului, in ani diferiti. Toti au fost trimisi de catre Patriarhul Ierusalimului ca misionari in aceste tinuturi pagane, ca sa aduca in ele lumina Evangheliei. Ei au luat mucenicia din mâinile unor necredincioși, evrei, greci și sciți.

Dupa ce Vasilevs va invia din morti pe copilul conducatorului din Cherson, va fi ucis de pagani. Dupa moartea lui, au venit in Cherson, episcopii Evghenie, Agatodor si Elpidie. Si acestia au fost ucisi de pagani, tot in ziua a saptea a lunii martie. Efrem a fost omorat prin decapitare.

Episcopul Eterie, cerand ajutor de la imparatul Constantin cel Mare, reuseste sa-i alunge pe pagani, dar este omorat pe in momentul in care mergea la Bizant sa-i multumeasca imparatului pentru ajutor.

Cand ultimul dintre ei, Sfantul Capiton, a fost uns episcop pentru scitii cei salbatici si primitivi, ei au cerut un semn de la sfant ca sa-l poata crede. Astfel, l-au pus sa intre intr-un cuptor de foc, zicandu-i ca vor crede doar daca va iesi viu din el.

Cu rugaciune fierbinte si credinta mare, insemnandu-se cu Semnul Sfintei Cruci, sfantul episcop a intrat in foc si a ramas in acel cuptor vreme de un ceas, fara ca sa i se arda nimic, nici macar straiele. In urma acestei minuni primitivii sciti au strigat:

“Unul este Dumnezeu, Dumnezeul crestinilor, mare si puternic, Care le apara pe slugile Lui de flacarile focului!”

Atunci toata cetatea si imprejurimile au venit la Sfantul Botez. Dupa un timp, paganii l-au inecat in râul Nipru.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, Bucureșt, 2008.
  4. Timpul.md
  5. Istoria md.
  6. Wikipedia.ro
  7. http://www.rador.ro 
  8. Cinemagia.ro

07/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: