ZIUA DE 26 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 26 aprilie în istoria noastră

1462: Începe marea campanie militară a sultanului Mehmed II-lea Cuceritorul împotriva domnului Vlad Ţepeş al Munteniei, în urma căruia domnul muntean a fost înlocuit cu fratele său Radu, zis cel Frumos.

 Sultanul a pornit cu armata sa de la Constantinopol cu obiectivul de a cuceri Valahia și a anexa acest teritoriu la imperiul său. Sultanul însuși menționa într-o scrisoare adresată unuia din marii săi viziri, că pornise n expediție cu 150.000 de soldați, ieniceri (trupe de elită); pedestrași; spahii (cavaleria turcă); saialii (trupele de sacrificiu formate din sclavi care puteau să-și recâștige libertatea dacă supraviețuiau); achingiii (arcași); silahdîri(gărzile sultanului care protejau flancurile); asabii (lăncierii); beșlii (cei care mânuiau armele de foc) și gărzile pretoriene care serveau ca gardă de corp a sultanului.

A fost o campanie de pedepsire, generată de refuzul domnului român de a mai achita tributul către turci, dar și una de cucerire.

Imensa oaste turcă a plecat de la Constatinpole, având ținta cetatea Târgoviștei, capitala domnului muntean.

Vlad Țepeș a cerut sprijinul regelui Ungariei, Matei Corvin, dar, deși acesta i-a promis că-i va trimite ajutoare, acestea nu au sosit.

Vlad a cerut să se facă o mobilizare generală în care au fost incluși „nu doar bărbați capabili să poarte arme, ci și femei și copii cu vârsta de doisprezece ani în sus, precum și contingente de țigani robi”.

Mai multe surse menționează că oastea creștină avea un efectiv care varia între 22.000 și 30.900 oameni sub comanda domnului muntean, estimarea acceptată în general fiind cea de 30.000 oșteni.

Vlad Țepeș a fost învins, otomanii înlocuindu-l la domnie cu fratele său Radu, zis cel Frumos.

1586 : S-a prăbușit Turnul Sfatului din Sibiu, construcție datând din secplul al XIII-lea, care a servit inițial ca poartă de intrare în cea de-a doua centură de fortificații a acestui oraș- cetate.

Etajele superioare ale turnului care s-au prăbușit l-au îngropat sub ziduri pe pictorul Johann David, care lucra la zugrăvirea bolții.Ca urmare, în perioada 1586–1588 s-au inițiat o serie de lucrări ample de reconstrucție

1600: A început Campania militară a lui Mihai Viteazul în Moldova

La 26 aprilie/6 mai 1600, trupele lui Mihai Viteazul au pătruns în Moldova prin trei sau chiar patru puncte: pe la Focșani (conduse de Nicolae Pătrașcu), prin pasul Oituz–Valea Trotușului, coloana centrală (avangarda acesteia ajunsese la Trotuș încă de vineri 25 aprilie/ 5 mai), care se îndrepta spre Bacău, urmată după 28 aprilie/8 mai de Mihai Viteazul, prin pasul Rodna–Cucureasa, urmând drumul spre Suceava, și, posibil, pe valea Ceremușului spre nord.

În fața acestei ofensive concentrice a muntenilor, Ieremia Movilă a căutat, într-o primă fază, să blocheze, fără succes, inamicul la graniță, apoi, la sfatul polonilor, s-a retras spre nord, încercând să întărească cetățile Suceava, Neamț și, în special, Hotin.

A fost un adevarat “blitzkrieg” medieval, campania lui Mihai Viteazul , pentru cucerirea Moldovei, durînd mai puțin de 3 saptămâni, punand pe fuga oastea Poloniei, tara aliata cu Turcia care stăpânea Moldova prin vasalul său, Ieremia Movilă, aflat atunci pe tronul moldovean.

Ultima bătălie pentru Moldova s-a dat la Verbia,un sat, care a dispărut după 1628.

Istoricul botoşănean Ştefan Cervatiuc studiind mai multe surse documentare a ajuns la concluzia că bătălia s-a dat undeva în zona satului Dimăcheni, astăzi în judeţul Botoşani. 

În urma bătăliei de la Verbia au fost eliminaţi definitiv lefegii şi soldaţii polonezi din Moldova, dar nu a fost atins scopul principal, prinderea domnitorului moldovean.

Mai mult decât atât, asediul ce a urmat îndeaproape bătăliei, asupra cetăţii Hotinului a eşuat.  

  După numai câteva luni, în luna septembrie Ieremia Movilă se întorcea cu 24.000 de soldaţi polonezi în Moldova şi spulbera puţinele trupe ale lui Mihai Viteazul rămase în principat.

Restul erau plecate să dea ajutor în Transilvania, acolo unde voievodul muntean a fost învins la Mirăslău.

1818: Aflat  în drum de la Hotin spre Chişinău, împăratul rus Alexandru I înnoptează in localitatea  Bălţi, din Basarabia ţaristă, unde îl ajunge vestea despre naşterea nepotului său Alexandru, viitor împărat. Cu această ocazie a dat dispoziţie să i se acorde lacalităţii statutul de oraş.

1828: Începe Războiul ruso-turc  care se va încheia in 1829 cu Pacea de la Adrianopol; (14 aprilie s.v.).

Nicolae I, împărat rus (1825-1855)	Mahmud II-lea, sultan turc (1808-1839)

Cauzele războiului sunt legate de situaţia creată în sud-estul Europei, odată cu declanşarea luptei de eliberare naţională a grecilor.

În primăvara 1825, revoluţia greacă, este reprimată sîngeros prin intervenţia paşei de Egipt, Ali Paşa, la cererea sultanului turc, eveniment care determină la 1827, Rusia, Franţa şi Anglia să atace şi distrugă flota turco-egipteană în timpul bătăliei de la Navarin.

Intervenţia militară a Rusiei, va încălca Convenţia de la Akkerman, turcii rupand relaţiile diplomaice cu Rusia, fapt care va servi Rusiei drept  pretext al începerii Războiului ruso-turc de la 1828-1829. 

Trupele Rusiei ţariste au trecut Prutul şi în cîteva zile au ocupat principatele romane Moldova şi Valahia.

În locul domnilor celor două principate, care se refugiaseră, se instituie o administraţie militară rusă, în frunte cu contele Pahlen, numit preşedinte deplin împuternicit al adunărilor (divanurilor Moldovei şi Valahiei).

Rusia va repurta victorie după victorie, în sprijinul ei venind şi trupe de voluntari români conduse de I. Solomon şi Gh. Magheru, voluntari bulgari, sîrbi, greci, etc.

Pacea de la Adrianopol din 14 septembrie 1829, stil nou (2 septembrie 1829, stil vechi), pune capăt războiului, Turcia fiind  nevoită să ceară pace, înainte de a fi pe deplin distrusă.

În urma războiului, principatului Valahia i se restituie vechile cetăţi din stînga Dunării (Turnu, Giurgiu şi Brăila si  ambele principate româneşti îşi recapătă autonomia administrativă şi domniile pămantene, libertatea comerţului pentru toate produsele sale (este desfiinţat monopolul turcesc asupra comerţului lor), scutirea de obligaţii pentru aprovizionarea cu produse a Constantinopolului şi cetăţilor de la Dunăre, limitarea obligaţiilor la plata tributului, dreptul de a înfiinţa armată pentru ordinea internă (miliţii) precum şi înfiinţarea cordoanelor sanitare la hotar.

Administraţia rusă urma să ramâna  în principatele româneşti, până la plata totală de către Turcia a uriaşelor despăgubiri de război în valoare de 11 500 000 ducaţi, la care fusese obligata.

1848:  26. 04 / 8.05: La Sibiu avut loc o conferinţă a conducătorilor români din Transilvania, unde s-a aprobat un proiect de program redactat de Simion Bărnuţiu, care trata  în esenţă  problema recunoaşterii politice a naţiunii române şi  rxprima  protestul împotriva preconizatei „uniuni” a Transilvaniei cu Ungaria.

1876: Guvernul Ion Emanoil Florescu (1) a fost demis.

Consiliu de miniștri conservator prezidat de generalul Ion Emanoil Florescu, a guvernat în perioada 4 aprilie 1876–26 aprilie 1876, timp în care a existat o luptă acerbă între conservatori și liberali din care a ieșit învingătoare coaliția liberală,care a desemnat pentru formarea noului guvern Manolache Costache Epureanu

1877: Răspunzând bombardamentului turc asupra Brăilei, Calafatului, Bechetului, Olteniţei şi Călăraşilor, în timpul Războiului ruso- romano-turc din  1877-1878, artileria română atacă fortificațiile Vidinului, de pe malul bulgaresc.

Imperiul Otoman, intrat în război nedeclarat formal cu România, a bombardat orașele Brăila și Reni (22 aprilie/4 mai și 24 aprilie/6 mai) și porturile Calafat, Oltenița, Bechet și Călărași (25 aprilie/7 mai).

În replică, la 26 aprilie/8 mai, artileria română din Calafat a răspuns cu foc asupra Vidinului, iar în 28 aprilie/10 mai artileria din Oltenița a bombardat Turtucaia.

La prima lovitură românească de tun, Regele Carol I a rostit celebrul său comentariu: „Asta-i muzica ce-mi place!”.

A fost începutul independenței de stat României.

1879: Agenţia diplomatică a României de la Belgrad, în Serbia, a fost ridicată la rangul de legaţie.

1894 : S-a născut la  Călacea, Timiș juristul român Aurel Leucuția, om politic, fruntaș țărănist, ministru, militant al Unirii Transilvaniei cu România.

A urmat liceul de stat și Facultatea de Drept la Budapesta și a devenit Doctor în Drept la Cluj. A fost secretar al Consiliului Național Român din Transilvania, vicepreședinte al organizației de Timiș-Torontal al Partidului Național Țărănesc și deputat (1928–1930 și 1932–1933). 

De asemenea, a fost primul președinte al Federației Române de Fotbal (atunci numită Federația Română de Fotbal Asociație, 1930–1933). Fruntaș țărănist, Leucuția făcea parte din gruparea manistă.

A fost unul din participanții de la reuniunea de la Sovata (1933), împotriva lui Alexandru Vaida-Voevod.

Împreună cu Ilie Lazăr, a ajutat la răspândirea manifestului lui Zaharia Boilă împotriva camarilei regale, motiv pentru care Vaida-Voevod i-a exclus pe ambii din PNȚ, decizie anulată de Comitetul Executiv, însă, atitudinea sa potrivnică dictaturii regale i-a adus persecuția, fiind condamnat la domiciliu obligatoriu. La 18 iulie 1947, împreună cu demnitarii țărăniști, și-a văzut suspendată imunitatea parlamentară de către Comisia Legislativă a Parlamentului Român, în vederea arestării.

A fost închis în mai multe locuri, printre care și la închisoarea de la Sighet, însă a supraviețuit, decedând în 1964,la scurt timp după eliberare.

1902: S–a înfiinţat „Fotbal Club Timişoara”. Peste câţiva ani se va transforma în Clubul Atletic Timişoara.

Echipa a luat naștere la inițiativa unui grup de tineri din cartierul Iosefin care a înființat Fotball Club Timișoara/Temesvari FC, care avea 30 de membri și culorile alb-verde. În Casa de raport din fosta Piață Küttl au avut loc primele ședințe ale clubului de fotbal. A fost primul club, destinat exclusiv fotbalului, de pe teritoriul României de astăzi, fondat și condus de Dr. Adalbert Mesko, președinte, Rudolf Trinksz, vice-președinte și ing. Victor Covaci. Echipa a trecut prin numeroase schimbări de-a lungul timpului și a dispărut după cel de-Al Doilea Război Mondial.

1913: Se semnează la Petesburg, in Rusia, un protocol prin care Bulgaria cedează României oraşul Silistra şi cîteva mici teritorii din sudul Dobrogei; (26 aprile/9 mai).

1904 : S-a născut la Predeal, geologul român Ștefan Ghika-Budești, petrograf și geotehnician, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române, fiul arhitectului Nicolae Ghica-Budești; (d. 4 august 1959, București.

După terminarea studiilor superioare, a fost profesor suplinitor la Institutul Politehnic din București, apoi profesor titular la Institutul Politehnic din Timișoara și la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București. A fost fondatorul școlii românești de geologie inginerescă și hidrogeologie.

A făcut studii geologice și petrografice privind Carpații Meridionali, studii de geologie tehnică pentru barajele de la Bicaz, Vidraru și Lotru. Rezultatele cercetărilor întreprinse în peste trei decenii de activitate au fost publicate în numeroase lucrări despre structura Carpaților Meridionali, a Depresiunii Loviștea și a Munților Rodnei dintre care: Etudes geologiques dans M. Lotrului, Geofizica și geochimia în formarea scoarței, Recherches petrigraphiques et geologiques entre Parâng et Negoi.

 1915: A fost încheiat Tratatul de alianţă dintre Italia şi Puterile Antantei, în urma căruia guvernul italian a declarat război monarhiei austro-ungare.

În ciuda acordurilor existente între Bucureşti şi Roma, guvernul italian nu a informat guvernul român asupra semnării acestui tratat.

 1920: Savantul român Emil Racoviță inființeaza la Cluj, primul institut speologic din lume, consfințit printr-o lege promulgată de regele Ferdinand I la data de 26 aprilie 1920 și publicată în M.O. nr. 86 din 20 iulie 1920.

 Emil Racoviță (n.15 noiembrie 1868, Iasi- d.17 noiembrie 1947, Cluj)  savant, explorator si biolog, este considerat fondatorul biospeologiei, stiinta  care studiaza fauna din subteran – pesteri si ape freatice.

A devenit  academician în 1920 și a fost președinte al Academiei Române în perioada 1926- 1929.

În institutul din Cluj și-au desfășurat activitatea doi eminenți biologi: francezul Rene Jeannel, entomolog și biogeograf de seama și elvețianul Pierre-Alfred Chappuis, specialist în fauna acvatică subterană. În 1956, institutul a fost reorganizat sub conducerea profesorului Constantin Motas (1891-1980), în noua sa structură el având sediul central la București și o secție la Cluj, iar patru ani mai tarziu, a trecut sub egida Academiei Române, sub conducerea profesorului Traian Orghidan și a profesoarei Margareta Dumitrescu, primind numele de Institutul de Speologie „Emil Racoviță”.

1920: S-a născut la Ilva-Mare, Bistrița-Năsăud, filosoful  Alexandru Husar,cercetător al istoriei civilizației din Transilvania; d.17 mai 2009, Iași .

A urmat Facultatea de Filosofie și Litere din București, Secția Filosofie, obținând licența în Estetică și Critică literară în anul 1945. A devenit Doctor în Filosofie în 1973. A fost profesor de limba română și filosofie la Liceul din Năsăud, apoi arhivist la Arhivele Statului din același oraș, director al Muzeului Grăniceresc Năsăudean. Din 1951 a intrat în învățământul universitar, fiind asistent la catedra de Filozofie, iar apoi la cea de Istorie, a Universității „Victor Babeș” din Cluj-Napoca, iar din 1959 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași unde a parcurs toate treptele ierarhice ale învățământului superior, ajungând în 1976 conducătorul catedrei de Literatură universală.

Între 1975–1976 a fost profesor asociat la Universitatea de Stat San Marcos din Lima (Peru), unde a predat cursuri de limbă, literatură și istorie românească.

Tot acolo, s-a făcut cunoscut în presa peruană cu diferite articole despre arta sculpturală a lui Constantin Brâncuși. În colaborarea cu prof. univ. Dora Bazan, de la catedra de Romanistică ale aceleași universități, a tradus în limba spaniolă poeziile lui Lucian Blaga. Cărți publicate: Întoarcerea la literatură, Dincolo de ruine, Izvoarele artei: Ad fontes, Ideea europeană: (istorie, cultură, civilizație), Periplu prin memorie: (O, tempora!), Miorița (De al motiv la mit), Pro Eminescu, Vremea de apoi.

1922: S-a născut poetul Ştefan Augustin Doinaş (pseudonimul lui Ştefan Popa), membru al Academiei Române, preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor.

Este cunoscut pentru scrierile  „Omul cu compasul”, „Alter ego”, „Anotimpul discret”, „Lamentaţii” – volume de poezii; „Lampa lui Diogene”, „Orfeu şi tentaţia realului”, „Măştile adevărului poetic”; (m. 25 mai 2002).

Ştefan Augustin Doinaş.

 În 1948 a absolvit facultatea și s-a întors profesor în satul natal, a predat apoi Limba română la Hălmagiu, la Gurahonț, fiind în total profesor șapte ani (atunci a scris piesa de teatru, Brutus și fiii săi, un ciclu de sonete intitulat Sonetele mâniei, etc.). În 1955 a renunțat la învățământ și s-a stabilit la București, publicând și câte ceva din textele proprii. S-a angajat redactor la revista Teatru.

Arestat la 3 februarie 1957, a fost condamnat la un an de închisoare „pentru omisiune de denunț” (referitor la revoluția din Ungaria). După eliberare i s-a interzis să reintre în viața literară până în 1963, când George Ivașcu l-a angajat la revista Lumea.

S-a căsătorit cu celebra balerină Irinel Liciu, fiind legați de o mare iubire. A debutat în poezie abia în 1964, cu volumul Cartea mareelor, cu poeme preluate din volumul nepublicat, Alfabet poetic, dar și versuri de dată recentă, marcate de concesii făcute ideologiei oficiale (o excepție în creația sa). Din 1969 a lucrat la Secolul XX (al cărei redactor-șef a devenit în 1992).

A publicat numeroase cărți – de poezie, de critică literară – și a tradus din mari scriitori ai lumii, activitatea sa literară acoperind toate genurile. Cele mai importante scrieri ale sale: Omul cu compasul, Alter ego, Anotimpul discret, Lamentații – volume de poezie.

1937: S-a născut in satul Mireșu Mare, județul Prahova, criticul, istoricul literar şi profesorul universitar, Ieronim Tătaru; (m. 21 august 2013, Ploiești).

A fost redactor-șef la revista Axioma și președinte al Societății Culturale „I.L. Caragiale”.

A debutat publicistic la revista Luceafărul (București) (1959) si  editorial cu volumul Poetică și stilistică,  Ploiești, 1976 .

A colaborat  la România literară, Luceafărul, Contemporanul, Limbă și literatură, Buletinul Societății de Științe Filologice din România și Buletinul Filialei Prahove a aceleiași Societăți, Colocvii, Ecoul, Gazeta cărților, Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, Prahove, Axioma (cu deosebire) și la alte publicații (inclusiv antologii de studii literare), cu studii, articole, eseuri, cronici literare.

1944: S-a născut la Boholț, Făgăraș pictorul român  Ioan (Kiki) Dreptu (Ioan Inocențiu Dreptu; d.5 aprilie 2008).

A studiat pictura monumentală la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1963–1969).

A debutat in 1969 la Expoziția națională a tinerilor artiști din Cluj-Napoca, iar un an mai târziu a participat la o altă expoziție de grup la Galeria Academiei de artă (Galeria Kalinderu).

Între 1970-1989 a realizat pictura murală la bisericile din satele Robaia (Călimănești) și Copalnic-Mănăștur (Maramureș).

A avut expoziții personale importante în afara țării, încă din anii ’80: la Van-der-Heyt Museum din Wupperthal, Galeria Nicolae, din Columbus, Ohio, iar după 1989, a expus la Galeria Stuart-Levi din New York, Galeria Virginia Linch din Rhode Island, la Champs-sur-Marne și Paris (Franța), la Institutul „Nicolae Iorga“, Veneția, în 2009 având, în sfîrșit, și o primă expoziție personală în țară (post-mortem). 

1949: A murit la București, botanistul Emanoil Teodorescu, considerat întemeietor al şcolii române de algologie şi al învăţământului universitar de fiziologia plantelor.

A fost licentiat în științe naturale (1893), al Universitatii Sorbona din Paris,  fiind șef de promoție.

Întors în țarã a ocupat un post de asistent la Universitatea din Iași, apoi la Institutul Botanic din București. În 1898 pleacã din nou la Paris pentru a lucra la Laboratorul de Biologie Vegetalã de la Fontainebleau. Sub conducerea profesorului Gaston Bounier își susține (1899) teza de doctorat „Influența diverselor radiațiuni luminoase asupra formei și structurii plantelor”.

Între anii 1907 – 1935, a fost profesor titular la Catedra de Anatomie și Fiziologie Vegetalã din cadrul Facultãții de științe a Universitãții din București și director al Institutului Botanic

A organizat la Bucureşti, primul laborator de fiziologie vegetală din România, iar in cursul cercetãrilor sale, a descoperit o nouã specie de alge (Dunaliella), nouã varietãți și 18 noi alge.

A fost membru titular al Academiei Române din 1945 si vicepreşedinte al acestui for  și membru corespondent al Academiei de științe din Franța ; (n. 10 mai 1866 la Simincea, Suceava).

1956: S-a născut actriţa Adriana Trandafir

A fost deținătoare a numeroase premii pentru interpretare: Premiul Uniter 2004 pentru Cea mai buna actriță într-un rol secundar pentru rolul Mama din spectacolul De ce fierbe copilul în mămăligă, Premiul pentru cea mai buna actriță de comedie în 2002 la Festivalul de Teatru de la Galați pentru rolul Rose Quimet din spectacolul Cumetrele, Premiul pentru cea mai buna actriță de comedie în 2000 la Festivalul de Teatru de la Galați pentru rolul Ana din spectacolul Stele in lumina diminetii, Marele Premiu de interpretare la Festivalul de Teatru Contemporan, Brăila pentru rolul Maria Tănase în Pasărea măiastră – Maria Tănase în 1988, 1989, 1990, 1996. Marele Premiu la Gala Recitalurilor actoricești, Bacău 1995, Premiul de Interpretare la Festivalul Național Studențesc de Teatru 1979, Cel mai bun spectacol și Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Shakespeare de la Durham (Anglia) pentru spectacolul Romeo și Julieta (1978). Din filmografie: Înainte de tăcere, Vânătoarea de lilieci, Passion Mortelle, Patul lui Procust, Crash Test Dummies, Păcală se întoarce, Europolis, Pasărea măiastră, Fructul oprit.

1963: A murit medicul, poetul, prozatorul şi dramaturgul român Vasile Voiculescu, cunoscut pentru scrierile „Din Ţara Zimbrului”, „La pragul minunii” şi „Lostriţa”; (n. 27 noiembrie 1884).

Din 1930 a iniţiat la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă pentru săteni, „Programul pentru sate”, care va deveni „Ora satului” (în care a fost prezent atât ca medic, cu sfaturi de specialitate, cât şi ca reporter de actualităţi rurale); a colaborat, de asemenea, constant la emisiunea „Universitatea Radio”; după 1944 a participat la reuniunile literare ale grupului „Rugul aprins” de la Mănăstirea Antim din Bucureşti; în august 1958 a fost arestat  si condamnat alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuș, Alexandru Mironescu, Adrian Făgețeanu, Roman Braga etc.)

Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit pentru convingerile sale democratice, devenind deținut la vârsta de 74 de ani, și caruia i s-a  luat dreptul de a publica, a lăsat o operă literară de mare rafinament artistic, din care fac parte și „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare”.

Creațiile au fost elaborate între 1954 – 1958.

Cele 90 de sonete ale sale  sunt o monografie închinată „paradisului și infernului iubirii”, conform criticului Ovid S. Crohmălniceanu.
În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer și a murit, fiind eliberat cu mai puţin de un an înainte de moarte, doborât de boală în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București (strada Dr. Staicovici nr. 34).

A fost membru post-mortem al Academiei Române (1993).

1967: A murit Nicolae Cernescu, chimist şi pedolog cu activitati de cercetare în domeniul ştiinţei solului; membru titular al Academiei Române din 1963; (n. 1904).

1968: Echipa masculină de handbal Steaua București a cucerit Cupa Campionilor Europeni.

Steaua a cucerit pentru prima dată Cupa Campionilor Europeni, învingând în finală, la Frankfurt, echipa Dukla Praga cu scorul 13–11

1976 :  Decernarea premiului „Pomme d’or” al Federației internaționale a ziariștilor și scriitorilor de turism (FIJET), Mănăstirii Moldovița și zonei turistice Bucovina din România.

La Pomme d’Or (Mărul de aur) este un premiu pentru excelență în industria turismului, acordat de Federația internațională a ziariștilor și scriitorilor de turism, FIJET, asociația europeană a scriitorilor de călătorii profesionale și a jurnaliștilor. Este acordat anual unei organizații, unei locații sau unei persoane pentru recunoașterea eforturilor superioare în promovarea și creșterea nivelului de turism. România a primit premiul La Pomme d’Or pe 1975, acordat mănăstirii Moldovița.Festivitatea de premiere a avut loc pe 26 aprilie 1976, chiar la mănăstire

1982 : A încetat din viață la București, cineastul, operatorul și directorul de imagine de film român, Ovidiu Gologan (14 mai 1912, Constanța).

1982: A decedat operatorul  si directorul de imagine de film  Ovidiu Gologan; (n. 14 mai 1912, Constanța).

Este operatorul care, la a 1 iunie 1946,  a filmat momentul executării la închisoarea militară Jilava a mareșalului Ion Antonescu și a trei dintre principalii săi colaboratori: profesorul Mihai Antonescu, viceprim-ministru și ministru de externe, profesorul Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, și generalul Constantin Z. Vasiliu, comandantul Jandarmeriei Române.

Materialul a fost filmat pe o peliculă de 35 mm și confiscat imediat de Securitate.

A fost directorul de imagine al filmelor Moara cu noroc (1955), Pădurea spânzuraților (1964).
Ciprian Porumbescu (1973, în colaborare cu Aurel Kostrakiewicz).

1992:  Regele Mihai a efectuat prima vizită în România după 1989. A fost primit cu entuziasm de bucuresteni.

1993: Curtea Constituţională a decis că ”Academia Română are competenţa de a stabili normele ortografice ale limbii române”

In urma acestei decizii, Academia a decis printre altele, ca vocala „â” să inlocuiasca „î”, și revenirea la ”sunt” în grafia limbii române

 2002: A murit Brânduşa Prelipceanu, jurnalistă şi traducătoare; (n. 1949).

2002: A început să transmită canalul de televiziune România cultural.

A fost cel de-al patrulea canal al televiziunii publice din România, pe care se difuzau emisiuni cu tematică culturală, funcționând între 26 aprilie 2002–15 septembrie 2012.

  2004: A murit, la Köln, in Germania, esteticianul de renume mondial Titus Mocanu (la nastere Vasile); (n.1 noiembrie 1923, Braila).

A studiat filosofia la Universitatea din Cluj (și pe când era în refugiu la Sibiu), unde a fost membru al cercului literar organizat de studenții lui Lucian Blaga.

După luarea licenței în 1947 a fost asistent la Facultatea de Filosofie și Drept (1947-1948), dar a fost înlăturat din învățământul superior când a avut loc reforma învățământului din 1948

Și-a luat doctoratul la Universitatea din Cluj în anul 1969 cu lucrarea „Despre sublim”, lucrare care a fost publicată în 1970.

A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, unde a fost secretarul secției de critică.

A colaborat la Viața românească, Steaua, Revista de filosofie, Contemporanul, Arta, Forum etc.

În 1979 a emigrat în RFG, la doi ani după ce soția, Elisabeth Axmann, rămăsese acolo. Acolo a lucrat ca cercetător șiințific la Academia de Artă din Düsseldorf și a colaborat la The Southwestern Journal of Philosophy (de ex. eseul „The Striving for Totality’”, 1980) și la emisiuni ale postului de radio Europa Liberă.

2005: Rapitorii celor trei jurnalisti romani au prelungit pana pe 27 aprilie, la ora 18.00, ultimatumul dat autoritatilor romane cu privire la retragerea trupelor din Irak.

Pe 28 martie 2005, jurnalistii Ovidiu Ohanesian, Sorin Miscoci si Marie Jeanne Ion au fost rapiti in Irak, iar, potrivit surselor initiale, rapitorii au cerut ca, in schimbul eliberarii lor, Romania sa-si retraga trupele din aceasta tara.

Dupa aproape doua luni, timp in care pe ecranele televiziunilor s-au vanturat fel de fel de informatii si scenarii, ramase neverificate pana in ziua de astazi, pe 22 mai 2005, cei trei se intorceau in Romania si erau intampinati pe Aeroportul Otopeni, chiar de presedintele Traian Basescu si primul ministru al guvernului Calin Popescu Tariceanu.

2006:  A decedat în urma unui stop cardio-respirator, fostul ministru ţărănist Ulm Spineanu; (n. 3 martie 1943).

A fost vicepreședinte al PNTCD  și membru al delegației permanente al partidului. În anul 1991 a fost ales membru supleant al Biroului de Conducere, Coordonare și Control al PNTCD.

La alegerile legislative din 3 noiembrie 1996, a fost ales senator PNTCD  de Dâmbovița, pe listele CDR pentru legislatura 1996-2000 .

La data de 11 decembrie 1996 a fost învestit de către Parlament în funcția de ministru de stat, ministrul Reformei, funcție pe care a deținut-o până la 5 decembrie 1997, când a avut loc prima remaniere a Guvernului condus de  Victor Ciorbea.

De numele său se leagă programul economic și de reformă cu care Cabinetul Ciorbea a condus România în perioada 1996-2000.

A avut o activitate didactică universitară sustinută în cadrul Universității Politehnice  din București și la Școala Națională de Științe Administrative și Politice.

A lucrat ca profesor invitat la universități din Cracovia, Belgrad, Paris și Moscova (1978-1980).

2007:  Fostul atacant dinamovist, maestru emerit al sportului, Florea Dumitrache, a încetat din viaţă; (n. mai 1948).

  S-a legitimat în anul 1961 la Rapid București, a trecut după doi ani la T.U.G, unde în 1964 a fost descoperit de antrenorul Traian Ionescu, cel care l-a transferat la Dinamo, club în cadrul căruia a realizat marile performanțe ale activității sale de jucător.

Atacant de mare valoare, Dumitrache a făcut parte din lotul echipei naționale de fotbal a României, prezentă la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic, 1970, numărându-se printre componenții săi de bază. Florea Dumitrache a fost un jucător remarcat prin driblingurile sale de excepție, foarte derutante, dar și prin eficacitatea și spectaculozitatea loviturilor de cap.

2009:  A murit actriţa Cătălina Murgea. In anul 2007 a primit premiul Gopo pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar, pentru interpretarea din „Legături bolnăvicioase”, de Tudor Giurgiu; (n.26 ianuarie 1941 Bucuresti).

A absolvit „Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica” (IATC) din Bucuresti in 1961 la clasa prof. George Dem Loghin. A fost colega cu Gheorghe Dinica, Marian Hudac, Marin Moraru, Ioana Manolescu, Virgil Ogasanu, Adriana Pitesteanu, Gheorghe Poenaru, Traian Stanescu.. etc.

Cariera ei artistică se întinde pe  aproximativ 47 de ani, lucrând de-a lungul timpului cu trupele de teatru din Piatra Neamț, Bacău și Giurgiu.  Cătălina Murgea a jucat și în 15 filme și a colaborat cu Televiziunea Română și Radioul public.

2017: A murit părintele arhidiacon Alexandru Racu, dirijor de cor, compozitor, instrumentist şi profesor; a pus bazele Corului Filarmonicii din Craiova; (n. 1937, la Chişinău).

2020: A murit pictorul și profeorul Eugeniu Barău; (n. 1946).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Saptamana Patimilor – Lunea Mare (Denie)

Săptămâna Patimilor – Lunea Mare (Denie)

Biserica a randuit ca la sinaxarul zilei de luni din Saptamana Patimilor sa se faca pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob si a smochinului neroditor.

Numele de Iosif inseamna „El (Domnul) adauga”. Acesta a fost cel de-al unsprezecelea fiu al lui Iacob si primul al Rahilei.

Sfanta Scriptura ne marturiseste ca intr-o zi, batranul Iacob il trimite pe Iosif sa-i aduca vesti despre fratii lui, care erau plecati cu oile la camp. Fratii sai, erau invidiosi pe acesta din momentul in care le vestise cateva vise: „Eram la camp cu totii si legam snopi. Snopii mei stateau drept, iar ai vostri se plecau spre ai mei”, „se parea ca soarele, luna si unsprezece stele se aplecau si se inchinau in fata mea”. In urma acestor descoperiri, fratii sai si-au pus in gand sa-l omoare.

Vazandu-l de departe ca vine de la casa tatalui spre ei, acestia au zis: „Iata visatorul! Haidem sa-l omoram si sa-l aruncam intr-un put si sa zicem ca l-a mancat o fiara salbatica si vom vedea ce se va alege de visurile lui”. Insa Ruben, unul dintre fratii sai, le-a zis: „Nu, sa nu varsati sange! Aruncati-l mai bine in putul acela din pustiu, dar mainile sa nu vi le puneti pe el”. Este aruncat in puț insa, este scos de acolo pentru a fi vandut cu 30 de arginti unor negustori.

Pentru a-si acoperi fapta, fratii sai au taiat un ied, au rupt haina lui Iosif si au inmuiat-o in sange. Seara, ajunsi acasa, i-au aratat haina lui Iacob, spunandu-i acestuia ca Iosif a fost mancat de o fiara salbatica.

Iosif, fiul patriarhului Iacob, prefigurarea lui Hristos

Iosif, aruncat de fratii sai in fantana, semnifica punerea lui Hristos in mormant. Scriptura ne atrage atentia ca fantana era lipsita de apa, semn ca acel loc nu mai putea darui si intretine viata. Pana la Invierea lui Hristos, mormantul era chipul mortii. Nu intamplator, cel demonizat din tinutul Gherghesenilor, locuia in morminte, in locul in care nu mai exista relatie, viata.

Si dupa cum fantana in care a fost pus, ramane goala, la fel se intampla si cu mormantul Domnului. Acest mormant e o marturie a faptului ca si mormintele noastre vor ramane goale. Prin Invierea Domnului, mormantul nu mai este loc de veci.

In acest sens, Apostolul Pavel vorbind despre invierea trupurilor nu spune: se ingroapa, ci „se seamana”. „Se seamana trupul intru necinste, inviaza intru slava; se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere; se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc” (I Cor. 15, 42-44).

Iosif, vandut de fratii sai in Egipt pentru 30 de arginti, este o preinchipuire a lui Hristos, vandut de Iuda. Sfantul Andrei Criteanul spune in Canonul cel Mare ca Iosif „de cei de un sange a fost dat, a fost vandut in robie dulcele suflet, cel drept, spre inchipuirea Domnului”.

Haina lui Iosif, muiata in sange si aratata patriarhului Iacov, simbolizeaza mantia rosie a Mantuitorul din timpul Patimilor Sale.

In relatarea vietii lui Iosif, ni se spune ca acesta ii primeste pe fratii sai, care vin in Egipt dupa o foamete cumplita in Tara Sfanta si le ofera hrana fara bani.

Foametea din vremea lui Iosif, semnifica neputinta neamului omenesc de a atinge asemanarea cu Dumnezeu prin propriile puteri. Datorita foamei, isi va veni in fire fiul risipitor si va ajunge sa se hraneasca cu vitelul cel gras, chip al lui Hristos.

Iosif daruieste intregului popor grau si hrana, vestind tainic ca si Hristos Se va darui pe Sine ca hrana, in cadrul Sfintei Liturghii, sub chipul painii si al vinului. Faptul ca Scriptura nu mai aminteste de o alta foamete, de o alta venire a fratilor sai pentru a lua hrana, ni se descopera ca cel ce mananca Trupul lui Hristos, nu mai flamanzeste niciodata. Acest lucru a fost vestit de Mantuitorul femeii din Samaria: „Cine bea din apa pe care o dau Eu nu va mai inseta niciodata”.

CITITI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/04/26/o-istorie-a-zilei-de-26-aprilie-video/

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
3. ro.wikipedia.org.;
4. mediafax.ro;
5. Istoria md.;
6. worldwideromania.com;
7. Enciclopedia Romaniei.ro;
8. rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor;
9. https://www.crestinortodox.ro;
10. Cinemagia.ro.