ZIUA EROILOR.Scurta istorie

 

 

 De Ziua Înălțării Domnului (mare sărbătoare creștină, care comemorează înălțarea la cer a lui Iisus din Nazaret, la 40 de zile după Înviere), celebrăm Ziua Eroilor, sărbătoare națională a poporului român, în memoria celor căzuți de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.

Pierderile de vieti omenesti din anii primei conflagratii mondiale, nemaiintalnite pana atunci, au fost enorme.

Romania a pierdut aproape un milion de militari si civili.

De aceea, pentru supravietuitori s-a impus ca o datorie morala comemorarea, in fiecare an, a celor care au pierit pe campurile de lupta.

La nivel de natiuni, acest lucru s-a materializat prin Tratatul de la Versailles.

Acest document, semnat de fostele tari beligerante, prevedea, printre altele, obligativitatea intretinerii mormintelor ostasilor ingropati pe teritoriile statelor respective, precum si a operelor comemorative de razboi dedicate acestora.

Concretizarea prevederilor actului de la Versailles s-a facut prin aparitia Decretului-lege nr. 1693/4 mai 1920 – care a stabilit ca Ziua Eroilor sa fie sarbatorita cu prilejul Zilei Inaltarii Domnului Iisus Hristos  –  Romania devenind cu acest prilej primul stat care i-a asimilat pe eroii straini celor nationali.

Astfel, aceasta data a fost decretata sarbatoare nationala a  poporului roman, iar un rol important l-a avut Societatea „Mormintele Eroilor Cazuti in Razboi” (infiintata in 1919) si transformata ulterior, in 1927, in Societatea „Cultul Eroilor”.

Datorita acestei organizatii, aflata sub inaltul patronaj al Reginei Maria, in anul 1923 s-a inaugurat si Mormantul Ostasului Necunoscut, amplasat initial in fata Muzeului Militar National din Parcul Carol.

 

 

 

 

Regina Maria

 

 

 

 

 

Societatea „Cultul Eroilor” care, de la 1 august 1940, s-a numit „Asezamantul National Regina Maria”, a avut o activitate prodigioasa.

Pornind de la sentimentul patriotic si civic de cinstire a actelor de eroism national, manifestat prin oficializarea Zilei Eroilor, in anii interbelici s-au construit numeroase monumente si placi comemorative in aproape toate localitatile tarii.

Conjuncturile istorice au facut insa ca situatia sa se schimbe. Prin Decretul nr. 71/1948, din ratiuni politice lesne de inteles, Ziua Eroilor a fost stabilita pe data de 9 mai, abrogandu-se astfel toate prevederile anterioare.

Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor si operelor comemorative a mentinut reglementarea care prevedea ca data de 9 mai sa fie considerata Ziua Eroilor, sarbatorindu-se in acelasi timp Ziua „Independentei de Stat a Romaniei si a Victoriei asupra Fascismului”.

Incepand cu 1990, conducerea Ministerului Apararii  Nationale a declansat o ampla actiune reparatorie de reintroducere in armata a valoroaselor traditii militare romanesti.

Tot din acest an, Ziua Eroilor nu s-a mai sarbatorit la 9 mai, ci de Ziua Inaltarii Domnului  .

In anul 1995 a fost adoptata Legea nr. 48 privind proclamarea Zilei Eroilor, iar prin Legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de razboi se realizeaza o mai ampla cuprindere a tuturor manifestarilor si preocuparilor specifice promovarii cultului eroilor la romani.

Articolul 39 al acestei legi prevede, asa cum era si firesc, sarbatorirea Zilei Eroilor cu prilejul Zilei Inaltarii Domnului Iisus Hristos .

 

Mormantul Ostasului Necunoscut

Dupa Primul Razboi Mondial, Romania a fost printre primele state, care, urmand exemplul Frantei, a decis sa inalte un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe campul de lupta.

Astfel, conform Tratatului de la Versailles in care se stabilea responsabilitatea fiecarei tari de a respecta mormintele eroilor de razboi, Romania a fost primul stat care i-a asimilat pe eroii straini celor nationali, asa cum se arata in „Memoriul adresat Guvernului roman de catre Societatea Mormintelor Eroilor”, al carei presedinte era Mitropolitul Primat Miron Cristea.

In semn de vesnica cinstire, in anul 1923, conducerea statului roman a decis ca simbolul sacrificiului celor multi, cazuti pentru reintregirea patriei, sa fie evocat de osemintele unuia dintre ostasii anonimi de la Marasesti, Marasti, Oituz, Tg.- Ocna, Jiu, Prahova, Bucuresti, Dobrogea, Ardeal si Basarabia.

Deshumarea si ridicarea acestor ramasite pamantesti   a fost urmata de asezarea lor in zece sicrie de stejar, captusite cu tabla de zinc si depuse in Biserica „Adormirea Maicii Domnului ” de la Marasesti, in ziua de 13 mai 1923.

Patriarhul Miron Cristea ascut la 18 iulie 1868, in Toplita,jud. Harghita, decedat la 6 martie 1939, la Cannes-Franta .

 

Alegerea sicriului cu osemintele Ostasului Necunoscut a apartinut elevului Amilcar C. Sandulescu (de la Liceul Militar „Dimitrie A. Sturdza”, premiant si orfan de razboi) care, in fata celui de-al patrulea sicriu, a ingenuncheat si a rostit cuvintele legendare:

„Acesta este tatal meu”.

Dupa desemnarea Eroului Necunoscut , celelalte noua sicrie au fost duse, la loc de aleasa cinstire, in Cimitirul Eroilor din Marasesti si ingropate cu onoruri militare in ziua de 14 mai 1923.

A doua zi, sicriul cu Eroul Necunoscut, impodobit cu panza tricolora, a fost purtat pe brate de catre o garda de ofiteri, cavaleri ai ordinului militar  „Mihai Viteazul”, si depus pe vagonul-platforma al unui tren special, cu destinatia Bucuresti, unde a ajuns in aceeasi zi, la orele dupa-amiezii.

In Gara de Nord era asteptat de oficiali ai statului si personalitati politice si militare, iar Regele Ferdinand, imbracat in uniforma de general a Regimentului de Escorta Regala, a trecut in revista compania de onoare.

Apoi sicriul a fost depus pe un catafalc drapat cu steagul si insemnele Romaniei, iar dupa oficierea serviciului religios si onorurile militare, a fost asezat pe un afet de tun, tras de opt cai si transportat astfel in cadrul unui lung cortegiu pana la Biserica „Mihai Voda”.

Aici, sicriul a ramas pe toata durata zilei de 16 mai, pentru ca publicul bucurestean sa poata veni in pelerinaj.

In ziua de 17 mai 1923, in prezenta familiei regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare si a unui numeros public, in Parcul Carol a avut loc ceremonia reinhumarii Eroului Necunoscut.

S-a oficiat serviciul divin, iar la miezul zilei sirena Arsenalului Armatei si clopotele bisericilor vesteau coborarea in lacasul de veci a Ostasului Necunoscut.

Timp de doua minute, orice activitate publica a fost intrerupta. Mormantul Eroului Necunoscut era in fapt o simpla cripta, acoperita cu o lespede de piatra decorata cu sculpturi florale.

Pe lespede s-a incrustat urmatorul epitaf: „Aici doarme fericit intru Domnul Ostasul Necunoscut, savarsit din viata in jertfa pentru unitatea neamului romanesc  . Pe oasele lui odihneste pamantul Romaniei intregite. 1916-1919″.

 

Ansamblul funerar a fost executat in 1927 dupa planurile sculptorului Emil Willy Becker. Tot atunci, prin grija Asociatiei Cultul Patriei, s-a aprins o candela, a carei flacara ardea zi si noapte.

Ulterior, la 28 octombrie 1934, langa mormant a fost ridicata si sfintita o cruce.

In timpul regimului comunist, in noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar al Eroului Necunoscut a fost demontat si stramutat, in mare taina, la Mausoleul de la Marasesti.

 

 

Abia dupa 1989, la insistentele Ministerului Apararii Nationale, ale Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi si ale unor partide politice, guvernul roman a aprobat readucerea in Capitala a sicriului cu osemintele Ostasului Necunoscut.

La data de 26 octombrie 1991, Eroul Necunoscut a revenit acolo unde ii era locul de veci, in Parcul Carol I.

Monumentul este inscris la pozitia nr. 2434, cu codul B-IV-m-A-20105, in Lista monumentelor istorice  actualizata prin Ordinul ministrului Culturii si Cultelor , nr.2314/8 iulie 2004.

  Sursa: http://www.crestinortodox.ro/reportaj/ziua-eroilor-

O ISTORIE A ZILEI DE 21 MAI. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

21 mai, istoricul zilei

 

 

 

 

 

293: Împărații romani Diocletian si Maximian ii atribuie lui Galerius titlul de Cezar.

 

 

Începe perioada celor patru conducători ai imperiului, cunoscută sub numele de tetrarhie.

 

 

Galerius Maximianus (cca. 250 – 5 mai 311), sau Gaius Galerius Valerius Maximianus, a fost un împărat roman în perioada 305-311.

S-a născut în apropiere de Zaicear, pe Valea Timocului (astăzi în Serbia),  într-o familie de țărani, Galerius îmbrățișează cariera armelor, urcă pe scara ierarhiei militare în timpul domniilor împăraților Aurelian și Probus. Se pare că tatăl lui era trac, iar mama sa purta numele de Romula și era de origine dacică.

În cadrul primei tetrarhii este desemnat (1 martie 293) de către Dioclețian, Caesar, răspunzator de guvernarea provinciilor dunărene. Galerius respinge atacurile sarmaților, carpilor, bastarnilor la frontiera danubiană, luând de șase ori titlul de Carpicus Maximius și participă, alături de Dioclețian, la războiul victorios împotriva Persiei Sasanide (297-298). A divorțat de prima soție și s-a căsătorit cu Valeria, fiica lui Dioclețian.

A contribuit în mare măsura la reconstituirea Limes-ului dobrogean. Bucurându-se de mare încredere în fața lui Dioclețian, mai ales după victoria împotriva perșilor, Galerius l-a determinat să dea o serie de decrete împotriva creștinilor (303-304).

Augustus al Orientului în cea de-a doua tetrarhie (1 sau 21 mai 305), își consolidează poziția dominantă prin desemnarea lui Flavius Severus ca Augustus în Occident și a nepotului său, Maximinus Daia, Caesar. Proclamarea lui Constantin cel Mare ca împărat de către trupele din Britannia și a lui Maxentius în Italia (306), precum și moartea lui Severus II (307) contribuie la destrămarea treptată a tetrarhiei, încheiată odată cu moartea sa.

A fost un sprijinitor zelos al politicii anticreștine a lui Dioclețian, insa  a promulgat totuși, cu câteva zile înainte de moarte, la 30 aprilie 311, un edict de toleranță față de noua religie.

 

 

 

 

 

 

 

 878: Orașul Siracusa din Sicilia este capturat de musulmani.

 

879: Papa Ioan al VIII-lea îl binecuvânteaza pe ducele (cneazul) croat Branimir, ceea ce a echivalat cu o recunoaştere internaţională a statului croat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Branimir a fost Knez al croatilor  intre anii  879-892, fiind  recunoscut de către Papa ca Duce al croatilor ( Dux Chroatorum ). 

În timpul domniei sale, Croatia si-a pastrat  suveranitatea atât fata de Imperiul  Francilor cat si fata de cel bizantin şi a devenit un stat pe deplin recunoscut. A  murit in anul  892.

 

996: Otto al III- lea este încoronat la varsta de 16 ani impărat al Sfantului Imperiu Romano-German.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Otto al III-lea (980 – 23 ianuarie 1002), fost cel de-al patrulea conducător al dinastiei saxone sau Ottoniene, fiul lui Otto al II-lea și al reginei Theophanu, nepoata Împăratului Bizantin Ioan I Tzimisces.

A fost încoronat Rege al Germaniei în 983 la moartea tatălui său și încoronat în Catedrala din Aachen în 983 la vârsta de 3 ani. Henric al II-lea de Bavaria, fratele lui Otto cel Mare, a încercat cu ajutorul regelui Franței să obțină regența, dar în cele din urmă aceasta revine mamei sale.

La moartea mamei sale în 991, bunica lui Otto, Adelaida de Italia a devenit regentă până la majoratul acestuia în 994.

A dus o politica de resuscitare a gloriei trecute a Romei antice, cu el în fruntea unui stat teocratic. În 996 vine în Italia pentru a înnăbuși o serie de revolte și este încoronat Rege al Italiei la Pavia și Împărat la Roma pe data de 21 mai.

În anii următori s-a implicat în lupta dintre Papa Grigore al V-lea și Antipapa Ioan al XVI-lea. Își stabilește reședința la Roma și a reanviat o serie de cutume romane și bizantine în cadrul curții sale. În anul 1000 a consfintit  încoronarea lui Ștefan I ca Rege al Ungariei.

În 1002, moare în condiții bizare, în timp ce se întorcea spre Roma dintr-o campanie împotriva rebeliunii din Tibur.

A fost urmat la tron de către Henric II, fiul lui Henric al II-lea de Bavaria, ultimul membru al dinastiei Ottoniene.

 

 

 

 

 

 

 1085: Este fondat orasul suedez Helsingborg.

 

 

  

 

 

 

 1349: Aparitia Codului  lui  Dušan (sau Legile sfantului imparat Dušan).

A fost dupa Codul Sfantului Sava, al doilea text important al Serbiei medievale, care a stabilit legi unice pentru supusii ortodocsi ai Imperiului Sarb, fara a face deosebire intre  sarbi, bulgari, greci, albanezi sau aromani.

Codul a fost completat la 31 august 1354.

 

 

 

 

1358: În Franţa a început marea răscoală ţărănească „La Jacquerie”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Răscoala (condusă de Guillaume Charles) s-a desfăşurat în nordul şi nord-vestul ţării, a fost înfrântă de armata regelui Carol al II-lea  de Navarra,  şi a fost urmată de o represiune sângeroasă.

 

 

 

 

 

1420: În calitate de Regentă, soția regelui Franței, Isabeau de Bavaria, semnează Tratatul de la Troyes, prin care își renega propriul fiu,  Delfinul Carol, recunoscându-l pe ginerele ei  Henric al V-lea al Angliei, drept moștenitor al Coroanei franceze.

 

 

 

 

 

 

1471: S-a născut pictorul și gravorul german Albrecht Dürer; (d. 1528).

 

 

 

 

 

 

 

1471: A murit Regele Henric al VI-lea al Angliei.

Henric al VI-lea (6 decembrie 1421 – 21 mai 1471), a fost rege al Angliei 1422 – 1461 (deși cu un regent până în 1437) și apoi între anii 1470 – 1471; în perioada 1422–1453 a fost pretendent la tronul Franței.

 

 

 

 

 

 

 

 

1502: Exploratorul portughez João da Nova descoperă Insula Sfânta Elena din Oceanul Atlantic.

 

 

 

 

 

1527: S-a născut regele Filip al II-lea al Spaniei; (d. 13 septembrie 1598).

 

 

 

 

 

A  fost rege al Spaniei în perioada 1556 – 1598, rege al Neapolelui și al Siciliei în perioada 1554 – 1598, rege al Angliei și Irlandei (co-regent cu Maria I) în perioada 1554 – 1558, rege al Portugaliei și al Algarvelor (ca Filip I) în perioada 1580 – 1598 și rege al Capitanatului general Chile (Regatul Chile) în perioada 1554 – 1556.

A fost prinț suveran al Celor Șaptesprezece Provincii din 1556 până în 1581 și a deținut numeroase titluri de duce și conte pentru anumite teritorii.

Cunoscut sub numele Filip cel Prudent, a domnit asupra unuia dintre cele mai mari imperii, care deținea teritorii pe toate continentele cunoscute atunci de europeni.

 

 

 

 

 

 

 

1639: A murit filosoful si teologul italian Tommaso Campanella; (n. 5 septembrie  1568).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tommaso Campanella,  botezat Giovanni Domenico Campanella, a fost un filozof, teolog și poet italian.

Călugăr dominican format sub influența lui Telesio, lucrările sale „Filosofia democrației prin simțuri”, „Cetatea soarelui” (scrisă împreună cu „Poezii Filozofice” în beciurile Inchiziției unde a fost închis în 1599, și torturat timp de 27 de ani, fără să cedeze), constituie o încercare de a organiza rațional societatea preconizînd desființarea proprietății private, fiind astfel, alături de Thomas Morus, unul dintre cei mai importanți precursori ai teoriei comunismului.

Referitor la cunoaștere Campanella considera – în spiritul noii epoci, că baza ei constă în sensibilitate. Cel mai important dintre simțuri ar fi pipăitul și acesta le include pe toate celelalte.

Ca atare el îndeamna la cunoașterea experimentală și la studierea minuțioasă a naturii.

 

 

 

 

 

 

 

1674: Marele Hatman Ioan III Sobieski este ales de nobilime, rege al Poloniei şi Mare Duce al Lituaniei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1688: S-a născut Alexander Pope, poet şi gânditor englez, considerat cel mai de seamă reprezentant şi teoretician al clasicismului englez. A avut o influenţă considerabilă asupra poeziei din secolul XVIII; (m. 1744).

 

 

 

 

 

 

1712: Tarul Petru I muta capitala Rusiei de la Moscova, la Sankt Petersburg.

 

 

 

 

 

 

 

Tarul Petru I (Petru cel Mare) n. 9 iunie 1672 – d. 8 februarie 1725.

 

A condus Rusia din 7 mai 1682,  până la moartea sa.

 

 

 

 

 

 1792: S-a născut Gaspard-Gustave Coriolis (Gaspard Gustave de Coriolis), matematician, fizician, inginer francez, celebru mai ales pentru descoperirea şi cercetarea a ceea ce mai târziu va fi denumit „efectul Coriolis”.

De numele lui se leagă introducerea noţiunii de lucru mecanic; (m. 1843).

 

 

 

 

1816: Prin decret imperial, A. N. Bahmetev este desemnat în funcția de rezident imperial in  Basarabia țarista.

 

 

 

 

 

 

 

1826: S-a nascut Karl Storck, sculptor român de origine germană (d. 1887).

 

 

 

 

 

 

1851: În Columbia (America de Sud), este abolita sclavia.

 

 

 

 

 

1853: A fost  inaugurat, în incinta Regent’s Park din Londra, primul acvariu public din lume. Deschis la grădina zoologică din Londra, era denumit „Fish House” (“Casa Peştilor”).

Prima utilizare a cuvântului acvariu aparţine lui Philip Henry Gosse care a optat pentru acest termen în schimbul denumirii de  „vivarium acvatic”.

În 1858, Edward Edwards a patentat acvariul cu toate laturile din sticlă şi cu un rezervor dedesubtul acestuia pentru crearea unui curent uşor de circulare a apei în bazin

 

 

 

 

1855: S-a născut poetul belgian de limbă franceză Émile Verhaeren;  (m. 1916).

1858: A murit Charles-Louis Havas, bancher, traducător şi jurnalist francez; creatorul Agenţiei Havas (Paris,1835), prima agenţie de presă din lume; (n. 1783).

 

 

 

 

1860: S-a nascut Willem Einthoven, inventatorul electrocardiografului, promotor al electrocardiografiei  (1906).

A fost distins Premiul Nobel pentru medicină pe 1924; (m. 1927).

 

 

 

 

 

 

 

1864: Rusia invinge in războiul ruso-cerchez ( 1763-1864).4.000.000 de cerchezi au fost masacrati, iar peste un milion au fost  forţaţi să plece in masa în exil.

Cerchezii sunt populaţia cea mai veche din Caucaz, fiind şi  printre cei mai numeroşi în regiunea Caucazului de Nord in acea vreme.

Potrivit  izvoarelor istorice, acest popor trăieste în regiune din secolul V î.Hr., iar Cultura Maikop din Caucaz datează din anul 4000 î.Hr., fiind printre cele  mai vechi culturi din lume. 

 

 

 

 

 

 

Foto: Drapelul  cerchezilor: Adyge. Cele 12 stele reprezintă cele 12 triburi ale poporului cerchez.

 

 

 

Din ordinul tarului rus Aleksandru  al II-lea, circa 90% din populaţia cerkeza  la momentul acela a fost silita sa se expatrieze. Cei mai multi dintre ei au murit pe drum, victime ale bolii, foamei, şi epuizarii, iar supravietuitorii  s- au  dispersat în întreaga lume.

In 1914, imparatul rus Nicolae al II-lea a sărbătorit aniversarea a 50 de ani de la înfrângerea cerchezilor calificand-o drept una dintre cele mai mari victorii ale Imperiului Rus.

Cerchezii sunt înruditi etnic cu abhazii, ambele popoare făcând parte din grupul adâg.

Moscova refuză să recunoască genocidul popoarelor adâgheie, care au populat în mod tradiţional teritoriul din regiunea oraşului Soci, actualul ţinut Krasnodar.

 

 

 

 

 

In imagine: un luptator cerchez

 

 

 

 Teritoriile depopulate de cerchezi au fost colonizate în special cu ruşi, dar şi cu ucraineni, români moldoveni, greci, armeni etc.

Astăzi, peste 4 milioane de cerchezi locuiesc în afara patriei lor, în peste 40 de ţări din întreaga din lume. 

Cei care doresc să revină în spaţiul lor etnogenetic nu o pot face, întrucât nu deţin cetăţenia rusă.

In 1990, cerchezii au desemnat  data de 21 mai Zi de doliu naţional, pentru comemorarea tragediei naţiunii lor .

 

 

 

 

 

1873: S-a născut Hans Berger, medic neuropsihiatru german, inventatorul electroencefalografului (1902); (m. 1941).

 

 

 

 

 

 

1878: S-a născut Glenn Curtiss, pilot şi constructor american de avioane, pionier al aviaţiei mondiale; a realizat primul hidroavion (încercat în zbor în 1911); (m. 1930).

 

 

 

 

1880: S-a nascut in Bucuresti Tudor Arghezi (pe nume Ion N. Theodorescu), poet, dramaturg si ziarist roman, autorul „Biletelor de papagal”, al „Cuvintelor potrivite” si al „Florilor de mucegai”.

 Debutul sau literar a avut loc in publicatia „Liga ortodoxa”. Intre 1900-1904, a fost calugar la Cernica chiar daca nu era credincios.

Ulterior, a declarat ca de fapt dorea sa aiba un stil de viata comod. Nu a rezistat prea mult si pleaca fara o tinta precisa in Europa.

 

 

 

 

 

 

S-a reintors in tara in 1912, cand a si inceput sa fie activ in viata literara. A publicat in „Facla”, „Viata romaneasca”, „Teatru”.

Intre 1918-1919, a fost inchis, alaturi de alti 11 jurnalisti romani, la Vacaresti pentru acte de tradare.

Primul sau volum – „Cuvinte potrivite” – a aparut in 1927, iar un an mai tarziu scoate pe piata revista „Pilete de papagal”, dupa care publica carte dupa carte. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in 30 septembrie 1943, este din nou inchis, de aceasta data dupa publicarea unui pamflet in care l-a atacat pe ambasadorul Germaniei in Romania.
A fost eliberat peste un an, dar problemele nu au incetat sa il ocoleasca, scriitorul fiind interzis  si de regimul comunist.

Conducatorul comunist  de atunci al Romaniei, Gheorghe Ghorghiu Dej, l-a reabilitat, astfel incat spre finalul vietii a fost ales si membru al Academiei Romane si s-a bucurat de o viata lipsita de griji.
A decedat in 1967, avand parte de funeralii nationale.

 

 

 

 

 

 

 

1891: Dumitru C. Brătianu devine şeful Partidului Liberal din România în urma morţii fratelui său Ion C. Brătianu.

 

 

 

 

 

Dimitrie C. Bratianu (n. 1818, Pitesti – d. 8 iunie 1892, Bucuresti).

 

 

 

A fost fiul stolnicului Constantin (Dincă) Brătianu din Piteşti si fratele mai mare al marelui om politic Ion C. Brătianu.

 

 

 

 

 1892: La „Teatro dal Verme” din Milano, a avut loc premiera operei în 2 acte „Paiaţe”, de Ruggiero Leoncavallo, titlul original „Pagliacci”; autorul libretului este chiar compozitorul.

 

 

 

1892 : A decedat Grigore I. Cobălcescu, întemeietorul şcolii româneşti de geologie (n.  la data de 22 septembrie  1831 la Iasi). 

 

 

 

 

 

Grigore Cobălcescu ( 1831 – 1892)

 

 

 

 

A fost un mare specialist in  geologie şi paleontologie, membru titular al Academiei  Romane din 1886 .

A fost primul profesor de geologie si mineralogie  al Universitatii din Iasi si a  elaborat prima lucrare românească de geologie, Calcarul de la Răpidea (1862).

O insulă din Arhipelagul Palmer  din Antartica  (la graniţa dintre oceanele Pacific şi Atlantic) îi poartă numele (Cobalescou Island), la propunerea  savantului roman Emil Racovita, în timpul expediţiei sale pe vasul Belgica.

 

 

 

 

 

 

 

 

1897: S-a născut  renumita aviatoare şi paraşutistă română, Smaranda Brăescu; (d. 2 februarie 1948).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Smaranda Brăescu a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu un record de 7200 m la Sacramento, SUA).

 

 

 

 

 

 

1904: La Paris, s-a înfiinţat Federaţia Internaţională de Fotbal  (peste două zile, la 23 mai, a fost ales primul preşedinte al FIFA, francezul Robert Guérin).  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1918: În zilele de 20 si 21 mai regele României Ferdinand I se afla în vizită în Basarabia.

 

 

 

 

 

 

 Regele Ferdinand I (n.1865 – d.1927)

1921: S-a născut  la Moscova, Andrei Saharov, fizician rus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace și luptator pentru drepturile omului in fosta U.R.S.S.; (d. 1989).

 

Andrei Dmitrievici Saharov, (d. 14 decembrie 1989) a fost membru al Academiei de științe a URSS, de 3 ori Erou al Muncii Socialiste, Laureat al premiilor Lenin și Stalin (anulate de autorități în 1980).

 

 

 

 

 

 

1927: Aviatorul american Charles Lindbergh a aterizat cu aparatul sau de de zbor „Spirit of St. Louis”, pe aeroportul Le Bourget de lângă Paris, încheind astfel primul zbor individual peste Oceanul Atlantic.

 

 

 

 

 

 

 

 1928: A murit Hideyo Noguchi, cunoscut şi sub numele de Seisaku Noguchi, medic bacteriolog japonez, care a descoperit agentul etiologic al sifilisului în 1911; (n. 1876).

 

 

 

 

 

 1929: A murit arheologul italian Rodolfo Amadeo Lanciani; importante descoperiri la Roma, Tivoli şi Ostia; lui i se datorează harta detaliată a Romei; membru de onoare străin al Academiei Române (1920); (n. 1847).

 

 

 

 

1932: Aviatoarea Amelia Earhart a devenit prima femeie pilot care a traversat singură Atlanticul.

În anul 1932 a încercat să urmeze exemplul lui Charles Lindbergh, care a traversat singur pe 20/21 mai 1927 Oceanul Atlantic, însă din cauza timpului nefavorabil și a unor probleme tehnice a trebuit să întrerupă zborul în Irlanda de Nord, neajungând la Paris.

 

 

 

 

 

 

 

Amelia Earhart (n. 24 iulie 1897, Atchison, Kansas – dispărută pe 2 iulie 1937 în Pacific) a fost și o militantă angajată pentru susținerea drepturilor femeii.

 

 

 

 

 1940: S-a născut cântăreţul, chitaristul şi compozitorul britanic Tony Sheridan (numele la naştere: Anthony Esmond Sheridan McGinnity), cunoscut pentru colaborarea lui cu trupa „The Beatles”, în anii de început ai acesteia (m. 2013)

 

 

 

 

 

 

1964: A murit James Franck, fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1925, pentru descoperirea legilor care guvernează impactul dintre un electron şi un atom; (n. 1882).

 

 

 

 

 

 

1973: Matematicianul român Grigore Moisil, considerat parintele informaticii romanesti, a incetat din viata la vârsta de 67 de ani. S-a născut la Tulcea in 10 ianurie 1906 într-o familie de intelectuali, tatal sau fiind membru al Academiei Romane.

A studiat in localitatea natala, iar in 1924 a fost admis atat la Politehnica, cat si la Facultatea de Matematica – unde i-a avut ca profesori pe Dimitrie Pompeiu si Gheorghe Titeica.

A abandonat cursurile de inginerie, iar din 1929 s-a dedicat exclusiv matematicii. Un an mai taraziu a inceput sa invete la celebra universitate Sorbona, din Paris, remarcandu-se pentru cunostintele sale. Dupa sustinerea examenului de docenta s-a stabilit la Iași, unde a primit un post de conferentiar la catedra de matematica a universității.

Este autorul a numeroase studii de specialitate, cercetarile sale în domeniul logicii punand bazele scolii de matematica din Romania.

A devenit membru al Academiei Române, dar și al celei din Bologna.

 

 

 

 

 

Grigore Moisil :“Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.”

 

 

 

A introdus algebrele  trivalente şi polivalente, care astazi sunt cunoscut „algebre Lukasiewicz-Moisil”, a elaborat metode noi de analiza si sinteza a automatelor finite si a avut contributii valoroase in domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate.

 

 

 

 

 

1982: Trupele britanice au atacat Insulele Malvine (Falkland), declanșând  acţiunea de recucerire a arhipelagului ocupat la 2 aprilie de trupele argentiniene.

 

 

 

 

 

 

Începea  „Războiul Malvinelor”, fapt ce a dus la ruperea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări. Războiul s-a încheiat la 15 iunie acelaşi an cu victoria Marii Britanii

 

 

 

 

 

 

1991: A fost asasinat omul politic indian Rajiv Gandhi .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost  prim-ministru al Indiei în perioada 1984-1989 şi preşedinte al partidului aflat la putere, Congresul Naţional Indian; accede la conducerea ţării la 31.X.1984, după uciderea mamei sale, fostul premier Indira Gandhi; (n. 1944).

 

 

 

 

 

 

 

 

1991: A murit împuşcat de un necunoscut în incinta Universității din Chicago, Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor și scriitor român; (n. 1950).

 În 1972 a reuşit să plece la cursurile de vară de la Perugia/Italia, unde a solicitat azil politic.

S-a stabilit apoi în Olanda şi ulterior  în SUA (la începutul anilor ’80), fiind  elevul preferat al lui Mircea Eliade şi urmaş al acestuia la Catedra de istorie a religiilor de la Universitatea din Chicago.

 

 

 

 

 

 

 

S-a stins din viață la numai 41 de ani.

 

 

 

 

 

 

 2000: A murit scriitoarea britanică Barbara Cartland.  

  

 

 

 

 

 

 

 

 

În cei 75 de ani de carieră a scris 723 de romane, iar în apogeul carierei a semnat în medie 23 de romane pe an, motiv pentru care figurează în „Cartea recordurilor” ca scriitoarea cea mai prolifică din lume (n. 1901)

2004: Comitetul ONU împotriva torturii a cerut explicaţii Statelor Unite ale Americii şi Marii Britanii în legatură cu tratamentele inumane aplicate deţinuţilor irakieni.

 

 

 

 

 

 

2005 : Luminiţa Anghel şi trupa Sistem, reprezentanți ai României, s-au  clasat pe locul trei la cea de-a 50-a  ediţie Eurovision de la Kiev, in  Ucraina, după Grecia și Malta.

 

 

 

 

 

 

2006: Populaţia Muntenegrului a votat la referendum cu o majoritate de 55% separarea din uniunea statală cu Serbia.

 

 

 

 

 

 

 2013: A murit  compozitorul şi producătorul britanic Trevor Bolder, basistul formaţiei rock „Uriah Heep”; (n. 1950).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2018: A decedat scriitorul, eseistul, matematicianul, diplomatul și profesorul român Mircea Maliţa, autorul unor importante studii de prognoză socială, de istoria civilizaţiilor şi a diplomaţiei.

 

 

 

 

 

 

A fost preşedintele fondator al Fundaţiei Universitare a Mării Negre, patronul spiritual al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române „Ion I. C. Brătianu”, membru fondator al Centrului European de Cultură din Bucureşti și membru titular al Academiei Române din 1991; (n. 1927).

 

 

 

 

 

 

 

 21 mai este Ziua orașului Constanța.

 

 

 

 

Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului), s-a intemeiat o colonie greacă numită Tomis.

Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. și redenumită mai tarziu Constantiana, după sora împăratului Constantin cel Mare.

În cursul secolului XIII, Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) era dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ulterior, Constanța a suferit un declin sub stăpânirea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi.

Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a portului, în 1865.

După Războiul de Independență (1877-1878), când Dobrogea a intrat in componenta  Regatului României, Constanța, principal port al statului, s- a dezvoltat continuu, deținând acest rol până astăzi.

Din anul  2001, data de 21 mai a fost declarată ziua acestui oraș

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Sfinții Împărați Constantin și Elena

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica Ortodoxa îi praznuieste pe 21 mai pe  Sfintii împarati Constantin si pe mama sa Elena.

Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu.

Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).

Noaptea, in timpul somnului  i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu.

Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: „instinctu divinitatis” = „prin inspiratie divina”, ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.

Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat. Insa, el va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).

Dupa edictul din 313, imparatul scuteste Biserica de impozite, ii acorda dreptul de a primi donatii si le da episcopilor dreptul sa judece pe cei ce nu doreau sa fie judecati dupa legile statului.

Va inlatura din legile penale pedepsele contrare spiritului crestinismului, precum: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).

Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El.

La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinta ( Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.

Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) in Nicomidia si a fost inmormantat in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el.

 

Impărăteasa Elena

 

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasa Elena.

Aceasta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau.  A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos.

Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort.

Acesta a inviat in momentul in care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea si a inaltat-o in fata multimii.

Ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci in calendarul crestin.

Imparateasa Elena a zidit , Biserica Sfantului Mormant , Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.

Semnificatia numelor  Constantin si Elena 

Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena – Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin grecescul  „helane” („torta”, „faclie”, dar si „foc sacru”, la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de alții prin gr. hele („lumina arzatoare a soarelui”).

La multi ani tuturor celor care poarta aceste nume !

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox;

3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

4.e.maramures.ro;

5.Wikipedia org.

6.Rador.ro.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Istoria iși bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.

 

 

 

 

 

– Nicolae Iorga –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nicolae Iorga (n.17 ianuarie 1871 – d.27 noiembrie 1940).

 

 

 

A  fost un mare istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român, fiind  cunoscut în intreaga lume ca un  inegalabil medievist,  bizantinolog  de marca, filosof al istoriei, slavist si istoric al artelor.

Potrivit spuselor criticului George Calinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”, fiind considerat pe buna dreptate,  un adevarat patriarh al culturii române.

 

In ziua de 27 noiembrie 1940, a fost ridicat de un grup de legionari, (cel mai cunoscut dintre aceștia și conducătorul grupului format din Ion Tucan (secretar general al Institutului Național al Cooperației), Ștefan Cojocaru (consilier la INC), Traian Baicu (director la INC), Ștefan Iacobete (șofer INC) și Tudor Dacu (informator al Poliției Legionare), fiind inginerul agronom Traian Boeru), și ucis lângă Strejnic, jud.Prahova.

Acest act  barbar de răzbunare, pus  în legătură cu descoperirea și reîngroparea rămășițelor comandatului Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu, ucis la ordinul regelui Carol al II-lea, a fost făcut de acesti legionari din propria inițiativă, fara stirea conducerii  Miscarii Legionare, a generat mari tensiuni între  ei  și generalul Antonescu, Conducatorul Statului la acea data.

Se mai vehiculeaza  in randurile unor istorici si informatia ca acel Boeru, seful comandoului asasin, ar fi fost de fapt un agent al NKVD-ului sovietic, infiltrat in randurile Miscarii Legionare, cu  misiunea demonizarii si decredibilizarii acesteia…