O victorie pentru toți cei care simt românește pretutindeni în lume

Restabilirea drepturilor Limbii Române în R.Moldova

Limba Română este una singură, la fel cum pământul românesc este unul singur și de-a pururea al nostru, de la Marea Neagră și până la Nistrul cel șerpuitor, pe vechea graniță a României Mari, scrie istoricul și deputatul român   Daniel Gheorghe în publicația online https://podul.ro.

Limba Română nu are nevoie de porecle, nu are nevoie de dubluri ori de falsuri grosolane inventate de cotropitorii ruși care au dorit să ne șteargă conștiința națională.

Limba Română este un dat, Limba Română este o stare de fapt și este sufletul unui popor mult prea încercat și dezbinat de istorie. 

Restabilirea deplină a demnității Limbii Române la Chișinău este un act de revenire în fire a românității întregi și de dreaptă înlăturare a ultimelor rămășițe ale ideologiei totalitare prin care Rusia sovietică a dorit să distrugă românitatea Basarabiei noastre.

Votul dat astăzi la Chișinău ne face mândri pe toți, români de pe ambele maluri ale Prutului! Restabilirea în drepturi a Limbii Române este o victorie pentru toți cei care simțim românește pretutindeni în lume!

Voi încheia cu versurile unui erou al Războiului pentru Reîntregirea Neamului, poetul basarabean Alexei Mateevici:

”Limba noastră-i o comoară/

În adâncuri înfundată/

Un şirag de piatră rară/

Pe moşie revărsată”.

Rusia acuză NATO și întregul Occident de declanșarea războiului din Ucraina și spune că acesta a pornit în 2008 la București

Alexander Grușko (foto), adjunctul Ministrului rus de Externe de la Moscova, a acuzat Occidentul de declanșarea războiului din Ucraina și spune că acesta a pornit în 2008 la București.

Într-un interviu acordat agenției de presă Tass, adjunctul lui Serghei Lavrov a dat vina pe summit-ul NATO de la București din 2008 pentru războiul declanșat de Rusia în Ucraina. 

Grușko e de părere că NATO a fost deja „învinsă în Ucraina”.

„Această înfrângere are legătură cu prăbușirea proiectului prin care se urmărea transformarea Ucrainei într-un stat anti-rus.

După 2007, când NATO a decis la București (n.r. – summit-ul NATO de la București din 2008) că Georgia și Ucraina pot deveni membre ale Alianței, noi am anunțat că această decizie e o bombă cu ceas pentru securitatea europeană iar dacă nu se va reveni asupra ei ea va exploda”, a precizat adjunctul ministerului rus de Externe, citat de publicația  DefenseRomania, care a observat că ceea ce Grușko nu spune, este că Federația Rusă a călcat în picioare dreptul internațional și suveranitatea și independența Ucrainei, fiecare stat având dreptul să-și aleagă singur deciziile politicii externe.

Foto: Fostul președinte român Băsescu și veșnicul președinte al Rusiei, Vladimir Putin

Mai mult, Moscova omite cu bună știință să spună că anexarea Crimeei în 2014, ruperea unei părți din Donbas și susținerea activă financiară și militară a separatiștilor pro-ruși, iar mai apoi invadarea la scară largă a Ucrainei în 2022 și anexarea regiunilor Lugansk, Donețk, Herson și Zaporojie sunt ilegale.

Ocupantul rus continuă să calce în picioare nu doar integritatea teritorială a Ucrianei, dar și suveranitatea politică a țării vecine, acuzând NATO de aventura militară fără precedent după al Doilea Război Mondial, în care Vladimir Putin a angrenat Armata rusă invadatoare.

Federația Rusă a încălcat cel puțin două tratate: 

– Tratatul de prietenie, colaborare și parteneriat între Ucraina și Federația Rusă din 1997, prin care Rusia recunoștea granițele și frontierele Ucrainei, inclusiv Peninsula Crimeea ca partea a Ucrainei.

– Memorandumul de la Budapesta, semnat în 1994 de președinții Rusiei, Ucrainei, Marii Britanii și Statelor Unite, este un document care prevede garanții de securitate pentru Ucraina în urma renunțării la arsenalul său nuclear și aderării la Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare.

În ceea ce privește așa-zisa „înfrângere” a NATO în Ucraina, ea are două dimensiuni.

-Cea militară, Rusia încercând să inducă în mod fals ideea că NATO e partea a războiului, iar Armata rusă luptă de fapt cu forțele Alianței nu cu cele ucrainene. Situația actuală de pe front nu arată deloc ca o „victorie” a Rusiei.

După 8 luni de război, cu pierderi uriașe de tehnică militară și resursă umană, Vladimir Putin a fost nevoit să apeleze la mobilizarea parțială în tentativa de a consolida referendumurile fictive organizate în mare grabă în contextul contraofensivei ucrainene. Supraapreciată, Armata rusă s-a văzut angrenată într-un război de uzură pe termen lung, după ce calculele unei victorii rapide în trei zile prin destructurarea conducerii politice a Ucrainei s-au dovedit greșite. Epuizată și nepregătită, mitul Armatei Roșii s-a prăbușit în Ucraina. 

–Dimensiunea așa-zisei „înfrângeri” politico-sociale despre care Rusia vorbește e falsă și ea. Invadarea Ucrainei s-a bazat pe calcule greșite nu doar militar.

Kremlinul a organizat „operațiunea militară specială” cu convingerea că Armata rusă va fi privită ca „eliberatoare” de majoritatea populației ucrainene, mai ales în sud-estul Ucrainei.

Azi, la aproape 8 luni de la invadarea Ucrainei, avem o certitudine:

Dacă înainte de 24 februarie 2022 populația Ucrainei era împărțită în ceea ce privește decizia de a urma sau nu drumul pro-european, invazia rusă a trecut integrarea europeană pe plan secund și a creat o susținere covârșitoare la nivelul populației pentru rezistența Ucrainei, independența sa și integritatea sa teritorială în fața agresiunii ruse.

Efectul social și politic a fost exact invers de ceea ce Rusia spera să obțină încă din primele zile ale invaziei.

21 iunie: În Serbia au avut loc alegeri parlamentare și locale al căror rezultat i-a dezamăgit pe românii din Timoc, în timp ce minoritarii unguri din această țară au obținut un succes calificat drept ”istoric”

SERBIA: „Unio Duo Nationum” împotriva românilor. Regizor si scenarist: Vladimir Putin

 

  Duminică 21 iunie au avut loc, în Serbia, alegeri parlamentare și locale. Partidul lui Aleksandar Vucic a câştigat cu un scor impresionant, obţinând peste două treimi din voturi, deşi partidele din opoziţie, care au boicotat scrutinul electoral, au anunţat că peste jumătate din electorat nu a venit la urne.

Interesant e că Budapesta a reușit să bage 10 deputați maghiari din Voivodina în parlamentul de la Belgrad și 12 la nivel provincial.

Bucureștiul nici măcar un telefon nu a dat partidului românesc care a candidat în Timoc. Iar în media românească  aproape nimeni nu a catadicsit să menționeze sau să analizeze evenimentul, care nu s-a ridicat la „standardele” impuse de cazul Gheorghe Dincă sau de legea privind fumatul, prioritară în dezbaterile parlamentare.

Printre puținele canale de știri care au acordat alegerilor din Serbia (și situației comunității românești din această țară, în contextul acestor alegeri) se numără Romanian Global News, portal dedicat românilor din afara granițelor.

Observațiile corespondentului RGB din Serbia de Est merită, la rândul lor, o scurtă analiză.

Așadar, duminică, în Serbia, s-au desfășurat alegerile parlamentare și locale. La aceste alegeri 6,5 de milioane de cetațeni sârbi cu dreptul la vot au fost convocați la urne pentru a-și alege noul parlament.
Alegerile au fost câștigate de Partidul Progresist al președintelui Aleksander Vucici, cu 61,59%, care va avea 191 de deputați din cei 250, urmat de Partidul Socialist cu 10,32%, respectiv 32 de mandate, și Alianța Patriotică Sârbă, 3,68% – 11 mandate.

La aceste alegeri, românii / vlahii din Serbia au avut un singur partid care a candidat la alegerile parlamentare și locale: Partidul Neamului Românesc (PNR) – președinte dr. Predrag Balașevici, care a făcut parte din Coaliția pentru Pace, alături de Partidul Liberal Democrat, Partidul Muntenegrenilor și Partidul Bosniac Civic.

Coaliția pentru Pace nu a trecut pragul electoral de 3%, iar rezultatul alegerilor i-a dezamăgit pe românii din Timoc.

Nu  numai rezultatul, ci și desfășurarea propriu-zisă.

Iată câteva aspecte.

Partidul Neamului Românesc nu a fost invitat la nicio dezbatere, la niciun post de radio sau televiziune din estul Serbiei. Cât privește publicitatea la posturile locale, PNR nu a avut resurse financiare să o onoreze.

PNR a fost discriminat inclusiv în ziua alegerilor. Un post tv local din orașul Bor i-a filmat și fotografiat pe toți candidații la parlament de pe mai multe liste electorale, cu excepția președintelui PNR, dr. Predrag Balașevici (aflat pe locul doi la nivel național pe lista Coaliției pentru pace), care a fost refuzat.

La insistența ziaristului de a-l filma, președintele secției nr. 22 de la școala Bora Stankovic, l-a dat afară din secția de votare și nu i-a dat voie să mai filmeze nici măcar în incinta școlii unde se afla secția de votare.

Reprezentanții PNR reclamă faptul că la secțiile de votare au fost aduși turiști electorali cu microbuzele, cetățeni de etnie rromă din sudul Serbiei, care au votat în orașul Bor și în câteva sate românești.

Românii din aceste sate, precum Metovnița, au fost uimiți când i-au văzut în secția de votare, aceia nefiind din localitate.

Liderii Partidului Neamului Românesc reclamă și faptul că directorii instituțiilor și ai serviciilor publice locale au făcut presiuni, cu amenițarea pierderii locului de muncă, pentru cei care nu votau Partidul Progresist al președintelui Vucici.

La Bor, s-au făcut presiuni pe muncitorii care lucrează la mina și topitoria Combinatului de cupru Zi Gin, deținut în prezent de o firmă din China.

Dar cel mai condamnabil aspect este totala lipsă de susținere și interes din partea Bucureștiului pentru drepturile politice ale celor aproximativ 350.000 de români din Serbia (300.000 în Valea Timocului și 50.000 în Voivodina).

În perioada campaniei electorale și a alegerilor, scrie Romanian Global News, nici Ambasadorul României la Belgrad, nici Consulul general al României la Zaicear și niciun alt reprezentant oficial nu s-a interesat de problemele reprezentanților minorității istorice românești, apreciind ca totală lipsa de interes a clasei politice, mass-media și instituților Statului român față de românii din Serbia.

În schimb, comunitatea maghiară, care numără 250.000 de etnici, s-a bucurat de o susținere oficială și concretă din partea Ungariei pentru Uniunea Maghiarilor din Voivodina (UDMR-ul din Serbia!), iar acest partid etnic a obținut nu mai puțin de 10 mandate de parlamentar la Belgrad, plus alte 12 la nivelul provinciei Voivodina.

„Uniunea Maghiară din Voivodina (VMSZ) a obţinut un succes istoric la alegerile organizate în acest sfârşit de săptămână în Serbia – a titrat, luni, ziarul Hirado.hu, citându-l pe Árpád János Potápi, secretarul de stat responsabil pentru politici naţionale al Cancelariei Prim-ministrului Ungariei, care a evaluat la Budapesta rezultatul scrutinului […]. Uniunea Maghiară din Voivodina (VMSZ) a obţinut aproximativ 70.000 de voturi şi se aşteaptă ca în Parlamentul de la Belgrad formaţiunea să aibă nouă deputaţi faţă de patru mandate câte au avut până în prezent.

Potrivit datelor recensământului din 2011, aproximativ 250.000 de maghiari trăiesc în Voivodina. Secretarul de stat a felicitat Uniunea Maghiară din Voivodina pentru rezultatul obţinut, în cadrul consfătuirii Institutului de Cercetare pentru Politici Naţionale. Este un succes istoric, partidul din Voivodina nu a obţinut niciodată un rezultat atât de bun, a afirmat Árpád János Potápi.

El a subliniat că anul acesta este un an electoral în Bazinul Carpatic […]. Zoltán Kántor, directorul Institutului de Cercetare pentru Politici Naţionale, a declarat că fiecare scrutin este şi un sondaj despre starea şi situaţia unei comunităţi. Acesta stabileşte şi ce colaborări ulterioare pot fi stabilite la nivel regional, local şi naţional. Directorul a numit modelul din Serbia ca fiind de succes, a evidenţiat, de asemenea, activitatea VMSZ, activitatea Consiliului Naţional Maghiar şi sprijinul politicilor naţionale”.

Din partea autorităților române, doar tăcere. „Noi, românii din Timoc, putem doar visa la aceste rezultate, fără un sprijin identic cu cel pe care îl au maghiarii din Voivodina din partea Budapestei. Ori poate Bucureștiul vrea de fapt să nu mai existăm”, a declarat cu amărăciune președintele PNR, dr. Predrag Balașevic.

Romanian Global News precizează că Ungaria a investit masiv în comunitatea maghiară de circa 250.000 de persoane din Voievodina de-a lungul vremii.

A costruit școli, a dotat comunitatea cu radiouri și Televiziuni în limba maghiară, a cumpărat clădiri pe care le-a oferit comunității, a dotat partidele maghiare din Voievodina cu tote mijloacele logistice necesare pentru a putea face campanie, a dat granturi de sute de milioane de euro întreprinzătorilor maghiari din Voievodina etc.

Așadar rezultatele în alegeri au fost pregătite de-a lungul vremii întărind conștiința și identitatea maghiară prin ajutoare masive.

România, pentru cei circa 300.000 de români/vlahi din Timoc nu a făcut aproape nimic!

Avem așadar explicația geopolitică a tot ce se întâmplă acum în Serbia. România, ca stat, este înconjurat de lanțul panslavismului, pe care Vladimir Putin l-a închis folosindu-se de Ungaria.

Or, o voce legitimă în Serbia, care să denunțe această „închisoare” a poporului român (care, în această situație, este chiar statul român) n-ar fi fost deloc de dorit.

Așa că, pentru orice eventualitate, gura românilor din Serbia a fost închisă definitiv prin jocul electoral și coaliția la nivel de partide între sârbi și unguri, coaliție care s-ar putea numi „UNIO DUO NATIONUM”.

 

 

 

 

 

Foto: Ludovic Orban, premierul Ungariei și preşedintele sârb Aleksandar Vucic

 

 

Mai există un aspect care merită atenție: după câștigarea la scor a alegerilor de către partidul său, preşedintele sârb Aleksandar Vucic a declarat că va respinge integrarea ţării sale în UE dacă Belgradul nu va avea parte de unele privilegii în schimbul recunoaşterii Republicii Kosovo şi renunţării la încercările de a sta în calea integrării acesteia în ONU.

După o întâlnire cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov, Vucic a anunţat că niciun acord privind viitoarea relaţie a Serbiei cu fosta sa provincie nu va fi posibil fără aprobarea Moscovei.

Sintetizând, constatăm următoarele:

1. Tăcerea absolută din partea statului roman față de românii din Serbia, în special față de cei din Valea Timocului. De fapt, față de toți românii de pretutindeni, puținele implicări fiind pur formale sau cu caracter politic.

2. Coaliția Partidul Progresist al lui Vucic cu Uniunea Maghiarilor din Voivodina împotriva celei mai mari „minorități” din Serbia: românii/vlahii, care sunt aici de când e istoria. Coaliție la care statul român este cel puțin un simplu spectator pasiv, ca să nu spunem complice. Termenul exact este însă NESIMȚIRE, indiferent de cauzele sau motivele din spatele ei. Am numit déjà această coaliție: UNIO DUO NATIONUM.

3. Jocul politic diabolic al lui Vladimir Putin: și-l apropie pe Viktor Orban pe care îl finanțează copios, dar îl îndeamnă să se alieze cu Vucic, realizând astfel joncțiunea cu lumea slavă din sudul Dunării.

4. România este astfel complet izolată, devenind monedă de schimb pentru alte jocuri politice, eventual între SUA, Uniunea Europeană și Rusia.

5. Prin protectoratul Moscovei, Serbia se simte „îndreptățită” să pună condiții Uniunii Europene, anume că va respinge integrarea ţării sale în UE dacă Belgradul nu va beneficia de unele privilegii în schimbul recunoaşterii Republicii Kosovo.

Cât privește situația comunității istorice românești din estul Serbiei, remarcă Romanian Global News, unde nu există școli cu predare în limba română, nu există mass-media în limba română, slujba bisericească în limba română este doar în câteva biserici, conduse de inimosul preot patriot Boian Aleksandrovici, dar și acelea fără resurse materiale și hărțuite permanent, presiunile continue din partea autorităților sârbe la care sunt supuși etnicii români din Serbia, nu trebuie să ne mire rezultatul obținut.

Istoria va judeca dacă este vorba de ticăloșie și dezinteres sau de trădare a intereselor naționale românești.

Surse: rgnpress.ro, zf.ro, romania.europalibera.org, rtv.rs, rfi.ro, http://www.certitudinea.ro