CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Declarația de unire a Basarabiei cu România din 27 martie 1918 si Înștiințarea Ocârmuirii Basarabene pentru popor din 19 aprilie 1918

Declarația de unire a Basarabiei cu România din 27 martie 1918

  După votarea Rezoluției  Blocului moldovenesc, care a fost citită în ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării din Chișinău, aceasta a devenit declarația de unire a Basarabiei cu România.

 

 

 

 

Rezoluția Blocului Moldovenesc referitoare la unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară:

Republica democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granița cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mamă-sa România. Această unire se face pe următoarele baze:

  1. Sfatul Țării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare după nevoile și cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaște de guvernul român.

  2. Basarabia își păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Țării (dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct și secret, cu un organ împlinitor și administrație proprie.

  3. Competența Sfatului Țării este:

    a). votarea bugetelor locale;

    b). controlul tuturor organelor zemstvelor și orașelor;

    c). numirea tuturor funcționarilor administrației locale prin organul său împlinitor, iar funcționarii înalți sunt întăriți de guvern

  4. Recrutarea armatei se va face în principiu pe baza teritoriale.

  5. Legile în vigoare și organizația locală (zemstve și orașe) rămân în putere și vor putea fi schimbate de parlamentul român, numai după ce vor lua parte la lucrările lui și reprezentanții Basarabiei

  6. Respectarea drepturilor minorităților din Basarabia.

  7. Doi reprezentanți ai Basarabiei vor intra în consiliul de miniștri români, acum desemnați de actualul Sfat al Tării, iar pe viitor luați din sânul reprezentanților Basarabiei din parlamentul român.

  8. Basarabia va trimite în parlamentul român un număr de reprezentanți proporțional cu populația, aleși pe baza votului universal, egal, direct și secret.

  9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraș, zemstve și parlament se vor face pe baza votului universal, egal, direct și secret.

  10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin constituție.

  11. Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă sunt amnistiate.

Basarabia unindu-se ca fiică cu mamă-sa România, parlamentul român va hotărî convocarea neîntârziată a constituantei, în care vor intra proporțional cu populația și reprezentanții Basarabiei, aleși prin vot universal, egal, direct și secret, spre a hotărî împreună cu toții înscrierea în constituție a principiilor și garanțiilor de mai sus.

Trăiască unirea Basarabiei cu România deapurarea și totdeauna!

Președintele Sfatului Țării I. Inculeț
Secretarul Sfatului Tării I. Buzdugan

 

Declarația Sfatului Țării din 27 noiembrie 1918, de renunțare la condițiile formulate în actul Unirii din 27 martie 1918, emisă în 27 noiembrie 1918/10 decembrie 1918.

 

 

„În urma unirii cu România mama a Bucovinei, Ardealului, Banatului și ținuturile ungurești, locuite de români, în hotarele Dunării și Tisei, Sfatul Țării declară că Basarabia renunță la condițiunile de unire, stipulate în actul de la 27 martie, fiind încredințată că în România tuturor românilor regimul curat democratic este asigurat pe viitor.

Sfatul Țării în preziua Constituantei române, care se va alege după votul universal, și rezolvând chestia agrară după nevoile și cererile poporului, anulează celelalte condițiuni din Actul Unirii din 27 martie și declară Unirea necondiționată a Basarabiei cu România mamă.”

Istoria unui pământ românesc: Basarabia până la 1918

Înștiințarea ocârmuirii Basarabene pentru popor din 19 aprilie 1918.

„În ziua de 27 martie Sfatul Țării a hotărât ca țara noastră, care a fost din vechime a Moldovei, să fie din nou alipită de țara mamă, România.

E o zi mare și sfântă pentru neamul nostru, o zi care va fi în veci sărbătorită.

Pentru ca fiecare locuitor al Basarabiei să-și dea bine seama de hotărârea Sfatului Țării, Sfatul Directorilor Basarabeni, care este ocârmuirea legiuită a provinciei noastre, aduce la cunoștința obștească următoarele:

  1. Prin alipirea din nou a Basarabiei la Țara Românească noi cu toții alcătuim o singură țară. Dar drepturile locuitorilor Basarabiei nu sunt întru nimic micșorate așa că toate slobozeniile dobândite prin revoluție sunt neatinse.

  2. Cel mai mare drept pe care ș-îl statornicește Basarabia este că ea se va ocârmui singură prin aleșii săi. Așezământul de ocârmuire a Basarabiei va fi Sfatul Țării (dietă) care va purta gospodăria țării și va supraveghea din scurt lucrarea zemstvelor și orașelor. Așezământul împlinitor al Sfatului Țării va fi Sfatul Directorilor Basarabiei, care va avea toată răspunderea pentru mersul treburilor în țară.

  3. Sfatul Țării pe viitor se va alege de către tot poporul prin glăsuire obștească, de-a dreptul, secretă și deopotrivă așa că va înfățișa în chipul cel mai drept dorințele și interesele țării. Dar fiindcă o astfel de înțelegere în Sfatul Țării acum nu e cu putință de înfăptuit, iar treaba pământului cere a fi dezlegată desăvârșit cât mai de grabă, s-a hotărât ca Sfatul Țării în alcătuirea lui de astăzi va urma să lucreze până când va orândui treaba pământul și va pune toate treburile țării la cale așa după cum cer interesele locuitorilor.

  4. Stăpânirea României, din care facem parte și-a luat sarcina să ne ajute în treburile noastre ca să ne orânduim țara cât mai bine. Și pentru acesta Sfatul Țării al nostru va avea doi miniștri în Sfatul Miniștrilor României întregi, care ne vor apăra interesele și nevoile noastre pretutindeni, unde va fi cu cale.

  5. Prin Unirea Basarabiei cu România locuitorii țării noastre au ajuns cetățeni ai întregii Românii și de azi înainte viața românească avem s-o clădim cu toți împreună sfătuindu-ne și îndemnându-ne unii pe alții, puterea noastră va crește și relele de care suferim se vor mistui și nu ne vor mai slăbi.

  6. Unirea Basarabiei cu România e un bine pentru toți locuitorii Basarabiei nu numai pentru moldoveni, care sunt de neam român, dar și pentru neamurile străine, care trăiesc printre noi, și care nu pierd nimic din drepturile lor.

Sfatul Director aduce toate acestea la cunoștința obștească și poate încredința că-și va face datoria ca toate tulburările și obidele, de care cu toții am suferit, să nu se mai întâmple.

Putem fi liniștiți de viitorul nostru; păstrăm drepturile dobândite prin revoluție, avem chip să dezlegăm treaba pământului potrivit cu nevoile norodului muncitor.

Rămâne ca fiecare să-și facă datoria față de țară și de neam și în liniște să se pună la muncă.

Plugarilor! Unirea vă dă tot pământul de care aveți nevoie și toată dreptatea.

Preoți, învățători și slujbași! Sunteți fruntea Țării și aveți toată răspunderea pentru povățuirea norodului. Să luminați toate mințile și sufletele și răspândiți peste tot buna vestire a Unirii.

Noroade înfrățite ale Basarabiei! Unirea Basarabiei cu România a fost poruncă a istoriei și o îndreptare a nelegiuirii ce a apăsat această țară peste un veac. Am suferit împreună ca frați sub stăpânirea veche; acum tot împreună ne vom bucura de toate drepturile obștești, de viata pașnică orânduită și luminată.

Unirea va fi o temelie puternică pentru cultura națională în țara noastră. Această cultură va duce țara la înflorire și ne va așeza printre popoarele luminate.

Un viitor strălucit așteaptă țara noastră întreagă.

Dumnezeu ne binecuvântează spre liniște, muncă, orânduială, drepturi cetățenești și bunăstare obștească.

Trăiască Unirea, trăiască România și noroadele care locuiesc pe pământul ei!

Trăiască Regele nostru Obștesc Ferdinand”

Sfatul Directorilor Basarabiei:

P. Cazacu – președintele Sfatului și director de finanțe
G. Grosu – directorul justiției
Ș. Ciobanu – directorul învățământului
N. Codreanu – directorul lucrărilor obștești
V. Chiorescul – directorul comerțului și industriei
E. Cateli – directorul agriculturii
I. Costin – directorul treburilor din lăuntru
I. Gherman – controlorul general

 

 

Sursa:

http://centenarulromaniei.ro/declaratia-oficiala-a-sfatului-tarii-din-chisinau-de-unire-a-basarabiei-cu-romania-din-27-martie-1918/

 

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/11/25/ziua-de-25-noiembrie-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/25/o-istorie-a-zilei-de-25-noiembrie-video/

Reclame

25/11/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

4 noiembrie 1919: Pentru prima oară cetăţenii din toate provinciile româneşti au ales un singur Parlament al României. VIDEO

4 noiembrie 1919 : Au loc alegeri parlamentare pentru Adunarea Deputaţilor pe baza votului universal, în care pentru prima oară cetăţenii din toate provinciile româneşti aleg un singur Parlament al României

 

La 2-4 noiembrie 1919 au loc alegeri parlamentare pentru Adunarea Deputaţilor şi în 7-9 noiembrie pentru Senat, pe baza votului universal la care, pentru prima oară, cetăţenii din toate provinciile româneşti aleg un singur Parlament al României, un parlament de tip democratic.

În iulie 1917, Constituţia României a fost modificată, introducîndu-se votul universal, egal, direct, secret şi obligatoriu pentru toţi cetăţenii (bărbaţi) de la 21 de ani în sus.

Decretul-lege din noiembrie 1918 detalia prevederile constituţionale, aducînd precizări importante. Pentru a fi ales în Adunarea Deputaţilor se cerea: a fi cetăţean român; a avea exerciţiul drepturilor civile şi politice; a avea vîrsta de 25 de ani împliniţi; a avea domiciliul real în România.

Pentru a fi ales în Senat se cerea: a fi cetăţean român; a avea exerciţiul drepturilor civile şi politice; a avea vîrsta de 40 ani împliniţi; a avea domiciliul real în România. Cetăţenii primeau certificat de alegător; cei care nu-şi exercitau „fără temei legitim” dreptul de vot erau amendaţi cu sume variind între 20 şi 50 de lei. Modificările au însemnat, printre altele, renunţarea la censul de avere.

Introducerea votului universal a avut ca rezultat creşterea spectaculoasă a numărului de alegători, mutarea centrului de greutate a vieţii electorale de la oraş la sat şi schimbarea modului de desfăşurare a luptei politice. Dacă pînă la război, în regimul votului pe colegii, existau circa 100.000 de alegători cu vot direct, după adoptarea legii electorale numărul acestora a crescut la cîteva milioane (4,6 milioane în 1937).

Evident, aceste cifre se referă la vechiul Regat care avea, în 1914, circa 7,7 milioane de locuitori şi la România Întregită, cu o populaţie de 19,5 milioane locuitori în 1937.

Pentru a evidenţia noua realitate electorală, menţionăm că în 1914, un deputat era ales de aproximativ 400 de cetăţeni; decretul-lege din 1918 stabilea ca un deputat era ales de 30.000 de cetăţeni, iar din 1920 – de 50.000 de cetăţeni, adică de 125 de ori mai mulţi, comparativ cu perioada antebelică.

 

Imagini pentru harta romaniei mari

Harta României Întregite în Perioada Interbelică, 1918-1940


Este o realitate că evoluţia partidelor politice a depins în bună măsură de influenţa lor electorală. Astfel, Partidul Conservator-Progresist şi Partidul Conservator-Democrat au dispărut din viaţa politică în 1922, cînd nu au obţinut niciun loc în parlament. Partidul Poporului a avut un rol politic major în anii în care s-a bucurat de o largă susţinere populară. După 1927, acest partid a intrat într-un con de umbră, obţinînd rezultate modeste în alegeri.

Pentru a se salva din punct de vedere politic, Octavian Goga s-a desprins în 1932 din Partidul Poporului şi a constituit o nouă organizaţie politică – Partidul Naţional-Agrar.
Campaniile electorale au avut un rol important în creşterea gradului de implicare a cetăţenilor României în viaţa publică, aceasta fiind o expresie elocventă a caracterului democratic al regimului politic din perioada interbelică. Cetăţenii au avut dese prilejuri de a participa la viaţa electorală şi la alegerile parlamentare; în intervalul 1919 – 1937 în România s-au desfăşurat zece alegeri pentru Adunarea Deputaţilor şi pentru Senat (în 1919, 1920, 1922, 1926, 1927, 1928, 1931, 1932, 1933, 1937).

Circa 80% din populaţia României trăia în sate, astfel că ţărănimea a devenit principala masă electorală, iar centrul de greutate al confruntărilor politice în timpul alegerilor s-a mutat de la oraş la ţară. S-a schimbat modul de desfăşurare a campaniei electorale: dacă pînă în 1914 un candidat îi putea vizita la domiciliu pe toţi alegătorii din circumscripţia sa, în condiţiile votului universal el trebuia să se adreseze zecilor de mii de oameni, să participe la numeroase întruniri electorale, să ţină discursuri  în medii foarte variate (la cluburi, la cîrciumi, în pieţe publice etc.), să se adreseze unui public extrem de eterogen (mari proprietari, muncitori, ţărani, intelectuali, negustori, ş.a.). Liderii politici – şefii de partide, miniştrii, etc. – făceau adevărate turnee electorale în toate provinciile istorice, pentru a convinge alegătorii că reprezintă pe toţi românii şi nu doar pe cei din anumite zone geografice.

In timpul campaniei electorale oraşele şi satele României erau împînzite cu afişe, conţinînd programele si lozincile partidelor care se prezentau în alegeri, informaţii despre candidaţii care cereau voturile cetăţenilor. Nu lipseau îndemnurile de a nu fi votaţi rivalii politici, care ar urmări obiective egoiste, ar fi fraudat statul în defavoarea cetatenilor (alegatorilor).

 

 

  Istoria md.

– Profesor Universitar Dr. Ioan Scurtu

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/11/04/ziua-de-4-noiembrie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

04/11/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

„Contribuția” sionistă şi masonică la Unirea cea Mare din 1918

Imagini pentru sionismul în sec XX  si marea unire photos

„Contribuția” sionistă la Unirea cea Mare din 1918 sau Unde dai și unde crapă ?!

 Pentru a înțelege textul care urmează, este necesar să rețineți demonstrația făcută de Benjamin Friedman potrivit căreia, intervenția Statelor Unite în Primul Război Mondial a schimbat soarta războiului, provocând înfrângerea Germaniei, care, fără această intervenție americană, ar fi câștigat războiul și ar fi decis soarta Europei, a lumii!

Intervenția SUA a fost determinată de evreii sioniști, care au reușit să manipuleze opinia publică americană, în vederea ieșirii din neutralitate și intrarea în război de partea Antantei.

Pentru acest imens serviciu adus Angliei, sioniștii au primit de la aceasta dreptul de a dispune de teritoriul Palestinei și de a instala pe acest teritoriu „căminul național” al evreilor – statul Israel.

*

Firește, nu a existat în proiectele sioniste nici urmă de intenție de a-i sprijini pe români în lupta și speranța lor seculară de a se regăsi uniţi într-o Românie întinsă de la Nistru până la Tisa.

Dimpotrivă, în dorul lor pentru a avea o patrie, mulți evrei sioniști au stat cu ochii aţintiți la frumoase și întinse teritorii românești, spre care îi atrăgea  mai ales  naivitatea și credulitatea românilor, credința lor în puterea cuvântului dat, omenia vestită a românilor! Fraieri de buni!, cum au zis  unii români, autocritici. Prea încrezători în justiția divină!… Facă-se voia Domnului! –  slogan național…

Justiția divină și-a făcut treaba în 1918! Împotriva tuturor scenariilor și proiectelor care au precedat Marele Război, acesta s-a încheiat cu un beneficiu miraculos pentru români!

Să ne aducem aminte: După ce Rusia iese din război în martie 1918, ca urmare a gravelor evenimente revoluţionare, România rămânea singură de frontul de Est, părăsită de toți aliații alături de care se angajase în război.

Nici situația acestora nu era mult mai bună, întrucât Germania dicta în Europa și se pregătea de o pace victorioasă cu Anglia și Franța.

În ciuda imenselor sacrificii făcute pe front, România s-a văzut obligată să semneze Pacea de la Buftea – Bucureşti, o pace desastruoasă în toate privințele !

Nota bene: în august 1916 situația aliaților nu fusese cine știe ce  favorabilă acestora, încât nu se poate spune – cum fac unii , că România așteptase până se lămurea de partea cui se înclina balanța victoriei.

România a așteptat până Aliații s-au decis să accepte condițiile cerute de la București, în principal mutarea hotarului de Vest al României pe Tisa, acolo unde se întindeau localitățile cu majoritate românească, adică hotarul etnic!…

Chiar și așa, dincolo de Tisa rămâneau mulți români să sufere mai departe abuzurile și strategiile de maghiarizare forţată gândite la Budapesta. Azi, românii din Ungaria mai sunt români în proporție de 10% din câţi au fost la 1918…

La câteva săptămâni după semnarea păcii de la Buftea, în mai 1918, o pace înrobitoare pentru români, pe frontul de Vest și-a făcut apariția  de peste Ocean armara americană, iar balanța confruntării mondiale  a început să se încline în cealaltă parte, consfințind în final înfrângerea Germaniei, iar în trena acesteia și a celorlalte puteri zis Centrale…

Astfel că în octombrie 1918 autoritățile române au declarat nulă înțelegerea semnată la Buftea, pe care regele Ferdinand a refuzat să o ratifice!

Foarte pe scurt spus, Basarabia a putut la 27 Martie 1918 să-și declare voința de a se uni cu Patria Mamă – România, ca urmare a unei schimbări neprevăzute: căderea țarismului și instaurarea regimului bolșevic!

Cine a fost autorul acestei schimbări epocale? Acum se știe bine: nu poporul rus a  făcut revoluția, ci bolșevicii evrei, aflaţi la vârful partidului  în majoritate, fugiți din Rusia după revoluția eșuată din 1905, sprijiniți masiv cu sume imense de bani de Germania – adică de prostia germană.

Lenin şi ai lui au revenit în Rusia cu milioane de dolari și au condus aşa zisa revoluţie de la Petrograd !

Rusia, slăbită de aceste frămîntări, nu a putut reacționa eficient la dorinţa de separare a Chișinăului de imperiul său.

Nici românii de dincoace de Prut nu au așteptat să le bage Dumnezeu în traistă și au sărit în ajutorul basarabenilor.

Gestul decisiv l-a constituit acţiunea ingenioasă și curajoasă a  românior basarabeni de peste Prut, încununată de izbândă la 27 martie 1918.

Dar să nu uităm: în lupta lor, basarabenii români au profitat de o oportunitate unică, nesperată, neluată în calcul de nimeni în 1914, ocazie care s-a ivit prin căderea țarismului, prin revoluția bolșevică!

Un rol împortant în revoluţia bolşevică l-a avut, într-o primă fază, pe lângă sionişti şi masoneria rusă, care  a revenit pe scena istoriei Imperiului Rus, începând din deceniul 8 al sec. al XIX -lea.

Prima lojă rusă, Loja Cosmos, l-a avut ca promotor pe sociologul Kovalevski, era subordonată Marelui Orient Francez şi a promovat înfiinţarea la Paris a unei şcoli ruse de studii superioare.

Printre studenţii pregătiţi de profesorii masoni s-au numărat revoluţionarii de stânga Plehanov, Mehnikov, Lenin, Miliukov, Lunacearski.

Interesant, nu-i aşa ?

În momentul izbucnirii Primului Război Mondial 1914, masonii ruşi ocupau un număr semnificativ de locuri în Duma de Stat (Parlamentul) a Rusiei, în sectorul comercial şi industrial, în avocatură, la catedrele Universităţilor din Moscova şi Sankt Petersburg.

În vara anului 1915, masonii ruşi s-au dedicat mai puţin apărării intereselor naţionale, cât formării aşa numitului Bloc Progresist, care avea avea ca obiectiv recunoscut răsturnarea monarhiei.

Prezenţa masonilor în rândurile menşevicilor, eserilor şi ai aripii de stânga al Partidului Kadeţilor, nu era deloc de neglijat.

Kerenski, Nekrasov, Tereşenko, au fost secretari ai Consiliului Suprem al masoneriei ruse. Revoluţia din februarie 1917 a dus la căderea Ţarului.

Primul Guvern Provizoriu al Rusiei după abolirea monarhiei a fost format din 9 masoni şi s-au aflat sub influenţa Marelui Orient Francez.

Guvernul s-a dovedit însă ineficient, fiind lichidat de gruparea bolşevică a lui Lenin, Troţki şi Stalin.

 

 

 

Imagini pentru sionismul în sec XX si marea unire photos

 

Foto: Lenin minte masele la Petrograd în 1918

Noul guvern bolşevic a strivit fără milă orice urmă de dizidenţă reală sau presupusă.

Cominternul, în urma deciziei Partidului Comunist (b) Sovietic, a interzis comuniştilor, în 1922, să facă parte din masonerie, lojile fiind desfiinţate.  

Cui să „mulțumim” pentru Marea Revoluție Socialistă din Octombrie? În niciun caz rușilor, ci evreilor sioniști, fanatizați de idealul democrației populare, sintagmă perfect tautologică, pleonastică, demagogică!

 Sioniștii i-au îmbrobodit cu teorile luptei de clasă, ale internaționalei proletare și cu alte lozinci, nu numai pe ruși, ci și pe mulți evrei aflați în neştiinţă faţă de deciziile Sanhedrinului universal!

Am putea spune că în situația în care Pacea de la Buftea rămânea valabilă și pierdeam orice speranță la Transilvania, România compensa această pierdere prin mutarea pe vechile hotare a graniței de Est.

Evident, evreii sioniști, când au plănuit căderea țarului și instaurarea regimului bolșevic nu s-au gândit nicio clipă la ce avea să urmeze la extremitatea occidentală, moldovenească, a Imperiului Rus, cu atât mai mult cu cât într-unul din proiectele sioniste, Basarabia ar fi urmat să facă parte din ” Israelul european”…

Unde dai și unde crapă! Nu?!…

Schimbarea regimului din Rusia a făcut posibilă și anularea înțelegerilor şi tratatelor încheiate de Rusia lui Lenin cu Turcia republicană condusă de Kemal Attaturk înainte de 1914, astfel că ruperea Basarabiei nu a fost contestată  cu prea mare convingere de nimeni!

Unde mai pui  că Lenin semnase, pe linia doctrinei americane wilsoniene  a dreptului  popoarelor de a-şi hotărâ singure soarta, decretul privind dreptul la auto-determinare al popoarelor înrobite de țarism!

Lenin semnase  acel decret, convins că nicio gubernie nu va îndrăzni să ceară auto-determinarea şi separarea de imperiul rus!

Uite însă că românii de la Chișinău  i, l-au luat în serios pe marele mincinos și au mers până la capăt pe mâna acestuia! Singurii din tot imperiul bolșevic!

O întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu toată seriozitatea: de ce din toată Rusia numai românii au cerut auto-determinarea atunci, în 1918?!

De ce conștiința națională a românilor a fost mai puternică decât la celelalte neamuri înrobite de mama Rusia?!

Revenind la evreul a toate știutor Benjamin Friedman și la dezvăluirile sale, se impune concluzia / premiza că fără intervenția Americii nu ar mai fi existat niciun 1 Decembrie 1918, nicio adunare națională la Alba Iuia! Nicio România Mare!

Revoluția bolșevică, operă a evreilor sioniști și a imprudenței Germaniei, a făcut posibilă, printr-un ricoșeu politic, ieșirea Basarabiei din strânsoarea rusească.

La celălalt capăt, hotarele României s-au mutat spre Apus şi datorită descinderii americanilor în Europa de Vest…

Aducându-i pe americani în Europa, nici vorbă să se fi gândit evreii sioniști să ne aducă acest imens serviciu, nouă românilor.

Dar intrigile lor, pentru care au plătit un preț imens pe vremea lui Hitler, s-au încununat și cu acest rezultat corect, cinstit, pe cât de neașteptat, pe tot atâta de meritat: ROMÂNIA MARE!

Nenumăratele fapte și dovezi aduse de români ofrandă dinaintea Tronului ceresc au cântărit greu în balanța divină, balanța cea fără de greș!

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/26/ziua-de-26-septembrie-in-istoria-romanilor/

 

 

Surse:

https://ioncoja.ro/contributia-sionista-la-unirea-cea-mare-din-1918-sau-unde-dai-si-unde-crapa-2/

https://adevarul.ro/ ce-rol-avut-masoneriain-marea-unire-1918

26/09/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: