21 iunie: În Serbia au avut loc alegeri parlamentare și locale al căror rezultat i-a dezamăgit pe românii din Timoc, în timp ce minoritarii unguri din această țară au obținut un succes calificat drept ”istoric”

SERBIA: „Unio Duo Nationum” împotriva românilor. Regizor si scenarist: Vladimir Putin

 

  Duminică 21 iunie au avut loc, în Serbia, alegeri parlamentare și locale. Partidul lui Aleksandar Vucic a câştigat cu un scor impresionant, obţinând peste două treimi din voturi, deşi partidele din opoziţie, care au boicotat scrutinul electoral, au anunţat că peste jumătate din electorat nu a venit la urne.

Interesant e că Budapesta a reușit să bage 10 deputați maghiari din Voivodina în parlamentul de la Belgrad și 12 la nivel provincial.

Bucureștiul nici măcar un telefon nu a dat partidului românesc care a candidat în Timoc. Iar în media românească  aproape nimeni nu a catadicsit să menționeze sau să analizeze evenimentul, care nu s-a ridicat la „standardele” impuse de cazul Gheorghe Dincă sau de legea privind fumatul, prioritară în dezbaterile parlamentare.

Printre puținele canale de știri care au acordat alegerilor din Serbia (și situației comunității românești din această țară, în contextul acestor alegeri) se numără Romanian Global News, portal dedicat românilor din afara granițelor.

Observațiile corespondentului RGB din Serbia de Est merită, la rândul lor, o scurtă analiză.

Așadar, duminică, în Serbia, s-au desfășurat alegerile parlamentare și locale. La aceste alegeri 6,5 de milioane de cetațeni sârbi cu dreptul la vot au fost convocați la urne pentru a-și alege noul parlament.
Alegerile au fost câștigate de Partidul Progresist al președintelui Aleksander Vucici, cu 61,59%, care va avea 191 de deputați din cei 250, urmat de Partidul Socialist cu 10,32%, respectiv 32 de mandate, și Alianța Patriotică Sârbă, 3,68% – 11 mandate.

La aceste alegeri, românii / vlahii din Serbia au avut un singur partid care a candidat la alegerile parlamentare și locale: Partidul Neamului Românesc (PNR) – președinte dr. Predrag Balașevici, care a făcut parte din Coaliția pentru Pace, alături de Partidul Liberal Democrat, Partidul Muntenegrenilor și Partidul Bosniac Civic.

Coaliția pentru Pace nu a trecut pragul electoral de 3%, iar rezultatul alegerilor i-a dezamăgit pe românii din Timoc.

Nu  numai rezultatul, ci și desfășurarea propriu-zisă.

Iată câteva aspecte.

Partidul Neamului Românesc nu a fost invitat la nicio dezbatere, la niciun post de radio sau televiziune din estul Serbiei. Cât privește publicitatea la posturile locale, PNR nu a avut resurse financiare să o onoreze.

PNR a fost discriminat inclusiv în ziua alegerilor. Un post tv local din orașul Bor i-a filmat și fotografiat pe toți candidații la parlament de pe mai multe liste electorale, cu excepția președintelui PNR, dr. Predrag Balașevici (aflat pe locul doi la nivel național pe lista Coaliției pentru pace), care a fost refuzat.

La insistența ziaristului de a-l filma, președintele secției nr. 22 de la școala Bora Stankovic, l-a dat afară din secția de votare și nu i-a dat voie să mai filmeze nici măcar în incinta școlii unde se afla secția de votare.

Reprezentanții PNR reclamă faptul că la secțiile de votare au fost aduși turiști electorali cu microbuzele, cetățeni de etnie rromă din sudul Serbiei, care au votat în orașul Bor și în câteva sate românești.

Românii din aceste sate, precum Metovnița, au fost uimiți când i-au văzut în secția de votare, aceia nefiind din localitate.

Liderii Partidului Neamului Românesc reclamă și faptul că directorii instituțiilor și ai serviciilor publice locale au făcut presiuni, cu amenițarea pierderii locului de muncă, pentru cei care nu votau Partidul Progresist al președintelui Vucici.

La Bor, s-au făcut presiuni pe muncitorii care lucrează la mina și topitoria Combinatului de cupru Zi Gin, deținut în prezent de o firmă din China.

Dar cel mai condamnabil aspect este totala lipsă de susținere și interes din partea Bucureștiului pentru drepturile politice ale celor aproximativ 350.000 de români din Serbia (300.000 în Valea Timocului și 50.000 în Voivodina).

În perioada campaniei electorale și a alegerilor, scrie Romanian Global News, nici Ambasadorul României la Belgrad, nici Consulul general al României la Zaicear și niciun alt reprezentant oficial nu s-a interesat de problemele reprezentanților minorității istorice românești, apreciind ca totală lipsa de interes a clasei politice, mass-media și instituților Statului român față de românii din Serbia.

În schimb, comunitatea maghiară, care numără 250.000 de etnici, s-a bucurat de o susținere oficială și concretă din partea Ungariei pentru Uniunea Maghiarilor din Voivodina (UDMR-ul din Serbia!), iar acest partid etnic a obținut nu mai puțin de 10 mandate de parlamentar la Belgrad, plus alte 12 la nivelul provinciei Voivodina.

„Uniunea Maghiară din Voivodina (VMSZ) a obţinut un succes istoric la alegerile organizate în acest sfârşit de săptămână în Serbia – a titrat, luni, ziarul Hirado.hu, citându-l pe Árpád János Potápi, secretarul de stat responsabil pentru politici naţionale al Cancelariei Prim-ministrului Ungariei, care a evaluat la Budapesta rezultatul scrutinului […]. Uniunea Maghiară din Voivodina (VMSZ) a obţinut aproximativ 70.000 de voturi şi se aşteaptă ca în Parlamentul de la Belgrad formaţiunea să aibă nouă deputaţi faţă de patru mandate câte au avut până în prezent.

Potrivit datelor recensământului din 2011, aproximativ 250.000 de maghiari trăiesc în Voivodina. Secretarul de stat a felicitat Uniunea Maghiară din Voivodina pentru rezultatul obţinut, în cadrul consfătuirii Institutului de Cercetare pentru Politici Naţionale. Este un succes istoric, partidul din Voivodina nu a obţinut niciodată un rezultat atât de bun, a afirmat Árpád János Potápi.

El a subliniat că anul acesta este un an electoral în Bazinul Carpatic […]. Zoltán Kántor, directorul Institutului de Cercetare pentru Politici Naţionale, a declarat că fiecare scrutin este şi un sondaj despre starea şi situaţia unei comunităţi. Acesta stabileşte şi ce colaborări ulterioare pot fi stabilite la nivel regional, local şi naţional. Directorul a numit modelul din Serbia ca fiind de succes, a evidenţiat, de asemenea, activitatea VMSZ, activitatea Consiliului Naţional Maghiar şi sprijinul politicilor naţionale”.

Din partea autorităților române, doar tăcere. „Noi, românii din Timoc, putem doar visa la aceste rezultate, fără un sprijin identic cu cel pe care îl au maghiarii din Voivodina din partea Budapestei. Ori poate Bucureștiul vrea de fapt să nu mai existăm”, a declarat cu amărăciune președintele PNR, dr. Predrag Balașevic.

Romanian Global News precizează că Ungaria a investit masiv în comunitatea maghiară de circa 250.000 de persoane din Voievodina de-a lungul vremii.

A costruit școli, a dotat comunitatea cu radiouri și Televiziuni în limba maghiară, a cumpărat clădiri pe care le-a oferit comunității, a dotat partidele maghiare din Voievodina cu tote mijloacele logistice necesare pentru a putea face campanie, a dat granturi de sute de milioane de euro întreprinzătorilor maghiari din Voievodina etc.

Așadar rezultatele în alegeri au fost pregătite de-a lungul vremii întărind conștiința și identitatea maghiară prin ajutoare masive.

România, pentru cei circa 300.000 de români/vlahi din Timoc nu a făcut aproape nimic!

Avem așadar explicația geopolitică a tot ce se întâmplă acum în Serbia. România, ca stat, este înconjurat de lanțul panslavismului, pe care Vladimir Putin l-a închis folosindu-se de Ungaria.

Or, o voce legitimă în Serbia, care să denunțe această „închisoare” a poporului român (care, în această situație, este chiar statul român) n-ar fi fost deloc de dorit.

Așa că, pentru orice eventualitate, gura românilor din Serbia a fost închisă definitiv prin jocul electoral și coaliția la nivel de partide între sârbi și unguri, coaliție care s-ar putea numi „UNIO DUO NATIONUM”.

 

 

 

 

 

Foto: Ludovic Orban, premierul Ungariei și preşedintele sârb Aleksandar Vucic

 

 

Mai există un aspect care merită atenție: după câștigarea la scor a alegerilor de către partidul său, preşedintele sârb Aleksandar Vucic a declarat că va respinge integrarea ţării sale în UE dacă Belgradul nu va avea parte de unele privilegii în schimbul recunoaşterii Republicii Kosovo şi renunţării la încercările de a sta în calea integrării acesteia în ONU.

După o întâlnire cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov, Vucic a anunţat că niciun acord privind viitoarea relaţie a Serbiei cu fosta sa provincie nu va fi posibil fără aprobarea Moscovei.

Sintetizând, constatăm următoarele:

1. Tăcerea absolută din partea statului roman față de românii din Serbia, în special față de cei din Valea Timocului. De fapt, față de toți românii de pretutindeni, puținele implicări fiind pur formale sau cu caracter politic.

2. Coaliția Partidul Progresist al lui Vucic cu Uniunea Maghiarilor din Voivodina împotriva celei mai mari „minorități” din Serbia: românii/vlahii, care sunt aici de când e istoria. Coaliție la care statul român este cel puțin un simplu spectator pasiv, ca să nu spunem complice. Termenul exact este însă NESIMȚIRE, indiferent de cauzele sau motivele din spatele ei. Am numit déjà această coaliție: UNIO DUO NATIONUM.

3. Jocul politic diabolic al lui Vladimir Putin: și-l apropie pe Viktor Orban pe care îl finanțează copios, dar îl îndeamnă să se alieze cu Vucic, realizând astfel joncțiunea cu lumea slavă din sudul Dunării.

4. România este astfel complet izolată, devenind monedă de schimb pentru alte jocuri politice, eventual între SUA, Uniunea Europeană și Rusia.

5. Prin protectoratul Moscovei, Serbia se simte „îndreptățită” să pună condiții Uniunii Europene, anume că va respinge integrarea ţării sale în UE dacă Belgradul nu va beneficia de unele privilegii în schimbul recunoaşterii Republicii Kosovo.

Cât privește situația comunității istorice românești din estul Serbiei, remarcă Romanian Global News, unde nu există școli cu predare în limba română, nu există mass-media în limba română, slujba bisericească în limba română este doar în câteva biserici, conduse de inimosul preot patriot Boian Aleksandrovici, dar și acelea fără resurse materiale și hărțuite permanent, presiunile continue din partea autorităților sârbe la care sunt supuși etnicii români din Serbia, nu trebuie să ne mire rezultatul obținut.

Istoria va judeca dacă este vorba de ticăloșie și dezinteres sau de trădare a intereselor naționale românești.

Surse: rgnpress.ro, zf.ro, romania.europalibera.org, rtv.rs, rfi.ro, http://www.certitudinea.ro 

Publicitate

O ISTORIE A ZILEI DE 25 IUNIE.VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

25 iunie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 524: A avut loc Bătălia de la Vézeronce, (pe atunci Veseruntia), în Isère. A fost una dintre bătăliile Războiului Burgundiei, pornit de cei patru succesori ai regelui franc Clovis I: Childebert I, Chlodomir, Clotaire I, și Theuderic I.

Regele Burgundiei Sigismund a fost învins, iar el și cei doi fii ai săi au fost executați din ordinul lui Chlodomir.

Chlodomir și Childebert conducătorii armatei francilor, și-au terminat apoi lupta  la Vézeronce, învingându-l pe Gundomar al III-lea și pe aliații săi ostrogoți, insa  Chlodomir a fost ucis în luptă.

În afară de înfrângerea decisivă a burgunzilor, care a asigurat anexarea regatului lor de către merovingieni, intre urmările importante luptei pentru Francia, s-a numarat împărțirea regatului lui Chlodomir între frații săi, și eliminarea pretendentilor la tron.

 

 

 

 

 

 

 

635: A  decedat împăratul  Gāozǔ,  fondatorul dinastiei Tang din China și primul împărat al acestei dinastii din 618 până în 626.

Împăratul Gaozu  (n.7 aprilie 566), născut Li Yuan , cu numele de Shude a fost în vremea dinastiei Sui guvernatorul unei regiuni care se afla pe teritoriul de azi al provinciei chineze Shanxi și a avut sediul în Taiyuan .

 Până în anul 628, dinastia Tang a reușit să unească toată China.

 

 

 

 

841: În bătălia de la Fontenay-en–Puisaye, forțele conduse de Charles cel Pleșuv și Louis înfrâng armatele Lothar I al Italiei și ale lui Pepin al II-lea de Aquitania.

Războiul Civil carolingian a avut drept cauza moșteniriea lui Charlemagne. si s-a purtat intre nepoții lui, cei trei fii supraviețuitori ai Ludovic cel Pios.

Ostilitățile au continuat până  în 843, fiind incheiate în urma Tratatului de la Verdun.

 

 

 

 

 1134: A murit Niels, rege al Danemarcei;  (n. 1065).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Niels l-a succedat pe fratele său Eric I al Danemarcei și se crede că a fost fiul cel mai tânăr al regelui Svend al II-lea al Danemarcei.

A domnit din 1104 până în 1134.

Regele Niels a sprijinit în mod activ canonizarea lui Knut al IV-lea al Danemarcei și l-a susținut pe fiul său, Magnus I al Suediei, să-l ucidă pe potențialul succesor, Knud Lavard.

 

 

 

 

1441: Prima menţiune a Adunării Ţării în Moldova; în Ţara Românească va fi menţionată pentru prima dată în 1522

Convocarea acesteia a fost legată de decizia lui Alexandru cel Bun de a acorda fostei sale soţii, lituanianca Rimgailla, târgul Siret şi alte bunuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adunările Ţării (din sec. XVII se mai utiliza şi termenul „Sfatul de Obşte”) erau formate dinboieri, clerul înalt şi curteni şi se întruneau atunci când se luau decizii importante pentru ţară (alegerea domnilor şi abdicarea acestora, declaraţii de război şi încheierea păcii, trimitirea de solii importante, judecarea unor cauze de mare importanţă, stabilirea obligaţiilor populaţiei faţă de stat etc.).

Adunarea Ţării, convocată de domn, reprezenta un organ consultativ, eventual de confirmare a unor hotărâri domneşti, şi era condusă de Sfatul Domnesc.

 

 

 

 

 

 

 

1533: A decedat  Maria Tudor, a treia soție a regelui Ludovic al XII-lea al Frantei; (n.18 martie 1496).

  A fost sora mai mică a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. După moartea sotului ei, regele Ludovic al XII-lea al Frantei,  s-a căsătorit cu Charles Brandon, Primul Duce de Suffolk.

 

 

1673 : A murit Charles Ogier de Batz de Castelmore, conte d’Artagnan, eroul care l-a inspirat pe scriitorul francez Alexandre Dumas pentru faimosul sau roman ”Cei trei muschetari”.

Charles de Batz-Castelmore conte D’Artagnan, s-a născut între anii 1611 și 1615 in castelul Castelmore din Gasconia și a murit  pe 25 iunie 1673, în timpul Războiului franco – olandez, la  asediul orasului Maastricht.

S-a aflat în slujba regelui Ludovic al XIV-lea și a cardinalului Mazarin, fiind recompensat cu gradul de căpitan în Garda Muschetarilor .

În jurul anului 1630 a plecat la Paris, pentru a urma o carieră militară si a adoptat numele de fată al mamei, Françoise de Montesquiou d’Artagnan.

Este ajutat de unchiul său, Henri de Montesquiou, conte d’Artagnan, sa intre în rândurile ”Gărzii franceze”, iar intre anii 1640-1642 participă la operațiuni militare in care își dovedește curajul si calitățile de militar.

Sprijinit de cardinalului Mazarin, promovează în rândul Garzii Muschetarilor regelui, în 1644.

Aici este posibil să se fi întâlnit deseori cu celelalte surse de inspirație pentru romanul ”Cei trei muschetari”: Armand de Sillègue d’Athos d’Autevielle (Athos), Issaac de Portau (Porthos) și Henri d’Aramitz (Aramis), toți atestați în acele vremuri ca membri ai Garzii muschetarilor regelui.

Grație calităților sale deosebite, d’Artagnan va primi misiuni care necesitau discreție și rapiditate de acțiune.

Se cunosc puține lucruri reale despre d’Artagnan. Există un portret al sau a cărui autenticitate nu este garantată si o biografie a sa, scrisă  la aproape trei decenii dupa moartea eroului,de Gatien de Courtilz de Sandras, intitulata  „Mémoires de Monsieur d’Artagnan, capitaine lieutenant de la première compagnie des Mousquetaires du Roi (Memoriile Domnului d’Artagnan, căpitan-locotenent al primei companii a Muschetarilor Regelui) de Gatien de Courtilz de Sandras (Köln, 1700).

 

 

 

 

 

 

                    Foto: Charles de Baatz (Batz) de Castelmore, conte d’Artagnan

 

 

Această carte fusese împrumutată de Alexandre Dumas din biblioteca publică din Marsilia, iar fișa de bibliotecă s-a păstrat până în prezent; Dumas a luat cartea cu el când s-a întors la Paris.

Biografia lui Gatien de Sandras Courtilz este un mestec de fapte reale și imaginare, care l-au inspirat pe Alexandre Dumas să dea viata personajului d’Artagnan, eroul din cartile publicate între 1844 și 1850, dintre care cea mai cunoscuta este „Cei trei muschetari”.

 

 

 

În 1658, după reorganizarea corpului miltar, d’Artagnan devine sublocotenent al ”Marilor Muschetari” sau ”Muschetarii gri”. În fapt el era comandantul, deoarece liderul nominal era un nepot al lui Mazarin.
Cu această ocazie d’Artagnan primește drept reședință un întreg han în mijlocul Parisului. Frecventând saloanele literare, cunoaște o văduvă bogată pe numele de Anne Charlotte de Chanlecy.

Pe 3 martie 1659, un act semnat de Ludovic XIV și Mazarin îi dă permisiunea muschetarului să o ia de soție, fapt petrecut pe 3 aprilie. Vor avea doi fii, unul în 1660 și altul în 1661.

D’Artagnan va prefera însă să petreacă mai tot timpul departe de casă, pe câmpul de bătălie sau la manevre de antrenament. Deși avea venituri consistente, el reușea el mereu să rămână fără bani, așa că apela la ajutorul soției.

Aceasta, suspicioasă, va pune spioni pe urmele sale si va afla astfel că soțul său cheltuia banii pe petreceri și mai mult, călca strâmb în căsnicie.

De aceea ea se va separa de el în 1665, urmând să-și dedice timpul administrării eficiente a moșiilor sale, care vor asigura peste ani venituri substantiale fiilor lui d’Artagnan.

În 1667 va deveni conducătorul Gărzii muschetarilor, primind gradul de căpitan-locotenent și o rentă lunară generoasă.
În decembrie 1672 ajunge guvernator al orașului Lille, unul dintre punctele strategice foarte importante ale Franței, în contextul războiului început în același an împotriva Provinciilor Unite (Olanda și Belgia).

În luna iunie a lui 1673 armata franceză se afla în plină ofensivă. dar in fața orașului Maastricht, soldații Regelui Soare sunt opriți.

În ajutor este chemat corpul de elită condus de d’Artagnan. Pe 25 iunie, eroul idealizat de Alexandre Dumas este ucis de un glonte care l-a lovit în cap, sau în gât, (conform altor surse).

Patru muschetari și-au riscat viața în încercarea de a-i recupera trupul aflat în fața liniilor olandeze.
Aflând despre moartea sa, regele Ludovic al XIV-lea a spus :
”L-am pierdut pe d’Artagnan, cel în care aveam cea mai mare încredere și care era priceput la toate”.

În ceea ce privește soarta Garzii de elita a muschetarilor,aceasta a fost desființata de regele Ludovic al XVI-lea în 1776, din rațiuni bugetare.

Odata cu restaurarea Burbonilor, dupa abdicarea lui Napoleon, muschetarii au reintrat în activitate pe data de 6 iulie 1814.

După întoarcerea lui Napoleon din insula Elba, aceștia practic s-au autodizolvat, unii dispersându-se prin țară, alții însoțindu-l pe regele Ludovic al XVIII-lea în scurtul său exil.
În final, pe 1 ianuarie 1816,gloriosul corp al muschetarilor a încetat să existe.

 

 

 

1685: Constantin Cantemir  urcă pe tronul Moldovei.

 

 

 

                  Foto: Constantin Cantemir, domn al Moldovei și feciorul său Antioh

 

 

 

 

Cantemireştii, conform chiar opiniei lui Dimitrie Cantemir, erau “coborîtori din vechiul neam al Cantemireştilor… de la Crîm”. Această idee este preluată de A.D. Xenopol: “Cantemireştii sunt de origine tătari, după cum arată chiar numele lor: Han Temir”.

Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeşi, din satul Silişteni, judeţul Fălciului, Moldova.

Conform altei surse C. Cantemir este născut într-o familie de boiernaşi din Ţara de Jos a Moldovei, un strămoş al căreia, Pătru Silişteanu, este menţionat încă în documentele de pe timpul lui Ştefan cel Mare.

Viitorul domn al Ţării Moldovei s-a născut la 8 noiembrie 1612 în localitatea Silişteni. Rămînînd fără părinţi şi cu moşiile pustiite de tătari, tînărul Cantemir se înrolează ca mercenar în armata polonă, ajungînd după 17 ani căpitan de cavalerie.

În 1660 se întoarce acasă din armată devenind ceauş spătăresc, la curtea domnitorului Munteniei Grigore Ghica.

După ce în 1664 acesta pierde tronul, C. Cantemir revine în Ţara Moldovei pe timpul lui domnitorului Moldovei – Eustratie Dabija, unde obţine dregătorii importante.

Acest domn “îl cinsteşte întâi cu isprăvnicia Codrului” (comandant al oştilor din Codrul Tigheciului, ce avea misiunea, fiind în faţa Bugeacului, să respingă incursiunile tătarilor în Moldova). Tot în această perioadă, C. Cantemir se căsătoreşte cu Ruxanda Gane. Din acest mariaj se naşte Ruxanda. Dar peste trei ani consoarta оi pleacă în lumea celor drepţi. În 1668 o ia de soţie pe Ana Bantîş, cu care va avea doi copii – Antioh şi Dimitrie.

Prin această ultimă căsnicie Constantin “se înrudea cu câteva dintre cele mai însemnate familii boiereşti din Moldova, precum şi cu domnii Eustratie Dabija şi Gheorghe Duca”.

Este de menţionat că adunînd la averea sa zestrea însemnată a soţiilor sale el va deveni unul dintre cei mai bogaţi boieri ai Ţării Moldovei.

Cariera militară i-a adus recunoaşterea şi respectul duşmanilor, boierilor locali, dar şi al suzeranului.

A deţinut cu precădere mai multe dregătorii: “mai întîi vornic de Bîrlad (1664-1668), apoi armaş (1668-1672), serdar (1672-1681) şi mare clucer (1681-1684)”.

 Cu toate că era fidel Porţii, în domeniul politicii interne s-a manifestat contra domniilor fanariote. Faptul a fost unul din principalele argumente pentru Şerban Cantacuzino, domnul Munteniei, de a-l susţine pe C. Cantemir la domnie.

Dar au existat şi alte argumente. Cantemir era un bun militar şi această calitate putea fi folosită de coaliţia cruciată a creştinătăţii, dorită de Şerban Cantacuzino.

De altfel era în vîrstă şi nu mai avea mult de trăit, dar prin intermediul lui, cu o reputaţie înaltă la Poartă, se putea scăpa de domniile fanariote.

Cu toate că Şerban Cantacuzino era rudă apropiată cu Dumitraşcu Vodă, domnul Ţării Moldovei, pentru o ură mai veche dorea să-l înlăture pe acesta de la tron.

Ţinînd sfat cu boierii refugiaţi, majoritatea fiind din Ţara de Jos, Şerban Cantacuzino a hotărît să-l susţină pe Cantemir la tronul Moldovei, ideie care le plăcu şi boierilor.

La rîndul său C. Cantemir, jura domnului Munteniei să lupte de partea creştinătăţii contra otomanilor, cu atît mai mult că se aflase în serviciul militar al polonilor. Viitorul domn al Ţării Moldovei s-a mai obligat să prindă pe fraţii Iordachi şi Manolachi Ruset şi să-i omoare.

Avînd relaţii bune cu Suleyman-paşa, Şerban Cantacuzino a organizat la Obluciţa o întîlnire a acestuia cu boieri moldoveni refugiaţi. Eforturile lui Dumitraşcu Cantacuzino, care a trimis şi el o delegaţie la Obluciţa au fost zadarnice.

La 15/25 iunie 1685, după unele surse – la Babadag, după altele – la Constantinopol, Cantemir este proclamat domn al Ţării Moldovei.

 

  A ajuns pe tron la bătrânețe, la vârsta de 73 de ani. A fost viteaz, dar incult.   Fiindu-i în primejdie tronul, din cauza intrigilor lui Constantin Brâncoveanu al Țării Românești, se decide să susțină politica turcească.

S-a  îngrijitsă dea o educație bună fiilor săi Antioh Cantemir și Dimitrie Cantemir.

Acesta din urmă a scris chiar o carte apologetică în limba latină „Vita Constantini Cantemiri”, de fapt o tentativă de a explica decizia de a-l ucide pe cărturarul Miron Costin.

Nicolae Costin menţiona că domnul era „foarte viteaz, bun, iară la fire blând şi cu inima milostivă, răbdător, cu puţină mânie întâi, apoi iertător şi nelacom la avere şi îndurător, necărturar şi la toate priceput”.

 

 

 

 

 

 

1686: A murit  pictorul rus Simon Ușakov sau Simon (Pimen) Fiodorovici Ușakov ; (n. 1626 ).

Împreună cu Fiodor Zubov și cu Fiodor Rojnov,a fost asociat cu reforma Bisericii Ortodoxe Ruse, întreprinsă de Patriarhul Nikon.

Printre picturile sale, amintim Sfânta Față și Hristos pe Tron, ambele expuse în Catedrala Sfânta Treime,din  Lavra Sfânta Treime – Sfântul Serghei de la Serghiev Posad, aflată la vreo 90 de kilometri, spre nord de Moscova.

 

 

 

 

 

 

1741: Imparateasa Maria Tereza a Austriei este incoronata regina a Ungariei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1767: A decedat compozitorul  şi organistul german de muzica baroca  Georg Philipp Telemann; (n.14 martie  1681).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Deşi a studiat dreptul la Universitatea din Leipzig, în muzică Telemann a urmat calea autodidactă, devenind un multi-instrumentist şi unul dintre compozitorii prolifici din toate vremurile.

Considerat un avangardist al timpurilor sale, este cunoscut pentru compozţiile ce reunesc un mix de stiluri împrumutate de la cele mai importante şcoli de compoziţie europene.

 

 

 

 

 

 

 

1786: Navigatorul rus Gavriil Pribilov  descopera  Insulele St.George si Insulele Pribilo,  in Marea Behring.

 

 

 

 

 

 

1795: S-a înfiinţat „Biroul de longitudini”, cu sediul la Paris, având drept scop de a sprijini progresul astronomiei şi aplicaţiile acesteia în navigaţie, geografie şi geodezie.

 

 

 

 

 

 

1795: A  abdicat ultimul  rege polonez, Stanislaw August Poniatowski; (1764-1795).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost fiul contelui Stanisław Poniatowski (1676-1762), castelanul Cracoviei  și al principesei Konstancja Czartoryska.  Tatăl lui era amantul imparatesei Ecaterina a II-a a Rusiei,ceea ce i-a  facilitat urcarea pe tronul polonez.

A fost ales rege la data de 7 septembrie 1764 și încoronat la  25 noiembrie in acelasi an.în același an.

In 1793  acesta a fost forțat să accepte o a doua divizare, în urma căreia a devenit vasal de facto al Rusiei, cu un regat ciopârțit.

Anihilarea Poloniei ca stat a fost definitivată în 1795, după zdrobirea unei răscoale naționaliste.

 

 

 

 

 

1822: A murit la Berlin, Regatul Prusiei, E.T.A. (Ernst Theodor Amadeus) Hoffmann; (n. 1776).

 

Ernst Theodor Amadeus Hoffmann – de fapt Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann, cel de-al treilea prenume la fost ales mai târziu de către autor, din admirație pentru Mozart – a fost un scriitor, compozitor și pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776, Königsberg, Prusia) .

Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic și al basmului cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat și ca libretist, teoretician și critic muzical.

Unele dintre cele mai celebre povești și povestiri ale sale sunt Piticuț – zis și Cinabru, Spărgătorul de nuci, Elixirele diavolului, Urciorul de aur și Domnișoara de Scudery.

 

1842 : Se stinge din viaţă Jean Charles Léonard (Simonde) de Sismondi, istoric, economist şi gânditor social elveţian (18 mai 1773).  considerat cel dintâi exponent important al romantismului economic. A elaborat o operă vastă.

Timp de  23 de ani a muncit la lucrarea  “Histoire des Français”  (în 29 vol.), publicată începând din 1818.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La solicitarea editorilor Enciclopediei Britanice, Sismondi a elaborat studiul despre „Economia politică”. Pornind de aici va pregăti viitoarea sa lucraresemnificativă “Nouveaux  principes d’économie politique ou de la richesse dans ses rapports avec la population” (Noi principii de economie politică sau despre bogăţie în raport cu populaţia” (1819).

 

 

 

 

 

 

1843:  S-a născut la Schloss Inzigkofen, Hohenzollern-Sigmaringen, prințul  Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mic al regelui Carol I al României (d. 1904).

 

 

 

 

 

 

 

 

Prințul Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen  ( 2 decembrie 1904, Munchen, Regatul Bavaria) a fost membru al Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și general de cavalerie în armata prusacă.

Frederic a fost al cincilea și cel mai mic copil al lui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen și a soției acestuia, Prințesa Josephine de Baden. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1852: S-a născut celebrul arhitect catalan spaniol Antoni Gaudi; (d. 1926).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A   fost  faimos atât pentru stilul său unic, cât și pentru proiectele sale puternic individualizate.

 

 

 

 

 

 

 

 

În 1883 a început construcția  celebrei  catedrale  dedicate Sfintei Familii (Sagrada Família). 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A lucrat  la acest proiect până la moartea sa, survenită la 10 iunie 1926, în urma unui accident (fusese lovit de un tramvai). Acest monument mai este și astăzi în lucru, fiind finantat din donații din fonduri publice.

 

 

 

 

 

 

1858: S-a născut Georges Courteline (pe numele său adevărat Georges-Victor Marcel Moinaux), dramaturg și romancier francez, care a aparținut celei de-a doua generații de naturaliști; (m. 1929).

 

 

 

 

 

 

  1860: S-a născut compozitorul francez Gustave Charpentier; (m. 1956).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1861: A murit sultanul otoman Abdul-Mejid  I ; (n. 23 aprilie 1823).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Marile realizări ale sultanlui Abdul-Medjid sunt reformele (numite Tanzimat) cu caracter liberal pe care le-a promovat (reforme inițiate de tatăl său, Mahmud al II-lea), care au deschis drumul modernizării Turciei și au favorizat mișcări naționaliste de eliberare în cadrul popoarelor subjugate.

Intre reformele sale se numara : 1840: introducerea primei bancnote otomane;
1843 – 1844: reorganizarea armatei; 1844: adoptarea drapelului şi a imnului naţional otoman; reorganizarea sistemului financiar, a codului civil, a codului penal, după modelul celor franceze; 1845: înfiinţarea aşa-numitului Meclis-i Maarif-i Umumyie, prototip al primului parlament otoman (înfiinţat în 1876); 1846: instituirea consiliului instrucţiei publice; 1848: înfiinţarea primelor universităţi şi academii moderne;
1856: abolirea taxelor şi impozitelor defavorizante pentru cetăţenii non-islamici.

Pentru reformele sale, a fost considerat un adevărat Ataturk  al secolului al XIX-lea.

 

 

 

 

 1864: S-a născut Walther H. Nernst, chimist şi fizician german; unul dintre fondatorii chimiei fizice moderne; a enunţat principiul al treilea al termodinamicii (1906); Premiul Nobel pentru Chimie pe 1920; (m. 1941).

 

 

 

1867: Lucien B.Smith, un american din statul Ohio, a  brevetat sârma ghimpată.

 

 

 

 

 

 

În imagine : Patentul  pentru sârma ghimpată 66.182, datat 25 iunie 1867.

 

 

 

 

 

 

 

1876: În bătălia de la Little Big Horn, în  statul Montana, indienii Sioux  şi Cheyenne masacrează cavaleria americană condusa de  locotenent-colonelul George A. Custer . 

 

 

 

 

 

Foto: Șefii indieni Sitting Bull – (1834-1890) și Crazy Horse (1849-1877) 

                                         

 

 

 

S-au confruntat 647 soldați  din al 7-lea regiment de cavalerie  al Armatei  SUA, cu 1500 de luptatori conduși de șefii indieni  Sitting Bull și Crazy Horse.

 

 

 

 

 

 

1894:  S-a născut  la Sibiu fizicianul  şi inventatorul  Hermann Oberth, unul din  fondatorii aeronauticii moderne; (m. decembrie 1989).
In 1912 a devenit student la medicina al Universitatii din Munchen, participand apoi ca medic militar la Primul Razboi Mondial.

S-a intors apoi la universitate, dar a inceput sa studieze fizica cu profesori ilustri ai vremii. In 1922, lucrarea sa de doctorat despre stiinta rachetelor a fost respinsa, fiind considerata utopica.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ea a fost publicata insa si a reusit sa iste o serie de controverse. In toamna lui 1929, Hermann Oberth a lansat prima sa racheta cu combustibil lichid, numita Kegelduse.

Pe langa rusul Konstantin Tiolkovski si americanul Robert Goddard, este unul dintre cei trei parinti fondatori ai stiintei rachetelor si astronauticii.

 Cei trei nu au colaborat niciodata in mod activ, concluziile cercetarilor lor fiind insa identice, desi cercetarea a avut loc in mod independent. Hermann Oberth s-a retras in 1962, la varsta de 68 de ani.

Criza petrolului din 1977 l-a facut sa se concentreze asupra surselor alternative de energie, aceasta ducand la conceptia planului unei centrale eoliene.

A murit la 28 decembrie 1989, la varsta de 95 de ani, la Feucht.

 

 

 

 

 

 

1901: A decedat  Alexandru Candiano-Popescu, avocat, ziarist şi general român, fondator al ziarelor „Perseverenta” si „Democratia”, initiator al  miscarii „republicane” antidinastice din 20 august 1870 (Republica de la Ploiesti); (n. 27 ianuarie 1841 la Lipia, Buzău).

 

 

 

  

 

 

                              Foto : Alexandru-Candiano-Popescu. ro.wikipedia.org jpg

 

 

 

 

 

 

 

 1903: S-a născut George Orwell, jurnalist, eseist şi romancier britanic; (d. 21 ianuarie 1950, la Londra).

A fost  comentator al Radio BBC, editorialist și reporter.

El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră, în care atacă totalitarismul:

Ferma Animalelor (1945) și

O mie nouă sute optzeci și patru (1949).

 

 

 

 

 

1907: S-a născut fizicianul atomist Hans Jensen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică  în anul 1963; (m. februarie 1973).

 

 

 

 

1908: S-a născut Willard Van Orman Quine, filosof şi logician american, considerat una dintre cele mai proeminente figuri din filosofia anglo-americană din ultima jumătate a secolului al XX-lea; (m. 2000).

 

 

 

 

  

 

1910: A avut loc la Paris, premiera baletului „Pasărea de foc”, al compozitorului Igor Fiodorovici Stravinski.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1911: S-a născut biochimistul american William Howard Stein; împreună cu Stanford Moore şi Christian B. Anfinsen, a obţinut Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1972, pentru studiile despre compoziţia şi funcţionarea enzimei pancreatice; (m. 1980).

 

 

 

 

 

 

1918: S-a născut compozitorul american Sid Tepper, autorul a numeroase hituri muzicale pentru staruri celebre precum Frank Sinatra, Elvis Presley, Louis Armstrong, Dean Martin sau Peggy Lee; (m. 2015).

 

 

 

 

 

 

 

 

1919: A apărut la București, sub conducerea lui C. Radulescu Motru revista „Ideea europeană”, in jurul careia se vor grupa adeptii curentului europenist.

Scopul publicaţiei era foarte clar definit, având ca obiectiv general şi ca scop principal „să informeze publicul românesc asupra curentelor de idei şi transformări sociale din Europa”.

 

  Revista îşi propunea să devină o tribună a ideii europene în România si se manifesta activ în favoarea unei interpretări româneşti a evoluţiilor europene.

România nu trebuia să devină o simplă „colonie culturală” ci trebuia să fie conectată activ la valorile şi la civilizaţia europeană.

Conştientă de necesitatea popularizării ideilor europene, echipa editorială va lansa din anul 1920 ciclul „Conferinţele Ideii Europene” prin care vorbitorii prezentau publicului larg principalele evoluţii şi personalităţi internaţionale interpretate într-o cheie naţională.

 Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie, 1868, Butoiești, județul Mehedinți – 6 martie, 1957, București), a fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 – 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului XX.

 

 

 

 

 

 

1923: S-a înfiinţat Clubul sportiv CFR Bucureşti, care avea sa se numească mai tarziu Rapid Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Astăzi Fotbal Club Rapid București este un club de fotbal din București, România, care evoluează în Liga I. Clubul a fost fondat în 1923 de către un grup de muncitori de la Atelierele Grivița sub numele de Asociația culturală și sportivă C.F.R.. Rapid a câștigat de 4 ori titlul (de 3 ori Campionatul României — 1967, 1999 și 2003 — și în 1942 un campionat de război a cărui trofeu purta denumirea de “Cupa Basarabia” și de 13 ori Cupa României.

 

 

 

 

 

 

 

 

1938:  Douglas Hyde a devenit primul președinte al Republicii Irlanda, după înființarea acestei instituții prin Constituția din 1937.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Douglas Hyde ( n. 17 ianuarie 1860 – d. 12 iulie 1949), a fost un intelectual de limbă irlandeză,  președinte al Irlandei între 1938 și 1945.

A înființat Gaelic League, una dintre cele mai influente organizații culturale din Irlanda acelei perioade.

 

 

 

 

 

 

 

 

1950: A început războiul din Coreea. Trupe comuniste nord-coreene au atacat Coreea de Sud, încercând să refacă prin forta unitatea ţării.

Organizatia Natiunilor Unite a condamnat invazia armata nord-coreeana, cu toata opozitia URSS.

 

 

 

 

 

 

1960: Doi criptografi care lucrau pentru Agenția Națională de Securitate a Statelor Unite, Martin and Mitchell, au plecat pentru o vacanta în Mexic, și de acolo au defectat în Uniunea Sovietică.

 

 

 

 

 

Foto: dezertorii NSA William H. Martin și Bernon F. Mitchell, la conferința de presă la Moscova, 1 iulie 1960.

În timpul  conferinței  de presă pe dcare au ținut-o la Moscova, ei au  denunțat aspecte neștiute ale politicii SUA, în special incursiunile  provocatoare în spațiul aerian al altor țări și spionarea propriilor aliați ai Americii, subliniind totodată teama  de un război nuclear.

 

 

 

 

1975: Proclamarea independenţei de stat a Mozambicului, fosta colonie portugheza.

 

 

 

 

 

 

 

                                                  Foto: harta Mozambicului 

 

 

 

 

 

1984: Au fost inaugurate lucrarile de constructie a Casei Poporului si a Bulevardului ”Victoria Socialismului” din Bucuresti.

 

 

 

 

 

Foto: Basilica.ro

 

 

 

Casa Poporului s-a construit pe fostul Dealul Spirii si este a doua constructie administrativa din lume ca suprafata, dupa Pentagon, de 64.800 kilometri patrati.

Are o forma dreptunghiulara, cu dimensiuni impunatoare: 270 metri la fatada, 240 metri pe lateral, o inaltime de 84 metri si o adancime (sub 0 m) de 92 metri.

Cladirea are 12 etaje, 4 niveluri subterane si un buncar nuclear, 1.100 incaperi, doua galerii monumentale de 180 metri lungime si 18 metri inaltime.

Cea mai mare incapere este Sala Unirii, cu o inaltime de 16 metri si o suprafata de 2.200 metri patrati.

A fost construita intre 1984 si 1989, pe locul unor manastiri demolate in acest scop si al Dealului Uranus, care a fost nivelat.

 Lucrarile de proiectare au fost facute de o echipa de arhitecti condusa de Anca Petrescu. Ceausescu a vrut ca aceasta cladire sa devina sediul presidentiei, comitetului central al partidului comunist si al unor ministere. In prezent cladirae este sediul Parlamentului Romaniei.

 

 

 

 

 

1988: A murit criticul şi istoricul literar Şerban Cioculescu, fost redactor şef al revistei literare “Viaţa Românească”, director general al Bibliotecii Academiei Române si membru al Academiei Române din 1974; (n. 7 septembrie 1902).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Debutează în 1923 la Facla literară, scrie cronici literare la Adevărul, Revista Fundațiilor Regale, Kalende, Viața, Curentul literar, Ecoul, România liberă, Ramuri.

Debut editorial în 1935, cu Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol; se consacră studierii vieții și operei lui I.L. Caragiale.

 A fost profesor la universitățile din Iasi și București.

 

 

 

 

 

 

1988: A murit sociologul român Tudor Bugnariu ;  (n. 30 iunie 1909, Budapesta).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un politician comunist, membru corespondent (din 1920) al Academiei Române, primar al municipiului Cluj-Napoca în perioada 1944 – 1945.

Filosof, comunist din ilegalitate, ginerele marelui scriitor si filosof Lucian Blaga (căsătorit cu Dorli Blaga in 1957), a făcut carieră la Universitatea din Cluj.

A publicat îndeosebi studii de marxism si materialism dialectic și istorie.

 

 

 

 

 

 

1991: A început procesul de destrămare a Iugoslaviei, odată cu proclamarea declarației de independență a Croației și a Sloveniei.

 

 

 

 

 

 

 

1997: A decedat  exploratorul  Jacques-Yves Cousteau; (n. 11 iunie 1910).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 A fost un  ofiter francez, oceanograf, cercetător si explorator, scriitor, fotograf, producător de film, inventator, inovator și explorator al vieții subacvatice, care a devenit cunoscut în întreaga lume în calitate de comandant al navei subacvatice „Calipso”.

A fost ales Membru de onoare al Academiei Române, la propunerea academicianului Mihai Băcescu la 13 noimebrie 1990.

În 1993 el a fost din nou oaspetele Bucureștiului, a  cărui universitate i-a conferit Titlul de „Doctor Honoris Causa„. 

 

 

 

 

 

 

 

1998: Reinstituirea Ordinului „Steaua României”, cu şase grade (Colan, Mare Cruce, Mare Ofiţer, Comandor, Ofiţer, Cavaler), cel mai înalt ordin naţional românesc, pentru a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare aduse statului şi poporului român.

  „Steaua României” este cel mai vechi ordin național; a fost creat în 1864 de Cuza Vodă și a fost acordat în acea perioadă într-un număr redus.

Domnitorul Cuza a cerut  reprezentantului României la Paris  în 1863, să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii, în vederea confecţionării unei decoraţii.

Casa Krétly va prezenta un model care este imediat acceptat de domnitor şi, pe baza acordului său, se va efectua o comandă pentru cele 1000 de exemplare ale ordinului, prevăzut a avea cinci grade (Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce).

Cuza hotărâse ca distincţia să se numească “Ordinul Unirii”, urmând să fie instituit şi acordat pe 24 ianuarie 1864, dată la care se împlineau cinci ani de la alegerea sa ca domnitor şi al Ţării Româneşti, moment care marca, de fapt, Unirea celor două principate române.

Din această cauză şi deviza ordinului a fost concepută pentru a fi adecvată momentului Unirii: “GENERE ET CORDRES FRATRES” (“FRAŢI PRIN ORIGINI ŞI SIMŢIRI”), iar, pe medalionul avers, erau cifrele “5” şi “24”, date care marcau dubla alegere a domnitorului pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti.

 Neputând institui şi acorda legal ordinul, Cuza se va mulţumi să inmâneze câtorva dintre apropiaţii săi câteva dintre însemne, dar nu ca o decoraţie propriu-zisă, ci mai mult ca un cadou personal, marea majoritate a însemnelor rămânând depozitate în pivniţele palatului domnesc.

     În aprilie 1877, o dată cu izbucnirea conflictului cu Imperiul Otoman, discuţiile pentru instituirea unui ordin românesc se vor relua.

Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe din cabinetul I.C.Brătianu, se implică (direct şi indirect) în discuţiile purtate în Camera Deputaţilor pe marginea întocmirii proiectului de lege necesar instituirii unui ordin naţional.

Dispunându-se deja de vechile însemne ale “Ordinului Unirii”, rămase din vremea domniei lui Cuza, se decide ca forma de bază să rămână aceeaşi; se va modifica doar cifra domnească, în locul celei avute de către Cuza aşezându-se cea a regelui Carol I.

Deviza ordinului, care nu mai corespundea noului moment istoric, va fi schimbată, alegându-se “IN FIDE SALUS” (“ÎN CREDINŢĂ ESTE SALVAREA”).

În ceea ce priveşte numele ordinului, au fost avute în vedere mai multe variante, Kogălniceanu insistând pentru cel de “Steaua Dunării” (preluând, astfel, numele unei publicaţii unioniste pe care o editase); acesta era şi numele ordinului prevăzut prin proiectul legii de instituire pregătită de către Cameră la 9 mai.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Denumirea  “Steaua României” a apărut mai târziu, la 10 mai 1877, odată cu votarea Legii instituirii ordinelor, ca prim act normativ al noului stat suveran România.

 

 Ca toate celelalte decoraţii existente, şi Ordinul “Steaua României” a  fost  desfiintat de comunisti  la începutul anului 1948, după proclamarea Republicii Populare Române.

Portul sau a fost interzis, chiar şi păstrarea însemnelor acestuia fiind considerat  un delict în primii ani după abrogare.

 

 

 

 

 

 

2009: A murit actrița americană Farrah Fawcett;  (n. 2 februarie 1947).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Farrah Fawcett a devenit foarte cunoscută după filmul serial Îngerii lui Charlie (1976).

A fost și un sex-simbol, coafura ei fiind copiată de milioane de femei.

 

 

 

 

 

 

 

2009: A decedat interpretul american de muzica pop Michael Jackson;  (n.29 august 1958).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Michael Jackson a adus contribuții importante în lumea muzicii ușoare, dansului și modei. Imensul sau succes comercial și o viață personală mult prea controversată l-au ținut în atentia publicului  timp de patru decenii.

Potrivit Guiness World Records el a fost  cel mai de succes artist din toate timpurile. 

 Cel mai bine vândut album al său  a fost  „Thriller”, care este pe primul loc dintre cele mai vândute albume ale tuturor timpurilor, urmat pe locul 2 de cei de la grupul AC/DC  cu „Back In Black”.

 

 

 

  

 

 

 

 

 

 

 

2010: A murit artistul Wu Guanzhong, considerat părintele picturii chineze mpoderne; (n. 29 august 1919).

 

 

 

 

 

 

 

 A  fost  considerat unul dintre cei mai mari pictori chinezi contemporani.

 Lucrările de artă ale lui Wu au avut atât influențe estetice occidentale precum ale  fauvismului cât și ale stilului estic al caligrafiei chineze într-un stil care amintește de pictorii impresioniști de la începutul anilor 1900. 

 

 

 

 

 

 

2013: Prințul Tamim bin Hamad Al Thani devine al optulea Emir al Qatarului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

El este al patrulea fiu al Emirului precedent, șeicul Hamad bin Khalifa Al Thani, si a  devenit Emir al Qatarului, după abdicarea tatălui său

 

 

 

 

 

 

 

2014: A murit scriitoarea de limbă  spaniolă Ana María Matute; (n. 1925 la Barcelona).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cunoscută şi premiată pentru romane precum „Los soldados lloran de noche” (1963) şi „Los hijos muertos” (1958).

Ana María Matute Ausejo   a fost membră a Academiei Regale Spaniole și a treia scriitoare  femeie care a primit „Premiul Miguel de Cervantes pentru Literatură”.

Ana Maria Matute aparţine unei generaţii de spanioli cărora copilăria le-a fost marcată de Războiul Civil din Spania (1936 – 1939) iar tinereţea, de sărăcie şi absenţa libertăţii, sub dictatura lui Francisco Franco.

Cunoscută şi premiată pentru romane precum „Los soldados lloran de noche” (1963) şi „Los hijos muertos” (1958),  a fost membră a Academiei Regale Spaniole și a treia scriitoare  femeie care a primit „Premiul Miguel de Cervantes pentru Literatură”.

A ținut cursuri la universitățile  americane din Oklahoma, Indiana și Virginia. Temele predilecte ale operei sale (amintirea copilăriei și Războiul Civil Spaniol) prilejuiesc o analiză a raporturilor individului cu societatea.  

 

 

 

 

 

 

 

2015: A decedat actorul englez  Patrick Macnee; (n.6.o2.1922).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  În 1951, Patrick Macnee  se face remarcat în filmele „A Christmas Carol” și în „This Is Spinal Tap”. Popularitatea și-a câștigat-o însă cu rolul agentului secret John Steed, din serialul „Răzbunătorii”, în care a avut ca partenere pe Linda Thorson, Joanna Lumley și nu mai puțin celebra actriță Diana Rigg.

În 1976, a avut parte de un alt succes, alături de actorul Roger Moore, în filmul „Sherlock Holmes în New York”.

Era recunoscut pentru ținuta sa elegantă, modernă, purtând costume create de Pierre Cardin și având ca accesoriu important o umbrelă. A fost căsătorit în perioada 1964 – 1969, cu Katherine Woodville.

 

 

 

 

 

2015: A decedat la spitalul Jeitawy din Beirutș în Liban,în urma  unei insuficiențe cardiace, patriarhul armean al Egiptului, Nerses Bedros XIX Tarmouni; (n. 1940).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Născut la Cairo la 17 ianuarie 1940, a fost hirotonit preot la Cairo la 15 august 1965 și a devenit episcop al Alexandriei la 18 februarie 1990.

De asemenea a fost membru al comitetului pentru administrarea Patriarhiei.

Nerses Bedros XIX Tarmouni a fost ales Patriarhul tuturor catolicilor armeni la 17 octombrie 1999.

A lucrat neobosit în sprijinul misiunilor aflate sub stăpânirea sovietică în Europa de Est.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

25 iunie este: 

 

 

 

 

 

 

 

 – Ziua independenței  Mozambicului față de Portugalia în 1975.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mozambic  este o țară situată la țărmul Oceanului Indian, în sud-estul Africii, a cărei capitală   este Maputo.   Geografia Mozambicului Mozambicul este o țară situată la țărmul Oceanului Indian, al cărei teritoriu a fost locuit în timpuri străvechi de triburi de boșimani și de hotentoți, care au fost alungate de triburile bantu venite din sudul Sudanului.

Între secolele V și XVI, pe teritoriul Mozambicului s-au format mari state africane, dintre care cele mai însemnate au fost Benametapa care cuprindea Mozambic și Rhodesia, Mapungubwe și Monomotapa. Între secolele X și XV, pe țămul Mozambicului s-au așezat arabii, care, treptat au supus populația băștinașă.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, portughezii au transformat Mozambicul în colonie declarând-o în 1953 provincie de peste mări a Portugaliei.

La 25 iunie 1975, Mozambicul devine republică și își declară independența față de Portugalia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– În Slovenia Ziua independenței de stat 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Republica Slovenia  este un stat situat în  Europa Centrală și se învecinează cu Italia spre vest, Austria spre nord, Ungaria spre nord-est, Croația spre sud-est și are o mică ieșire la Marea Adriatică spre sud-vest. este unul dintre statele succesoare ale fostei Iugoslavii, 

Are suprafața de 20.273 kilometri pătrați și  o populație de 2,07 milioane de locuitori.  Slovenia este membră a Națiunilor Unite, a Uniunii Europene și a NATO. Capitala și cel mai mare oraș este Ljubljana. Peste jumătate din teritoriu este acoperit de pădure. 

Slovenia a fost de-a lungul istoriei la răscrucea limbilor și culturilor slave, germanice și romanice.   Limba slovenă, din familia slavă de sud, este limba oficială în întreaga țară.  Istoric, teritoriul actual al Sloveniei a făcut parte din componența a numeroase state  , printre care Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Imperiul Carolingian și Sfântul Imperiu Roman, Monarhia Habsburgică, Republica Venețiană, Provinciile Ilirice  napoleoniene sub administrație franceză, Imperiul Austriac și Austro-Ungaria.

În octombrie 1918, slovenii și-au exercitat pentru prima oară auto-determinarea și au fost cofondatori Statul slovenilor, croaților și sârbilor, care în decembrie 1918,  a fuzionat cu Regatul Serbiei în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (redenumit în 1929 Regatul Iugoslaviei).

În timpul celui de al Doilea Război Mondial (1939-1945), Germania, Italia și Ungaria au ocupat și anexat Slovenia (1941-1945), o mică zonă fiind transferată Statului Independent al Croației, un stat-marionetă nazist.

În 1945, Slovenia a devenit membră fondatoare a Republicii Populare Federale Iugoslavia, redenumită în 1963 Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. 

În iunie 1991, după introducerea democrației reprezentative multi-partid, Slovenia s-a separat de Iugoslavia și a devenit o țară independentă. 

În 2004, a intrat în NATO și în Uniunea Europeană; în 2007 a devenit prima țară fostă comunistă⁠(d) care a aderat la zona euro; iar în 2010 a aderat la OCDE, asociația globală a țărilor dezvoltate cu venituri ridicate.

 

 

 

 

Croația – Ziua Independenței 

 

 

 

 

 

În perioada Dublei Monarhii Austro-Ungare, teritoriul croat a fost divizat între cele două componente ale acesteia, Dalmaţia fiind inclusă în Austria, iar nordul (Croaţia-Slavonia) fiind parte componentă a Ungariei.

Deşi în anul 1868 Ungaria a acordat o anumită autonomie Croaţiei, în fapt conducerea era exercitată de către clasa politică maghiară, iar drepturile culturale şi politice ale croaţilor erau încălcate.

După Primul război mondial, Croaţia s-a alăturat Statului slovenilor, croaţilor şi sârbilor (aproximativ Slovenia, Croaţia şi Bosnia), care împreună cu Serbia, a format ulterior Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor, devenit Regatul Iugoslaviei în 1929.

Iugoslavia a fost invadată în perioada celui de Al II-lea război mondial, Croaţia fiind transformată deocupanții germani  într-un stat   marionetă, numit Statul Independent al Croaţiei. Ulterior înfrângerii puterilor Axei, Iugoslavia a devenit republică federală socialistă.

Alături de Slovenia, Croaţia şi-a declarat independenţa pe data de 25 iunie, 1991, având ca urmare războiul croat pentru independenţă.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/06/25/ziua-de-25-iunie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Sfânta Muceniță Fevronia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfânta Fevronia a fost fiica unui senator roman. S-a călugărit de tânără într-o mănăstire din cetatea Nisibi.

  Silenius, un persecutor al crestinilor, a încercat să o forțeze sa lepede credinta in Hristos si sa se casatoreasca cu el.

Fevronia a  refuzat sa implinească porunca lui Silenius si astfel, a fost  supusa la  chinuri: a fost biciuită, i s-au spart dinții, i s-au taiat sânii, mâinile si picioarele, iar in cele din urma i s-a taiat capul.

 

Din viata sa aflam ca dupa trecerea ei la cele vesnice, Sfanta Mucenita Fevronia se arăta in ziua praznuirii sale, in mijlocul surorilor din mănăstire.

Stătea timp de trei ceasuri în văzul tuturor, apoi se făcea nevazută. Insa, nimeni nu se putea atinge de dansa, atunci cand se arata in chip minunat maicilor.

Dupa moartea Sfintei Fevronia, diavolul a intrat in Silenius.

Din cauza prezentei demonului in el, Silenius s-a izbit cu capul de un stâlp de marmură și a murit.

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 Crestin Ortodox.ro; Cercetari bibliografice blogspot.ro.; Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas, 2005; e.maramures.ro;Istoria md; lessignets.com;mediafax.ro; Wikipedia org.;Rador.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

Eurostat : UE a înregistrat progrese notabile în obiectivele sale de dezvoltare durabilă

 

 

 

Dezvoltarea durabilă este ferm ancorată în tratatele europene și este  în centrul politicii europene de mult timp.Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și cele 17 obiective ale sale de dezvoltare durabilă (ODD), adoptate de Adunarea Generală a ONU în septembrie 2015, au dat un nou impuls eforturilor globale de realizare a dezvoltării durabile.UE este angajată pe deplin să joace un rol activ pentru a maximiza progresul în direcția obiectivelor de dezvoltare durabilă. 

Uniunea Europeană a înregistrat progrese în ceea ce privește aproape toate obiectivele de dezvoltare durabilă în ultimii cinci ani, arată un raport publicat luni de Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene, comentat de   https://europunkt.ro/date-eurostat-ue-a-inregistrat-progrese-notabile Raportul intitulat „Dezvoltarea durabilă în Uniunea Europeană — Raport de monitorizare privind progresele înregistrate în direcția îndeplinirii ODD în contextul UE — ediția 2020” oferă o prezentare statistică a progreselor înregistrate în direcția îndeplinirii celor 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) în UE.

Această publicație este a patra dintre rapoartele periodice ale Eurostat care monitorizează progresele realizate către ODD în contextul UE. Analiza  se bazează pe setul de indicatori EU .Setul de indicatori urmăriți cuprinde aproximativ 100 de indicatori. Raportul de monitorizare oferă o prezentare statistică a tendințelor  în UE pe termen scurt  și   pe termen lung .

În special, s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului„Pace, justiție și instituții puternice”, dar raportul prezintă, de asemenea, evoluții pozitive importante în ceea ce privește obiectivele „Fără sărăcie”, „Sănătate și bunăstare”, „Fără foamete” și „Condiții de muncă decente și creștere economică”.S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește realizarea de „Orașe și comunități durabile”, „Educație de calitate”, „Parteneriate pentru obiective”, „Consum și producție responsabile”, „Energie accesibilă ca preț și curată”, „Reducerea inegalităților”, „Viața terestră” și „Industrie, inovare și infrastructură”.

În schimb, raportul relevă că sunt necesare mai multe eforturi pentru a atinge ODD în materie de „Politici climatice” și „Egalitate de gen”.Durabilitatea este un obiectiv fundamental al UE și o prioritate clară a Comisiei von der Leyen.

Toate politicile Comisiei, cum ar fi tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic și eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor, contribuie la realizarea ODD.

Începând din acest an, progresele înregistrate de statele membre în direcția ODD sunt integrate în semestrul european, cu o evaluare sintetică și o anexă specifică în fiecare raport de țară, care stabilesc performanța în materie de ODD a fiecărui stat membru în parte și tendința din ultimii cinci ani.