Cea mai exactă reconstituire a chipului Domnului nostru Iisus Hristos

 

Publicația on line Frăția Ortodoxă reproduce o descriere a Mântuitorului, făcută de contemporanul Său, Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius Pilatus în funcția de procurator al Iudeei (26 – 36 d. Chr.) și care, prin natura acestei funcții, era obligat să trimită rapoarte Senatului din Roma despre cele mai importante evenimente din teritoriul aflat sub autoritatea sa .

Iată ce spunea acesta despre Domnul nostru Iisus Hristos:

„Este un bărbat cu o înfățișare nobilă și trăsături atît de frumoase și care exprimă atîta maiestuozitate, încît oricine Îl vede nu poate să nu Îl admire. Are părul de culoarea castanei coapte, iar de la nivelul urechilor pînă la umeri culoarea devine cea a pămîntului, doar că foarte strălucitoare. Îl poartă despărțit de la mijlocul frunții, însă după obiceiul nazarieneilor.

Fruntea dreaptă și senină, chipul fără urmă de riduri sau pete, cu o ușoară nuanță de bronz. Nările și buzele fără cusur. Barba la fel de deasă ca și părul, nu prea lungă și despărțită la mijloc. Ochii Săi serioși te înfioară. Sînt ca razele soarelui, iar strălucirea lor nu îți permite să I te uiți drept în față.

Când rostește vorbe de dojană, te înspăimîntă; plînge cînd trebuie să mustre. Atrage iubirea oamenilor și are o voioșie demnă. Se spune că nu a fost văzut rîzînd, însă a fost văzut plîngînd. Are brațe și mîini deosebit de frumoase. Este fermecător cînd poartă o conversație, însă vorbește puțin; iar cînd vorbește, o face cu deosebită modestie.

Oriunde Își face apariția, este de departe cel mai frumos bărbat pe care l-a văzut sau și-l poate imagina cineva; îi seamănă mamei Sale, cea mai frumoasă ființă din această regiune.

În ceea ce privește cultura Sa, uimește întreg Ierusalimul. Deși nu a studiat niciodată, cunoaște toate domeniile științei. Poartă sandale și umblă cu capul descoperit. Mulți rîd cînd Îl văd, se tem, însă, și tremură în prezența Lui sau când le vorbește.

Se spune că nu s-a mai pomenit un asemenea bărbat în zona asta. Într-adevăr, din cîte mi-au spus evreii, nimeni nu a mai auzit asemenea învățătură înaltă cum o predică acest Hristos, și mulți iudei cred în El și în natura Sa divină, pe când alții au venit la mine să Îl reclame ca pe cineva care S-a împotrivit Maiestății Voastre.

Este un fapt cunoscut de toți că nu a făcut niciodată vreun rău, că, dimpotrivă, înfăptuiește numai lucruri bune.

Toți cei care Îl cunosc și care au avut de-a face cu El spun că au avut parte numai de lucruri bune și de sănătate din partea Lui”.

Iisus, între mit şi adevăr

Giulgiul din Torino: fotografia feței şi reconstituirea.

Mitul existenţei lui Iisus, contestat vehement până la apariţia tehnologiei moderne, este acum transformat în Adevăr.

Nimeni n-a zguduit istoria întregii lumi aşa cum a făcut-o Iisus! Şi spun asta deoarece întreaga lume, indiferent de vechile calendare pe care le aveau unele naţiuni din diferite părţi ale lumii, se raportează azi la acelaşi calendar care împarte istoria lumii în două perioade: înainte de Cristos şi după Cristos.

Acesta este reperul fundamental pentru întreaga civilizaţie umană din prezent.

Deşi la vremea respectivă a fost aşteptat de către iudei ca şi Mesia, pentru a elibera poporul evreu de sub dominaţia romanilor, nimeni n-a înţeles că de fapt Iisus venise ca să-i elibereze pe oameni de doctrinele religioase.

Căci oamenii acelor vremuri, mai ales acolo în Ierusalim, acordau prea multă importanţă literii Legii, cum se spune, şi mult prea puţin spiritului Legii.

Dar dincolo de asta haideţi să vedem nu dacă noi credem că Iisus a existat cu adevărat,  ci care este adevărul despre El dacă a existat în realitate.

Giulgiul din Torino este o pânză de in păstrată în capela regală a Catedralei „Sfântul Ioan Botezătorul” din Torino. Mulți credincioși creștini consideră că în pânza respectivă este un giulgiu în care ar fi fost învelit Isus Hristos după crucificare. Pe respectivul material textil se află imprimată imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare. De-a lungul timpului pânza respectivă a generat numeroase dezbateri.

Biserica Catolică, actualul custode al giulgiului, nu s-a pronunțat niciodată în mod oficial asupra autenticității, considerând că aceasta nu ajută cu nimic religiei creștine.Dar în 1958 Papa Pius al XII-lea a aprobat imaginea pentru adorarea Sfintei Fețe a lui Isus. Papa Ioan Paul al II-lea a denumit giulgiul „o oglindă a Evangheliei”.

Alte denominații creștine, precum anglicanii și metodiștii, au oferit adorare giulgiului.Diverse argumente au fost prezentate în diverse publicații științifice și populare care căutau să dovedească, contrar consensului științific, că giulgiul este acoperământul autentic de înmormântare al lui Isus, bazându-se pe discipline de la chimie și biologie la medicină legală și analize optice ale imaginilor.

Giulgiul are lungimea de 4,36 m, lățimea de 1,10 m și este alcătuit din fire de in tors manual, iar urzeala este executată tot manual. Pe țesătură apar două amprente: partea din față și cea din spate a unui bărbat neîmbrăcat, biciuit și probabil crucificat. Corpul a fost așezat pe spate, pe jumătatea inferioară a giulgiului, petrecându-se cealaltă jumătate pe deasupra. Materialul prezintă numeroase găuri (în prezent peticite), locurile presupuse a fi ars la incendiul din 1532 și mai multe pete de apă de la stingerea flăcărilor.

Paradoxul este că deşi lumea ştiinţifică l-a contestat pe Iisus vreme de decenii, chiar şi după analiza minuţioasă a giulgiului de la Torino, toată activitatea inclusiv cea ştiinţifică se ghidează cronologic după Anul 0, considerat anul în care s-a născut Iisus.

Mulţi au contestat chipul de pe giulgiu, dar tot ştiinţa vine şi desluşeşte dintre meandrele istorice ale giulgiului adevărul, pentru a ne lămuri că totul s-a întâmplat la modul cel mai real.

Unii spuneau despre chipul despre giulgiu că ar fi fost realizat de către Da Vinci la bătrâneţe.

S-a descoperit că vechimea giulgiului fusese stabilită eronat pentru că se luaseră spre studiu bucăţi din el, mai dinspre margine, pentru a păstra restul ţesăturii intactă. De abia după ce au luat mostre mai din centru au stabilit că vechimea corespunde perioadei în care a trăit Iisus.

De altfel cu ajutorul tehnologiei moderne de reproducere 3D adică tridimensională, câţiva cercetători independenţi au reuşit să reproducă aproape de fidelitate chipul şi forma corpului lui Iisus, aşa cum transpare de pe imaginea giulgiului.

Într-un articol publicat de https://revistacosmos.com/iisus-intre-mit-si-adevar se relatează că în sprijinul acestor realităţi istorice, un cercetător american, Ray Downing, grafician, artist, ilustrator şi realizator de lucrări computerizate în 3D, a realizat pentru postul de televiziune History Channel o investigaţie specială, pentru a reda adevăratul chip al lui Iisus.

Se ştie că imaginea imprimată pe giulgiu e ca un fel de negativ ca la filmele foto.

Ceea ce a găsit Ray Downing, analizând imaginea giulgiului în profunzime, a fost că cineva a reuşit atunci, în urmă cu 2000 de ani, să imprime – prin ce procedeu oare? – o imagine tridimensională holografică dar ascunsă, care a putut fi revelată acum doar cu ajutorul tehnologiei moderne de tip 3D.

Astfel tehnologia computerizată a prelucrat pixel cu pixel întreaga imagine scanată pe mai multe nivele de adâncime.

Ceea ce a obţinut Ray Downing este destul de aproape ca fizionomie de imaginea obţinută de către cei de la NASA în anii 90, deşi ulterior imaginea obţinută de Downing a fost retuşată şi adusă mai spre parametrii fizionomici reali pe care i-ar fi putut avea un Iisus viu ca fizionomie specifică oamenilor de atunci din acele locuri.

Portretul lui Iisus al celor de la NASA aduce mai mult a fizionomie europeană, în schimb imaginea obţinută de Downing duce mai mult spre profil oriental.

Este posibil ca acest factor al profilului oriental să fie mai aproape de imaginea reală, ceea ce confirmă viziunea lui Zeffirelli despre cum ar fi trebuit să arate în realitate Iisus când l-a ales pe Robert Powell pentru rolul din „Iisus din Nazareth”. Căci imaginea obţinută de Downing este foarte apropiată de cea a lui Robert Powell în rolul lui Iisus.

Până la momentul relevării chipului lui Iisus cu ajutorul tehnologiei computerizate, existau controverse referitoare la faptul dacă Iisus a existat sau nu, deşi existau consemnări despre el ale unor persoane ce avuseseră funcţii importante exact în perioada aceea.

Alţii au contestat însăși existenţa lui Iisus susţinând că în realitate nu există dovezi istorice consemnate, ori că a fost un personaj inventat de unii doar pentru a justifica opoziţia iudeilor faţă de romani.

Odată cu rezultatul oferit de Ray Downing s-a făcut un mare pas în direcţia aceasta, a relevării chipului real al lui Iisus.

Vedem la ora actuală că există posibilitatea, folosind tehnica digitală de reproducere, cum a fost folosită în noua trilogie Războiul Stelelor, de a readuce pe ecran un personaj interpretat în vechea trilogie de un actor care între timp s-a stins din viaţă.

Însă dincolo de toate acestea ştiinţa vine acum şi confirmă, aşa cum vedeţi în fotografie şi reproducerea în bronz a corpului învelit în giulgiu şi a tuturor rănilor suferite de Iisus în urma supliciului ordonat de către Pilat, că acest om, acest personaj a existat la modul real şi a schimbat prin sacrificiul său linia temporală a omenirii.

Mitul existenţei sale, contestat vehement până la apariţia tehnologiei moderne, este acum transformat în Adevăr care adaugă autenticităţii Noului Testament o incontestabilă valoare, mai ales că acum putem vorbi despre această valoare, după ce vedem cum a arătat Iisus în realitate, că depăşeşte greutatea în aur a întregii istorii umane.

Căci Iisus este Cheia de Boltă a întregului mister legat de evoluţia civilizaţiei umane! Fără Iisus, nu ar fi existat niciodată o istorie autentică a omenirii pe Pământ!

Videoclipul următor prezintă un portret excepțional al Mântuitorului, redat de cecetătorul Ray Downing în ceea ce poate fi, pe baza indiciilor oferite de celebrul Giulgiu din Torino, cea mai exactă reconstituirea chipului Domnului nostru Iisus Hristos.

Pentru vizionare optimă, activați butonul ”subtitrări” și apoi ”traducerea automată – limba română”.

Va fi Stalin canonizat ?

Va fi Biserica Ortodoxă Rusă obligată să-l canonizeze pe Stalin ?

După cum arată un sondaj în Rusia efectuat de televiziunea „Canal 5”, 71,5% dintre chestionați îl considerau pe Stalin „un om grozav”.

De asemenea, unii dintre slujitorii bisericii se declarau alături de turma credincișilor în glorificarea dictatorului comunist.

Sunt preoți care argumentează că datorită lui Stalin, cerul s-a umplut cu martiri și că acest lucru este benefic pentru Rusia pentru că există cineva care să se roage pentru poporul ei.

În raport cu Stalin, Rusia s-a divizat în două tabere, scrie publicația online http://ttolk.ru/articles/rpts_po_prosbe_naroda_obyazana_kanonizirovat_stalina.

Sondajele sociologice evidențiază că cel puțin jumătate dintre ruși îl divinizează pe Stalin.

În același timp, cealaltă jumătate deplânge faptul că societatea a fost reprimată de tirania stalinistă (22%) sau a suferit în timpul colectivizării și deposedării țăranilor de pământul lor (29%).

În legătură cu această temă, Biserica Ortodoxă Rusă (BOru) ar putea juca un rol semnificativ sanctificându-l pe Stalin.

În bisericile parohiale obișnuite (unde patriarhul Kirill și șeful său Putin nu intră), sunt deja prezente iacoane ale lui Stalin, iar preoții de rând și turma credincioșilor l-au recunoscut pe fostul dictator Stalin demn de a fi venerat.

Unul dintre preoții din Strelna (regiunea Leningrad),starețul Evstafy (Jakov), care a expus o icoană cu Stalin, a explicat:

”Îmi amintesc cu mâhnire de acest mare om … Au fost cei mai buni ani din istoria URSS. Mergeam liber pe străzi. Prețurile scădeau anual. Toți cetățenii – muncitori, șoferi, pompieri, medici, tatăl meu, profesor – puteau cumpăra orice produse din magazine – caviar, șuncă, somon.

Abundența și ambalajele strălucitoare de acum par o parodie, dacă avem în vedere calitatea produselor. Nu exista nici depravarea pe care o vedem acum…

Persecuția Bisericii și a clerului a avut loc în principal înainte de instaurarea autocrației lui Stalin și a fost organizată de vechii bolșevici. Biserica Rusă a meritat această persecuție.

Amintiți-vă telegramele trimise după răsturnarea lui Nicolae al II-lea de aproape toate eparhiile către Guvernul provizoriu masonic …

O astfel de Biserică trebuita curățată prin represiune și suferință. Da, au pierit nevinovați și sunt acum recunoscuți ca martiri, dar ce fel de stat ortodox este acela fără martiri? Este un noroc că ei există și ridică Rusia în fața Domnului! „

Așadar, pentru acest cleric este pur și simplu o fericire faptul că sub Stalin, milioane de oameni nevinovați au fost împușcați sau deportați și au murit în lagăre și în exil, pentru că astfel există cineva în ceruri care să se roage pentru Rusia și pentru vrednicul ei fiu, marele Stalin!

Sondaje efectuate în regiunea Celiabinsk, relevă căactualul lider de la Kremlin, Vladimir Putin, se situează încă înaintea lui Stalin în simpatia populară.

Dmitri Medvedev nici măcar nu a intrat între primii cinci în acest sondaj, poziționându-se după Brejnev, Andropov și Nicolae al II-lea.

De curând au început să apară și icoane cu Putin, adorate de „grupul adevăratei maici ortodoxe Fotinia”.

Sunt zvonuri că unii membri ai partidului „Rusiei Unite” vin să se roage la această icoană.

Iar icoanele cu Stalin sunt de asemenea, populare printre diferitele curente ale „Ortodoxiei adevărate și autonome”, care reproșează Bisericii Ortodoxe Ruse, de care s-au desprins, faptul că „marele conducător” merită să intre în rândul sfinților, dar biserica oficială ezită în canonizarea lui.

Iată doar câteva dintre aceste icoane: 

Canonizarea lui Stalin găsește încă adversari în rândul conducerii BOru, care justifică respingerea sângerosului tiran, după cum urmează:

„Directorul Școlii Ministerului Tineretului de la Mănăstirea Sf. Danilov din Moscova a Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei, egumenul Peter (Meșcherinov), consideră că protestele în masă în apărarea lui Stalin relevă faptul că:

… Starea spirituală actuală a poporului rus și, în special, a autorităților, este pătrunsă de „un complex nevrotic, profund dureros, de inferioritate, care este incompatibil nu numai cu creștinismul, ci și cu etica elementară.

Ținând cont de această „tendință morală”predominantă în societatea rusă, șeful Școlii Ministerului Tineretului de la Mănăstirea Sf. Danilov prognozează că se poate declanșa un proces de dezintegrare a Federației Ruse care va începe în Caucaz, contiuând în Extremul Orient, Kaliningrad (Prusia de Est) și republicile naționale.

„Aceste procese centrifuge sunt accelerate de politica externă a guvernului nostru”, observa egumenul Peter:

„Astăzi vedem o dorință clară a Rusiei de a se separa de ordinea mondială occidentală și de a menține prietenia cu Iranul, Coreea de Nord, Venezuela.” Orientarea Rusiei spre China și Asia înseamnă , „ieșirea din paradigma civilizației creștine”.

Cât despre viitoarea dezintegrare a Rusiei, starețul Petru este preocupat nu atât de pierderea teritoriilor, cât de pierderea nucleului central al patriei ruse ca civilizație creștină (sau cel puțin post-creștină) și o răsturnare socială.

Nostalgia pentru stalinism, crede starețul, arată că sunt foarte puțini creștini în această mișcare.

„Se pare că nu va dura mult”, până când atât Rusia, cât și această parte a bisericii sale vor fi pedepsite, conchide starețul Peter (Mescherinov).

Rusia – pentru răspândirea dezgustătoare de minciuni, lipsa de umanitate, prostia și aroganța sa, iar Biserica Rusă (reprezentată de mulți creștini ortodocși) va fi pedepsită pentru că s-a integrat în versiunea acestei lumi decăzute și s-a impregnat cu elementele sale mortale. „

Sub Stalin a existat o biserică paralelă a Renovării. Ierarhii ei, în primul rând mitropolitul Vvedenski, au chemat oamenii să intre în gospodăriile colective, să participe la industrializare și să construiască comunismul împreună cu partidul comunist de la conducere.

În Calendarul bisericesc la acea vreme erau menționate sărbătorile atee comuniste împreună cu sărbătorile creștine tradiționale .

Foto: ”Sfinția sa” mitropolitul Vvedensky (fără barbă), împreună cu subordonații săi.

Rămâne să ne întrebăm când vor începe să apară în Rusia și icoane ale ”Sfântului”Beria?

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/01/10/rusi-care-se-inchina-la-icoana-sf-stalin-patriarhia-rusa-a-editat-calendarul-biografic-dedicat-ateului-criminal-stalin/

VIITORUL CREȘTINISMULUI ÎN AFRICA, ASIA ȘI AUSTRALIA

Viitorul creștinismului: Icoane din Africa și Asia

Peste câteva decenii numărul creștinilor din Africa și Asia va depăși numărul celor din Europa și America Latină. Deja astăzi, numărul total de creștini din Africa și Asia este superior celor din Europa.

Schimbarea componentei rasiale duce la o regândire a unor aspecte legate de viața creștinilor, fapt care se reflectă și conceperea icoanelor creștine din țările lumii a treia, scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/articles/buduschee_hristianstva_ikonyi_afriki_i_azii.

Astăzi, cel mai mare număr de creștini se află în Europa, urmați de cei din America Latină, iar a treia comunitate creștină ca mărime se află în Africa, urmată de cea din Asia și Australia.

Se prognozează că în anul 2025 numărul total al creștinilor din Africa și Asia va depăși numărul lor în Europa și America Latină împreună. În Africa vor fi aproximativ 634,5 milioane de creștini. În America Latină – 634 milioane, în Europa – 531 milioane.

Numărul creștinilor va crește în Statele Unite ajungând la 252 milioane.

Este mai dificil să calculăm creșterea numărului creștinilor din Asia până în 2025, dar, judecând după ratele actuale de creștere, numărul acestora poate crește până la 650 de milioane de oameni.

Potrivit Centrului pentru Studiul Creștinismului Global, în 1910 ponderea creștinismului în întreaga populație din Asia era de 2%, iar în 2010 era deja de 8%. În același timp, ponderea islamului în populația Asiei în 1910 a fost de 16%, iar în 2010 – 26%.

Din aceste date putem vedea că ponderea creștinismului a crescut de 4 ori, iar ponderea islamului – cu 63%.

În 1910, existau 8 musulmani pentru fiecare creștin din Asia, iar în 2010, există puțin peste 3 musulmani pentru fiecare creștin din Asia.

În ciuda faptului că Asia este ultimul continent pe care a ajuns evanghelizarea și, în ciuda faptului că populația Asiei a crescut de peste 5 ori între 1910 și 2010, ponderea creștinismului a crescut și mai mult.

Aceasta înseamnă că creștinismul din Asia a crescut cu o rată de 4 ori mai mare decât cea a creșterii naturale a populației în ultimul secol.

Se estimează că numărul de hinduși care au părăsit hinduismul în anii 1980 și 1990 a fost estimat la 660.000 pe an. Această cifră a crescut semnificativ la începutul secolului 21.

Multe surse creștine indică faptul că în India până la 5.000 de oameni trec zilnic la creștinism, ceea ce corespunde unui număr de aproximativ 1,8 milioane de oameni pe an.

În 1991, erau doar 50 de mii de creștini în Nepal, dar în 2008 erau aproximativ 800 de mii în această țară.

Dar cele mai mari rate de creștere a creștinării sunt observate în China. Potrivit unor estimări, până în 2030 numărul lor ar putea ajunge la 200-250 milioane. Rata de creștere a numărului lor poate fi urmărită la o provincie chineză – Jiangsu.

În raportul său din septembrie 1997, Amity News citează cifre oficiale ale Biroului de Relații Religioase din Jiangsu cu privire la numărul de creștini din provincie. Conform acestor rapoarte oficiale de stat, doar într-o singură provincie numărul creștinilor era: în 1985 de 125 mii, în 1988 – 250 mii, în 1989, 400 mii, în 1991- 640 mii, iar în 1995 deja 900 mii.

Se estimează că într-o generație, până la o treime din populația Chinei poate deveni creștină.

Aceste schimbări în componenta rasială a credincioșilor vor duce inevitabil la o nouă regândire a creștinismului. În special, atributele exterioare se vor schimba cu siguranță sub presiunea negrilor și a asiaticilor, creștinii caucaziani ar putea accepta să schimbe culoarea pielii lui Iisus Hristos, a discipolilor săi și, în general, a personajelor principale din Biblie.

Iată cum arată astăzi icoanele și redarea unor scene religioase la care se închină negrii africani, asiatici și aborigenii australieni. Poate peste 20 de ani icoanele din casele noastre vor arăta la fel.

Sus: O icoană reprezentându-l pe Iisus Hristos și eroul african Nelson Mandela

Mai jos sunt reproduse icoane din Africa, ale aborigenilor din Australia și din Asia: