STATISTICI COMPARATE : Ortodoxia rusă și Ortodoxia română
Patriarhul Kiril printre pinguinii din Antarctida. 2016
Patriarhia Moscovei și Patriarhia Română sunt cele mai mari Biserici autocefale locale în ansamblul Ortodoxiei (14 Biserici locale).
Un diferend canonic istoric opune cele două Patriarhii în teritoriul național al României anexat de URSS în 1940 și 1944.
O diferență majoră dintre cele două Patriarhii constă în modul lor de autodefinire, bazat pe moduri diferite de gândire, unul bisericesc (BOR) și altul lumesc (BORu).
Blogul https://cubreacovblog.wordpress.com/ortodoxia-rusa-si-ortodoxia-romana-statistici-comparate, propune să aruncăm o privire asupra corpului social al fiecăreia dintre cele două Biserici autocefale.
RUSIA
Patriarhia Moscovei se autodefinește drept ”Biserică multinațională” (termen absent în dreptul canonic ortodox) și nu-și asumă statutul canonic de Biserică națională a neamului rus – după cum ar sugera titulatura Biserica Ortodoxă Rusă și cum ar trebui să fie potrivit sfintelor canoane ale Ortodoxiei. Conceptul moscovit de ”Biserică multinațională” este relativ recent la scară istorică, datează din perioada comunismului postbelic și nu vizează enoria ortodoxă din Federația (multinațională) Rusă, ci o enorie aflată, în mare parte, în alte state, în special post-sovietice, precum și două Biserici Autonome: a Japoniei și a Chinei.
E un soi de ”Ortodoxie originală”, cu autodispensă de la norma canonică ortodoxă. Dacă ești multinațională înseamnă că nu mai ești rusă, iar dacă ești rusă înseamnă că nu mai ești multinațională. Trebuie să optezi.
În cazul Bisericii Ortodoxe Ruse, multă lume confundă ansamblul populației Federației Ruse cu enoria ortodoxă din această țară. Or, se știe, Federația Rusă este în continuare un stat cu o pondere ridicată a ateilor și agnosticilor, iar populația neatee nu este nici pe departe omogenă religios și confesional. Din 1917 până în prezent Federația Rusă nu-și chestionează populația, în cadrul recensămintelor generale, la capitolul convingeri religioase sau apartenență de cult.
Este adevărat că s-au efectuat, după căderea URSS, multiple sondaje de opinie printre cetățenii ruși, dar, de multe ori, rezultatele acestora sunt contradictorii și ne prezintă, de regulă, imagini mai mult sau mai puțin deformate ale realităților religioase și confesionale din această țară.
BORu nu a efectuat niciodată o recenzare internă a propriei sale enorii din Federația Rusă și nici nu publică statistici privind demografia bisericească.
Singurele informații statistice disponibile și certe sunt cele furnizate de către stat privind numărul de entități religioase și părți componente ale acestora înregistrate, în ordinea stabilită prin lege, de către organele de stat abilitate.
Astfel, la 1 ianuarie 2015, Biserica Ortodoxă Rusă avea în Federația Rusă:
- 14 960 parohii și filii în 136 072 localități existente real în țară
- 524 așezăminte monahale (mănăstiri, schituri și metocuri)
- 39 unități de învățământ teologic funcționale din 56 înregistrate
- 168 eparhii
- 114 748 916 credincioși estimați (sau 80% din populație)
- 12 622 380 credincioși reali, care merg la biserică măcar o dată pe an (11%)
- 102 126 535 ”credincioși” fictivi, care nu merg deloc la biserică, mulți nu sunt cununați, iar alții nici botezați (89%).
Media matematică este de 89 de parohii pentru 1 eparhie ortodoxă din Rusia. De asemenea, fiecărei eparhii îi revin în medie 3,11 mănăstiri. O unitate de învățământ teologic funcțională revine unui număr de 5,6 eparhii sau, inversând termenii, unei eparhii îi revin 0,23 școli teologice. Teoretic, ca medie matematică, o parohie ortodoxă din Rusia ar trebui să cuprindă 7 670 de credincioși. În realitate, pragul fiecărei biserici fiind trecut măcar o dată pe an de 843 de credincioși.
ROMÂNIA
Patriarhia Română se autodefinește drept ”Biserică națională”, statut recunoscut oficial de Statul Român (cu excepția hiatusului istoric comunist: 1948-1989).
Spre deosebire de Rusia, în România populația este liberă să-și declare apartenența religioasă și confesională cu ocazia recensămintelor generale ale populației, astfel încât avem statistici în domeniu.
În România, la 1 ianuarie 2015, Biserica Ortodoxă Română dispunea de:
- 13 853 parohii și filii în 13 787 localități existe în țară
- 748 așezăminte monahale (541 mănăstiri, 192 schituri și 15 metocuri)
- 51 unități de învățământ teologic funcționale
- 29 eparhii
- 17 304 611 credincioși, majoritatea absolută mergând la biserică măcar o dată pe an.
Media matematică este de 515 parohii pentru 1 eparhie ortodoxă din România. De asemenea, fiecărei eparhii îi revin în medie 25,79 mănăstiri. O unitate de învățământ teologic funcțională revine unui număr de 0,56 eparhii, adică în fiecare eparhie există, ca medie matematică, 1,75 unități de învățământ teologic.
O parohie ortodoxă din România cuprinde în medie 1 249 de credincioși, cu circa 1/3 mai mult decât parohiile din Federația Rusă.
RUSIA ȘI ROMÂNIA. DIFERENȚE
Diferențele majore dintre cele două Biserici constau în:
Disproporții mari în ceea ce privește raportul numeric credincioși/episcop sau parohii/eparhie (inflație de episcopi în Rusia). În raport cu episcopii ortodocși din România sau din Grecia, episcopii ruși au o pregătire puțin spus slabă, fiind văzuți mai degrabă ca factori de putere administrativă și control spiritual decât ca prinți ai Bisericii emanați de enorie.
Apropo, în Biserica Rusă episcopii nu sunt aleși, ci… numiți, adică desemnați de sus (…nu de Sus);
Disproporții majore privind numărul de unități de învățământ teologic raportat la numărul de credincioși (normal în România, insuficient în Rusia). Acesta este unul dintre indicatorii formali, de suprafață, ai gradului de instruire/luminare a clerului (inclusiv a ierarhiei) din cele două Biserici;
Gradul de frecventare a bisericii (foarte scăzut în Rusia, normal în România). Populația realmente bisericească din Rusia este inferioară numeric celei din România;
Lipsa misiunii interne din Rusia, confirmată prin faptul că în cel puțin 89% din localitățile țării (121 112 localități) nu există biserică ortodoxă și nici preot.
Apetitul Patriarhiei Moscovei pentru statutul de Biserică multinațională în detrimentul celui canonic de Biserică națională ar putea fi explicat printr-o necesitate de a compensa în exteriorul țării efectele dezastruoase ale lipsei de misiune ortodoxă internă și ale eschivării de la îndeplinirea funcțiilor de mamă spirituală a poporului rus.
Cine nu are puncte de sprijin în interior le caută în afară. Elanul imperial orientat către exterior este atât de mare încât Patriarhia Moscovei a inițiat ”misiunea ortodoxă” până și în Antarctida, dar uită că dintre limbile celor peste 70 de popoare băștinașe din Federația Rusă Sfânta Scriptură este tradusă integral doar în 2 (mordvină și tuvină), iar în 90% din localitățile țării nu există nici urmă de biserică ortodoxă. De aceea umblă Patriarhul Moscovei după potcoave de pinguini morți prin Antarctida, dar nu are nici timp și nici plăcere să meargă la Sinodul Panortodox din Creta.
Ironia sorții, dar între pinguinii antarctici și patriarhii ortodocși Moscova în preferă pe cei dintâi, cărora le acordă mai mult timp și atenție. Neputându-se detașa de modul lumesc și imperial de gândire, Patriarhia Moscovei, drapată cu multinaționalismul ei rusificator și dizolvant, se ține și se va ține cu dinții în continuare și de Basarabia, și de Ucraina, și de Bielorusia.
Mai ales de cuprinzătoarea și mult mai religioasa decât Rusia Ucraină, zonă din cauza căreia, între altele, Biserica Moscovei a boicotat Sfântul și Marele Sinod Panortodox din insula Creta. De altfel, numărul de credincioși reali și numărul de comunități supuse administrativ Patriarhiei Moscovei în afara Federației Ruse este mai mare decât cel al credincioșilor și comunităților ei din interiorul Federației.
Povestea asta propagandistică despre ”Sfânta Rusie” este doar o poveste propagandistică pe care o iau în serios doar naivii și neavizații.
ADDENDA
Biserica Ortodoxă (cunoscută și ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană) este o comunitate de credință creștină. Astăzi creștinii ortodocși sunt organizați în biserici ortodoxe autocefale (greacă, rusă, română, sârbă, bulgară, albaneză, poloneză etc.), aflate în comuniune liturgică (euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe autocefale, primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.
După numărul de credincioși, ortodocșii formează în lume a doua comunitate creștină, după Biserica Catolică. Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la ορθο (ortho – drept, corect) și δοξα (doxa – slăvire sau, într-un înțeles mai general, opinie), traducându-se, deci, literal „dreapta-slăvire”, cu înțelesul de „credință, opinie corectă”, sau „dreapta-credință”.
Bisericile Ortodoxe Răsăritene reunesc astăzi o parte importantă a credincioșilor creștini. Istoric și cultural, ele sunt purtătoare ale unei tradiții bogate, dezvoltate de-a lungul a două milenii de viață creștină într-o largă zonă geografică.
Potrivit unui nou raport publicat în urmă cu 4 ani de Pew Research Center intitulat „Creștinismul Ortodox în secolul 21”, în ultimul secol numărul de ortodocși a ajuns la aproape 260 milioane, iar în raport cu întreaga lume creștină, numărul lor este în scădere.
Scăderea populației ortodoxe în raport cu celelalte confesiuni are legătură cu faptul că majoritatea creștinilor ortodocși trăiesc în Europa, unde trendul demografic este unul negativ. Europa înregistrează cel mai scăzut nivel demografic și cea mai îmbătrânită populație.
Biserici Ortodoxe în lume
| Biserici autocefale | Biserica de Constantinopol | Biserica Alexandriei | Biserica Antiohiei | Biserica Ierusalimului | Biserica Ortodoxă Rusă | Biserica Ortodoxă Georgiană | Biserica Ortodoxă Sârbă | Biserica Ortodoxă Română | Biserica Ortodoxă Bulgară | Biserica Ortodoxă Greacă | Biserica Ortodoxă Cipriotă | Biserica Ortodoxă Albaneză | Biserica Ortodoxă Poloneză | Biserica Ortodoxă Cehă şi Slovacă. |
|---|---|
| Biserici autonome | Biserica Ortodoxă Sinaită | Biserica Ortodoxă Finlandeză | Biserica Ortodoxă Japoneză | Biserica Ortodoxă Chineză | Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) | Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei) | Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei) | Biserica Ortodoxă Moldovenească (Patriarhia Moscovei) | Mitropolia Basarabiei (Patriarhia Română) |
| Biserici necanonice | Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia de Kiev) | Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România | Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Bulgaria | Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Grecia | Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Rusia | Biserica Ortodoxă de Rit Vechi a Lipovenilor. |
Va fi Stalin canonizat ?
Va fi Biserica Ortodoxă Rusă obligată să-l canonizeze pe Stalin ?
După cum arată un sondaj în Rusia efectuat de televiziunea „Canal 5”, 71,5% dintre chestionați îl considerau pe Stalin „un om grozav”.
De asemenea, unii dintre slujitorii bisericii se declarau alături de turma credincișilor în glorificarea dictatorului comunist.
Sunt preoți care argumentează că datorită lui Stalin, cerul s-a umplut cu martiri și că acest lucru este benefic pentru Rusia pentru că există cineva care să se roage pentru poporul ei.
În raport cu Stalin, Rusia s-a divizat în două tabere, scrie publicația online http://ttolk.ru/articles/rpts_po_prosbe_naroda_obyazana_kanonizirovat_stalina.
Sondajele sociologice evidențiază că cel puțin jumătate dintre ruși îl divinizează pe Stalin.
În același timp, cealaltă jumătate deplânge faptul că societatea a fost reprimată de tirania stalinistă (22%) sau a suferit în timpul colectivizării și deposedării țăranilor de pământul lor (29%).
În legătură cu această temă, Biserica Ortodoxă Rusă (BOru) ar putea juca un rol semnificativ sanctificându-l pe Stalin.
În bisericile parohiale obișnuite (unde patriarhul Kirill și șeful său Putin nu intră), sunt deja prezente iacoane ale lui Stalin, iar preoții de rând și turma credincioșilor l-au recunoscut pe fostul dictator Stalin demn de a fi venerat.
Unul dintre preoții din Strelna (regiunea Leningrad),starețul Evstafy (Jakov), care a expus o icoană cu Stalin, a explicat:
”Îmi amintesc cu mâhnire de acest mare om … Au fost cei mai buni ani din istoria URSS. Mergeam liber pe străzi. Prețurile scădeau anual. Toți cetățenii – muncitori, șoferi, pompieri, medici, tatăl meu, profesor – puteau cumpăra orice produse din magazine – caviar, șuncă, somon.
Abundența și ambalajele strălucitoare de acum par o parodie, dacă avem în vedere calitatea produselor. Nu exista nici depravarea pe care o vedem acum…
Persecuția Bisericii și a clerului a avut loc în principal înainte de instaurarea autocrației lui Stalin și a fost organizată de vechii bolșevici. Biserica Rusă a meritat această persecuție.
Amintiți-vă telegramele trimise după răsturnarea lui Nicolae al II-lea de aproape toate eparhiile către Guvernul provizoriu masonic …
O astfel de Biserică trebuita curățată prin represiune și suferință. Da, au pierit nevinovați și sunt acum recunoscuți ca martiri, dar ce fel de stat ortodox este acela fără martiri? Este un noroc că ei există și ridică Rusia în fața Domnului! „
Așadar, pentru acest cleric este pur și simplu o fericire faptul că sub Stalin, milioane de oameni nevinovați au fost împușcați sau deportați și au murit în lagăre și în exil, pentru că astfel există cineva în ceruri care să se roage pentru Rusia și pentru vrednicul ei fiu, marele Stalin!
Sondaje efectuate în regiunea Celiabinsk, relevă căactualul lider de la Kremlin, Vladimir Putin, se situează încă înaintea lui Stalin în simpatia populară.
Dmitri Medvedev nici măcar nu a intrat între primii cinci în acest sondaj, poziționându-se după Brejnev, Andropov și Nicolae al II-lea.
De curând au început să apară și icoane cu Putin, adorate de „grupul adevăratei maici ortodoxe Fotinia”.
Sunt zvonuri că unii membri ai partidului „Rusiei Unite” vin să se roage la această icoană.
Iar icoanele cu Stalin sunt de asemenea, populare printre diferitele curente ale „Ortodoxiei adevărate și autonome”, care reproșează Bisericii Ortodoxe Ruse, de care s-au desprins, faptul că „marele conducător” merită să intre în rândul sfinților, dar biserica oficială ezită în canonizarea lui.
Iată doar câteva dintre aceste icoane:
Canonizarea lui Stalin găsește încă adversari în rândul conducerii BOru, care justifică respingerea sângerosului tiran, după cum urmează:
„Directorul Școlii Ministerului Tineretului de la Mănăstirea Sf. Danilov din Moscova a Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei, egumenul Peter (Meșcherinov), consideră că protestele în masă în apărarea lui Stalin relevă faptul că:
… Starea spirituală actuală a poporului rus și, în special, a autorităților, este pătrunsă de „un complex nevrotic, profund dureros, de inferioritate, care este incompatibil nu numai cu creștinismul, ci și cu etica elementară.
Ținând cont de această „tendință morală”predominantă în societatea rusă, șeful Școlii Ministerului Tineretului de la Mănăstirea Sf. Danilov prognozează că se poate declanșa un proces de dezintegrare a Federației Ruse care va începe în Caucaz, contiuând în Extremul Orient, Kaliningrad (Prusia de Est) și republicile naționale.
„Aceste procese centrifuge sunt accelerate de politica externă a guvernului nostru”, observa egumenul Peter:
„Astăzi vedem o dorință clară a Rusiei de a se separa de ordinea mondială occidentală și de a menține prietenia cu Iranul, Coreea de Nord, Venezuela.” Orientarea Rusiei spre China și Asia înseamnă , „ieșirea din paradigma civilizației creștine”.
Cât despre viitoarea dezintegrare a Rusiei, starețul Petru este preocupat nu atât de pierderea teritoriilor, cât de pierderea nucleului central al patriei ruse ca civilizație creștină (sau cel puțin post-creștină) și o răsturnare socială.
Nostalgia pentru stalinism, crede starețul, arată că sunt foarte puțini creștini în această mișcare.
„Se pare că nu va dura mult”, până când atât Rusia, cât și această parte a bisericii sale vor fi pedepsite, conchide starețul Peter (Mescherinov).
Rusia – pentru răspândirea dezgustătoare de minciuni, lipsa de umanitate, prostia și aroganța sa, iar Biserica Rusă (reprezentată de mulți creștini ortodocși) va fi pedepsită pentru că s-a integrat în versiunea acestei lumi decăzute și s-a impregnat cu elementele sale mortale. „
Sub Stalin a existat o biserică paralelă a Renovării. Ierarhii ei, în primul rând mitropolitul Vvedenski, au chemat oamenii să intre în gospodăriile colective, să participe la industrializare și să construiască comunismul împreună cu partidul comunist de la conducere.
În Calendarul bisericesc la acea vreme erau menționate sărbătorile atee comuniste împreună cu sărbătorile creștine tradiționale .
Foto: ”Sfinția sa” mitropolitul Vvedensky (fără barbă), împreună cu subordonații săi.
Rămâne să ne întrebăm când vor începe să apară în Rusia și icoane ale ”Sfântului”Beria?
CITIȚI ȘI:
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 