CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Marxismul- o încercare de a crea un nou tip de umanitate materialistă și necreștină

A Refutation of Human Nature & Communism

După comunism, în umbra materialismului

Nu doar în Rusia

Acum 100 de ani a început cel mai dramatic eveniment din istoria modernă, Revoluția Rusă. Pe măsură ce ceața timpului se dispersează, putem vedea din ce în ce mai clar că înființarea unui guvern marxist a fost o catastrofă sângeroasă, scrie analistul politic ceh Peter Kopaîn  Mercatornet.com, preluat de https://provita.ro.

Nu îmi propun să revizuiesc cronologia Revoluției, căci acest lucru este bine cunoscut. În schimb, aș vrea să investighez această tragedie dintr-o perspectivă antropologică și filozofică pentru a descoperi de ce conducătorii comuniști s-au simțit îndreptățiți să ucidă aproximativ 100 de milioane de oameni în diferite țări ca: Uniunea Sovietică, China, Etiopia, Cambodgia și Cuba.

Originile europene ale dramei comunismului

Puțini oameni își dau seama că marxismul a fost injectat în Rusia – ca un bacil toxic – în 1917,  în persoana lui Vladimir Ilici Lenin. Lui Lenin i se lungiseră urechile de  atâta așteptare în Elveția în timpul Primului Război Mondial.

În acel moment, el credea că o revoluție marxistă era mai probabilă în Anglia sau Germania, decât în Rusia.

Dar, uimitor, guvernul german i-a finanțat întoarcerea acasă într-un tren blindat pentru a accelera dezintegrarea Rusiei țariste. Și atât de săraca, subdezvoltata, agrara Rusie, destul de așteptat, a devenit primul experiment din lume a teoriei și practicii marxiste.

Atât marxismul lui Lenin, cât și nazismul lui Hitler au fost încercări de a crea un nou tip de umanitate.

În ambele cazuri, violența era absolut necesară pentru a realiza acest lucru. Ideologia marxismului rus s-a bazat pe practica revoluționară din Das Kapital al lui Karl Marx; ideologia nazismului german a avut la bază cartea lui Hitler Mein Kampf.

Bazele filozofice ale marxismului

Atât marxismul, cât și nazismul au apărut din filozofiile idealismului german al secolului al XIX-lea.

Povestea este lungă, întortocheată și complicată, dar începe cu raționalismul subiectiv, inițiat de Descartes în secolul al XVII-lea. El a supus întreaga realitate îndoielii metodice. Aceasta a început să coboare spre scepticism și subiectivism la filozofi importanți precum Locke, Hume, Berkeley, Kant, Fichte, Schelling, Hegel și Feuerbach, ultima oprire a trenului raționalist înainte de Marx și Engels.

De-a lungul a două secole, filozofia a făcut o întoarcere copernicană (pentru a folosi o frază împrumutată din Kant).

În loc de gândirea care se învârte în jurul realității; realitatea se învârtea în jurul gândirii. Filozofia a dat naștere supremației realității omului, înlăturându-l pe Dumnezeu.

Nu mai era niciun loc pentru creștinism în gândirea occidentală, cel puțin pe drumul care, în cele din urmă, a dus la marxism.

Normativitatea lumii reale a fost aruncată, iar Dumnezeu a fost expulzat ca un intrus. De atunci, omul era guvernat de interpretări subiective ale realității și de materialismul aprofundat.

Consecințele acestei schimbări dramatice de la realitate spre subiectivism au avut urmări apocaliptice la nivel personal, social și guvernamental, în special în Occident. Acest lucru a început să se întâmple chiar înainte de Revoluția Rusă, care este doar unul dintre fructele sale amare.

Supremația Sinelui a devenit o dogmă în Occidentul prosper. Dar, în afară de negarea lui Dumnezeu și a legii lui Dumnezeu, ea duce și la negarea ființei și a adevărului lucrurilor. O consecință este scepticismul cu privire la adevăr, pe larg răspândit astăzi, ca ceva pur relativ și dependent de împrejurări.

Aceasta conduce, așa cum începem să vedem, la o nouă tiranie, „dictatura relativismului”, care îndepărtează fără milă înțelegerea tradițională a eticii, a drepturilor conștiinței, a drepturilor omului, a căsătoriei, a sexului și așa mai departe.

Aceia dintre noi care au avut privilegiul de a trăi în ultimele două generații au fost martorii transformării atitudinilor și comportamentului în Occident. Standardele morale sunt dărâmate și înlocuite cu o înțelegere falsă a libertății. Să menționăm doar câteva consecințe: cultura și familia sunt remodelate radical.

Alegerea dintre Sine și Dumnezeu și Sine și realitate este cea mai puternică dintre ispitele omului. Este o poveste veche. În timp ce își contemplă noblețea ca o ființă dăruită de rațiune și voință liberă, omul tinde să se îndrăgostească de el însuși – la fel cum a făcut-o Lucifer în momentul în care a căzut brusc în întunericul Iadului.

Este ca și cum noi, oamenii moderni, ne confruntăm cu un al doilea Păcat Originar, în care alegem să creăm propriul nostru bine și rău. Am fost abandonați propriilor noastre dispozitive, cu singurele speranțe pe care le-am creat pe noi înșine, consumând plăcerile acre ale bălților înnămolite din viețile noastre prea scurte.

Așa cum Wolfgang Goethe, cel mai mare poet german, a scris în „Prometheus”, unul dintre poemele sale timpurii, „Ich dich ehren? Wofür? Te onorez și de ce?”. Titanul îl insultă pe Zeus, creatorul lui, și acționează ca singurul judecător al acțiunilor sale.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Marx_si_Engels.jpg

Fenomenologia marxismului

Beția de licență (nu libertatea) este o trăsătură tristă a gândirii occidentale recente. Antecedentele sale directe sunt comunismul marxist, chiar dacă apare într-o altă formă, deoarece climatul social și cultural s-a schimbat. Este imposibil să povestești întreaga istorie a dezvoltării sale.

Dar atât marxismul leninist, cât și subiectivismul modern duc la vieți golite și dezastre colosale, atât la nivel personal, cât și instituțional. După cum a spus Dostoievski, „dacă Dumnezeu nu există, totul este permis” – experimentări sexuale scabroase, avort, bestialitate, sinucidere, abuz de droguri, tortură… Și poate mai rău decât toate acestea este renunțarea la folosirea rațiunii, care pare să piardă mereu când luptă cu sentimentul – duce direct la dezastre de tot felul.

Dimpotrivă, în vastul domeniu al științei și tehnologiei, primatul Sinelui este evident absurd, pentru că aici Legea Naturală se impune, prin durerea eșecului total al oricărei încercări de a face progres științific, care se bazează întotdeauna pe adevărul lucrurilor. Unii gânditori susțin că știința este răscumpărarea omului, deoarece îi permite să scape de supremația Sinelui.

Triumful inevitabil al rațiunii și al bunului simț

O examinare oarecum academică a „Mării Moarte” a marxismului nu ar trebui să ne facă, totuși, să uităm realitatea tangibilă a triumfului rațiunii, binelui și adevărului în viața de zi cu zi a majorității oamenilor.

Răul este întotdeauna zgomotos și caută atenție. Dar oamenii obișnuiți, chiar și guvernele, merg încet și sigur, făcând ceea ce trebuie, aproape instinctiv. Violența, furtul și sperjurul sunt pedepsite. Vecinii își ajută vecinii. Părinții își iubesc copiii.

Răul are o istorie lungă, lungă. În secolele trecute, cele mai grave manifestări au fost tirania, antagonismul politic și religios și dorința de a subjuga alte popoare.

Dar întoarcerea copernicană inițiată de Descartes, care a evoluat rapid în idealismul raționalist al supremației absolute a eului, a impregnat politica occidentală cu o dogmă atât naivă, cât și a răului – că statul sau un partid politic are dreptul de a impune marxismul cu forța.

Comunismul este mort. Dar un fel de zombi al comunismului încă există, promovând o atitudine grețoasă, critică față de tot ceea ce era odată privit ca fiind adevărat, nobil și sfânt.

Acest zombi supraviețuiește ca un nor negru de ostilitate față de Dumnezeu și de adevăr, nor care se înalță peste cultura contemporană. Și este foarte dificil de dispersat, deoarece nu operează logic, ci prin sentimente și prejudecăți. Este absolut de necriticat. Marxismul de modă veche, rău așa cum a fost, cel puțin și-a pus cărțile pe masă și era deschis criticii.

Sfârșitul marxismului

Ceea ce raționalismul subiectiv ignoră este faptul că omul este o ființă spirituală, care aspiră la un fel de fericire pe care nu i-o pot da doar lucrurile materiale.

Aceasta este înscrisă în însăși natura sa, așa cum convingerea lui că Dumnezeu există și că există o lege a lui Dumnezeu. Aceasta explică de ce marxismul a eșuat mereu, chiar la nașterea sa în Rusia, pentru că întotdeauna a trebuit să fie impus prin forță brută.

Iar situația nu este diferită astăzi. Majoritatea oamenilor ignoră materialismul radical, deci trebuie impus de elitele puternice. Chiar și în țările bogate, populația este în pericol de a fi spălată de creier prin muzică, literatură, modă și moduri de gândire la modă.

Noi care suntem forțați să suportăm această încercare de a șterge dimensiunea spirituală a omului suntem majoritatea tăcută.

Dar căutăm lideri care să ne elibereze de această robie a materialismului și să ne afirmăm drepturile la nivel politic. Unde îi vom găsi?

04/07/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIITORUL CREȘTINISMULUI ÎN AFRICA, ASIA ȘI AUSTRALIA

Viitorul creștinismului: Icoane din Africa și Asia

Peste câteva decenii numărul creștinilor din Africa și Asia va depăși numărul celor din Europa și America Latină. Deja astăzi, numărul total de creștini din Africa și Asia este superior celor din Europa.

Schimbarea componentei rasiale duce la o regândire a unor aspecte legate de viața creștinilor, fapt care se reflectă și conceperea icoanelor creștine din țările lumii a treia, scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/articles/buduschee_hristianstva_ikonyi_afriki_i_azii.

Astăzi, cel mai mare număr de creștini se află în Europa, urmați de cei din America Latină, iar a treia comunitate creștină ca mărime se află în Africa, urmată de cea din Asia și Australia.

Se prognozează că în anul 2025 numărul total al creștinilor din Africa și Asia va depăși numărul lor în Europa și America Latină împreună. În Africa vor fi aproximativ 634,5 milioane de creștini. În America Latină – 634 milioane, în Europa – 531 milioane.

Numărul creștinilor va crește în Statele Unite ajungând la 252 milioane.

Este mai dificil să calculăm creșterea numărului creștinilor din Asia până în 2025, dar, judecând după ratele actuale de creștere, numărul acestora poate crește până la 650 de milioane de oameni.

Potrivit Centrului pentru Studiul Creștinismului Global, în 1910 ponderea creștinismului în întreaga populație din Asia era de 2%, iar în 2010 era deja de 8%. În același timp, ponderea islamului în populația Asiei în 1910 a fost de 16%, iar în 2010 – 26%.

Din aceste date putem vedea că ponderea creștinismului a crescut de 4 ori, iar ponderea islamului – cu 63%.

În 1910, existau 8 musulmani pentru fiecare creștin din Asia, iar în 2010, există puțin peste 3 musulmani pentru fiecare creștin din Asia.

În ciuda faptului că Asia este ultimul continent pe care a ajuns evanghelizarea și, în ciuda faptului că populația Asiei a crescut de peste 5 ori între 1910 și 2010, ponderea creștinismului a crescut și mai mult.

Aceasta înseamnă că creștinismul din Asia a crescut cu o rată de 4 ori mai mare decât cea a creșterii naturale a populației în ultimul secol.

Se estimează că numărul de hinduși care au părăsit hinduismul în anii 1980 și 1990 a fost estimat la 660.000 pe an. Această cifră a crescut semnificativ la începutul secolului 21.

Multe surse creștine indică faptul că în India până la 5.000 de oameni trec zilnic la creștinism, ceea ce corespunde unui număr de aproximativ 1,8 milioane de oameni pe an.

În 1991, erau doar 50 de mii de creștini în Nepal, dar în 2008 erau aproximativ 800 de mii în această țară.

Dar cele mai mari rate de creștere a creștinării sunt observate în China. Potrivit unor estimări, până în 2030 numărul lor ar putea ajunge la 200-250 milioane. Rata de creștere a numărului lor poate fi urmărită la o provincie chineză – Jiangsu.

În raportul său din septembrie 1997, Amity News citează cifre oficiale ale Biroului de Relații Religioase din Jiangsu cu privire la numărul de creștini din provincie. Conform acestor rapoarte oficiale de stat, doar într-o singură provincie numărul creștinilor era: în 1985 de 125 mii, în 1988 – 250 mii, în 1989, 400 mii, în 1991- 640 mii, iar în 1995 deja 900 mii.

Se estimează că într-o generație, până la o treime din populația Chinei poate deveni creștină.

Aceste schimbări în componenta rasială a credincioșilor vor duce inevitabil la o nouă regândire a creștinismului. În special, atributele exterioare se vor schimba cu siguranță sub presiunea negrilor și a asiaticilor, creștinii caucaziani ar putea accepta să schimbe culoarea pielii lui Iisus Hristos, a discipolilor săi și, în general, a personajelor principale din Biblie.

Iată cum arată astăzi icoanele și redarea unor scene religioase la care se închină negrii africani, asiatici și aborigenii australieni. Poate peste 20 de ani icoanele din casele noastre vor arăta la fel.

Sus: O icoană reprezentându-l pe Iisus Hristos și eroul african Nelson Mandela

Mai jos sunt reproduse icoane din Africa, ale aborigenilor din Australia și din Asia:

17/01/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O INSCRIPȚIE MURALĂ VECHE ÎN DIALECTUL AROMÂN

Citim în blogul https://cubreacovblog.wordpress.com, despre o inscripție veche bisericească în dialectul nostru istoric aromân și transpunerea acesteia în dacoromâna literară:

Intră îm băsearecă cu multă păvrie/ Intră în biserică cu multă frică.

Treambură lundalui marea cumnicătură/ Tremură luând marea cuminecătură.

Foculu acși și colasea tra s-scachi/ Focul, așa, și iadul pentru ca să le scapi.”

Această inscripție în limba română se găsește în biserica mănăstirii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din satul Clinova (gr.: Κλεινό sau Κλεινοβός), prefectura Trikala (Pind, Grecia), fiind făcută de pictorul Mihail Anagnostu Dimitriu din Samarina și datează din anul 1789.

Inscripția integrală este în trei limbi: greacă bisericească (katharevousa), greacă vernaculară (dimotica) și română cu caractere grecești și redă un citat atribuit Sfântului Zosima.

Foto: Biserica mănăstirii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din satul Clinova (Munții Pindului).






11/11/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: