VIITORUL CREȘTINISMULUI ÎN AFRICA, ASIA ȘI AUSTRALIA

Viitorul creștinismului: Icoane din Africa și Asia

Peste câteva decenii numărul creștinilor din Africa și Asia va depăși numărul celor din Europa și America Latină. Deja astăzi, numărul total de creștini din Africa și Asia este superior celor din Europa.

Schimbarea componentei rasiale duce la o regândire a unor aspecte legate de viața creștinilor, fapt care se reflectă și conceperea icoanelor creștine din țările lumii a treia, scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/articles/buduschee_hristianstva_ikonyi_afriki_i_azii.

Astăzi, cel mai mare număr de creștini se află în Europa, urmați de cei din America Latină, iar a treia comunitate creștină ca mărime se află în Africa, urmată de cea din Asia și Australia.

Se prognozează că în anul 2025 numărul total al creștinilor din Africa și Asia va depăși numărul lor în Europa și America Latină împreună. În Africa vor fi aproximativ 634,5 milioane de creștini. În America Latină – 634 milioane, în Europa – 531 milioane.

Numărul creștinilor va crește în Statele Unite ajungând la 252 milioane.

Este mai dificil să calculăm creșterea numărului creștinilor din Asia până în 2025, dar, judecând după ratele actuale de creștere, numărul acestora poate crește până la 650 de milioane de oameni.

Potrivit Centrului pentru Studiul Creștinismului Global, în 1910 ponderea creștinismului în întreaga populație din Asia era de 2%, iar în 2010 era deja de 8%. În același timp, ponderea islamului în populația Asiei în 1910 a fost de 16%, iar în 2010 – 26%.

Din aceste date putem vedea că ponderea creștinismului a crescut de 4 ori, iar ponderea islamului – cu 63%.

În 1910, existau 8 musulmani pentru fiecare creștin din Asia, iar în 2010, există puțin peste 3 musulmani pentru fiecare creștin din Asia.

În ciuda faptului că Asia este ultimul continent pe care a ajuns evanghelizarea și, în ciuda faptului că populația Asiei a crescut de peste 5 ori între 1910 și 2010, ponderea creștinismului a crescut și mai mult.

Aceasta înseamnă că creștinismul din Asia a crescut cu o rată de 4 ori mai mare decât cea a creșterii naturale a populației în ultimul secol.

Se estimează că numărul de hinduși care au părăsit hinduismul în anii 1980 și 1990 a fost estimat la 660.000 pe an. Această cifră a crescut semnificativ la începutul secolului 21.

Multe surse creștine indică faptul că în India până la 5.000 de oameni trec zilnic la creștinism, ceea ce corespunde unui număr de aproximativ 1,8 milioane de oameni pe an.

În 1991, erau doar 50 de mii de creștini în Nepal, dar în 2008 erau aproximativ 800 de mii în această țară.

Dar cele mai mari rate de creștere a creștinării sunt observate în China. Potrivit unor estimări, până în 2030 numărul lor ar putea ajunge la 200-250 milioane. Rata de creștere a numărului lor poate fi urmărită la o provincie chineză – Jiangsu.

În raportul său din septembrie 1997, Amity News citează cifre oficiale ale Biroului de Relații Religioase din Jiangsu cu privire la numărul de creștini din provincie. Conform acestor rapoarte oficiale de stat, doar într-o singură provincie numărul creștinilor era: în 1985 de 125 mii, în 1988 – 250 mii, în 1989, 400 mii, în 1991- 640 mii, iar în 1995 deja 900 mii.

Se estimează că într-o generație, până la o treime din populația Chinei poate deveni creștină.

Aceste schimbări în componenta rasială a credincioșilor vor duce inevitabil la o nouă regândire a creștinismului. În special, atributele exterioare se vor schimba cu siguranță sub presiunea negrilor și a asiaticilor, creștinii caucaziani ar putea accepta să schimbe culoarea pielii lui Iisus Hristos, a discipolilor săi și, în general, a personajelor principale din Biblie.

Iată cum arată astăzi icoanele și redarea unor scene religioase la care se închină negrii africani, asiatici și aborigenii australieni. Poate peste 20 de ani icoanele din casele noastre vor arăta la fel.

Sus: O icoană reprezentându-l pe Iisus Hristos și eroul african Nelson Mandela

Mai jos sunt reproduse icoane din Africa, ale aborigenilor din Australia și din Asia:

Primul regat gay din lume

În 2004, Dale Anderson, un descendent al regelui Edward al II-lea al Angliei, a creat pe o mică insulă cu o suprafață de 3 kmp. în apropiere de Marea Barieră de Corali, lângă Australia, primul „Regat gay și lesbian” din lume.

Dale s-a declarat împărat și supușii săi au devenit toate minoritățile sexuale din lume, relatează http://ttolk.ru/?p=3252

În ciuda faptului că această insulă numită „Raiul” ocupă doar 3 kilometri pătrați, zona apelor teritoriale aferente acestui „Regat” are o întindere de 780 mii de kilometri pătrați, respectiv cât suprefețele Norvegiei și a Suediei luate împreună (mai jos în fotografie puteți estima dimensiunea acestui „stat”).

Răuvoitorii au declarat imediat că întreaga poveste cu „regatul gay” a fost inventată de Anderson pentru a distruge Marea Barieră de Corali din Australia, considerată cel mai bun loc pentru scafandri și, în general, un ecosistem de referință.

Cu toate acestea, „împăratul” a susținut că a fost ghidat în crearea acestui „regatul gay” doar de ideea protejării minoritățile sexuale.

”Majestatea sa” Dale I a prevăzut în „legislația” statului său, principiul de bază privind acordarea automată a cetățeniei tuturor homosexualilor.

Pentru a obține un pașaport pentru regatul gay, trebuie să plătești 100 de dolari.

Potrivit declarațiilor „împăratului”, aproximativ 14 mii de oameni au devenit deja cetățeni ai „statului” său în mai puțin de 7 ani.

Este ușor de calculat că acest lucru i-a adus lui Dale Anderson și „instanței” sale (aceștia sunt 10-15 activiști homosexuali din întreaga lume, în principal redactorii șefi ai revistelor pentru minoritățile sexuale) aproximativ 1,4 milioane de dolari.

A doua sursă de venit este emiterea de timbre poștale.

În 7 ani , Dale I și „cabinetul” său au câștigat aproximativ 2 milioane de dolari pe ele.

Moneda oficială a insulei este euro.



Dale I a anunțat oficial în 2010 că este gata să acorde cetățenia „statului” său homosexualilor din țările nedezvoltate „în primul rând”.

Merită să ne amintim că în ultimii ani, multe state din prima lume au refuzat să găzduiască refugiați pe motiv că sunt homosexuali.

De exemplu, în urmă cu câțiva ani, Parlamentul elvețian au respins propunerea reprezentanților Partidului Verde de a recunoaște în mod explicit persecuția pe baza orientării sexuale, ca bază pentru solicitarea azilului politic.

Desigur, acest „regat gay” nu este recunoscut de niciun stat din lume (totuși, guvernul australian, pe teritoriul căruia se află „regatul”, nu îi creează niciun obstacol – în ciuda faptului că i-a fost declarat război în septembrie 2004 ).

Dale I, pe de altă parte, se pregătește pentru recunoașterea diplomatică a Taiwanului și Tibetului. În „regat”, primul lucru recunoscut a fost dreptul cetățenilor săi la eutanasie, iar impozitul pe venit pe insulă „atunci când oamenii se vor stabili acolo” va fi de numai 1%, iar impozitul pe venitul societăților – 2%.

În rest, nu se vor mai introducealte taxe.

Regatul de pe insula ”Heaven” este nelocuit, doar o stație climatică autonomă fiind situată pe această insulă. Nu există surse de apă dulce acolo (cu excepția umidității datorate ploilor), iar acesta este principalul obstacol în calea populării sale.

Dale Anderson estimează că sunt necesare investiții însumând un minim de 40 de milioane de dolari pentru a construi sisteme de desalinizare a apei oceanice și pentru a proteja insula de valuri și de eroziunea coastelor sale.

Alte 500 de milioane de dolari ar fi fost necesare în a doua etapă, „regatului gay” – pentru construcția aeroportului și cel mai important, pentru popularea insulei – a cărei suprafață ar trebui să crească față de la actualii 3 kilometri pătrați, până la 12 kmp.

La sfârșitul anului 2016, site-ul oficial al Regatului Gay și Lesbian al Insulelor Mării Coralului a luat cunoștinâă de hotărârea Parlamentului Australiei să aproba căsătorilee între persoane de același sex.

În urma deciziei luate de poporul australian de a legaliza căsătoria între persoane de același sex , ” împăratul” a declarat la 17 noiembrie 2017 dizolvat Regatul homosexualilor și lesbienelor din Marea Coralilor.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NOI? NEAGĂ CINEVA CĂ NOI, ROMÂNII, SUNTEM ŢINTA UNUI ATAC COMPLEX ŞI CĂ ŢARA NOASTRĂ ESTE ÎN PRIMEJDIE SĂ SE DEPOPULEZE ? VIDEO

România este pe locul doi în privinţa migrației pe timp de pace după Siria, țară distrusă efectiv, după un război care durează de ani de zile.

Peisajul este diferit, atmosfera total opusă, dar românii și sirienii au ceva în comun: sunt cele mai prigonite popoare din lume.

România este pe locul doi în lume, cu cea mai mare creștere a diasporei, după Siria…

Vă vine să credeţi ?

Rata celor care pleacă din țară crește cu 7% în fiecare an. Se pleacă într-un ritm de 400 de oameni pe zi, iar vârsta celor pleacă este mai mare ca a celor care plecau în anii 2000: respectiv 40-45 de ani, față de 20-25 de ani.

Un alt aspect grav, este acela că 75% din românii care se întorc în țară nu se mai acomodează la noi acasă și pleacă înapoi !

România pare să fi ajuns de nelocuit, chiar și pentru oamenii care până mai ieri aveau aici o viață bună.

Andrei Barbu părea ultimul om căruia să-i zboare gandul la emigrare. Făcea agricultură eco, a avut succes, s-a impus pe piață cu brandul ”Coșul de legume”.

Soția lui era considerată una din cele mai bun arhitect din noul val.

Totuși, ei spun că și-au dat seama că sacrificiile pe care le fac aici și orele rezervate muncii sunt prea mari.

Au și un copil. În cele din urmă, au ales Australia, și pentru sistemul de învățământ bine pus la punct pentru copil.

Și discrepanțele dintre păturile sociale nu sunt așa evidente ca în România.

În aprilie au plecat la 10.000 km depărtare și îşi luau viața de la zero, deși aici o duceau bine.

Au luat cu ei și Dex-ul, de frică să nu uite limba română !

La jumătate de an de la plecare, Andrei, cu toată experiența lui, nu găsise decât un job de muncitor stivuitor, dar câștiga cam 4.000 de euro pe lună.

Mai mult ca la noi și cu infinit mai puține ore lucrate și cu mai puțin stres…

Avem o ţară cum nu ştim să mai fie altele pe lume.

Avem pământurile noastre împărţite proporţional între câmpii, dealuri şi munţi falnici.

Avem un fluviu (Dunărea), o Deltă, cum nu sunt multe în această lume şi ieşire la mare.

Avem un pământ roditor, cum nu ştim să se găsească  în multe alte părţi ale lumii…

Aşa a vrut DOMNUL, Dumnezeul nostru !

 

ÎNTREBARE:

Dacă am pleca noi toţi românii din ţară, nu-i aşa că pământul nostru ar fi bun  pentru alte neamuri?

Quo vadis Romania ?