CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cea mai exactă reconstituire a chipului Domnului nostru Iisus Hristos

 

Publicația on line Frăția Ortodoxă reproduce o descriere a Mântuitorului, făcută de contemporanul Său, Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius Pilatus în funcția de procurator al Iudeei (26 – 36 d. Chr.) și care, prin natura acestei funcții, era obligat să trimită rapoarte Senatului din Roma despre cele mai importante evenimente din teritoriul aflat sub autoritatea sa .

Iată ce spunea acesta despre Domnul nostru Iisus Hristos:

„Este un bărbat cu o înfățișare nobilă și trăsături atît de frumoase și care exprimă atîta maiestuozitate, încît oricine Îl vede nu poate să nu Îl admire. Are părul de culoarea castanei coapte, iar de la nivelul urechilor pînă la umeri culoarea devine cea a pămîntului, doar că foarte strălucitoare. Îl poartă despărțit de la mijlocul frunții, însă după obiceiul nazarieneilor.

Fruntea dreaptă și senină, chipul fără urmă de riduri sau pete, cu o ușoară nuanță de bronz. Nările și buzele fără cusur. Barba la fel de deasă ca și părul, nu prea lungă și despărțită la mijloc. Ochii Săi serioși te înfioară. Sînt ca razele soarelui, iar strălucirea lor nu îți permite să I te uiți drept în față.

Când rostește vorbe de dojană, te înspăimîntă; plînge cînd trebuie să mustre. Atrage iubirea oamenilor și are o voioșie demnă. Se spune că nu a fost văzut rîzînd, însă a fost văzut plîngînd. Are brațe și mîini deosebit de frumoase. Este fermecător cînd poartă o conversație, însă vorbește puțin; iar cînd vorbește, o face cu deosebită modestie.

Oriunde Își face apariția, este de departe cel mai frumos bărbat pe care l-a văzut sau și-l poate imagina cineva; îi seamănă mamei Sale, cea mai frumoasă ființă din această regiune.

În ceea ce privește cultura Sa, uimește întreg Ierusalimul. Deși nu a studiat niciodată, cunoaște toate domeniile științei. Poartă sandale și umblă cu capul descoperit. Mulți rîd cînd Îl văd, se tem, însă, și tremură în prezența Lui sau când le vorbește.

Se spune că nu s-a mai pomenit un asemenea bărbat în zona asta. Într-adevăr, din cîte mi-au spus evreii, nimeni nu a mai auzit asemenea învățătură înaltă cum o predică acest Hristos, și mulți iudei cred în El și în natura Sa divină, pe când alții au venit la mine să Îl reclame ca pe cineva care S-a împotrivit Maiestății Voastre.

Este un fapt cunoscut de toți că nu a făcut niciodată vreun rău, că, dimpotrivă, înfăptuiește numai lucruri bune.

Toți cei care Îl cunosc și care au avut de-a face cu El spun că au avut parte numai de lucruri bune și de sănătate din partea Lui”.

Iisus, între mit şi adevăr

Iisus

Giulgiul din Torino: fotografia feței şi reconstituirea.

Mitul existenţei lui Iisus, contestat vehement până la apariţia tehnologiei moderne, este acum transformat în Adevăr.

Nimeni n-a zguduit istoria întregii lumi aşa cum a făcut-o Iisus! Şi spun asta deoarece întreaga lume, indiferent de vechile calendare pe care le aveau unele naţiuni din diferite părţi ale lumii, se raportează azi la acelaşi calendar care împarte istoria lumii în două perioade: înainte de Cristos şi după Cristos.

Acesta este reperul fundamental pentru întreaga civilizaţie umană din prezent.

Deşi la vremea respectivă a fost aşteptat de către iudei ca şi Mesia, pentru a elibera poporul evreu de sub dominaţia romanilor, nimeni n-a înţeles că de fapt Iisus venise ca să-i elibereze pe oameni de doctrinele religioase.

Căci oamenii acelor vremuri, mai ales acolo în Ierusalim, acordau prea multă importanţă literii Legii, cum se spune, şi mult prea puţin spiritului Legii.

Dar dincolo de asta haideţi să vedem nu dacă noi credem că Iisus a existat cu adevărat,  ci care este adevărul despre El dacă a existat în realitate.

Giulgiul din Torino este o pânză de in păstrată în capela regală a Catedralei „Sfântul Ioan Botezătorul” din Torino. Mulți credincioși creștini consideră că în pânza respectivă este un giulgiu în care ar fi fost învelit Isus Hristos după crucificare. Pe respectivul material textil se află imprimată imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare. De-a lungul timpului pânza respectivă a generat numeroase dezbateri.

Biserica Catolică, actualul custode al giulgiului, nu s-a pronunțat niciodată în mod oficial asupra autenticității, considerând că aceasta nu ajută cu nimic religiei creștine.Dar în 1958 Papa Pius al XII-lea a aprobat imaginea pentru adorarea Sfintei Fețe a lui Isus. Papa Ioan Paul al II-lea a denumit giulgiul „o oglindă a Evangheliei”.

Alte denominații creștine, precum anglicanii și metodiștii, au oferit adorare giulgiului.Diverse argumente au fost prezentate în diverse publicații științifice și populare care căutau să dovedească, contrar consensului științific, că giulgiul este acoperământul autentic de înmormântare al lui Isus, bazându-se pe discipline de la chimie și biologie la medicină legală și analize optice ale imaginilor.

Giulgiul are lungimea de 4,36 m, lățimea de 1,10 m și este alcătuit din fire de in tors manual, iar urzeala este executată tot manual. Pe țesătură apar două amprente: partea din față și cea din spate a unui bărbat neîmbrăcat, biciuit și probabil crucificat. Corpul a fost așezat pe spate, pe jumătatea inferioară a giulgiului, petrecându-se cealaltă jumătate pe deasupra. Materialul prezintă numeroase găuri (în prezent peticite), locurile presupuse a fi ars la incendiul din 1532 și mai multe pete de apă de la stingerea flăcărilor.

Paradoxul este că deşi lumea ştiinţifică l-a contestat pe Iisus vreme de decenii, chiar şi după analiza minuţioasă a giulgiului de la Torino, toată activitatea inclusiv cea ştiinţifică se ghidează cronologic după Anul 0, considerat anul în care s-a născut Iisus.

Mulţi au contestat chipul de pe giulgiu, dar tot ştiinţa vine şi desluşeşte dintre meandrele istorice ale giulgiului adevărul, pentru a ne lămuri că totul s-a întâmplat la modul cel mai real.

Unii spuneau despre chipul despre giulgiu că ar fi fost realizat de către Da Vinci la bătrâneţe.

S-a descoperit că vechimea giulgiului fusese stabilită eronat pentru că se luaseră spre studiu bucăţi din el, mai dinspre margine, pentru a păstra restul ţesăturii intactă. De abia după ce au luat mostre mai din centru au stabilit că vechimea corespunde perioadei în care a trăit Iisus.

De altfel cu ajutorul tehnologiei moderne de reproducere 3D adică tridimensională, câţiva cercetători independenţi au reuşit să reproducă aproape de fidelitate chipul şi forma corpului lui Iisus, aşa cum transpare de pe imaginea giulgiului.

Într-un articol publicat de https://revistacosmos.com/iisus-intre-mit-si-adevar se relatează că în sprijinul acestor realităţi istorice, un cercetător american, Ray Downing, grafician, artist, ilustrator şi realizator de lucrări computerizate în 3D, a realizat pentru postul de televiziune History Channel o investigaţie specială, pentru a reda adevăratul chip al lui Iisus.

Se ştie că imaginea imprimată pe giulgiu e ca un fel de negativ ca la filmele foto.

Ceea ce a găsit Ray Downing, analizând imaginea giulgiului în profunzime, a fost că cineva a reuşit atunci, în urmă cu 2000 de ani, să imprime – prin ce procedeu oare? – o imagine tridimensională holografică dar ascunsă, care a putut fi revelată acum doar cu ajutorul tehnologiei moderne de tip 3D.

Astfel tehnologia computerizată a prelucrat pixel cu pixel întreaga imagine scanată pe mai multe nivele de adâncime.

Ceea ce a obţinut Ray Downing este destul de aproape ca fizionomie de imaginea obţinută de către cei de la NASA în anii 90, deşi ulterior imaginea obţinută de Downing a fost retuşată şi adusă mai spre parametrii fizionomici reali pe care i-ar fi putut avea un Iisus viu ca fizionomie specifică oamenilor de atunci din acele locuri.

Portretul lui Iisus al celor de la NASA aduce mai mult a fizionomie europeană, în schimb imaginea obţinută de Downing duce mai mult spre profil oriental.

Este posibil ca acest factor al profilului oriental să fie mai aproape de imaginea reală, ceea ce confirmă viziunea lui Zeffirelli despre cum ar fi trebuit să arate în realitate Iisus când l-a ales pe Robert Powell pentru rolul din „Iisus din Nazareth”. Căci imaginea obţinută de Downing este foarte apropiată de cea a lui Robert Powell în rolul lui Iisus.

Până la momentul relevării chipului lui Iisus cu ajutorul tehnologiei computerizate, existau controverse referitoare la faptul dacă Iisus a existat sau nu, deşi existau consemnări despre el ale unor persoane ce avuseseră funcţii importante exact în perioada aceea.

Alţii au contestat însăși existenţa lui Iisus susţinând că în realitate nu există dovezi istorice consemnate, ori că a fost un personaj inventat de unii doar pentru a justifica opoziţia iudeilor faţă de romani.

Odată cu rezultatul oferit de Ray Downing s-a făcut un mare pas în direcţia aceasta, a relevării chipului real al lui Iisus.

Vedem la ora actuală că există posibilitatea, folosind tehnica digitală de reproducere, cum a fost folosită în noua trilogie Războiul Stelelor, de a readuce pe ecran un personaj interpretat în vechea trilogie de un actor care între timp s-a stins din viaţă.

Însă dincolo de toate acestea ştiinţa vine acum şi confirmă, aşa cum vedeţi în fotografie şi reproducerea în bronz a corpului învelit în giulgiu şi a tuturor rănilor suferite de Iisus în urma supliciului ordonat de către Pilat, că acest om, acest personaj a existat la modul real şi a schimbat prin sacrificiul său linia temporală a omenirii.

Mitul existenţei sale, contestat vehement până la apariţia tehnologiei moderne, este acum transformat în Adevăr care adaugă autenticităţii Noului Testament o incontestabilă valoare, mai ales că acum putem vorbi despre această valoare, după ce vedem cum a arătat Iisus în realitate, că depăşeşte greutatea în aur a întregii istorii umane.

Căci Iisus este Cheia de Boltă a întregului mister legat de evoluţia civilizaţiei umane! Fără Iisus, nu ar fi existat niciodată o istorie autentică a omenirii pe Pământ!

Videoclipul următor prezintă un portret excepțional al Mântuitorului, redat de cecetătorul Ray Downing în ceea ce poate fi, pe baza indiciilor oferite de celebrul Giulgiu din Torino, cea mai exactă reconstituirea chipului Domnului nostru Iisus Hristos.

Pentru vizionare optimă, activați butonul ”subtitrări” și apoi ”traducerea automată – limba română”.

Publicitate

16/04/2023 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Zece ”previziuni umile” pentru 2023, făcute obraznic pe TWITTER de fostul președinte și prim-ministru rus, Dmitri Medvedev

Medvedev face pe Twitter zece ”previziuni umile” pe 2023 şi le transmite ”urări de sezon anglosaxonilor şi purceluşilor lor fericiţi care guiţă!”. România şi Războiul rus din Ucraina nu apar în aceste ipoteze halucinante.

Fostul președinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, face zece ”previziuni” pe 2023, ”în Ajunul Anului Nou” pe care le prezintă, într-un mesaj postat pe pagina sa de Twitter luni seara, drept ”umile”, în comparaţia cu ”ipotezele futuriste” ale altora, care ”parcă rivalizează să le evidenţieze pe cele mai sălbatice şi cele mai absurde”.

De asemenea, el îşi prezintă aceste ”previziuni” în opt mesaje postate pe Twitter, transmite News.ro., preluat de https://timpul.md.

”1. Preţul petrolului va creşte la 150 de dolari (barilul), iar preţul gazelor (naturale) va depăşi 5.000 de dolari pe metrul cub.

2. Regatul Unit va reintra în Uniunea Europeană (UE).

3. UE se va prăbuşi după întoarcerea Regatului Unit, euro va ieşi din uz (şi va deveni) fosta monedă a UE.

4. Polonia şi Ungaria vor ocupa regiuni în vestul fostei Ucraine actuale.

5. Al Patrulea Reich va fi creat, cuprinzând teritoriul Germaniei şi sateliţilor săi, adică Polonia, ţările baltice, Cehia, Slovacia, Republica Kievşi alţi proscrişi.

6. Războiul va izbucni între Franţa şi al Patrulea Reich. Europa va fi împărţită, Polonia va fi reîmpărţită în (acest) proces.

7. Irlanda de Nord se va despărţi de Regatul Unit şi va intra în Republica Irlanda.

8. Războiul Civil va izbucni în Statele Unite, California şi Texasul devenind ca rezultat state independente. Texasul şi Mexicul vor forma un stat aliat. Elon Musk va câştiga alegerile prezidenţiale într-un număr de state care, după sfârşitul noului Război Civil, vor fi date GOP.

9. Toate cele mai mari pieţe bursiere şi financiare vor părăsi Statele Unite şi se vor muta în Asia.

10. Sistemul de management monetar de la Bretton Woods se va prăbuşi şi va conduce la prăbuşirea FMI şi Băncii Mondiale (BM). Euro şi dolarul vor înceta să mai circule ca monede globale de rezervă. În schimb vor fi foloste activ monedele fiduciare digitale”.

Fostul şef de stat îşi încheie aceste ”previziuni” făcându-le ”urări de sezon anglosaxonilor şi purceluşilor lor fericiţi care guiţă!”.

Medvedev nu menţionează România în aceste ipoteze halucinante, în pofida atacului aproape tuturor est-europenilor și nici războiul Rusiei din Ucraina nu apare în aceste ”previziuni”.

”Epic thread!!”, i-a replicat Musk într-un prim mesaj, după care a revenit și a scris un nou mesaj la postarea sa inițială:

„Acestea sunt cu siguranță cele mai absurde predicții pe care le-am auzit, arătând și o lipsă incredibilă de conștientizare a progresului făcut în inteligența artificială și energia sustenabilă”.

28/12/2022 Posted by | Propagandă rusă | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

IPOTEZE. Ce înseamnă Moldova ?

Harta Moldovei medievale

 

 

 

 

DE CE „MOLDOVA”?

 

 

Nu v-aţi întrebat niciodată ce înseamnă Moldova? N-aţi ştiut că locuim într-o cetate, ocrotită de trecut, prezent şi viitor?

– Până şi un fir de iarbă are rădăcina sa, zicea Mihail Sadoveanu. Dapoi o ţară!

Cu mii de ani în urmă, ţara strămoşilor noştri se numea Dacia, adică ţara celor buni la suflet, ţara celor care au un mod de viaţă pozitiv, afirmativ şi optimist.

Ea, Dacia, ocupa un teritoriu cu mult mai vast decât actuala Românie şi Moldovă, luate împreună, de aceea, când Traian, împăratul Romei, l-a învins pe Decebal, ocupând un sfert de ţară, cei rămaşi în libertate, ca să nu se identifice cu Dacia romană, şi-au zis fiecare în felul său, după denumirea regiunii sau ducatului în care locuiau.
Secole la rând, dacii liberi şi-au păstrat tradiţiile, folclorul, limba.

Nu, însă, şi denumirea ţării, pe care sperau s-o vadă într-o bună zi reîntregită.
Prinse în iureşul războaielor de apărare, căpeteniile din fruntea micilor feude, nu aveau nici ambiţia, nici forţa necesară ca să revendice vechiul blazon al ţării, cu atât mai mult că dincolo de Dunăre, în nordul Balcanilor, până aproape de secolul al VI-lea au existat două provincii romane care se numeau: Dacia Ripensis şi Dacia Mediterană.
N-a avut acea ambiţie nici Dragoş-vodă, care, în anul 1352, a întemeiat în partea de răsărit a fostei Dacii o nouă provincie, cu numele Moldova.
Încercând să dea o explicaţie acestei denumiri, cronicarul Grigore Ureche a reprodus în scrierile sale o legendă despre aşa-numita „descălecare a lui Dragoş”, conform căreia, la o vânătoare de zimbri, voievodul şi-a pierdut căţelul favorit.

Cum porecla acelui patruped fusese Molda voievodul (spune legenda) a botezat cu numele Moldova râul în care el s-a înecat, iar de la denumirea râului s-a tras, chipurile, şi denumirea ţării…
Legenda e frumoasă, dar neadevărată!
Am scris despre asta acum vreo 15 ani în „Noi în biografia omenirii” (vezi pag. 290), cu gând să combat o poveste care explica denumirea ţării noastre printr-o versiune nu prea onorabilă.

Din aceleaşi motive, reiau subiectul în cauză, în speranţa că vechea legendă va fi însoţită (cel puţin, la orele de istorie) şi de alte versiuni…
În primul rând, pornesc de la presupunerea că Dragoş-vodă nu era un ignorant şi, chiar dacă ar fi fost pasionat de câini, nobleţea şi demnitatea l-ar fi împiedicat să lege denumirea ţării de numele unui sărman căţel.
În al doilea rând, să nu uităm că strămoşii neamului nostru s-au aflat aici dintotdeauna, aşa încât descălecarea lui Dragoş a fost un episod, şi nu un început al istoriei.
În sfârşit, invoc părerea savanţilor din domeniu care afirmă că Moldova este un nume foarte vechi, de origine necunoscută sau, cel puţin, discutabilă (vezi: „Lexicologie şi terminologie românească” de V.Frăţilă).Lingvistul Iorgu Iordan, spre exemplu, leagă această denumire de pădurile de molizi care se întâlnesc la izvoarele râului Moldova.
– Nimic nu se opune la combinarea neslavului „molid” cu sufixul slav „ov(a)”, îşi justifică dânsul ipoteza, făcând aluzie la trecerea slavilor prin aceste teritorii.
Pusă pe cântarul adevărului, ipoteza cade de la sine, pentru că atât istoria poporului român, cât şi logica toponimiei o exclud din start. Dacă am admite că denumirea râului Moldova a venit de la vegetaţia sa, atunci acelaşi râu ar trebui să aibă pe diferite sectoare ale sale diferite denumiri, să zicem: Molid-ov(a); Brăd-ov(a); Salcâm-ov(a) ş.a.m.d.

Pe de altă parte, cum se explică atunci denumirea unui alt râu Moldova de pe teritoriul Slovaciei, dacă acel râu nu trece prin nici o pădure de molizi?
Fireşte, nu e un secret că avem suficiente denumiri de râuri şi localităţi cu sufixe slave. Nu, însă, şi Moldova! Acest nume e mult mai vechi decât slavii care au migrat spre Balcani după aproximativ 700 de ani de la domnia Marelui Burebista.
Deci, care este adevărata etimologie a numelui de ţară – Moldova?Conform vechilor documente, în nordul Daciei era atestată o localitate cu numele latin de „Civitas Moldaviae” (adică „Cetatea Moldovei”).
E vorba, probabil, de orăşelul Baia, situat pe râul Moldova – orăşel care, mai târziu, a fost ales de Dragoş-vodă drept capitală a Moldovei.
Ei bine, această localitate, numită cândva „Cetatea Moldavă”, a apărut cu mult înaintea erei noastre – încă pe timpul şederii vremelnice a celţilor în aceste teritorii (inclusiv în Panonia şi Slovacia).

Cunoaştem cu toţii că Burebista, regele dacilor, i-a bătut în mai multe rânduri pe celţi şi i-a gonit spre apusul Europei, unde ei s-au stabilit, în cele din urmă, pe pământurile Franţei şi Elveţiei de azi, formând nucleul poporului francez.
De la celţi ne-au rămas nu numai anumite vestigii materiale, dar şi denumirea parţială a Moldovei.

Zic „parţială”, pentru că la baza noţiunii discutate se află 2 cuvinte: Mol şi DAVA. Unul de origine celtică – „MOL” (însemnând şi azi în limba franceză „dig de piatră”) şi altul de origine dacică – „DAVA” (însemnând în limba strămoşilor noştri „cetate”).
Ajunşi aici, nu mai avem nevoie nici de căţeaua lui Dragoş, nici de pădurile de molizi ca să demonstrăm că ne tragem de la daci atât prin sânge, cât şi prin denumirea ţării.

Aşadar, Moldova se descifrează ca Cetate de piatră situată pe malul unei ape – o denumire foarte semnificativă, dacă ţinem cont de faptul că de-a lungul hotarelor noastre s-au aflat şi se mai află încă numeroase cetăţi de piatră situate pe malurile râurilor de frontieră.

Aurelian Silvestru- basarabialiterara.com.md

 

22/07/2016 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: