Cum e să fii stângaci în secolul XXI. VIDEO

 

 

 

Diyanet sau Direcția de Afaceri Religioase, aflată în subordonarea directă a primului-ministru al Turciei, se ocupă cu tot ce înseamnă cult și morală islamică și gestionează locaşurile de cult din Turcia.

Aşa se face că în  data de 3 februarie 2018, site-ul oficial al acestei instituții a publicat următorul text care pentru noi pare cel puţin bizar :

„Profetul Mohamet nu accepta să fie utilizată mâna stângă pentru a mânca sau bea. Numai demonii fac acest lucru. Populația este avertizată să utilizeze numai mâna dreaptă”.

Mult timp, de-a lungul istoriei, s-a considerat chiar şi în Europa creştină că stângacii sunt oameni inferiori. Biserica catolică a fost şi ea multă vreme de părere că servitorii Diavolului sunt stângaci.

În Biblie, diavolul este prezentat ca fiind stângaci.

În Rusia, Petru cel Mare a dat un decret prin care stângacii și persoanele roșcate nu aveau dreptul să fie martori în justiție. Nu prezentau încredere…

În islam, tot ce vine de la mâna stângă este considerat impur.

În anul 1921, un tratat de psihologie scria că stângacii au sindromul demenței.

Spre deosebire de europeni, incașii considerau stângacii oameni deosebiți, cu șansă în viață.

Beduinii așează femeile în partea stângă. Dreapta este rezervată bărbaților.

Indigenii din triburile africane nu permit femeilor să gătească cu mâna stângă, care este considerată făcătoare de magie neagră.

Pitagora recomanda să se intre într-un lăcaș sfânt, numai pe partea dreaptă.

Mai multe studii din secolul XX arătau că 70-90% din populaţia lumii ar fi alcătuită din dreptaci. O estimare mai precisă a fost făcută în urmă cu câţiva ani, în anul 2008, când 144 de studii separate, au dus la concluzia că la nivel global, aproximativ 10% dintre femei şi 12% dintre bărbaţi ar fi stângaci, însă motivele pentru care aceştia se nasc stângaci nu au fost încă stabilite exact.

S-a spus că acest fenomen ar fi  o combinație complexă între genele moștenite și factorii de mediu. Alții consideră că există o legătură între partea cea mai activă a creierului și mâna stângă.

Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere existenţa mai multor grupe de oameni în funcţie de modul în care aceştia îşi folosesc mâinile :

• stângaci

• dreptaci

• ambidecştri, care folosesc cu aceeaşi uşurinţă oricare dintre mâini, pentru orice activitate; ambidextria înnăscută este foarte rară, frecvenţa ei fiind estimată la 1% din populaţia lumii, dar o definţie mai largă îi include şi pe cei care au învăţat să îşi folosească la fel de eficient ambele mâini. Cel mai adesea este vorba despre stângaci din naştere care, în viaţa de toate zilele, au fost îndemnaţi ori obligaţi să îşi folosească mâna non-dominantă (cazul tipic fiind cel al copiilor stângaci cărora Ii se pretinde, totuşi, să înveţe să scrie cu mâna dreaptă).

• un tip „amestecat” (mixed-handed sau cross-dominant, în engleză) – oameni care folosesc în mod natural mâna dreaptă pentru anumite activităţi şi pe cea stângă pentru altele.

Iată că deja problema devine parcă mai complicată decât obişnuiam să o considerăm, dovadă că organismul uman este (încă) o mare, mare necunoscută.

Există stângaci care au revoluționat lumea: Leonardo da Vinci, Einstein, Bill Gates sunt câțiva dintre aceștia .

  Unde mai pui că dintre ultimii 7 preşedinţi ai SUA, patru – inclusiv ultimul preşedinte, Barack Obama – erau stângaci.

O serie de studii recente înclină balanța în favoarea stângacilor, arătând că aceştia sunt mai rapizi în gândire și răspund mai bine la stimuli. Emisfera dreaptă controlează mâna stângă și percepe mai rapid sunetele. 

Stângacii au o gândire divergentă, studiază mai multe posibilități, sunt mai creativi și buni artiști. Ei pot excela în sporturi precum boxul, tenisul, baseball-ul.

  Chris McManus, un cercetător britanic de la University College London, a publicat o carte (Right-Hand, Left-Hand) dedicată acestui subiect în care susţine că stângacii sunt persoane cu un potenţial deosebit: creierele lor structurate diferit de ale dreptacilor le permit să proceseze limbajul, emoţiile, relaţiile spaţiale în moduri mai diverse şi mai creative, iar printre stângaci s-ar găsi mai mulţi oameni cu talent muzical şi matematic.

Cu toate acestea, se pare că stângacii sunt mai expuși emoțiilor negative și au complexe de inferioritate, sunt mai timizi, mai inhibați.

Preferinţa pentru utilizarea mâinii drepte sau a celei stângi este o manifestare a unui fenomen natural numit lateralitate – tendinţa fiinţelor vii înzestrate cu simetrie bilaterală (cum sunt toate vertebratele, prin urmare şi omul) de a utiliza predominant o parte sau alta – stânga ori dreapta – a corpului.

Deşi manifestarea cea mai evidentă este preferinţa pentru o mână sau alta, tendinţa se manifestă şi în alte aspecte, chiar şi în utilizarea, pentru diferite sarcini, a uneia sau alteia dintre emisferele cerebrale.

Din fericire, multe dintre culturile lumii au depăşit faza în care stângacii erau stigmatizaţi, fiind consideraţi aducători de nenoroc, blestemaţi ori răuvoitori.

(Urmele acestor concepţii sunt vizibile în multe limbi ale lumii, inclusiv în română: „stângaci” nu înseamnă doar un om care are ca mână dominantă mâna stângă, ci înseamnă şi „neîndemânatic” sau lipsit de capacitatea de a se comporta cu uşurinţă firească în societate, iar „drept” are şi sensul de „corect”, „just”, „cinstit”.

În schimb, cuvântul „sinistru” provine din latinescul „sinister”, care, iniţial, însemna pur şi simplu „stâng”. Iar „dexteritate”, sinonim cu „îndemânare”, vine de la cuvântul latin „dexter”, care înseamnă „drept” în sensul direcţiei (în dreapta, dinspre partea dreaptă etc.)

Şi tot aşa… În numeroase limbi, de pe diverse continente, „stânga” şi „stângăcia” poartă tot felul de conotaţii negative, dovezi ale discriminării de care au avut parte, în trecut, acei 10% dintre locuitorii lumii care, fără voia lor, se abăteau de la norma fiziologică a dominanţei mâinii drepte.

Dar, chiar dacă aceste discriminări pălesc încet-încet în lumea contemporană, ele încă mai pot fi observate în difetrite culturi.

În multe ţări ale Asiei şi Africii, unde este considerat necivilizat (un adevărat tabu) să mănânci cu mâna stângă (aceasta fiind rezervată igienei după micţiune şi defecaţie), persoanele stângace din naştere au probleme, comportamentul care le-ar fi lor firesc nefiind acceptat de normele culturale ale societăţii în care trăiesc.

Adesea, aceste persoane suportă, încă de mici, o presiune imensă, prin faptul  că sunt obligate să se adapteze normelor, să treacă de la folosirea stângii la utilizarea predominantă a mâinii drepte. Părinţii le silesc să mănânce cu dreapta, interzicând folosirea mâinii stângi pentru acest act atât de firesc.

Pe alţi copii, profesorii îi silesc, uneori prin pedepse fizice, să scrie cu mâna dreaptă. De multe ori, aceste încercări de „reprogramare” forţată provoacă probleme precum apariţia bâlbâielii şi a altor tulburări de limbaj sau a unor dificultăţi de învăţare.

Chiar şi fără asemenea intervenţii dăunătoare (din ce în ce mai puţin prezente în ţările dezvoltate, dar încă răspândite în alte ţări), stângacii pot avea probleme în lumea în care trăim, pentru că aceasta este, practic, o „lume a dreptacilor”.

În această lume proiectată pentru cei cu mâna dreaptă dominantă, ce alcătuiesc 90% din populaţia lumii, un stângaci poate adesea să se simtă inadaptat, căci nenumărate aspecte ale vieţii de zi cu zi pun îi pun probleme: folosirea diverselor unelte şi dispozitive, mai toate gândite pentru dreptaci (de la banalele foarfeci la periculoasele fierăstraie electrice, de la aparatele de fotografiat până la mouse-ul computerului, de la instrumente muzicale la echipamente sportive), utilizarea mobilierul existent în unele şcoli sau săli de conferinţe, cu pupitre care sunt ataşate de scaun în partea dreaptă, confortabile pentru dreptaci, dar nu şi pentru stângaci, şi multe altele.

Pentru a atrage atenţia asupra situaţiei şi a oferi stângacilor un mijloc de a se exprima colectiv, în 1990 a fost înfiinţată o asociaţie, Clubul Stângacilor, iar în 1992, clubul a instituit chiar o Zi Internaţională a Stângacilor, sărbătorită anual la data de 13 august. E ziua în care în multe ţări se organizează evenimente ce aduc în prim-plan existenţa stângacilor şi este un prilej de a-i face pe oameni conştienţi de avantajele şi dezavantajele faptului de a fi stângaci.

Se organizează tot felul de competiţii sportive între dreptaci şi stângaci, demonstraţii ale abilităţilor sportive şi artistice ale stângacilor, precum şi evenimente unde dreptacii sunt îndemnaţi să încerce să folosească unelte şi echipamente proiectate pentru mâna stângă, pentru a simţi, pe pielea lor, cum este să trăieşti într-o lume proiectată pentru cealaltă mână.

Iată cum una dintre multele enigme ale corpului omenesc, lateralitatea manifestată la nivelul mâinilor prin existenţa stângacilor şi a dreptacilor, este unul dintre numeroasele şi fascinantele aspecte ale diversităţii umane: suntem 7 miliarde de oameni, identici prin apartenenţa la aceeaşi specie şi totuşi diferiţi în mii de feluri – o variabilitate care îmbogăţeşte lumea şi face mai pasionantă cercetarea diversităţii ei.

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/18/ziua-de-18-aprilie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

Surse:

http://www.descopera.ro/stiinta/11750358-stangaci-sau-dreptaci-ce-spune-despre-tine-mana-cu-care-scrii

https://www.efemeride.ro/totul-despre-stangaci-in-istorie-au-fost-persecutati

Hărţi care redau lucruri interesante privitoare la România în comparaţie cu alte ţări din Europa

          În cele ce urmează  puteţi  vedea câteva  hărţi atipice. Unele par ciudate, altele amuzante, însă fiecare are ceva interesant. Veţi descoperi deci şi o altă faţă a cartografiei.

 

 

 

 Harta ţărilor fericite în Europa potrivit  United Nations’s World Happiness Report.

 

 

 

 

Europenii cei mai fericiți locuiesc în Norvegia, Danemarca, Olanda și Islanda. 

 

 

 

Elveția, Finlanda, Suedia se află şi ele pe locuri fruntaşe în acest clasament.

 6 din 10 români declarau în 2016 că sunt mai degrabă fericiți decât nefericiți, potrivit unui studiu realizat de Institutul de Cercetare a Calității Vieții din România (ICCV).

Totuși, raportul ONU despre nivelul de fericire din lume în anul 2016 plasează România pe locul 57.

 

 

 

Harta regiunilor europene cu cea mai ridicată densitate a populaţiei.

 

 

 

 

 

 

Observăm că cele mai populate zone din Europa sunt situate în Germania, Anglia, Belgia, Olanda şi Italia

 

 

 

 

 Proporţia oamenilor cu păr deschis la culoare.

         

 

Harta de mai sus spaţializează proporţia oamenilor cu păr deschis la culoare: blond, roşcat şi şaten deschis. Face parte dintr-un proiect foarte interesant care mai cuprinde şi alte hărţi asemănătoare: proporţia oamenilor roşcaţi, proporţia oamenilor cu ochi deschişi la culoare etc.

 

 

 Cele mai des întâlnite nume de familie

         

Pentru fiecare ţară în parte este trecut cel mai comun nume. Interesante sunt asemănările dintre slavii Europei Centrale: Croaţia cu Slovacia şi Cehia cu Slovenia. Pentru România cel mai comun nume este Popescu, care înseamnă „al popii”.

În Grecia, Papadopoulos înseamnă „fiu de preot” adică exact ca Popescu. În afară de acestea mai există şi alte state al căror nume de familie principal înseamnă „al lui…” (Hansen, Johansonn, Ivanov etc.). Sursa hărţii.

 

4. Locuitorii cărei ţări europene care consumă cel mai mult băuturi alcoolice ?

         

 Autorul acestei hărţi, a conceput un chestionar prin care se cerea europenilor să răspundă la unele întrebări de genul: Care este ţara favorită?, Ce ţară îţi displace cel mai mult?, Ce ţară are cel mai prost simţ al umorului? etc.

Din răspunsurile culese a realizat câte o hartă. Conform răspunsurilor la întrebarea legată de consumul de băuturi alcoolice, se pare că ruşii au ieşit campioni, urmaţi de irlandezi şi nemţi. Din fericire, din acest punct de vedere România nu sperie Europa, chiar dacă surclasează destule ţări…

  Obezitatea în Europa

         

Aceasta reprezintă o hartă deformată, adică o cartogramă. Cu cât o ţară are o pondere mai mare a adulţilor obezi, cu atât apare mai umflată… Deci de aceea Marea Britanie este o grasă. Sursa hărţii.

 Reţeaua socială virtuală

         

Fenomenul de socializare virtuală a luat amploare în ultimii ani, mai ales datorită facebook. La începutul anului erau mult peste 1 miliard de utilizatori social network. Harta de mai sus, realizată de facebook, nu este desprinsă din vreun film Matrix, ci arată relaţiile virtuale dintre utilizatorii de social media.

Se pare că românii nu sunt chiar aşa virusaţi de acest viciu ca alte popoare (italienii). Bineînţeles, nu putem trage concluzii pripite întrucât trebuie luaţi în considerare mai mulţi factori (densitatea populaţiei, răspândirea aşezărilor, dezvoltarea economică etc.). Sursa hărţii

 Numele fiecărei ţări în limba oficială locală

         

Harta este un decupaj dintr-o hartă realizată la nivelul întregii lumi. În spatele ei stă multă muncă, cercetare şi mult ajutor din partea unor oameni de pe tot globul. 

 Dacă statele lumii ar ocupa acelaşi loc în clasamentul populaţiei şi în cel al suprafeţei…

China (prima ca populaţie) ar fi în Rusia (prima ca suprafaţă), India (a doua ca populaţie) ar fi în Canada (a doua ca suprafaţă) etc. În Europa ar fi multe state exotice (Niger, Mali, Bolivia, Laos etc.) şi foarte puţine ţări europene ar rămâne pe continent (Norvegia, Danemarca, Islanda). Interesant este că Irlanda ocupă acelaşi loc în ierarhia populaţiei şi în cea după suprafaţă, în consecinţă şi-ar păstra locul. Sursa hărţii.

Indicele de inteligenţă (IQ) în ţările europene 

Richard Lynn , Profesor Emerit la Universitatea din Ulster, Irlanda, este un om de stiinţă cu renume in mediile academice, recunoscut   datorită numeroaselor studii cât şi lucrarilor publicate având ca subiect inteligenta.

In studiile sale, pe parcursul a  30 ani el  arăta ca un om normal are un IQ variind intre 85 si 105, iar în ce priveste media pe continentul european coeficientul este de  100.

 Românii şi bulgarii au in medie un IQ  sub media Europeană.

Spre nord, rusii ne depasesc, iar la sud grecii ne intrec şi ei .

 Intrebarea este cât de  frustrati si complexati se  simt românii, că europenii ne clasifică astfel, atâta vreme cât noi  ne considerăm totuşi inzestraţi şi inteligenţi. Suntem mândri că suntem români şi nu inţelegem de ce Europa ne ignoră. 

Henry Herbert Goddard a supus atenţiei trei categorii ale  nivelului IQ, fiind clasaţi intre 0-25  “idioţii”, intre 26-50, „imbecilii” şi intre 51-70 ,,proştii’’ (moron).

  România duce lipsă de multe, dar nu de persoane cu capacităţi intelectuale ridicate, care ar putea lua locul actualilor politicieni pentru a ne conduce spre prosperitate şi standarde ridicate de progres.

Surse:

http://cluj.transilvania-tv.ro/coeficientul-iq-de-inteligenta-la-romani/

http://geografilia.blogspot.ro/2013/08/10-harti-ciudate-despre-europa.html

LEGILE LUI MURPHY – CONSTATARI

Murphy a existat, este un personaj real. Identitatea lui, ca si originea aparitiei primei legi – singura originala – au fost dezvaluite intr-un articol din anul 1977, al ziarului american „Los Angeles Times”.

Totul s-a intamplat in anul 1949, la baza Fortelor Aeriene americane Edwards, din California, in timp ce se lucra la proiectul MX981.

 

 

 

 

 

 

Capitanul Edward Aloysius Murphy Jr. era un inginer, angajat a lui Wright Field.

Enervat de proasta functionare a unei curele de transmisie, datorita defectuasei imbinari la capetele ei, el a exclamat :

”Daca e vreo posibilitate sa o faca prost, o va face!”, referindu-se la tehnicianul care a imbinat gresit capetele benzii.
Cateva saptamani mai tarziu, la o conferinta de presa, colonelul Stapp a afirmat ca rezultatele excelente pe care le-a  obtinut de-a lungul a cativa ani, se datoreaza „increderii noastre absolute” in ceea ce el a denumit atunci Legea lui Murphy.

Presa a asigurat in perioada imediat urmatoare o mediatizare uimitoare a Legii lui Murphy si apoi diferitelor ei variante si aplicatii.

Iata cateva dintre ele:

 

* Nimic nu este atit de prost, incit sa nu devina si mai prost.

* Dupa ce lucrurile s-au inrautatit suficient de mult, ciclul se repeta.

* Indiferent de ce merge prost, exista intotdeauna cineva care a stiut ca asa va fi.

* Problemele complicate au intotdeauna raspunsuri simple, pe intelesul tuturor, dar gresite.

* Oportunitatea iti bate la usa in cel mai putin oportun moment.

* Natura tine intotdeauna cu latura ascunsa a lucrurilor.

 

* Ca sa cureti un lucru, murdaresti un altul …In orice caz, poti murdari mai multe lucruri fara a curata nici unul.

* Lucrurile incompatibile cu alte lucruri, pot fi compatibile intre ele.

* Daca anticipezi ca sunt patru variante posibile de a iesi ceva prost si reusesti sa le ocolesti, atunci cu siguranta  ca  va apare imediat o a cincea posibilitate, care va strica totul.

* Probabilitatea de a distruge un lucru este direct proportionala cu valoarea lui.

* Cind apesi din greseala pe doua litere pe tastatura, se imprima intotdeauna litera care nu trebuie.

 

* Timbrele care nu se lipesc pe scrisori se vor lipi in schimb pe orice altceva.

* Cind avionul in care esti are intirziere, avionul pe care trebuie sa-l iei in continuare pleaca la ora fixata.

* Daca o fringhie are un capat, atunci are precis inca unul.

 

* Cind trebuie sa-ti concentrezi atentia asupra unui anumit lucru, este imposibil sa nu apara altul care sa-ti distraga atentia.

* Ori de cite ori stabilesti sa faci un anume lucru mai intii, survine un alt lucru care trebuie facut primul.

* Cind cauti un lucru, il vei  gasi  dupa ce ti-ai cumparat un altul in loc.

 

* Cind garantia unui produs este de 60 de zile, defectarea lui se va produce in ziua a 61-a.

* Legile nu sunt decat niste simulari ale realitatii.

* Proliferarea unor noi legi, conduce la proliferarea unor noi exceptii.

 

* Dacă un experiment reuşeşte din prima, înseamnă că ceva nu ai făcut bine.

 

* Singurul mod de a descoperi limitele posibilului este să mergi dincolo de ele, către imposibil.

*   Dacă nu poţi măsura ieşirile, măsoară intrările.