LEGILE LUI MURPHY – CONSTATARI
Murphy a existat, este un personaj real. Identitatea lui, ca si originea aparitiei primei legi – singura originala – au fost dezvaluite intr-un articol din anul 1977, al ziarului american „Los Angeles Times”.
Totul s-a intamplat in anul 1949, la baza Fortelor Aeriene americane Edwards, din California, in timp ce se lucra la proiectul MX981.
Capitanul Edward Aloysius Murphy Jr. era un inginer, angajat a lui Wright Field.
Enervat de proasta functionare a unei curele de transmisie, datorita defectuasei imbinari la capetele ei, el a exclamat :
”Daca e vreo posibilitate sa o faca prost, o va face!”, referindu-se la tehnicianul care a imbinat gresit capetele benzii.
Cateva saptamani mai tarziu, la o conferinta de presa, colonelul Stapp a afirmat ca rezultatele excelente pe care le-a obtinut de-a lungul a cativa ani, se datoreaza „increderii noastre absolute” in ceea ce el a denumit atunci Legea lui Murphy.
Presa a asigurat in perioada imediat urmatoare o mediatizare uimitoare a Legii lui Murphy si apoi diferitelor ei variante si aplicatii.
Iata cateva dintre ele:
* Nimic nu este atit de prost, incit sa nu devina si mai prost.
* Dupa ce lucrurile s-au inrautatit suficient de mult, ciclul se repeta.
* Indiferent de ce merge prost, exista intotdeauna cineva care a stiut ca asa va fi.
* Problemele complicate au intotdeauna raspunsuri simple, pe intelesul tuturor, dar gresite.
* Oportunitatea iti bate la usa in cel mai putin oportun moment.
* Natura tine intotdeauna cu latura ascunsa a lucrurilor.
* Ca sa cureti un lucru, murdaresti un altul …In orice caz, poti murdari mai multe lucruri fara a curata nici unul.
* Lucrurile incompatibile cu alte lucruri, pot fi compatibile intre ele.
* Daca anticipezi ca sunt patru variante posibile de a iesi ceva prost si reusesti sa le ocolesti, atunci cu siguranta ca va apare imediat o a cincea posibilitate, care va strica totul.
* Probabilitatea de a distruge un lucru este direct proportionala cu valoarea lui.
* Cind apesi din greseala pe doua litere pe tastatura, se imprima intotdeauna litera care nu trebuie.
* Timbrele care nu se lipesc pe scrisori se vor lipi in schimb pe orice altceva.
* Cind avionul in care esti are intirziere, avionul pe care trebuie sa-l iei in continuare pleaca la ora fixata.
* Daca o fringhie are un capat, atunci are precis inca unul.
* Cind trebuie sa-ti concentrezi atentia asupra unui anumit lucru, este imposibil sa nu apara altul care sa-ti distraga atentia.
* Ori de cite ori stabilesti sa faci un anume lucru mai intii, survine un alt lucru care trebuie facut primul.
* Cind cauti un lucru, il vei gasi dupa ce ti-ai cumparat un altul in loc.
* Cind garantia unui produs este de 60 de zile, defectarea lui se va produce in ziua a 61-a.
* Legile nu sunt decat niste simulari ale realitatii.
* Proliferarea unor noi legi, conduce la proliferarea unor noi exceptii.
* Dacă un experiment reuşeşte din prima, înseamnă că ceva nu ai făcut bine.
* Singurul mod de a descoperi limitele posibilului este să mergi dincolo de ele, către imposibil.
* Dacă nu poţi măsura ieşirile, măsoară intrările.
VIDEO: VARA LA TARA
Vara la tara
de George Toparceanu
Locuinta mea de vara
E la tara…
Acolo era sa mor
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor!
Acolo, cand n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.
Nu exista berarie,
Nici regie…
Doar un hot de carciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar.
Cand te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi.
Trec, miscand domol din coada,
Spre livada
Ale satului cirezi.
Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tantari subtiri in glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula
Cu pretentie de nas…
Cand se ia cate-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
Ce-ai cu noi, ma?
Pentru ce sa dam cu var?…
Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat…
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat!)
Langa foc, o baba surda
Si absurda
Spune, ca si alte dati,
Tot povestea cu Ileana
Cosanzeana,
Plina de banalitati.
Doarme-apoi adanc comuna…
Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese, mare si rurala,
La iveala,
Dintr-o margine de lan.
Cand si cand un caine urla
Ca din surla…
Carul mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit…
Dar in zori incep cocosii,
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal,
Sa te saturi de viata
Si dulceata
Traiului patriarhal!
D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai,
Nu-mi mai trebuie-alta cura
In natura,
Sa ma duceti cu alai!
Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf!
Mie dati-mi strazi pavate,
Maturate,
Dati-mi cinematograf!
Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive…
Mie dati-mi altceva!
Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin
Cu trasuri, femei cochete
Si cu fete
Incaltate cel putin!
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 