CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 18 aprilie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

1806: S-a născut la Timişoara, Pavel Vasici-Ungureanu, medic și scriitor, întemeietorul  și redactorul  primei reviste românesti de medicină din  Transilvania , „Higiena și școala”. De asemenea a fost autorul unor manuale de igienă şi dietetică.

 

 

 

 

 

Pavel Vasici Ungureanu a activat şi ca pedagog: a fost mai întâi referent şcolar, apoi consilier al şcolilor ortodoxe române din Transilvania.

În 1843a devenit membru al Societăţii de medici şi naturalişti din Iaşi iar în  1847 membru al Societăţii literare din Bucureşti. Cea mai importantă recunoaştere a meritelor sale a venit în 1871, când a fost ales membru corespondent al Academiei Române. La 2 iulie 1879 a fost făcut membru titular.

Din 1869 Pavel Vasici-Ungureanu a revenit în oraşul natal, la Timişoara. Aici a înfiinţat revista de medicină Higiena şi şcoala,pe care a publicat-o iniţial la Timişoara (1876-1877), apoi la Gherla (1878-1880). În această publicaţie, el aborda problemele de educaţie si popularizarea noilor descoperiri din lumea ştiinţei.

A fost membru al Academiei Române (d.3 iulie 1881, Timisoara).

 

 

 

1840: Prin decret imperial rus, localitatea Vîlcov din tinutul Chilia, in Basarabia este declarata târg.

 

 

 

 

 

 

 

1846: S-a născut Nicolae Densuşianu, folclorist, jurist și istoric român, membru corespondent al Academiei Române, care a rămas cunoscut mai ales prin lucrarea sa monumentală Dacia preistorică (d.24 martie 1911)

 

 

 

 Fișier:Nicolae Densusianu.jpg

Foto: Nicolae Densuşianu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1848 (18 -30 aprilie) : Are loc prima adunare politică a românilor din Transilvania, la Blaj, pe Cîmpia Libertăţii (Adunarea din duminica Tomii), la care se hotărăşte convocarea pentru 3 mai 1848, stil vechi (15 mai 1848, stil nou) a Marii Adunari Naţionale de la Blaj.

 

 

 

 

 

 

 

 

1878:  La Bucureşti, a fost încheiată o Convenţie comercială româno-elenă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1880: A murit la Bucuresti, Costache Aristia, actor, traducător, poet, moralist, profesor de greacă şi franceză la colegiul „Sf. Sava”, precum şi de mimică şi declamaţie, la Şcoala Dramatică a Societăţii Filarmonice din Ţara Românească.

 

 

 

 

 

 

 

A fost trimis de domnița Ralu Caradja la școala din Paris a lui Joseph François Talma. Întors în țară, a întemeiat în 1833, împreună cu alți intelectuali  prima școală de artă dramatică.

Pregătind primele cadre profesionale de actori, el a pus bazele teatrului cult în Țara Românească. A tradus din Homer (publică la București, în 1837, prima traducere în românește a Iliadei), Alfieri, etc.

Era de origine grec.   A participat la răscoala din Tara Romaneasca ca eterist, luptând alături de  Alexandru Ipsilanti la Drăgășani (1821). Ulterior a participat la revoluția din 1848.

Este ales comandant al Gărzii Naționale. Exilat după înfrângerea Revoluției, trăiește în Austria, Franța, Turcia și Grecia. În 1851 i se permite să se întoarcă în țară.

În 1853 întemeiază ziarul „Săteanul creștin”.Printre elevii lui Aristia s-au numărat Costache Caragiale și Eufrosina Popescu.

Împreuna cu Ion Heliade-Rădulescu și alții a fost cofondator al „Teatrul Național” în București (1852). Planificarea a început deja în anul 1836

 

 

 

 

 

 

1884:  La 18 aprilie stil nou (5 aprilie, stil vechi), la Răzeni, judeţul Chişinău, gubernia Basarabia, s-a născut Ion Constantin Inculeţ, om politic român, Preşedintele Sfatului Ţării a Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru român si membru al Academiei Române.

La 21 noiembrie 1917, Ion C. Inculeţ a fost ales preşedinte al Sfatului Ţării al guberniei Basarabia din cadrul Imperiului Rus, ulterior Republica Democratică Moldovenească.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Ion C. Inculeţ photos

 

 

 

 

 

La 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat cu o majoritate de voturi independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti faţă de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918 a proclamat, cu 86 de voturi din 146, Unirea cu România.

Hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918, stil vechi (9 aprilie 1918, stil nou), de Unire a Republicii Democratice Moldoveneşti cu patria-mamă România a fost semnată de Ion Inculeţ în calitate de preşedinte al Sfatului Ţarii.

Ion Inculeţ a fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino. Din căsătorie a rezultat fiul Ion I. Inculeţ, Doctor Honoris Causa al Universităţii Western Ontario din Canada, Membru de onoare al Academiei Române, director al centrului de electrostatică aplicată al Universităţii Western Ontario.

A decedat la 18 noiembrie 1940 în București.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1897: A fost încheiată o Convenţie comercială între România şi Olanda.

 

 

 

 

 

 

 

1898: S-a nascut sahistul argentinian de origine română romana Juan Iliesco (n. Ion sau Ioan Traian Iliescu, Braila,Romania)– d. 2 februarie 1968, Argentina). A participat la mai multe ediții ale Campionatului național de șah al Argentinei (1931-1953).

În 1941 a câștigat locul I, dar nu a primit titlul de campion deoarece la acea dată avea încă cetățenie română. În 1944 (de acum, cetățean argentinian), s-a plasat pe locul doi, după Hector Rosetto.

 

 

1909: În România este adoptată legea pentru darea în exploatare a terenurilor petroliere de pe proprietăţile statului.

 

 

 

 

 

 

1909: În România este înfiinţată Societatea comunală pentru construcţia şi exploatarea tramvaielor în oraşul Bucureşti, care primeşte concesiunea transportului de călători.

 

 

1918: S-a deschis, la Iași, prima expoziție a grupării „Arta română” (înființată la 9 martie 1917, la Iași); au fost expuse lucrări de valoare a pictorilor fondatori ai societății; printre membrii acesteia se numărau pictorii Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu și Nicolae Tonitza, sculptorul Oscar Han ș.a.

 

 

 

 

 

1922: România a semnat, alături de alte state, o notă adresată Germaniei, prin care protesta împotriva incheierii cu Rusia sovietica a Tratatului de la Rapallo, din 16 aprilie 1922, care încălca prevederile Tratatului de la Versailles.

 Potrivit prevederilor acestui tratat,  Germania și Rusia, foștii adversari din timpul Primului Război Mondial,renunțau la pretențiile teritoriale și financiare stabilite în 1918 prin Tratatul de la Brest-Litovsk.

La prima vedere, nimic nu părea în neregulă cu această înțelegere amiabilă care parea ca  respecta spiritul Ligii Națiunilor.

În spatele ei se afla însă un acord secret care-i  permitea Germaniei să-și încalce obligațiile impuse prin tratatul de pace de la Versailles.

Era primul pas în drumul Germaniei spre remilitarizare ce se va sfârși cu un conflict și mai sângeros decât cel care tocmai se încheiase.

Potrivit clauzelor secrete ale tratatului de la Rapallo, Rusia permitea germanilor să-și antreneze soldații pe teritoriul său. În schimb, Germania trimitea în Rusia ofițeri pentru instruirea Armatei Roșii. La prima vedere, Germania pare a fi partea mai avantajată de acest acord.

Însă Uniunea Sovietică a tras multe beneficii de pe seama înțelegerii secrete, profitând la maxim de expertiza oferită de ofițerii germani și specialiștii în industria de armament. Asta s-a văzut foarte clar în timpul celui de-Al doilea Război Mondial.

Dacă mulți dintre ofițerii sovietici formați sub specialiștii germani nu aveau să apuce războiul, pierind în timpul Marii Terori, progresul din industria de armament avea să-i pregătească pe sovietici pentru lupta împotriva fostului său Aliat.

Comisia Aliată de Control, care trebuia să se asigure că Germania nu încălca clauzele păcii, mai ales pe cele privind armata, nu avea cum să controleze ce făceau germanii pe teritoriul altui stat.

Teoretic, Armata germană era limitată la 100.000 de soldați. Pe hârtie, ea era formată din 24.000 de ofițeri, 38.000 gefreiter (fruntași) și 38.000 de soldați. Germanii au găsit însă modalitatea de a depăși limita impusă la Versailles.

Astfel, în Germania au fost înființate mai multe organizații paramilitare precum gărzile patriotice, organizațiile de tineret, patrule de graniță etc.  Aceste organizații nu puteau fi controlate de Comisia Aliată, așa că Germania a putut să antreneze ilegal zeci de mii de ofițeri.

Acestora li se adauga oamenii pregătiți în secret în Uniunea Sovietică.

 

Tratatul de la Rapallo a fost foarte important pentru Rusia, al cărei guvern comunist nu fusese recunoscut până atunci de niciun stat.

Prin semnarea tratatul, Germania recunoștea ca guvernul sovietic este conducerea de drept a Rusiei, scoțând astfel Uniunea Sovietică din izolarea diplomatică în care aceasta se afla din 1918.

 

 

 

 

 

 

1928: S-a născut la Turnu Magurele, Dumitru Popescu, zis „Dumnezeu”,  politician comunist, jurnalist, prozator, poet şi memorialist român.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A intret in Partidul Muncitoresc Român în 1953. În anii 1950 și 1960 activează ca jurnalist la publicații precum Contemporanul, Scînteia tineretului și Scînteia.

În perioada 1962–1965 este vicepreședintele Comitetului de Stat pentru Cultură. Este primit în Comitetul Central al P.C.R., unde înaintează rapid în funcție, astfel încât din 1969 face parte din Comitetul Politic Executiv (CPEx).

În anii 1970 a devenit un om de încredere al șefului statului, Nicolae Ceaușescu, și a contribuit la construirea cultului personalității acestuia.
Între 1971 și 1976 a fost președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste. În 1981 devine rectorul Academiei de învățămînt social-politic „Ștefan Gheorghiu” din București, universitate exclusiv specializată în recrutarea si instruirea cadrelor Partidului Comunist Român.

A  jucat un rol semnificativ în construirea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, președintele României socialiste.

La capătul vizitei sale în China și Coreea de Nord (1971), Ceaușescu s-a plâns de proasta documentație oferită de membrii delegației (între care, și Ion Iliescu); prin urmare, sarcina i-a revenit lui Popescu, acest moment fiind unul decisiv pentru relația dintre cei doi.

În discursurile sale, Popescu va face comparații între Ceaușescu și Pericle, Napoleon Bonaparte sau Abraham Lincoln.

Porecla „Dumnezeu”, sugerează întâietatea opiniilor lui Popescu în aplicarea cenzurii politice. În general echilibrat în această activitate, politicianul a adoptat uneori poziții excesive.

Scrierile literare ale lui Popescu sunt puțin cunoscute. Începând din anii 1990, a redactat memorii privitoare la perioada comunistă.

Popescu este pensionar și locuiește în București, într-un apartament din șoseaua Iancului, iar vara pleacă la casa lui de vacanță, aflată într-un sat din județul Teleorman.

 

 

 

 

1929: S-a nascut Ion Voinescu, sportivul român considerat unul dintre cei mai buni portari pe care i-a avut fotbalul românesc.

 

 

 

 

 

 

 

 

Voinescu a câștigat campionatul României în 1951, 1952, 1953, 1956, 1959-60 și 1960-61, jucând în total aproximativ 400 de partide în Divizia A. A câștigat, de asemenea, Cupa României în anii 1950, 1951, 1952, 1955 și 1962si  a acumulat 22 de selecționări în Naționala României.

În 1952 a participat la Olimpiada de la Helsinki, prestație în urma căreia presa finlandeză l-a considerat „cel mai bun portar al lumii”!

În 1956 a fost solicitat să joace la Arsenal Londra, iar în 1961, la echipa Vasco da Gama, campioana Braziliei de atunci, transferurile neputându-se concretiza din cauza interdicției impuse de Securitate.

Pentru meritele sale sportive deosebite, i-au fost decernate Ordinul Muncii cl. a II-a și Steaua Republicii, fiind, până în prezent, singurul sportiv român al tuturor timpurilor onorat cu aceste distincții.

 

 

 

 

 

1931: În România se formează un guvern de tehnicieni prezidat de Nicolae Iorga, secondat de Constantin Argetoianu (la ministerul de Finanţe şi Interne).

Noul guvern a venit în urma demisiei guvernului naţional-ţărănesc condus de G.G. Mironescu.

 

 

 

 

 

1943: S-a născut la Brașov Florin Codre, sculptor şi regizor, autorul primului film realizat din iniţiativă particulară, după 1989, „Şobolanii roşii”.

 

A realizat Statuia ecvestră a lui Carol I din București și a câștigat concursul pentru ridicarea unei statui a regelui Ferdinand, destinată a o înlocui pe cea înaltă de 18 m, realizată în 1937 de Ivan Meštrović, care era situată aproape de Piața Victoriei, lângă Biserica Mavrogheni,care a fost topită de comuniști.

Florin Codre a fost numit, prin hotărârea Senatului României, ca membru în Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Român,

 

 

1945: A fost fondată   de baronul Francisc von Neuman, patronul Întreprinderii Textile Arad, la data de 18 aprilie 1945, echipa de fotbal UTA.

Culorile clubului (alb – roșu) au fost alese asemenea echipei de fotbal Arsenal Londra, baronul Neuman fiind un mare admirator al acestei echipe. 

UTA este  acronim de la fosta Uzina Textilă Arad, (nume actual: F.C. UTA Arad). Este una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din România. Câștigătoare de șase ori a Campionatului și de două ori a Cupei României, deține cele mai multe titluri dintre echipele de fotbal din provincie.

 

 

 

 

 

 

 

 
Primul meci de fotbal al echipei nou înființate are loc la data de 27 mai 1945 în compania formației Banatul Sânnicolau Mic, scor 2-3. Componența primei echipe a fost: Tudor, Bocșa, Tamaș, Lingurar, Dvorszak, Szurdi, Găluț, Mărienuț, Haller, Coșniță, Brosovszky. Antrenori: Francisc Dvorszak, Joszef Szallay, Gheorghe Albu.

  La 1 septembrie 1946 cu ocazia meciului I.T.A. – Ciocanul, scor 1-0, are loc inaugurarea stadionului din Arad, actualul Stadion Francisc von Neuman. La acea vreme fiind considerat cel mai frumos stadion din țară

Clubul se înscrie în Campionatul Național de Fotbal, în ediția 1946/47, purtând numele I.T.A., inițialele întreprinderii. Prima participare, în primul eșalon fotbalistic, aduce și primul titlu de campioană, la o diferență de 11 puncte față de locul 2, ocupat de echipa Carmen Bucuresti.

Ladislau Bonyhadi a devenit golgheterul campionatului cu 26 de goluri înscrise.

În ediția 1947/48, I.T.A. câștigă al doilea titlu de campioană, cu un impresionant golaveraj de 129 – 21, record nedoborât până astăzi și la care Ladislau Bonyhadi a contribuit cu 49 de goluri, de asemenea, un record neegalat

 

 

1946: S-a născut muzicianul, dirijorul şi pianistul român, Cristian Mandeal, director general al Filarmonicii „George Enescu” din 1991.

 

 

A început studiile de pian, compoziție și dirijat la Liceul de Muzică din Brașov, apoi la Academia de Muzică din București (1965 – 1974). S-a perfecționat ulterior la Berlin, cu Herbert von Karajan (1980), și la München, sub îndrumarea lui Sergiu Celibidache (1990).

În 1987, Cristian Mandeal  a câștigat concursul pentru postul de dirijor permanent al orchestrei Filarmonicii „George Enescu” din București, devenind în 1991 prim-dirijor și Director General Muzical al Filarmonicii.

Datorită importantelor turnee în străinătate, orchestra Filarmonicii „George Enescu” își restabilește prestigiul internațional.

A concertat în multe țări din Europa, Asia, America de Nord și America Latină. A participat la numeroase festivaluri muzicale (Atena, Lisabona, Brescia-Bergamo, Bayreuth).

În anii 2001 și 2003 a fost director artistic al Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu” – București.

În anul 2002, la Festivalul din Edinburgh, Cristian Mandeal a condus, în compania orchestrei BBC Scottish, premiera britanică a operei Oedip de George Enescu, pentru ca în 2005 să dirijeze aceeași partitură, în premieră în Italia, la Cagliari.

Pe parcursul carierei, a primit numeroase premii și distincții, intre care citam : Premiul Uniunii Compozitorilor din România; Premiul Ionel Perlea; Medalia Academiei Române; Premiul de Excelență al Forumului Muzical Român pentru popularizarea operei Oedip de George Enescu

 

 

 

1947: Guvernul britanic a hotărât reluarea relaţiilor comerciale cu România, după incheierea celui de al doilea război mondial.

 

1952: S-a născut la București, actorul român de teatru și film, Eugen Cristea.

A urmat studii teatrale, absolvind I.A.T.C. din București în anul 1976. În perioada 1976-1980 a jucat la Teatrul Național din Timișoara. Din 1980, joacă pe scena Teatrului Național din București.

In decursul carierei a fost prezentator şi realizator de emisiuni TV, a regizat şi compus ilustraţia muzicală a unor piese de teatru, a publicat un volum personal de proză şi a tradus literatură beletristică

 

 

 

 1955: S-a născut la Poienița Voinii, Hunedoara,cunoscutul solist vocal de folclor muzical românesc din Ardeal, Drăgan Muntean.

 

 

 

 

 

 

Drăgan Muntean a decedat in ziua de  20 aprilie 2002 la Târgu Mureș, în urma unui accident vascular cerebral.

1961: S-a născut Moscova  sculptorul Nicolae Lupu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este un artist plastic – sculptor, profesor din 1995 la Liceul de Arta Ploieşti, Catedra de studiul volumului şi sculptura.   

Dupa terminarea studiilor liceale, la Liceul de Arta Ploieşti, în 1982 are prima expoziţie personala la Casa de Cultura Plopeni- Prahova.În 1990 se înscrie la Academia de Arta „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, unde absolva secţia de sculptura în anul 1996, şi obţine licenţa în Arte plastice. Student fiind, în 1996, are o a doua expoziţie personala în Casa Domneasca Brebu –Prahova.

În anii urmatori are mai multe expoziţii personale si de-a lungul carierei participa la diverse evenimente si concursuri artistice unde este foarte apreciat obtinand mai multe premii:

2002 Premiul special – sculptura in zapada Harbin – China; Cupa de merit – sculptura in gheata Harbin – China;
2004 si 2005 Diploma de Excelenta pentru premiile I la Olimpiadele Nationale de Arte plastice ale Liceelor de Arta de la Timisoara si Iasi ;
2006 – Distinctia de excelenta din partea Consiliului Judetean Prahova, Fundatia C-tin Stere si Fundatia Mihai Viteazul, pentru participarea la proiectul „ALEEA SCRIITORILOR” din Parcul C-tin Stere Bucov Prahova. 
Apreciat fiind penrtu talentul sau, autoritatile locale romane ii icredinteaza realizarea mai multor lucrari monumentale:

Nicolae Lupu: „GALA GALACTION”, 20041992 : Colaborare la realizarea intermediarei ecvestrei ‘’Mihai Viteazul’’ Ploiesti.
1993 : ‘’Apa vie , apa moarta’’ Compozitie monumentala Statia C.F.R. Pucioasa , jud. Dambovita.
1996 : Bustul ‘’Capitan Pavel Zaganescu’’ Scoala Militara de subofiteri Boldesti , jud. Prahova.
1997 : Colaborare la realizarea ecvestrei ‘’Mihai Viteazul’’ Ploiesti.
2003 : ‘’ Soarele si luna’’ Casa de Cultura Busteni , jud. Prahova.
2004 : Bustul lui „Gala Galaction” Parcul ‘’ C-tin Stere’’ Bucov , jud. Prahova.
2004 : Bustul lui „Calistrat Hogas” Parcul ‘’ C-tin Stere’’ Bucov , jud. Prahova.
2004 : Troita Biserica “ Sf. GHEORGHE –Vechi“ – Ploiesti.
2006 : Bustul invatatorului „Anastasie Jan Stoicescu”, scoala Aricesti jud. Prahova,
2007 : Busturile scriitorilor: Nichita Stanescu, I.L. Caragiale si N.Iorga in incinta Casei de Cultura Plopeni.

 

 

 

1991: Vizita oficială în România a președintelui Franței, François Mitterand, prima vizită a unui șef de stat occidental în România după decembrie 1989.

 

1994: În România a  fost adoptata Legea impozitului pe venitul agricol.

 

1996:  Miniştrii Apărării ai României şi Ucrainei, Gheorghe Tinca şi Valeri Şmarov, au semnat un „Protocol privind dezvoltarea colaborării între Ministerul Apărării din România şi cel din Ucraina”.

 

 

 

 

 

1996:  Senatul a ratificat Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, prin care era reglementată procedura extrădării persoanelor care sînt căutate pentru acte de terorism.

 

 

 

 

2001: Camera Deputaţilor a adoptat textul legii privind accesul liber la informaţiile de interes public.

 

 

 

 

 

 

2001:  A încetat din viaţă pictorul şi graficianul român Eugen Crăciun.

 

 

 

 

 

2001: Camera Deputaţilor a adoptat textul legii privind accesul liber la informaţiile de interes public.

 

 

 

 

2001: A decedat  pictorul şi graficianul român  Eugen Crăciun.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a născut pe 28 februarie 1922 la Piatra Neamt, a urmat Academia de Arte Frumoase din Iasi, la clasa profesorului Corneliu Baba, si Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, avându-i profesori, printre altii, pe maestrii Alexandru Ciucurencu si Octav Angheluţă.

 

 

 

2003: Gimnastul Marian Drăgulescu a câștigat patru medalii de aur la Campionatele Europene de gimnastică de la Ljubljana, in Slovenia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2003: A incetat din viata la Moscova, regizorul, scenaristul de film si scriitorul Emil Loteanu; (n. 6 noiembrie 1936, in localitatea Clocușna, județul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocnița,in  Republica Moldova).

După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu  familia sa in Romania.

A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică.

În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul artistic „Viața învinge”. A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins

În anul 1952 a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, cu scopul de a urma studii de cinematografie la Moscova.i. În perioada 1953-1954 a fost actor la Teatrul dramatic “A.S.Pușkin” din Chișinău.

A urmat cursuri de actorie la Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova (1954-1956) și de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din capitala URSS (1956-1962).

El a debutat în cinematografie în anul doi de studenție, semnând scenariul și regia la filmele documentare de scurtmetraj Hora mare (1959), Amintiri din copilărie (1960), Piatra, timpul, cântecul (1961).

După absolvirea Școlii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973 – 1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova. În anul 1968 a devenit membru al PCUS.

A participat la regizarea a două episoade a filmului Anna Pavlova (film distins cu Marele Premiu pentru cea mai înaltă contribuție în arta cinematografică, Marele Premiu pentru cea mai bună coproducție, premiul Pentru cea mai bună lucrare de operator, Premiul Pentru cel mai bun film străin), realizat în coproducție cu cineaști din Anglia, Franța, Cuba, RDG.

În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, el a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu.

In RSS Moldovenească a  îndeplinit  în perioada 1987-1992 funcția de președinte al Uniunii Cineaștilor din R.Moldova

 

 

 

Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii.

Printre filmele regizate de el amintim Poienile roșii (1966), Lăutarii (1971), Șatra (1975), Gingașa și tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) și Luceafărul (1986).

În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film, intitulat Găoacea, în care are în distribuție numeroși interpreți din România: (Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu) etc.

A fost profesor onorific al Facultății de Arte Hyperion din București, al cărei decan este regizorul Geo Saizescu, interpret în ultimul film al cineastului basarabean.

Emil Loteanu s-a remarcat  și ca autor de cărți de poezie și proză scurtă. A  debutat cu versuri în paginile revistei Contemporanul din București (1949). A publicat apoi volumele de versuri Zbucium (1956), Versuri (Ed. Lumina, Chișinău, 1970), Sufletul ciocârliei (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1974) și plachetele Chemarea stelelor (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1962) și Ritmuri (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1965).

De asemenea, a publicat și cărți de proză cum ar fi Vioara albă (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1963), Bucolica (1966) și Lăutarii (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1972), ultimele două fiind ecranizate de către el însuși. Deși versurile sale prevesteau un talent de poet, la sfârșitul anilor ’60, Loteanu a renunțat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.

Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul regiei de film, i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din RSSM (1969), Artist al Poporului din Federația Rusă (1980), titlul de membru de onoare al Academiei Internaționale de film Nike. De asemenea, a primit Premiul de Stat și Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit Premiul pentru excelența artei regizorale, decernat la Ateneul Român din București.

Emil Loteanu a încetat din viață la data de 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova.

Este considerat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească.”

 

 

 

 

 

 

2004: A murit Cornelia Pillat, documentarist, muzeograf, scriitoare, istoric de artă si istoric literar „Eterna întoarcere” (n.22.03.1921).

 

 

 

 

 

 

 

 

2005: In Romania,  Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112 a intrat oficial în funcțiune.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2010: A decedat Emilia Comişel, etnomuzicolog şi profesor universitar .

A fost fiica dirijorului de cor Gheorghe Comișel, sora compozitorului Florin Comișel și mama muzicologei Irina Dragnea.

 

 

 

 

 

 

COMISEL-Emilia-wb

 

 

 

 

 

 

 

 

Emilia Comișel (n. 28 februarie 1913, Ploiești — d. 18 aprilie 2010)

 

 

 

 

A predat la catedra de folcloristică a Conservatorului bucureștean. A fost cercetătoare la Institutul de Folclor din București și la Institutul de Studii Sud Est Europene din același oraș.

De-a lungul carierei a cules peste nouă mii de cântece folclorice și a publicat articole și cărți în scopul de a face cunoscută valoarea folclorului muzical românesc în țară și în străinătate. A colaborat cu publicații importante de peste hotare și a fost membră a Societății Internaționale de Folclor.

A scris o biografie a lui Brăiloiu și a tradus și editat operele complete ale acestuia.

 

 

 

 

 

2012: A murit, în ziua în care ar fi împlinit 87 de ani, ziaristul Emanuel Valeriu, fost director general al Televiziunii Române (1990-1992), membru al CNA (2001-2008); (n. 1925).

 

 

 

 

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/04/18/o-istorie-a-zilei-de-18-aprilie-video/

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. ro.wikipedia.org.

  5. mediafax.ro;

  6. Istoria md.

  7. worldwideromania.com;

  8. Enciclopedia Romaniei.ro

18/04/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: