Galina Andreeva, lideră a comitetului de grevă al femeilor din Transnistria : „Federaţia Rusă trebuie să aducă o bază militară în Transnistria”

 

 

Teritoriul Republicii Moldova este aproape în întregime controlat de Rusia. Chişinăul nu deţine practic armată în timp ce, sub aspect militar, enclava separatistă de la Tiraspol conservă o uriaşă forţă de foc. Artileria Tiraspolului poate atinge cu uşurinţă Chişinăul. Transnistria ascunde şi alte capacităţi militare: „Transnistria subterană“ conservă rachete cu raza lungă de acţiune, retrase de ruşi din restul Europei de Est.

Conform unor surse occidentale, în Transnistria se află o reţea subterană unde este ascunsă o parte din tehnica militară rusă. În ansamblul de tunele s-ar afla inclusiv rachete cu rază lungă de acţiune, retrase de ruşi din Europa de Est. Actualul „Complex militar-industrial“ din Transnistria, format în jurul Armatei a 14-a, (rusă) include:

• 1 divizie de infanterie motorizată, încartiruită la Tighina;

• 2 regimente de artilerie;

• 1 regiment de tancuri;

• 1 regiment antitanc;

• 2 regimente de genişti şi pontonieri;

• 1 regiment de rachete;

• 1 escadrilă de elicoptere militare.

Armata a 14-a dispune de 5.000 de militari activi şi 80.000 de militari în rezervă, care pot fi activaţi imediat. În zonă se mai află:

• o uzină pentru producerea unor componente de arme nucleare;

• un centru pentru controlul comunicaţiilor;

• unităţi paramilitare (în localităţile Camenca, Râbniţa, Slobozia, Dubăsari).

Batalioanele muncitoreşti paramilitare transnistrene sunt organizate de OSTK, „Consiliul Unificat al Colectivelor de Muncă“ şi de „Uniunea Femeilor pentru Apărarea Transnistriei“, condusă de celebra Galina Andreeva, foarte activă în conflictul moldoveano-transnistrean din 1992.(Civicmedia.ro)

 

Andreeva cere o nouă bază militară rusă în Transistria

 

 

 

«Consider că Federaţia Rusă trebuie să aducă o bază militară în Transnistria. În baza unor condiţii de reciprocitate,» a declarat Galina Andreeva, lideră a comitetului de grevă al femeilor  din  Transnistria întro conferinţă recentă de presă.

Ea consideră că această armată este necesară pentru siguranţa cetăţenilor Rusiei din Transnistria. Ea a explicat că această cerere a ei vina ca răspuns la extinderea forţelor NATO în România. Ea a mai declarat că la Chişinău ar fi necesar un referendum, care ar răspunde la următoarea întrebare: Vor cetăţenii R.Moldova să se unească cu România, Transnistria sau cu Rusia?

Ea a indicat asupra superiorităţii Transnistriei prin faptul că au un preşedinte de mai mulţi ani, pe când R.Moldova nu are un preşedinte.

Ea consideră că unitatea Moldovei cu Transnistria este imposibilă, deoarece copiii din Transnistria îşi fac studiile în Rusia şi Ucraina, pe când cei din Moldova — în România. Ea l-a lăudat pe Ion Suruceanu pentru că merge în Transistria şi le cântă cântece. «Veniţi la noi, cântaţi-vă cântecele, le vom asculta cu plăcere. Suntem bucuroşi să îl întâmpinăm pe Ion Surucueanu şi pe alţi artişti.»

Galina Andreeva este decorată cu «crucea uniunii cazacilor Rusiei pentru apărarea Transnistriei».

Ziarul de Garda, Chisinau.

CINCI ARGUMENTE PENTRU CARE TRANSISTRIA NU VA DEVENI STAT

Comunitatea internaţională refuză să recunoască regimul de la Tiraspol, în ciuda presiunilor ruseşti. O serie de geopoliticieni şi de politicieni ruşi încearcă diferite căi pentru a legitima regimul din Transnistria, după modelul Kosovo. Din punct de vedere al dreptului internaţional, regiunea este o zonă a Republicii Moldova, aflată sub ocupaţia Rusiei.

Kremlinul şi-a asumat angajamente internaţionale referitoare la retragerea trupelor ruseşti din regiune, pe care nu le-a respectat. Rusia încearcă să îi prezinte pe cei circa 4.000 de militari ai Armatei a 14-a drept „trupe de menţinere a păcii”, în timp ce supun autorităţile de la Chişinău unor presiuni variate pentru a transforma Republica Moldova într-o confederaţie în care Chişinăul şi Tiraspolul să aibă drepturi egale. Autorităţile din Basarabia au acceptat să acorde o largă autonomie Transnistriei, însă refuză planurile Kremlinului. Geopoliticianul basarabean Octavian Sergentu a publicat o carte, intitulată „De la Kosovo spre Est”, în care explică cele cinci motive pentru care Transnistria nu va deveni niciodată stat.

Un regim nelegitim

Unul dintre motivele pentru care comunitatea interna¬ţională refuză să recunoască în fostul ofiţer KGB Igor Smirnov, preşedintele autoproclamat al Transnistriei un interlocutor este lipsa de legitimitate a regimului său. „În Transnistria nu au avut loc niciodată alegeri libere. Nimeni nu poate să spună care este, în realitate, voinţa locuitorilor din acest teritoriu”, spune Octavian Sergentu.

Igor Smirnov a dat, în realitate, o lovitură de stat în anul 1990, când a proclamat independenţa Transnistriei. Reprezentanţii Chişinăului spun că regimul lui Smirnov nu este susţinut de populaţie, ci doar de clanuri mafiote şi de armata rusă.

Discriminare etnică

În Transnistria, cel mai numeros grup etnic este reprezentat de români, care formează 39,9 la sută din populaţie. Ei sunt urmaţi de ucraineni, care reprezintă 28,3 la sută din populaţie, şi de ruşi, care reprezintă 25,5 la sută din totalul locuitorilor.
În regiune trăiesc circa 400.000 de persoane. Cu ajutorul mafiei şi al armatei ruse, minoritatea rusească domină politic teritoriul secesionist. În schimb, românii sunt supuşi unor discriminări de neacceptat.

Printre acestea se numără arestări abuzive, dar şi închiderea şcolilor cu predare în limba română, cu grafie latină, de pe teritoriul controlat de Igor Smirnov.

Lipsa unei tradiţii statale

Transnistria nu a avut niciodată o tradiţie statală în adevăratul sens al cuvântului. Teritoriul a fost controlat în Antichitate de daci (prin tribul tyrageţilor), apoi de popoare migratoare de tipul cumanilor şi de cnezate slave. A urmat stăpânirea mongolo-tătară, apoi teritoriul a fost controlat de Principatul Moldovei. A urmat o perioadă în care Transnistria a fost controlată de Uniunea Polono-Lituaniană, apoi de cazacii ucrainieni răsculaţi. În cele din urmă, teritoriul a fost ocupat de Rusia.
După primul război mondial, bolşevicii au creat în zonă o republică autonomă „moldovenească” în cadrul Ucrainei, apoi teritoriul a fost alipit Basarabiei până în anul 1990, când el a fost ocupat de trupele paramilitare ale lui Igor Smirnov.

Nu există instituţii reale de stat

În prezent, nici una dintre instituţiile din Transnistria nu sunt recunoscute. Teritoriul este controlat de clanuri, iar cetăţenii nu sunt protejaţi deloc. Nici nu poate fi vorba de un stat de drept. Transnistria este, de fapt, un fief de tip medieval, în care un şef militar, Igor Smirnov, îşi impune voinţa discreţionar. Şefii de la Tiraspol circulă la nivel internaţional cu paşapoarte ruseşti. Toţi şi-au păstrat cetăţenia rusă şi pensiile oferite de Federaţia Rusă.

Nu există o identitate proprie a populaţiei şi regiunii

Spre deosebire de Kosovo, Transnistria nu are o identitate proprie. Nu există un popor transnistrian, ci doar o populaţie dominată prin forţă militară. Locuitorii din Transnistria nu se deosebesc nici prin cultură, nici prin limbă, nici prin religie, nici prin tradiţie de cei din Ucraina ori Basarabia.
Drept urmare, chiar dacă ar fi acceptată, prin absurd, de comunitatea internaţională drept stat, Transnistria nu ar avea o naţiune. Potrivit dreptului internaţional, un stat trebuie să aibă un teritoriu, o naţiune şi suveranitate. Transnistria nu are decât teritoriu.

Articol:” Claudiu Padurean: Cinci motive pentru care regiunea transnistreană nu va deveni stat”

Surse:Romania libera,preluata de 24h.md si Romanian Global News