VIDEO: INTERVIU CU PRESEDINTELE TRAIAN BASESCU DESPRE ROMANII DIN TIMOCUL SARBESC.

Nigotin-Timoc, Serbia/TimocPress/miercuri, 02 noiembrie 2011

 

Preşedintele României, Traian Băsescu s-a întâlnit în Valea Timocului, Serbia cu autorităţile locale din Nigotin, cu membrii comunităţii etnicilor români din Valea Timocului, Serbia, precum şi cu reprezentanţii Parohiei Ortodoxe Române din Mălainiţa

Interviu cu Preşedintele României, Traian Băsescu (video)

 

 

Dușan Pârvulovici: Nu avem nimic românesc în Serbia de Nord-Est

Timoc Press   2.7.2011.

 Agerpres a sprijinit întotdeauna informarea corectă a românilor de peste hotare, a afirmat, joi, Magdalena Bunea, director Marketing-PR Agenţia Naţională de Presă, moderatorul panelului “Presa românească în lume”, realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, din cadrul celei de-a VI-a conferinţe internaţionale “Ziua Agenţiilor de Presă”, manifestare organizată de Rador, la sala Paris Rive Droite a Hotelului Novotel din Capitală.

Ea a informat că, prin fluxul “Diaspora”, Agerpres oferă ştiri – politice, sociale, economice, culturale – unui număr de aproximativ 150 de asociaţii şi 189 formaţiuni de presă din afara ţării, unele mai mici, altele mai mari, cum este “Faptul divers”, din Canada.

“Din păcate nu am ajuns să luăm informaţii şi invers, de la ei către noi, din cauză că nu ştim dacă aceasta este veridică”, a spus Magdalena Bunea.

O situaţie dramatică a prezentat Dusan Pruvolovic, Timoc Press, Serbia, care a afirmat că “vlahii (românii) de la sud de Dunăre, din Serbia de Nord-Est, nu mai au nici un drept, statul sârb considerând limba sârbă ca limba lor maternă.

 “Românii din Serbia n-au şcoli în limba română şi nici nu ştiu să citească în limba română”, a spus Dusan Pruvolovic, care a menţionat că probleme similare au şi românii timoceni din Bulgaria şi cei din Croaţia, Bosnia, Grecia, Albania.

Potrivit lui Pruvolovic, “de mare ajutor” pentru românii din Serbia ar fi jurnaliştii pregătiţi în România, dar care să se întoarcă în Serbia, Marian Petcu, conf. univ. dr. Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării Bucureşti, propunând ca soluţie organizarea unor şcoli de vară în care să fie “şcoliţi” jurnalişti.

“E o problemă foarte mare. Problema este la românii din Serbia şi nu la sârbi. Românii aceia trebuie treziţi. Problema e că unii s-au declarat vlahi, ajutând foarte mult statul sârbesc. Vlah este un termen nou adoptat de românii din Serbia. ‘Sunt vlah, dar nu sunt român’, spun ei, fără să-i întrebe cineva”, a spus Dusan Pruvolovic.

În ceea ce priveşte situaţia şcolilor şi bisericilor din Serbia, Pruvolovic a spus că s-ar putea să existe aceste instituţii, dar să nu existe enoriaşi şi elevi. “Profesori aducem, dar ce facem cu elevii”, a spus Pruvolovic.

El a subliniat că este foarte important ca media româneşti să pătrundă în Serbia, “să înţeleagă şi românii şi sârbii că nu este o problemă să fii minoritate în Serbia”.

Răspunzând unei întrebări Agerpres, Dusan Pruvolovic a afirmat că “este nevoie de o strategie nouă care să fie realizată de statul român, de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, aşa cum o are pentru românii din emigraţie, strategie realizată împreună cu românii din Serbia”.

“Din păcate nu avem nimic românesc, nici consulat, nici centru de cultură, nici firme româneşti în Serbia de Nord-Est”, a mai spus ziaristul român din Serbia.

“Cred că ei vor să-i asistăm să-şi redescopere românitatea lor”, a spus şi Marian Petcu.

Vitalie Zâgrea, Radio Ucraina International şi ziarul Libertatea Cuvântului, Ucraina, a spus că 4,25 ore pe zi în limba română, difuzate pe satelit şi pe unde medii pot fi recepţionate în toată lumea.

El a mulţumit Agerpres pentru că trimite gratuit un flux de ştiri românilor din Ucraina.

Vlad Ţurcanu, Arena FM, Republica Moldova, susţine că vorbitorii de limbă română din Republica Moldova au afirmat că televiziunile din Moscova ştiu foarte bine să-şi împacheteze informaţia, Pervâi Canal deţinând 35% din cota de piaţă, urmată de televiziunea naţională din Republica Moldova cu 15%.

Cornel Ciobanu, Arena FM, Republica Moldova, corespondent Agerpres, a arătat că ziarele cu tirajele cele mai mari sunt cele ruseşti, iar Victoria Coroban, Arena FM, Republica Moldova, absolventă de jurnalism la Bucureşti, a spus că postul de radio la care lucrează încearcă să impună standardele Radio România în media de la Chişinău.

Potrivit reprezentantului de presă al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni al Guvernului, acesta “dezvoltă o serie de proiecte care încearcă să susţină mediul asociativ românesc din Serbia, Bulgaria, Ucraina, pentru a se dezvolta şi a respinge astfel de politici de asimilare.

Pe parcursul manifestării, Michael Palmer, specialist internaţional agenţii de presă, profesor la Universitatea Sorbona, a subliniat, prin telefon, importanţa agenţiilor de presă pe piaţa internaţională media.

“Adeseori, în limba franceză presa a fost asociată cu “libertatea presei”, în prezent prin dezvoltarea internetului şi a reţelei on-line au fost create tensiuni, probleme, dar şi oportunităţi, bulversând peisajul media internaţional”, a spus prof. Palmer, care a menţionat că are “impresia că apar probleme deontologice, de verificarea surselor de informare şi în acelaşi timp marile agenţii câştigă un plus de valoare, deoarece sunt recunoscute ca fiind capabile să ofere o informaţie obiectivă, sigură şi verificată”. În acelaşi context, Michael Palmer a fost de părere că, în mediile anglofone, asistăm la “financiarizarea informaţiei”, adică factorii mercantili, din ce în ce mai prezenţi, sunt luaţi în seamă în logica prezentării informaţiei jurnalistice.

“Dincolo de aceste aspecte, agenţiile de presă din lume se descurcă din ce în ce mai bine şi, după exemplul France Prese, folosesc aceste noi oportunităţi în dezvoltarea şi diversificarea ofertei lor”, a mai spus Michael Palmer.

 

Sursa: timocpress.info

La NEW YORK ,DESPRE ISTRO-ROMÂNI

Pe harta:Zonele locuite de istro-romani(sursa-Vlad Cubreacov blog)

New York, SUA/Timoc Press /sâmbătă, 02 octombrie 2010/ – In Croatia exista o mica comunitate de istro-români, a caror limba, vlaha, este pe cale sa dispara datorita presiunii limbii croate. O lingvista de la New York este decisa sa pastreze aceasta limba veche, care seamana foarte puternic cu limba pe care o vorbim acum.

“Corespondentul nostru Richard Solash a fost uimit de deosebirea dintre limba croata si cea a vlahilor.

Asadar, limba vlahilor din muntii Ueka este o limba romanica, la fel ca si româna, dar prea putini o mai vorbesc astazi si inca si mai putini o inteleg. Potrivit istoricilor, vlahii (romanii n.r.) s-au asezat in Istria in secolul 16-lea si limba lor a luat masive influente croate, dar cum ati auzit, a ramas distincta de aceasta. Erau pastori care au venit cu oile dinspre România de astazi.

In prezent ar mai fi doar 150 de oameni care vorbesc aceasta limba in satul Vlaski, si inca citeva sute in intreaga regiune. Dar, a descoperit corespondentul nostru la New York, cea mai mare comunitate de vlahi din afara Croatiei se afla la New York, in Queens.

Zvjezdana Vrzici, care lucreaza la Universitatea din New York este de bastina din satul Vlahilor din Croatia si este hotarita sa nu lase limba stramosilor ei sa dispara.

Zvjezdana Vrzici: Vreau sa creez o arhiva digitala, o arhiva digitala regionala, cu toate materialele in aceasta limba, in care sa depozitez toate inregistrarile pe care le-am cules si eu, si altii, astfel incit sa poata fi disponibila pentru membrii comunitatii. si vreau sa aduc un unghi nou in aceasta abordare – unul nou tehnologic.

Site-ul pe internet pe care l-a creat profesoara de la Universitatea din New York anul acesta, in luna iunie, aduna laolalta inregistrari audio si video facute de experti dar si lectii de limba vlaha, un dictionar vlaho-croat, harti, informatie istorica, fotografii. Adica au fost create bazele unui corpus etno lingvistic.

Zvjezdana Vrzici: Ca lingvist, as vrea sa fac cit pot de bine aceasta documentatie. Iar prin acest proces de documentare sper sa pun bazele unei revitalizari a limbii. Dar pentru asta nu e nevoie numai de un lingvist, ai nevoie de o comunitate care sa vrea sa isi trezeasca la viata limba trecuta.

Si, profesoara de la New York a pornit in cautarea acestei comunitati. In iunie, echipa de cercetatori pe care o conduce, a organizat o serie de workshopuri in localitatea Zejane, unde se vorbeste o varianta locala a limbii vlahilor din Croatia. Si Zvjezdana Vrzici incearca sa puna bazele unui centru al mostenirii vlahe, sperand ca va obtine fondurile necesare si ar putea tine si ore de limba istro-româna. Pina acum proiectul a fost sustinut financiar de autoritatea regiunii Istria, de Ministerul Culturii din Croatia si de municipalitatile regionale.

Unii membrii ai comunitatii din Zejane au luat initiativa de pastrare a limbii lor inca inainte de proiectul profesoarei newyorkeze, si in 1997 au infiintat un ansamblu muzical, care cinta melodiile traditionale vechi ale regiunii : nici un cuvint nu este in croata!

Radio Europa Libera

Romanian Global News reaminteste ca istro-româna este unul din cele patru dialecte ale limbii romane, celelalte trei fiind daco-româna, aromâna si meglenoromâna.

Istro-românii reprezintă in prezent o comunitate de aproximativ 1.500 de persoane (după unele surse maxim 3.000) de locuitori din vestul Croaţiei. Conform cercetarilor efectuate de-a lungul timpului istroromânii provin din zona Crişanei, Maramureşului sau a Banatului, lucru care ar explica anumite particularităţi ale limbii.

În propriul dialect ei se numesc rumâri.

Cunoscuţi de localnici sub numele ciribiri şi de către filologi ca vlahii din Istria, locuitorii acestor sate sunt remarcabili pentru supravieţuirea lor lingvistică. În ultimul secol numărul acestora a scăzut de la 10.000 la doar 300, şi aceştia fiind ameninţaţi cu dispariţia.

Istroromânii sunt concentraţi în special în opt localităţi din partea croată a peninsulei Istria şi în două localităţi din partea slovenă a peninsulei. În Croaţia este vorba de satul Žejane/Jeiăni (cel mai mare dintre ele, situat la nord de Muntele Mare sau Maggiore/Učka) din plasa Mune, judeţul (županija) Primorsko-goranski, precum şi de satul Šušnjevica/Şuşneviţă sau Val d’Arsa şi cătunele Brdo/Bârda, Jesenovik/Sucodru, Nova Vas/Nosela, Kostračani/Costerceani, Letaj/Letai şi Zankovci din plasa Kršan/Crişan, judeţul (županija) Istria, iar în Slovenia este vorba de localităţile Golac şi Polijane.

Multe surse vorbesc şi despre alte localităţi din peninsula Istria, cum ar fi Dolinšćina, Draga, Dražina, Gradinje, Grobnik, Jelavići, Miheli, Trkovci, Perasi, în care există astăzi vorbitori ai dialectului istro-român. Se mai cunoaşte că acum şapte decenii existau vorbitori ai acestui dialect şi în alte sate sau cătune din peninsulă, cum ar fi: Munc, Liubici, Brig, Banascra, Mune Mare, Negri, Schilazzo, Santa Lucia, Ceravizzo, Cărbune, Cărniţa, Stara Guna, Corte Alba, Vlaşca, Vlahi, Fărăgun, Cătun, Cepici, Liţul, Runchi, Tupliţe, Cuculeani, Rumeri, Romania, Vale, Vlahobreg, Vodiţe şi altele.

Toponimia peninsulei ne demonstrează însă o prezenţă masivă a istro-românilor în evul mediu: două aşezări cu denumirea Romania, altele unsprezece cu denumirea Cătun, apoi Vlasici, Vlascova, Volosca, Vlahova, Rumeni, Spinei, Murari, Sugari, Ciobani, Ciubănici, Ierbulişte, Bolobani, Bolovani, Buzet, Sărman, Floricici.

În 1896, Teodor T. Burada publica o listă de 114 localităţi sau cătune istriote populate altădată de români şi care îşi pierduseră în secolul XIX limba maternă, dar mai păstrau un şir de caracteristici etnice româneşti.

Primul istoric care i-a descris pe istro-români a fost triestinul Manarutta, cunoscut ca Fratele Irineo della Croce. El scria în 1698 că aceştia aveau „o limbă proprie a lor similară limbii române. De aceea, ei se numesc între ei, în propria lor limbă, Rumeri” şi că locuiau până la porţile Triestului, la Opicina, Trebaciano şi Gropado. De asemenea, până în secolul XIX istro-românii mai locuiau într-un număr destul de mare şi în insulele Veglia/Krk şi Cherso/Cres din Marea Adriatică.

Românii de pe aceste insule sunt complet asimilaţi. Astăzi există o mică diasporă istro-română în oraşul italian Trieste din nordul peninsulei Istria şi o altă diasporă care nu depăşeşte 500 de persoane în SUA, concentrată la New York. Există un număr de câteva zeci de istro-români răsfiraţi în Canada, Australia şi Noua Zeelandă. Tot mai mulţi cercetători şi ziarişti români sau străini care au vizitat Istria confirmă că pe fondul dezinteresului autoritatilor romane si croate, numărul vorbitorilor de istro-română scade vertiginos şi alarmant, aceştia fiind într-un stadiu avansat de deznaţionalizare.