LIDERI EVREI DESPRE AȘA NUMITUL ”ANTISEMITISM” ROMÂNESC. VIDEO

 

 

 

 

FUNTASI EVREI DESPRE AȘA ZISUL ANTISEMITISM ROMANESC

 

 

Pentru a afla cat a fost de anti-semit Ion Antonescu, îl convocăm ca martor pe unul dintre cei mai cunoscuţi publicişti evrei din acea vreme – Marius Mircu.

La o jumatate de se­col dupa consumarea holocaustului din Romania, in cadrul unei dezbateri publice desfasurate in Israel, Marius Mircu consemneaza, pentru stiinta tuturor evreilor deci, ca prin legile  guvernarii antonesciene si mai ales prin legea Centralei Evreilor din Romania, „a fost creat in Romania un stat (evre­iesc) in stat, spre a-i mentine evrei, pe evrei”.

In felul acesta au fost posibile unele realizari cu totul extraordinare in contextul european de atunci si nu numai de atunci. Si anume, in perioada 1940-1944″:

– au fost redeschise toate scolile evreiesti din Romania, inchise de regimurile precedente si au fost infiintate multe scoli noi; – a fost creata, pentru prima data in Romania, o universitate evreiasca;- au fost redeschise, pentru evrei, spitalele evreiesti si azilele de batrani care mai inainte fusesera rechi­zi­tionate de armata; – au fost reanfiintate cele doua teatre evreiesti, de la Bucuresti si Iasi;

– au fost infiintate cantine gratuite pentru evreii saraci; – evreii aflati in lagarele de munca obligatorie sau in inchisori au fost mereu aprovizionati cu imbraca­minte si medicamente;

– evreii deportati in Transnistria au fost aprovizionati cu imbracaminte, alimente, medicamente, unelte gospo­daresti si unelte specifice meseriasilor;

– cu sprijinul «Centralei Evreilor» au fost readusi in România – deci salvati, din Transnistria -, cca 2000 de copii orfani; – autorii evrei si-au putut publica o serie de lucrari (numai eu am scos trei). […]. – nicicand, ca pe vremea lui Ion Antonescu, Teatrul „Bareseum” n-a avut si nu va avea asemenea sali arhipline, desi functionau doua sali;

– nicicand n-au facut asemenea dever cafenelele, ceai­nariile, restaurantele evreiesti, magazinele alimentare evre­iesti, tot atatea prilejuri de adunari evreiesti;

Urmariti colecţia „Gazeta evreiasca” din acei ani: pentru fiecare zi e anuntata cel putin o manifestare evreiasca, spectacol de teatru/revista, concert, conferinta.

La 28 noiembrie 1940 (deci pe vremea guvernarii legio­nare – n.n.) evreii au obtinut de la Ministerul Educatiei Natio­nale aprobarea pentru infiintarea „Colegiului pentru Studentii Evrei”, denumire sub care se ascundea caracterul universitar al cursurilor. […] Toate aceste cursuri universitare au fost frecventate în total de 2000 de studenti. […]

Un sprijin important l-a acordat Crucea Rosie din Romania (presedintele – savantul medic Ioan Cantacuzino) care, cu acordul Minis­te­rului Sanatatii a ajutat „facultatea“ evreiasca de medicina sa deschida o policlinica pentru practica studentilor.

Această policlinica a ser­vit si populatia saraca din cartier, in marea majoritate evrei. […]. Important a fost si sprijinul acordat de unele cadre didactice romani din invatamantul superior de stat care au ajutat la intocmirea programelor de invatamant si punerea la punct a cursurilor, pentru a fi cat mai corespunzator celor de stat, ceea ce a fost esential pentru viitorul studentilor.” Marius Mircu ne ofera si marturia altui evreu, la fel de bine informat, dr. Theodor Lowenstein:

„Aceste scoli evreiesti din Romania au fost unice printre tarile bantuite de fascism, au fost o componenta a rezistentei poporului evreu.” Si concluzia aceluiasi onest martor Marius Mircu: „Dar daca aceste scoli n-ar fi fost sustinute de oficialitatile romanesti, daca nu ar fi fost tolerate de maresalul Ion Antonescu, ar fi putut exista acest « mic Israel » din Bucuresti, anticipatie a Statului Israel?”.

Nota: Recomandam acest text care contine marturia unui evreu intreg la minte, data in Israel, dinaintea altor evrei, multi dintre ei plecati din Romania dupa ce au prins guvernarea Maresalului, deci buni cunoscatori ai realitatii.

Citatul ne-a fost pus la dispozitie de alt evreu, Tesu Solomovici. Nu poate exista replica la acest text din partea „negaționistilor” sionisti, adica a evreilor care neaga binefacerile de care au avut parte evreii in Romania. Marius Mircu, ziarist si scriitor evreu, nascut in Romania, decedat in Israel, autor a zeci de carti publicate in Romania si Israel.

Credibilitatea lui MARIUS MIRCU e de cantarit si in functie de faptul ca a avut doi frati, mari romani si ei: acad. SOLOMON MARCUS  si eseistul MARCEL MARCIAN. 

Ion Coja Sursa: [1] ioncoja.ro

 

 

Marturii ale unor  lideri evrei romani  intru restabilirea adevarului istoric.

 

 

Shimon Peres-Preşedintele Statului Israel

 

 

 

 

 

 

“Nu vom uita niciodata ca, in perioada cea mai intunecata a istoriei – perioada nazista, Romania a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit in Israel, au ajutat la construirea Israelului, dar, in acelasi timp, nu si-au uitat iubirea pentru Romania, si-au pastrat cultura romaneasca.

Pentru aceasta, doresc sa multumesc poporului roman si sa ii spun ca aceasta este o prietenie care nu se va termina si care va continua multa vreme in viitor, nu doar in istorie”, a afirmat presedintele israelian, in timpul  unei conferintei de presa  la Palatul Cotroceni,în urma unei viziteoficiale efectuată în România in august 2010.

 

 

WILHELM FILDERMAN, fost preşedinte al Federaţiei Comunităţilor

Evreieşti din România în anii ’40 – declaratie data in 1955 :

“Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Preşedinte al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România şi Preşedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel Alameda, Broadway at 71 St, declar următoarele: (…) În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în legătură susţinută cu Mareşalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuşi la persecuţia germanilor-nazişti (s.n.).

Trebuie să subliniez că populaţia română nu este antisemită(;). Am fost martor al unor mişcătoare scene de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momentele de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa.

Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aş aminti doar câteva exemple: Graţie intervenţiei energice a Mareşalului Antonescu, a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina; El a dat paşapoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viaţă era în pericol; Graţie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară  pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.

 Menţionez aceasta pentru a sublinia faptul că Poporul Român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul Ţării, şi-a demonstrat sentimentele de umanitate şi moderaţie politică.”

 

Alexandru Şafran, fost Şef Rabin al Cultului Mozaic din România din 1940 pana in 1947.

 

 

 

”ROMANIA  nu şi-a trimis copiii de obârşie evreiascǎ sǎ piarǎ în gazul şi în focul de la Auschwitz “

( Extras din cuvântarea  rostitǎ în plenul Parlamentului României2 de rabinul șef Alexandru Șafran pe 8 martie 1995)

”Aşadar, România, din acest punct de vedere al deportǎrii evreilor în Polonia, se situeazǎ în rândul acelor puţine ţǎri europene cotropite de armatele lui Hitler ca Bulgaria, Danemarca, Finlanda, (eu adaug si Albania), care nu şi-au trimis copiii de obârşie evreiascǎ sǎ piarǎ în gazul şi în focul de la Auschwitz”

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori”

Iatǎ pilde de autentic românism, învederat în vremea de cumplitǎ oprelişte când am pǎstorit obştea evreiascǎ din România, pilde pe care am onoarea sǎ le citez din înǎlţimea tribunei Senatului, cǎruia am avut onoarea sǎ aparţin şi care pǎstreazǎ un loc de predilecţie în inima mea recunoscǎtoare.
De aici, din acest loc însemnat din viaţa mea, îndrept ruga mea cǎtre Dumnezeu sǎ reverse harul sǎu în belşug asupra frumoasei ţǎri româneşti şi asupra bunului şi dragului popor român.”

 

 

MOSHE CARMILLY WEINBERGER-Fost rabin sef al Clujului în anii razboiului .

 

Declaratia data în 1988,a fost publicata în revista “Luceafarul românesc”, Montreal, noiembrie 1997.

„În mod incontestabil, în spatiul Europei Centrale si sud–estice a existat o singura posibilitate pentru evrei de a iesi din cercul de foc al teroarei naziste, o singura speranta de a se salva.

 Refugiatii evrei ajunsi în România din Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria – în anii cumplitelor masacre – aveau sansa de a pleca din porturile românesti spre Palestina.

Oricum ar fi privita aceasta stare de lucruri, în orice fel s–ar analiza cele petrecute cu evreii în România, din punct de vedere politic, international etc…, ramâne un lucru care nu se poate nega : faptul ca atunci când lumea a privit insensibila spectacolul nimicirii evreilor europeni, România a fost dispusa sa primeasca refugiatii evrei si a fost gata sa deschida pentru ei porturile sale. Veneau evreii din Varsovia strivita sub bombardamente, din Austria, din Cehoslovacia, veneau si evreii din Ungaria. (…)

Ion Antonescu a trebuit sa publice, la 3 mai 1944, un decret prin care evreii care treceau granita clandestin erau condamnati la moarte, ca si cei care le ofereau adapost.

În legatura cu acest decret, trebuie sa mentionez ca nu cunosc nici un caz de condamnare la moarte a vreunui evreu pentru trecerea frauduloasa a frontierei României, în perioada mai–septembrie 1944. (…) Ungaria a asasinat 80 % din evreii sai, pe care i–a trimis în camerele de gazare de la Auschwitz–Maidanek, în timp ce România a vrut sa salveze ceea ce se mai putea salva si a aruncat colacul de salvare celor ce se aflau în pericolul de a se îneca.

Hitler a pierdut razboiul ; evreimea a pierdut 6 milioane din membrii sai ; lumea si–a pierdut umanitatea, la fel si iubirea crestineasca a aproapelui. Poporul român s–a straduit în schimb sa–si salveze credinta în omenie. Iar noi, evreii, îi suntem si îi ramânem recunoscatori pentru aceasta (s.n.)”.

 

 

 NICOLAE MINEI GRÜNBERG, istoric evreu:

 

 

 “În România, Holocaustul nu a avut loc (s.n.) tocmai pentru ca, cu foarte putine si nesemnificative exceptii, calaii cu zvastica nu numai ca nu s–au bucurat de concursuri binevoitoare, oferite din proprie initiativa, dar s–au lovit de refuz în tentativele lor de a recruta complicitati, cu caracter privat sau oficial, pentru organizarea deportarilor sau a altor actiuni de genocid (…)

Deportarile dincolo de Nistru, efectuate de autoritatile antonesciene, nu au avut drept scop, fie el marturisit sau ascuns, exterminarea celor în cauza. Pieirea unui numar dintre ei are drept cauză principală interventia asasinilor nazisti organizati în Einsatzkommando–uri, care, în plina retragere pe frontul de est, au patruns cu forta în lagare, exterminând pe detinuti.

Victimele din aceasta categorie reprezentau un multiplu important al totalului celorlalte doua : Râbnita, de pilda, a fost înecata în sânge de hitleristi, numai doi deportati scapând cu viața.

 Dar si în aceasta privinta, România înscria, în 1943 si 1944, un alt fapt unic în analele celui de–al doilea razboi mondial (s.n.) : readucerea în tara a tuturor supravietuitorilor, care s–a operat fara a se tine seama de furibunda împotrivire a Wermachtului, a SS–ului, a Gestapoului, de imensele riscuri implicate de aceasta încalcare a dispozitiilor naziste, de dificultatile de transport si aprovizionare etc. (…)

La procesul acestor bande de experti ai asasinatelor în massa, Sturmbannführerul Heinz Ohlendof, care comandase Einsatzkommando D „ si–a asumat personal raspunderea pentru un total de aproximativ 90.000 de victime, printre care si cele de la Iasi, în iunie 1941 „(s.n.).

La acelasi proces s–a stabilit în mod incontestabil ca „ începând din primele zile ale anului 1941, initiativa în actiunile de exterminare a evreilor a apartinut pe de–a întregul emisarilor lui Hitler (Richter, Killinger si altii) „

(Vezi Prefata semnata de Nicolae Minei la cartea Zile însângerate la Iasi, 28–30 iunie 1941, scrisa de Aurel Karetki si Maria Covaci, Editura politica, 1978, pag. 25–26).

S-ar parea ca s-a ales praful de tot tam-tam-ul facut de anumite cercuri antiromanesti in ultimii ani in legatura cu un asa zis”antisemitism”al romanilor si cu  soarta evreilor romani din in timpul razboiului .

 

 

”Evreii din Basarabia şi mareşalul I. Antonescu” :

În anii interbelici, pe teritoriul României, dar în special în Basarabia, Uniunea Sovietică a dus o intensă activitate subversivă care punea în pericol întreg statul roman. La Arhiva Naţională a Republicii Moldova se păstrează dosarele a circa 25000 persoane care între 1918-1940, în spaţiul pruto-nistrean, au avut activităţi orientate împotriva statului roman şi au fost condamnate la diverse termene de dentenţie.

În majoritatea cazurilor, acele persoane erau în legătură cu autorităţile sovietice şi, peste 90 % din acei care luptau împotriva statului român erau … evrei.

În iulie 1941, după ce trupele germane au intrat în Basarabia, în pofida voinţei autorităţilor române, naziştii germani au executat circa 20000 evrei. În iulie 1941, la Bălţi, gen. I. Antonescu a dat armatei române indicaţii clare ca populaţia evreiască să fie luată sub pază însă acest lucru n-a putut s-o salveze.

 Naziştii germani foloseau diverse pretexte pentru a pune mâna pe evrei. În Chişinău, de exemplu, s-au înregistrat mai multe cazuri când evreii erau luaţi din ghetouri, chipurile, pentru munci ca, în scurt timp, să fie împuşcaţi…

Cunoscând simpatiile faţă de sovietici a unei mari părţi din evreimea basarabeană, în primele luni de război împotriva Uniunii Sovietice, mareşalul Ion Antonescu a fost pus în faţa următoarei dileme: ignorează problema simpatizanţilor sovietici şi va avea un spate al frontului nesigur (înţesat cu partizani şi ilegalişti sovietici) sau izolează această minoritate în lagăre (la est de Nistru) … A ales a doua variantă…

Autor: Dr. Veaceslav Stavila, istoric

Nota: Dl.Veaceslav Stavila este un  istoric din R.Moldova care a efectuat în perioada 1988-1994  cercetări de arhivă în scopul documentării asupra  temei:

“Situaţia internă a Basarabiei în perioada celui de-al doilea război mondial. 1939-1945.”

Aceasta a fost teza sa de doctorat. În anul 2000 a publicat şi o monografie pe acceastă temă (“De la Basarabia românească – la Basarabia sovietică. 1939-1945.”)

 

 

 

 

 

 

 

Cititi va rog si:

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/07/20/din-nou-despre-asa-numitulantisemitism-romanescsi-holocaustul-din-romania-maresalului-antonescu/

http://glasul.info/2015/04/07/scriitorii-evrei-despre-antonescu/