PROIECTUL EȘUAT AL UNUI ISRAEL EUROPEAN PE TERITORII ROMÂNEȘTI

Israelul European a fost un proiect al comunităţii evreieşti de a crea un stat evreiesc în Europa.

Radu Mihai Crişan spune că ideea creării unui Israel european pe teritoriul românesc data din timpul ministrului de interne francez Isaac Adolphe Cremieux (1796 – 1880) care a fost un mare susținător al acesteia!”

 

Despre acelasi lucru vorbeste şi Paul Goma, care arăta că la Conferința de Pace de la Paris (1919 – 1920), preşedintele american Woodrow Wilson a susținut un plan de formare a unui Israel european alcătuit din: “Galiția, Slovacia, Maramureş, Bucovina, Moldova, Basarabia, şi o parte a Ucrainei – capitala la Lemberg (Lvov)” .

Când, „la 23 martie 1924 începe la Curtea cu Juraţi din Bucureşti judecarea aşa-zisului complot al Studenţimii împotriva propriului guvern, are loc celebra depoziţie de martori din partea Istoriei şi din partea Divinităţii a prof. dr. Nicolae Paulescu din care cităm: “Cauza ajunsă înaintea domniilor d-voastră este conspiraţia Forţelor Oculte mondiale de a ni se lua dreptul la suveranitate şi de a fonda aici în spaţiul carpato-pontodunărean Israelul european.

Israelul european: stat bi-naţional cu evreii clasă conducătoare şi exploatatoare în calitate de naţiune învingătoare şi cu noi, românii, clasă subordonată şi exploatată în calitate de naţiune învinsă”.

În momentul în care a aparut ideea creerii unui stat evreiesc european, protocroniştii evrei au inventat o teorie care să le dea dreptul să solicite un astfel de lucru. Acea ” teorie”susținea că evreii ar fi colonizat Dacia cu câteva secole înaintea colonizării romane.Se mai  sustinea  că evreii erau în Dacia în numar mare încă înaintea formării poporului român.

Dintre inventatorii şi susținătorii unor astfel de teorii trebuie amintiți: Schwartzfeld Elias, Johan Kaspar Bluntschli sau Bernard Stambler care în prezent sunt contrazişi de lucrarea “Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România 1986, XXI-XXII” – Gyémánt 2004.

Ideea crearii unui Israel european pe teritoriul românesc şi-a facut simțită prezența atât la Conferința internatională de la Berlin din 1878 cât şi la cea de la Paris de după primul război mondial, prin presiunile făcute asupra României ca să “accepte încetățenirea neconditionată a oricarui evreu” care voia să se stabilească în România.

De menționat este faptul că venirea evreilor în România dupa 1830 a facut ca în Moldova în principalele oraşe, majoritatea populației să fie evreiască[9]: Orhei=57,8%; Soroca=56,9%; Bălți=55,9%; Hotin=50%; Chişinău=45,9% [10] şi Fălticeni=57%; Dorohoi=53,6%; Iaşi=50,8%[11]. Mai mult, în 1933 premierul I.G. Duca a semnat un acord internațional prin care accepta intarea în țară a încă 300.000 de evrei .

Unul dintre instrumentele folosite pentru îndeplinirea planului a fost partidul comunist.

De aceea, la izbucnirea revoluției comuniste din Rusia din 1917 când statutul Basarabiei începea să se schimbe, evreii au încercat să se împotrivească.

 Ei militau pentru “caracterul unitar al Rusiei libere” şi au fost împotriva chemării armatei române de a opri haosul “revoluționar” care domnea.

Mai trebuie evidențiat faptul că în perioada 1917 – 27 martie 1918 evreii au cerut ca în comitetele revoluționare să se vorbească doar în rusă.

 Poziția minorităților etnice în ceea ce priveşte statutul Basarabiei în perioada 1917-1918 ne este prezentată de istoricul Rodica Svetlicinâi, care afirmă că germanii, polonezii şi evreii susțineau autonomia Basarabiei, iar bulgarii şi ucrainenii voiau unirea cu Ucraina.

Acelasi istoric ne spune că: “pe parcursul anilor 1918-1924, estimarea pe nationalități arăta că germanii şi polonezii acceptau guvernarea românească, pe când ruşii, ucrainenii, găgăuzii, evreii şi bulgarii doreau să se unească cu Uniunea Sovietică“.

Astfel ca unii dintre membrii Sfatului Țării, în prima lui configurație, doreau ramânerea Basarabiei în componența Rusiei şi s-au opus chemării armatei române pentru a restabili ordinea. Aceştia erau membrii Bundului: Grindfeld Nadejda, Grinfeld Veniamin, G. Grinberg, Grinstein, Lando Gutman, dar şi N. S. Rabei (Rabbei), A. Z. Rabinovici, Seinberg, dar mai ales Iakir Iona şi Levenzon Filip.

Organizația politică națională evreiască Bund, propaga doua idei de bază: autonomia național culturală evreiască şi menținerea Basarabiei în componența Imperiului Rus.

După unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918, evreii au continuat să lupte şi să spere, şi datorită lobby-ului făcut au reuşit ca la Conferința de Pace de la Paris (1919 – 1920), preşedintele american Woodrow Wilson să susțină un plan de formare a unui Israel european alcătuit din: “Galiția, Slovacia, Maramureş, Bucovina, Moldova, Basarabia, şi o parte a Ucrainei – capitala la Lemberg (Lvov)”.

Cum planul lui W. Wilson nu a putut fi îndeplinit, toate energiile s-au canalizat spre varianta unei republici sovietice, astfel încât “începând cu 23 august 1939 – pactul Stalin-Hitler! – printre evrei a început sa circule promisiunea fermă că în curând Tovarăşul lor Stalin va preface Basarabia românească în Republica Socialistă Sovietică Evreiască.

” De aceea, atunci când prin dictatul din 26 iunie 1940, Rusia sovietică (U.R.S.S.) a reocupat Basarabia, dar a furat şi Bucovina de Nord, “evreii din Chişinău îi întâmpinaseră pe sovietici cu lozinci ca: “Bine ati venit! V-am asteptat 22 ani!”. Mai mult, “după 28 iunie 1940, evreii cereau: şi TransNistria (Ucraina dintre Nistru şi Bug)”

Alexandru Şafran (rabin şef în România), a recunoscut cu jumatate de gură cele întâmplate declarând în 1946: “Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 şi anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la Uniunea Sovietică a fost întâmpinată cu bucurie de unii evrei din aripa stângă şi comunişti”.

La 7 aprilie 1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, în momentul intrării armatei sovietice în Botoşani, evreii care controlau în acel moment oraşul şi care-şi formaseră o administraţie proprie au declarat Republica Autonomă Sovietică Evreiască.

Mare parte din populaţie precum şi administraţia românească fuseseră evacuate în sudul ţării înainte de intrarea armatei sovietice în Botoşani, astfel că evreii au preluat conducerea oraşului şi şi-au declarat propria republică sovietică evreiască.

Ulterior sovieticii au instaurat o altă administraţie comunistă conform cu politica pe care o aveau în vedere.

Totuşi Stalin s-a tinut de cuvânt şi conform cu spiritul propriei politici a nationalităților pe care o promova, a fondat în 1928, în URSS la granița cu China, Regiunea Autonomă Evreiască, gândită ca un cămin național evreiesc.

 Anterior, “a existat proiectul creării pe teritoriul Crimeei a unei republici autonome pentru evreimea sovietică, însă cum evreii nu au dorit să-şi transforme țara într-un port-avion ne-imersionabil al URSS”, s-a ajuns la varianta enunțată mai sus, a unei regiuni autonome.

 

De pe World Comunism

 

 CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/05/regiunea-autonoma-sovietica-evreiasca-de-la-granita-cu-china-evreii-lui-stalin/

Surse :

– 1.Saptamana rosie, Paul Goma, p. 93 (Editia august 2006)
– 2.Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crisan, p.56
– 3.Saptamana rosie, Paul Goma, p. 93-94 (Editia august 2006)
– 4.Saptamana rosie, Paul Goma, p. 97 si 99 (Editia august 2006)
– 5.De unde ne vin evreii ! http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/08/23/de-unde-ne-vin-evreii/
– 6.Izvoare si marturii referitoare la evreii din Romania 1986, XXI-XXII – Gyémánt 2004, p.9
– 7. Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crisan, p.56
– 8. Activitatea social politica a minoritatilor nationale din Basarabia, Rodica Svetlicinai, p.16
– 9. Comunitatea Evreiasca din Romania, Emmanuel DYAN
– 10. Secretul sabiei de foc, Radu Mihai Crisan, p.56

– 11. Activitatea social politica a minoritatilor nationale din Basarabia, Rodica Svetlicinai, p. 42 si 61-62

– 12. Saptamana rosie, Paul Goma, p. 93 si 97-98
– 13.Activitatea social politica a minoritatilor nationale din Basarabia, Rodica Svetlicinai, p. 17
– 14. Saptamana rosie, Paul Goma, p. 90- 94, si 154 (Editia august 2006)
– 15. “Clipa Siderala” a Ucrainei – Cirdasia sovieto-germana, A. Savin

Publicitate

LIDERI EVREI DESPRE AȘA NUMITUL ”ANTISEMITISM” ROMÂNESC. VIDEO

 

 

 

 

FUNTASI EVREI DESPRE AȘA ZISUL ANTISEMITISM ROMANESC

 

 

Pentru a afla cat a fost de anti-semit Ion Antonescu, îl convocăm ca martor pe unul dintre cei mai cunoscuţi publicişti evrei din acea vreme – Marius Mircu.

La o jumatate de se­col dupa consumarea holocaustului din Romania, in cadrul unei dezbateri publice desfasurate in Israel, Marius Mircu consemneaza, pentru stiinta tuturor evreilor deci, ca prin legile  guvernarii antonesciene si mai ales prin legea Centralei Evreilor din Romania, „a fost creat in Romania un stat (evre­iesc) in stat, spre a-i mentine evrei, pe evrei”.

In felul acesta au fost posibile unele realizari cu totul extraordinare in contextul european de atunci si nu numai de atunci. Si anume, in perioada 1940-1944″:

– au fost redeschise toate scolile evreiesti din Romania, inchise de regimurile precedente si au fost infiintate multe scoli noi; – a fost creata, pentru prima data in Romania, o universitate evreiasca;- au fost redeschise, pentru evrei, spitalele evreiesti si azilele de batrani care mai inainte fusesera rechi­zi­tionate de armata; – au fost reanfiintate cele doua teatre evreiesti, de la Bucuresti si Iasi;

– au fost infiintate cantine gratuite pentru evreii saraci; – evreii aflati in lagarele de munca obligatorie sau in inchisori au fost mereu aprovizionati cu imbraca­minte si medicamente;

– evreii deportati in Transnistria au fost aprovizionati cu imbracaminte, alimente, medicamente, unelte gospo­daresti si unelte specifice meseriasilor;

– cu sprijinul «Centralei Evreilor» au fost readusi in România – deci salvati, din Transnistria -, cca 2000 de copii orfani; – autorii evrei si-au putut publica o serie de lucrari (numai eu am scos trei). […]. – nicicand, ca pe vremea lui Ion Antonescu, Teatrul „Bareseum” n-a avut si nu va avea asemenea sali arhipline, desi functionau doua sali;

– nicicand n-au facut asemenea dever cafenelele, ceai­nariile, restaurantele evreiesti, magazinele alimentare evre­iesti, tot atatea prilejuri de adunari evreiesti;

Urmariti colecţia „Gazeta evreiasca” din acei ani: pentru fiecare zi e anuntata cel putin o manifestare evreiasca, spectacol de teatru/revista, concert, conferinta.

La 28 noiembrie 1940 (deci pe vremea guvernarii legio­nare – n.n.) evreii au obtinut de la Ministerul Educatiei Natio­nale aprobarea pentru infiintarea „Colegiului pentru Studentii Evrei”, denumire sub care se ascundea caracterul universitar al cursurilor. […] Toate aceste cursuri universitare au fost frecventate în total de 2000 de studenti. […]

Un sprijin important l-a acordat Crucea Rosie din Romania (presedintele – savantul medic Ioan Cantacuzino) care, cu acordul Minis­te­rului Sanatatii a ajutat „facultatea“ evreiasca de medicina sa deschida o policlinica pentru practica studentilor.

Această policlinica a ser­vit si populatia saraca din cartier, in marea majoritate evrei. […]. Important a fost si sprijinul acordat de unele cadre didactice romani din invatamantul superior de stat care au ajutat la intocmirea programelor de invatamant si punerea la punct a cursurilor, pentru a fi cat mai corespunzator celor de stat, ceea ce a fost esential pentru viitorul studentilor.” Marius Mircu ne ofera si marturia altui evreu, la fel de bine informat, dr. Theodor Lowenstein:

„Aceste scoli evreiesti din Romania au fost unice printre tarile bantuite de fascism, au fost o componenta a rezistentei poporului evreu.” Si concluzia aceluiasi onest martor Marius Mircu: „Dar daca aceste scoli n-ar fi fost sustinute de oficialitatile romanesti, daca nu ar fi fost tolerate de maresalul Ion Antonescu, ar fi putut exista acest « mic Israel » din Bucuresti, anticipatie a Statului Israel?”.

Nota: Recomandam acest text care contine marturia unui evreu intreg la minte, data in Israel, dinaintea altor evrei, multi dintre ei plecati din Romania dupa ce au prins guvernarea Maresalului, deci buni cunoscatori ai realitatii.

Citatul ne-a fost pus la dispozitie de alt evreu, Tesu Solomovici. Nu poate exista replica la acest text din partea „negaționistilor” sionisti, adica a evreilor care neaga binefacerile de care au avut parte evreii in Romania. Marius Mircu, ziarist si scriitor evreu, nascut in Romania, decedat in Israel, autor a zeci de carti publicate in Romania si Israel.

Credibilitatea lui MARIUS MIRCU e de cantarit si in functie de faptul ca a avut doi frati, mari romani si ei: acad. SOLOMON MARCUS  si eseistul MARCEL MARCIAN. 

Ion Coja Sursa: [1] ioncoja.ro

 

 

Marturii ale unor  lideri evrei romani  intru restabilirea adevarului istoric.

 

 

Shimon Peres-Preşedintele Statului Israel

 

 

 

 

 

 

“Nu vom uita niciodata ca, in perioada cea mai intunecata a istoriei – perioada nazista, Romania a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit in Israel, au ajutat la construirea Israelului, dar, in acelasi timp, nu si-au uitat iubirea pentru Romania, si-au pastrat cultura romaneasca.

Pentru aceasta, doresc sa multumesc poporului roman si sa ii spun ca aceasta este o prietenie care nu se va termina si care va continua multa vreme in viitor, nu doar in istorie”, a afirmat presedintele israelian, in timpul  unei conferintei de presa  la Palatul Cotroceni,în urma unei viziteoficiale efectuată în România in august 2010.

 

 

WILHELM FILDERMAN, fost preşedinte al Federaţiei Comunităţilor

Evreieşti din România în anii ’40 – declaratie data in 1955 :

“Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Preşedinte al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România şi Preşedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel Alameda, Broadway at 71 St, declar următoarele: (…) În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în legătură susţinută cu Mareşalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuşi la persecuţia germanilor-nazişti (s.n.).

Trebuie să subliniez că populaţia română nu este antisemită(;). Am fost martor al unor mişcătoare scene de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momentele de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa.

Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aş aminti doar câteva exemple: Graţie intervenţiei energice a Mareşalului Antonescu, a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina; El a dat paşapoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viaţă era în pericol; Graţie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară  pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.

 Menţionez aceasta pentru a sublinia faptul că Poporul Român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul Ţării, şi-a demonstrat sentimentele de umanitate şi moderaţie politică.”

 

Alexandru Şafran, fost Şef Rabin al Cultului Mozaic din România din 1940 pana in 1947.

 

 

 

”ROMANIA  nu şi-a trimis copiii de obârşie evreiascǎ sǎ piarǎ în gazul şi în focul de la Auschwitz “

( Extras din cuvântarea  rostitǎ în plenul Parlamentului României2 de rabinul șef Alexandru Șafran pe 8 martie 1995)

”Aşadar, România, din acest punct de vedere al deportǎrii evreilor în Polonia, se situeazǎ în rândul acelor puţine ţǎri europene cotropite de armatele lui Hitler ca Bulgaria, Danemarca, Finlanda, (eu adaug si Albania), care nu şi-au trimis copiii de obârşie evreiascǎ sǎ piarǎ în gazul şi în focul de la Auschwitz”

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori”

Iatǎ pilde de autentic românism, învederat în vremea de cumplitǎ oprelişte când am pǎstorit obştea evreiascǎ din România, pilde pe care am onoarea sǎ le citez din înǎlţimea tribunei Senatului, cǎruia am avut onoarea sǎ aparţin şi care pǎstreazǎ un loc de predilecţie în inima mea recunoscǎtoare.
De aici, din acest loc însemnat din viaţa mea, îndrept ruga mea cǎtre Dumnezeu sǎ reverse harul sǎu în belşug asupra frumoasei ţǎri româneşti şi asupra bunului şi dragului popor român.”

 

 

MOSHE CARMILLY WEINBERGER-Fost rabin sef al Clujului în anii razboiului .

 

Declaratia data în 1988,a fost publicata în revista “Luceafarul românesc”, Montreal, noiembrie 1997.

„În mod incontestabil, în spatiul Europei Centrale si sud–estice a existat o singura posibilitate pentru evrei de a iesi din cercul de foc al teroarei naziste, o singura speranta de a se salva.

 Refugiatii evrei ajunsi în România din Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria – în anii cumplitelor masacre – aveau sansa de a pleca din porturile românesti spre Palestina.

Oricum ar fi privita aceasta stare de lucruri, în orice fel s–ar analiza cele petrecute cu evreii în România, din punct de vedere politic, international etc…, ramâne un lucru care nu se poate nega : faptul ca atunci când lumea a privit insensibila spectacolul nimicirii evreilor europeni, România a fost dispusa sa primeasca refugiatii evrei si a fost gata sa deschida pentru ei porturile sale. Veneau evreii din Varsovia strivita sub bombardamente, din Austria, din Cehoslovacia, veneau si evreii din Ungaria. (…)

Ion Antonescu a trebuit sa publice, la 3 mai 1944, un decret prin care evreii care treceau granita clandestin erau condamnati la moarte, ca si cei care le ofereau adapost.

În legatura cu acest decret, trebuie sa mentionez ca nu cunosc nici un caz de condamnare la moarte a vreunui evreu pentru trecerea frauduloasa a frontierei României, în perioada mai–septembrie 1944. (…) Ungaria a asasinat 80 % din evreii sai, pe care i–a trimis în camerele de gazare de la Auschwitz–Maidanek, în timp ce România a vrut sa salveze ceea ce se mai putea salva si a aruncat colacul de salvare celor ce se aflau în pericolul de a se îneca.

Hitler a pierdut razboiul ; evreimea a pierdut 6 milioane din membrii sai ; lumea si–a pierdut umanitatea, la fel si iubirea crestineasca a aproapelui. Poporul român s–a straduit în schimb sa–si salveze credinta în omenie. Iar noi, evreii, îi suntem si îi ramânem recunoscatori pentru aceasta (s.n.)”.

 

 

 NICOLAE MINEI GRÜNBERG, istoric evreu:

 

 

 “În România, Holocaustul nu a avut loc (s.n.) tocmai pentru ca, cu foarte putine si nesemnificative exceptii, calaii cu zvastica nu numai ca nu s–au bucurat de concursuri binevoitoare, oferite din proprie initiativa, dar s–au lovit de refuz în tentativele lor de a recruta complicitati, cu caracter privat sau oficial, pentru organizarea deportarilor sau a altor actiuni de genocid (…)

Deportarile dincolo de Nistru, efectuate de autoritatile antonesciene, nu au avut drept scop, fie el marturisit sau ascuns, exterminarea celor în cauza. Pieirea unui numar dintre ei are drept cauză principală interventia asasinilor nazisti organizati în Einsatzkommando–uri, care, în plina retragere pe frontul de est, au patruns cu forta în lagare, exterminând pe detinuti.

Victimele din aceasta categorie reprezentau un multiplu important al totalului celorlalte doua : Râbnita, de pilda, a fost înecata în sânge de hitleristi, numai doi deportati scapând cu viața.

 Dar si în aceasta privinta, România înscria, în 1943 si 1944, un alt fapt unic în analele celui de–al doilea razboi mondial (s.n.) : readucerea în tara a tuturor supravietuitorilor, care s–a operat fara a se tine seama de furibunda împotrivire a Wermachtului, a SS–ului, a Gestapoului, de imensele riscuri implicate de aceasta încalcare a dispozitiilor naziste, de dificultatile de transport si aprovizionare etc. (…)

La procesul acestor bande de experti ai asasinatelor în massa, Sturmbannführerul Heinz Ohlendof, care comandase Einsatzkommando D „ si–a asumat personal raspunderea pentru un total de aproximativ 90.000 de victime, printre care si cele de la Iasi, în iunie 1941 „(s.n.).

La acelasi proces s–a stabilit în mod incontestabil ca „ începând din primele zile ale anului 1941, initiativa în actiunile de exterminare a evreilor a apartinut pe de–a întregul emisarilor lui Hitler (Richter, Killinger si altii) „

(Vezi Prefata semnata de Nicolae Minei la cartea Zile însângerate la Iasi, 28–30 iunie 1941, scrisa de Aurel Karetki si Maria Covaci, Editura politica, 1978, pag. 25–26).

S-ar parea ca s-a ales praful de tot tam-tam-ul facut de anumite cercuri antiromanesti in ultimii ani in legatura cu un asa zis”antisemitism”al romanilor si cu  soarta evreilor romani din in timpul razboiului .

 

 

”Evreii din Basarabia şi mareşalul I. Antonescu” :

În anii interbelici, pe teritoriul României, dar în special în Basarabia, Uniunea Sovietică a dus o intensă activitate subversivă care punea în pericol întreg statul roman. La Arhiva Naţională a Republicii Moldova se păstrează dosarele a circa 25000 persoane care între 1918-1940, în spaţiul pruto-nistrean, au avut activităţi orientate împotriva statului roman şi au fost condamnate la diverse termene de dentenţie.

În majoritatea cazurilor, acele persoane erau în legătură cu autorităţile sovietice şi, peste 90 % din acei care luptau împotriva statului român erau … evrei.

În iulie 1941, după ce trupele germane au intrat în Basarabia, în pofida voinţei autorităţilor române, naziştii germani au executat circa 20000 evrei. În iulie 1941, la Bălţi, gen. I. Antonescu a dat armatei române indicaţii clare ca populaţia evreiască să fie luată sub pază însă acest lucru n-a putut s-o salveze.

 Naziştii germani foloseau diverse pretexte pentru a pune mâna pe evrei. În Chişinău, de exemplu, s-au înregistrat mai multe cazuri când evreii erau luaţi din ghetouri, chipurile, pentru munci ca, în scurt timp, să fie împuşcaţi…

Cunoscând simpatiile faţă de sovietici a unei mari părţi din evreimea basarabeană, în primele luni de război împotriva Uniunii Sovietice, mareşalul Ion Antonescu a fost pus în faţa următoarei dileme: ignorează problema simpatizanţilor sovietici şi va avea un spate al frontului nesigur (înţesat cu partizani şi ilegalişti sovietici) sau izolează această minoritate în lagăre (la est de Nistru) … A ales a doua variantă…

Autor: Dr. Veaceslav Stavila, istoric

Nota: Dl.Veaceslav Stavila este un  istoric din R.Moldova care a efectuat în perioada 1988-1994  cercetări de arhivă în scopul documentării asupra  temei:

“Situaţia internă a Basarabiei în perioada celui de-al doilea război mondial. 1939-1945.”

Aceasta a fost teza sa de doctorat. În anul 2000 a publicat şi o monografie pe acceastă temă (“De la Basarabia românească – la Basarabia sovietică. 1939-1945.”)

 

 

 

 

 

 

 

Cititi va rog si:

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/07/20/din-nou-despre-asa-numitulantisemitism-romanescsi-holocaustul-din-romania-maresalului-antonescu/

http://glasul.info/2015/04/07/scriitorii-evrei-despre-antonescu/

O ISTORIE A ZILEI DE 9 APRILIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

9 aprilie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 585 i.I.Hr:  A murit impăratul Jimmu , considerat de traditia japoneza primul imparat fondator al casei imperiale a Japoniei.

 

 

 

 

Împăratul Jimmu, de Tsukioka Yoshitoshi (1839-1892)

 

 

 

Se crede ca s-a nascut pe 13 februarie 711i.IHr. si ca a domnit din 18 februarie 660, pana la moartea sa.

Potrivit credintei shintoiste, Jimmu este considerat descendent direct al zeiței soarelui, Amaterasu.

 

 

 

 

 

 Anul 193:  Septimius Severus (n. 11 aprilie 146 –  m. 4 februarie 211),  este proclamat împărat la Carnuntum de către legiunile de la Dunăre, la vestea asasinării lui Pertinax și a alegerii lui Didius Iulianus.

După moartea lui Didius Iulianus este recunoscut de Senatul din Roma.

 

 

 

 

 

 

Cu el a început accederea la putere a provincialilor având ascendență neromană Este singurul împărat născut în provincia Africa.

A reușit in  decurs de patru ani sa  elimine toti contracandidații la tron si sa instaureze un  regim autoritar.

A domnit până în anul 211 si a  pus  bazele dinastiei Severilor (193-235). I-a ridicat pe cei doi fii ai săi, Caracalla și Geta, la rangul de auguști. 

A transformat Mesopotamia in provincie Romana (197-199); Dacia si Moesia cunosc si ele  o remarcabilă înflorire economica si edilitara. In anul 203 inaugurează cunoscutul arc de  triumf . Moare la Eboracum (Astazi York) .

 

 

 

 

491: A murit Flavius Tarasicodissa Zenon , împărat bizantin între 9 februarie 474 și 475 și din nou între 476 și 9 aprilie 491.

A fost unul dintre cei mai proeminenți împărați bizantini timpurii. Domnia i-a fost zguduită de lupte pentru tron și de conflicte religioase (între ortodocși și monofiziți).

Zenon i-a alungat în 469 pe vandali din Epir si a lăsat trupe pe Dunăre împotriva hunilor și a gepizilor.

Un complot al  soacrei sale, Verina, care îl sprijinea pe Basilikos, fratele vitreg al lui Zenon,  l-a forțat pe Zenon să abdice în ianuarie 475, dar in 476, profitând de faptul că Basiliskos devenise nepopular (deoarece sprijinea monofizismul), acesta  a reintrat în capitala Comstantinopol,  redevenind împărat.

Luptele pentru tron din  Imperiul Roman de Răsărit au impiedicat prevenirea   căderii  Imperiului Roman de Apus .  Odoacru, conducătorul herulilor germanici, l-a detronat pe imparatul Romulus Augustus al Imperiul Roman de Apus in anul 476  si  i-a trimis lui Zenon  la Constantinopol însemnele imperiale, declarându-se rege al Italiei.

Zenon a murit pe 9 aprilie 491. Pentru că el nu a avut copii, văduva sa, Ariadne, l-a ales pe Anastasie ca soț și împărat.

 

 

715: A decedat Papa Constantin a fost papa al Romei în perioada 25 martie 708 – 9 aprilie 715. Papa Constantin s-a născut în  Siria.

În anul 711 Papa Constantin a fost primit la Nicomedia (azi Izmit, Turcia) de împăratul Iustinian al II- lea, ceea ce era un semn de reconciliere după Conciliul de la Trullan unde au fost adoptate 102 canoane care accentuau diferențele dintre bisericii Apusene fata de cea  de la Constantinopol.

Reconcilierea cu Papa Constantin a dus la revolta populației și a armatei bizantine împotriva lui Iustinian al II-lea și la asasinarea sa.

 

 

 

 

 

1024: Moare Papa Benedict al VIII-lea. A  fost papă al Romei din 18 mai 1012 până la moartea sa.

 Benedict a avut de-a face cu anti-papa Grigore al VI-lea din familia concurentă a crescenților, insă a izbutit repede să-l tragă de partea sa pe regele german Henric al II-lea, pe care  l-a încoronat împărat pe data de 14 februarie 1014.

În 1016 a dus o campanie plină de succes cu scopul izgonirii sarazinilor nord-african (musulmani) din regiunea orașului Pisa și din Sardinia. O altă campanie împotrivă bizantinilor în Italia de Sud a rămas în schimb sortită eșecului.

In Sinodul de la Pavia (1022)  a stabilit anumite decrete pentru reformarea biserici. Impreună cu imparatul  Henric al II-lea a luptat in  mai multe sinoade împotrivă simoniei și în favoarea celibatului preotilor.

Din cooperarea fructoasă cu Henric a rezultat și adăugarea definitivă a cuvântului „filioque” la Crezul Catolic.

În 1017 și 1020 a dat ordin la Roma să fie decapitați sau arși mai mulți evrei sub acuzația că blasfemia lor ar fi cauzat un uragan ca și un cutremur.

În 1020, fiind în Germania, a vizitat orașele Fulda și Bamberg unde a sfințit capela lui Thomas și biserica Sf.Ștefan care azi ține de confesiunea luterană.

 

 

 

 

 

1241: Armatele mongole inving  forţele  germane şi poloneze conduse de regele polonez Henryk  al II-lea cel Pios, in batalia de la Liegnitz (Legnica) din Silezia.

 

 

 

 

 

 

Această lupta  a avut loc cu 2 zile înaintea  bataliei de la Mohi, pe malul raului Sajo, care a lăsat Regatul Maghiar în ruine. Invazia spre vest a fortelor mongole a fost  oprită de moartea subită a marelui han mongol Ogodai , dar mongolii au mai efectuat scurte incursiuni in Polonia in anii 1259, 1286 si 1287.

 

 

 

 

1413: Henric al V-lea este încoronat rege al Angliei. Va ocupa tronul timp de nouă ani, domnia fiindu-i marcată de victoria de la Azincourt asupra francezilor, în timpul Războiului de 100 de ani.

 

 

 

 

 1454: Se semneaza Tratatul de la Lodi, in urma caruia se stabileste un echilibru de putere între  orașele-state italiene  din nord, pentru aproape 50 de ani.

Tratatul a stabilit granita permanenta între Milano și Veneția în nordul Italiei, de-a lungul râului Adda.

 

 

 

 

1483: A murit Eduard al IV-lea, rege al Angliei (1461-1470; 1471-1483), intemeietorul dinastiei York.

 

 

 

 

1492: A murit Lorenzo de Medici (Magnificul), ilustru senior al orasului Florenta.  (n. 1 ianuarie 1449, Florența – d. 9 aprilie  1492, Carregio).

 

 

 

 

 

 

A fost conducător al Republicii Florentine în timpul Renașterii italiene. Viața sa poate fi asociată cu apogeul Renașterii italiene timpurii, iar moartea sa a marcat încheierea epocii de aur a Florenței.

 

 

 

 

1553: A murit scriitorul renascentist francez François Rabelais; (n. circa 1494).

 

 

 

 

 

 

 

 

 1555: A inceput pontificatul papei Marcel al II-lea (Marcello Cervini), al 222-lea papă al Bisericii Catolice  A murit după numai 21 de zile de pontificat.

 

 

 

 

 

1626: A murit filosoful englez Francis Bacon; (n. 22 ianuarie 1561).

 

 

 

 

 

 

 

A trăit la curtea engleză în timpul domniei lui Elisabeta I a Angliei și apoi în timpul domniei lui Iacob I al Angliei.

Nu trebuie confundat cu Francis Bacon (pictor) (1909 – 1992) sau cu filozoful Roger Bacon (1214 – 1294).

A fost Procuror General și Lord Cancelar al Angliei. Bacon a fost numit și creatorul empirismului  și senzualismului modern: simțurile ne dau cunoștințe certe și constituie izvorul tuturor cunoștințelor.

Știința adevărată se dobândește prin prelucrarea metodică, rațională a datelor senzoriale.

Bacon a pus astfel în opera sa principală Novum Organum (1620) bazele metodei inductive, caracterizată prin folosirea analizei, comparației, observației și experimentului. Considerând lumea ca fiind de natură materială, iar mișcarea ca o proprietate inalienabilă a materiei, Bacon recunoaște existența a multiple forme de mișcare și a diversității calitative a naturii.

Bacon a scris și o utopie neterminată, ‘Noua Atlantidă” imaginând o societate organizată pe baze raționale, științifice, dar în care erau menținute diferențieri de clasă.

A fost înobilat în 1603 (fiind primul om de știință care a primit titlul de cavaler), devenind apoi  Baron Verulam în 1618 și Viconte Sf. Alban în 1621.

A murit de pneumonie în timp ce studia efectele de congelare pentru conservarea cărnii.

 

 

 

 

 

1654: A murit Matei Basarab, domnul Tarii Romanesti. (n. 1580 localitatea  Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654).

A fost domnitor al Țării Românești între anii 1632 și 1654.

 

 

 

 

 

 

 

 A construit peste 30 de biserici din temelii si a  înlocuit limba slavonă cu cea română, contribuind astfel  la dezvoltarea culturală și religioasă a tarii.

A acordat o mare atenție armatei, numărul ostașilor ajungând pe timpul său la 40.000 si a construit noi fortificații pentru apărarea țării.

A fost și un bun militar, fapt demonstrat de  cele trei batalii  câștigate împotriva domnului Moldovei Vasile Lupu.

A  fost inițiatorul Ligii antiotomane constituită din Țările Române, Polonia și Rusia.

 

 

 

 

 

1682: Robert Cavalier de la Salle  descoperă  vărsarea fluviului Mississippi si pune stapanire pentru Franta pe acest teritoriu din America de Nord, caruia ii pune numele de Louisiana, in onoarea regelui Ludovic al XIV lea.

  

 

 

 

1721: Un cutremur de pamant a provocat  moartea a 250.000 de oameni in Persia.

 

 

 

 

1732: Episcopul Ioan Inochentie Micu Clain (Klein) a adresat primul memoriu Curtii de la Viena, prin care a cerut respectarea drepturilor acordate clerului unit de diplomele leopoldine.

 

 

 

 

 

 

 

 

1821: S-a nascut  poetul simbolist  francez, Charles Baudelaire; (d. 1867).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1835: S-a nascut regele  Leopold al II-lea al Belgiei; (d. 1909).

 

 

 

 

 

 

 

  A ramas in istorie ca  unul dintre cei mai sangerosi regi despre care se crede ca a a pricinuit moartea a peste 10 milioane de oameni in Congo.

Cercetătorul istoric Adam Hochshild a identifica mai multe cauze ale morţii acestor oameni nevinovaţi, între care se află, inaniţia, deshidratarea, bolile infecţioase, expunerea la un regim de muncă ucigaş şi mutilările care au dus la infecţii fatale.

Istoricul congolez Ndaywel e Nziem susţine că numărul real al victimelor a fost de peste treisprezece milioane de oameni. 

 

Jandarmii coloniali ai lui Leopold le ţineau muncitorilor-sclavi soţiile şi copii ostatici, pentru ca aceşia să nu fugă de pe plantaţii. Casele şi satele celor care nu produceau îndeajuns de mult cauciuc erau incendiate pe loc, copiii le erau ucişi, iar jandarmii le tăiau palmele pentru a se asigura astfel că victimele nu mai pot purta pe viitor arme…

Cu toate că unii şefi de triburi s-au răsculat şi au organizat centre de rezistenţă, soldaţii din Force Publique, mult mai bine înarmaţi, au zdrobit cu brutalitate revoltele. Unii băştinaşi dădeau foc la plantaţii, iar miliţiile coloniale replicau prin incendierea satelor şi hăituirea cu câini a fugarilro rebeli, care odată prinşi erau ucişi pe loc.

Pentru a dovedi succesul misiunii lor, mercenarii din miliţiile coloniale trebuiau să aducă mâinile tăiate ale rebellilor. Această măsură a dus la cruzimi de neimaginat, căci mercenarii în căutare de recompense tăiau mâinile oricărui băştinaş întâlnit în cale.

 

 

 

Zeci de mii de bărbaţi, femei şi copii au fost astfel mutilaţi pe viaţă pentru un cauciuc care începea deja să aibă culoarea roşie a sângelui nevinovat….

 

În timpul celor 23 de ani în care a exploatat această nefericită ţară africană, regele Leopold al doilea a strâns o uriaşă avere personală de pe urma vânzării fildeşului, lemnului preţios şi cauciucului. O parte din banii stfel obţinuţi i-a folosit la construirea unor mari palate şi monumente, precum Muzeul Regal al Africii Centrale din Tervueren, Belgia. În acest loc, Leoplod al doilea şi-a amenajat pavilionul, colonial din cadrul Expoziţiei Mondiale din anul 1897.

Un film documentar care îl are în prin plan pe regele asasin, a fost realizat de către cercetătorul istoric Adam Hoschild, fiind lansat de către BBC în anul 2004. Filmul a fost întâmpinat cu critici violente atât din partea familiei regale belgiene, cât şi de către guvernul din Bruxelles. În acelaşi ani, membrii unui grup activist din Congo au retezat palma dreaptă statuii de bronz a regelui Leopold din capitala Kinshasa. Primăria oraşului a decis păstrarea statuii în aceeaşi formă. Fără mână.

Măcar atât…

 

 

 

 

1850: A avut loc, pe scena Teatrului National din Iasi, premiera comediei ”Coana Chirita la Iasi sau Doua fete s-o neneaca” de Vasile Alecsandri.

 

 

 

 

1864: În România este aprobată legea privind interzicerea cumulului de funcţii publice.

 

 

 

 

1865: S-a incheiat razboiul de secesiune din S.U.A., inceput la 12 aprilie 1861, din SUA,după ce generalul confederat Robert E. Lee capitulează în fața generalului unionist Ulysses S. Grant.

 

 

 

 

 

1867: Statele Unite ale Americii cumpară  Alaska de la Rusia . Rusia a  vândut acest teritoriu  pentru ca se afla  într-o situație financiară dificilă și se temea ca-l va  pierde într-un viitor conflict cu  britanicii,cu  care a luptat in Razboiul din Crimeea (1853-1856).

 Ceremonia de transfer a avut loc  pe 18 octombrie 1867. Soldații ruși și americani au defilat în fața casei guvernatorului; steagul rus a fost coborat si steagul american a fost ridicat, în timp ce se trageau salve  de artilerie.

 

 

 

 

1898: S-a nascut  Paul Robeson , cântăreţ american şi activist pentru drepturile populatiei de culoare; (d. 1976).

 

 

 

 

 

 

 

 

1905:  S-a nascut  William Fullbright, politician american, fondatorul programului școlar cei poartă numele; (d. 1995).

 

 

 

 

1916: A avut loc, la Ateneul Roman din Bucuresti, prima auditie a Suitei a II-a de George Enescu.

 

 

 

 

1918: S-a reunit, la Roma, Congresul natiunilor asuprite din Austro-Ungaria, care a decis ca fiecare natiune componenta a imperiului sa se constituie in stat national sau sa se uneasca cu statul sau national.

 

 

 

1918: Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România.

 

 

 

	Sfatul Tarii
Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti cu România	Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte compnentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918

 

 

La 9 aprilie 1918 stil nou (27 martie 1918, stil vechi), în prezenţa prim-ministrului României Al. Marghiloman, Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România. Unirea cu România a fost aprobată cu o largă majoritate de voturi: 86 pentru, 3 contra, 36 abţineri, 13 absenţi.

După votare, prim-ministrul român Marghiloman vine cu o declaraţie în care afirmă: “În numele poporului român şi al Regelui său Majestatea Sa Ferdinand I, iau act de hotărîrea Sfatului Ţării şi proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una şi indivizibilă“.

În Actul Unirii se menţiona: “În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu Mama sa, România“. Actul cuprinde şi 11 condiţii.

 

Detalii… Actul Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti cu România,   Sfatul Ţării 1917-1918,   Republica Democratică Moldovenească.

 

 

 

 

1924: S-a nascut Francisc Munteanu, scriitor, regizor, scenarist de film român (d. 1993)

 

 

 

 

1926: S- nascut  Hugh Hefner, fondatorul revistei Playboy.

 

 

 

 

 

 

1933 :  S-a nascut actorul francez Jean-Paul Belmondo.

 

 

 

 

 

 

 

1938: S-a nascut Viktor Cernomîrdin, om politic  comunist rus; (d. 2010).

 

 

 

 

1940: Al doilea război mondial: Germania invadează Danemarca și Norvegia. 

 

 

 

 

1948: Are loc masacrul de la Deir Yassin

Deir Yassin a fost un sat palestinian în apropiere de Ierusalim, care a avut neșansa să fie pe drumul dinspre Tel Aviv. La 9 aprilie 1948, au fost măcelariți de către forțele israeliene254 de bărbați, femei și copii. Întrucât era unul dintre puținele asemenea episoade care a fost difuzat de mass-media în Occident, liderii israelieni l-au etichetat ca fiind o aberație a extremiștilor.

 

 

 

 

 

 

 

Masacrul se pare că a fost parte a unui plan de purificare etnică pus la cale de Înaltul Comandament sionist, condus de Ben Gurion însuși, al cărui scop era eliminarea pe criterii etnice a palestinienilor din teritoriul aflat sub mandat britanic și acapararea unei zone cât mai mare posibil pentru viitorul Stat evreiesc.

 

 

VIDEO:

 

 

 

 

 

 

 

1961: A murit Alexandru Kiritescu, scriitor , dramaturg si traducator român interbelic care face parte din aceeași generație cu Victor Eftimiu și Mihail Sorbul. A fost frate cu scriitorul de spectacole de revistă Nicolae Kirițescu.

 

 

 

 

1970: A fost inaugurat Aeroportul Internațional București–Otopeni 
 

 

 

 

1974: A fost inaugurat stadionul de fotbal Steaua din Bucuresti.

 

 

 

 

 1989:  O  demonstrație pașnică anti-sovietica in favoarea independenței Georgiei, este dispersată in forta de către armata sovietica   rezultând în 20 de morti și sute de  raniti.

 

 

 

 

1990: A fost beatificat de catre Papa Ioan Paul al II-lea, sfantul Juan Diego, indianul mexican caruia i-a aparut Fecioara de Guadalupe.

 

 

 

 

1991: Proclamarea independentei de stat a Georgiei fata de URSS.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1992: Fostul conducător al statului  Panama, Manuel Noriega, a fost condamnat de un tribunal din SUA, pentru  înşelătorie şi trafic  de droguri la 30 de ani inchisoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1998: La Chisinau, in fata Universitatii, a fost dezvelita o statuie a lui Mihai Eminescu.

Initiativa a apartinut Uniunii “Vatra Romaneasca” si „Ligii pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni”.

 

 

 

 

1999: Președintele Boris Elțân a cerut Occidentului să nu împingă Rusia  spre o implicare în conflictul iugoslav, pentru că acest lucru ar însemna declanșarea unui război european sau chiar mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2001: In cadrul reuniunii ministrilor de externe din tarile membre ale Uniunii Europene, la Luxemburg, UE si FYROM (fosta Macedonie iugoslava), au semnat un Acord de Asociere si Stabilizare.

 

 

 

 

 

 

2002: La Westminster Abbey au loc funeraliile reginei mamă Elizabeth a Marii Britanii.

 

 VIZIONATI AICI  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2004: Presedintele algerian,  Abdelaziz Bouteflika, a fost reales in urma primului tur al alegerilor prezidentiale desfasurat la 8 aprilie, cu 83,49% dintre sufragii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2005: Un monument reprezentandu-l pe Papa Ioan Paul al II-lea a fost inaugurat la cimitirul Rakowicki din Cracovia (sudul Poloniei), unde sunt inmormantati parintii Papei, Emilia si Karol Wojtyla, si fratele mai mare al acestuia, Edmund.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2005: Mostenitorul Coroanei britanice, Charles – print de Wales, si Camilla Parker Bowles, viitoare ducesa de Cornwall, s-au casatorit civil la primaria din Windsor, eveniment urmat de o ceremonie religioasa de  binecuvantare  la capela castelului St. George din Windsor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nunta a avut loc sambata, 9 aprilie, cu o zi intarziere fata de data programata, pentru ca printul Charles a trebuit sa fie prezent la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea.

Intors de la Vatican, mostenitorul coroanei britanice si-a oficializat relatia cu iubita sa, Camilla Parker Bowles, dupa 34 de ani de asteptare. Ceremonia a fost simpla si deloc fastuoasa, contrastand cu stralucirea mariajului printului cu lady Diana Spencer, in 1981.

 

 

 

 

2006: Capsula spatiala rusa de pe naveta Soiuz, avandu-i la bord pe primul turist spatial – brazilianul Marcos Pontes, precum si pe astronautul american William MacArthur, si pe cosmonautul rus Valeri Tokarev, de pe Statia Spatiala Internationala (ISS), a aterizat in stepa Kazahstanului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Joia din Saptamana Patimilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Denia celor 12 Evanghelii si scoaterea Sfintei Cruci

 

Joia din Saptamana patimilor este cunoscuta ca fiind ziua in care se citesc cele 12 Evanghelii si se scoate Sfanta Cruce in naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfantul Altar si asezarea ei in mijlocul bisericii are loc dupa citirea Evangheliei a V a, atunci cand preotul spune:

„Astazi S-a spanzurat pe lemn Cel Ce a intins pamantul pe ape”. Sfanta Cruce ramane in mijlocul bisericii pana vineri, cand este readusa in Sfantul Altar.

La Ierusalim, incepand cu orele 16.00, se face o procesiune cu Sfanta Cruce. Procesiunea incepe de la Pretoriu si se termina la Sfantul Mormant. Credinciosii strabat drumul pe care Mantuitorul a purtat Crucea Rastignirii.

 

 

 

 

Sfantul Mucenic Eupsihie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Eupsihie s-a nascut intr-o familie de nobili crestini fiind crescut de mic in dragostea de Dumnezeu si de semeni.  In timpul domniei lui Iulian Apostatul, pe cand intaistatator al Bisericii din Cezareea era Sfantul Vasile cel Mare, Eupsihie avea sa se casatoreasca cu o tanara nobila.

Insa,  chiar  in timpul  cununiei, un cortegiu format din pagani ce  aduceau jertfe zeitei Fortuna, a trecut prin apropiere. Eupsihie impreuna cu alti crestini, care erau de fata, au intrat templul catre care se indrepta cortegiul,  unde au daramat statuile, aducand mari stricaciuni templului.

Imparatul Iulian Apostatutl auzind de acest eveniment a poruncit ca vinovatii sa fie decapitati, ca multi crestini sa fie recrutati in armata, si ca toti sa plateasca tributuri exorbitante fata de imparatie. De asemena, acesta a mai dispus reconstruirea imediata a templului pe cheltuiala tuturor crestinilor.

Eupsihie fiind prins de persecutori a fost mai intai legat de un copac si torturat cu salbaticie, iar mai tarziu decapitat. Sfantul Mucenic Eupsihie a trecut la Domnului in anul 362.

 

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

– Peacuviosului Vadim Arhimandritul si a celor sapte ucenici ai lui;

– Sfintilor mucenici din Persida;

– Sfantului Avdiisus;

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox .ro

3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

4. e.maramures.ro

5. Istoria md.

6. Wikipedia.ro

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

http://www.youtube.com/watch?v=aBqjmGtr0Ug