ROMÂNIA ÎNTRE SCOPURILE ACORDULUI SECRET SOVIETO GERMAN ŞI ZONA DE INFLUENŢĂ A GERMANIEI NAZISTE

Foto: Semnarea Pactului sovieto-german( Ribbentrop-Molotov) la 23 august 1939. Stalin ranjeste multumit…

 

 

Dacă U.R.S.S. a insistat să semneze cu Hitler şi Acordul secret din 23.08.1939, evident că a făcut-o doar cu scopul de a declanşa războiul mondial şi de a cuceri noi teritorii, în textul acestuia, referindu-se la teritoriile din Sud-Estul Europei, Germania îşi declarase clar „totalul dezinteres politic” doar faţă de „teritoriul” României numit Basarabia, ceea ce însemna recunoaşterea reciprocă a delimitării sferelor de influenţă şi de dominaţie ale acestora asupra României.

U.R.S.S. urma să domine în Basarabia, iar Germania – în restul teritoriului României, unde avea interese.

Adică, pentru a putea influenţa şi domina nestingherită în România, Germania hitleristă îi „cedase” Uniunii Sovietice Basarabia, iar aceasta, pentru a anexa Basarabia, îi „acordase” Germaniei „dreptul” de a domina liberă în restul României.

Şi U.R.S.S., şi Germania au abuzat din plin de „drepturile” pe care şi le acordaseră reciproc. Din contul României, Germania îşi mai achiziţionase doi aliaţi, „plătindu-le” cu teritorii româneşti: unuia cu Cadrilaterul, iar celuilalt cu nordul Ardealului.

Ulterior, pentru a ademeni mult sfârtecata şi oprimata Românie la realizarea propriilor interese, cinica Germanie îi promite României garantarea integrităţii teritoriale şi ajutor în eliberarea teritoriilor ocupate de U.R.S.S. în iunie 1940.
În situaţia internaţională când teritoriile României din Est, Vest şi Sud erau ocupate de aliaţii Germaniei naziste (U.R.S.S., Bulgaria şi Ungaria), România era deja victima realizării Tratatului secret Stalin-Hitler.

 

 

 Europa de Est divizata  în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939)

 

În baza acestui Acord, România era aruncată, chiar de U.R.S.S., în zona de influenţă a Germaniei naziste. Fiind la cheremul Germaniei, în bună parte ocupată şi înconjurată de agresori, evident că România nu mai dispunea de deplină libertate în luarea deciziilor, inclusiv în menţinerea neutralităţii.

Deci, în situaţia internaţională pe care i-o creaseră agresorii, România avea practic o singură cale de urmat: executarea docilă a voinţei Germaniei.
Dar cârdăşia celor doi mari agresori nu putea dura prea mult, deoarece, evident, la baza ei nu stăteau drepturi şi scopuri nobile, ci lezarea drepturilor şi intereselor vitale ale terţelor ţări europene.

Scopurile pe care le urmăreau şi contradicţiile dintre aceste două puteri agresoare prevesteau că războiul dintre ele era iminent.

La momentul confruntării dintre aceşti doi rechini, care puseseră la cale şi declanşaseră marea conflagraţie, pentru România, ca ţară victimă, atât Germania hitleristă, cât şi U.R.S.S. stalinistă erau ţări agresoare.

 

Preluând conducerea statului în condiţii interne şi internaţionale extrem de nefavorabile, când Europa era în toiul războiului, iar România – ocupată şi asediată de aliaţii Germaniei naziste, generalul  Ion Antonescu conştientiza perfect că ţara sa nu are de ales. Subordonarea acesteia faţă de Germania era singura cale pe care România, constrânsă de împrejurările dure, trebuia s-o urmeze.

În calitate de conducător al României, Ion Antonescu nu avea deplina libertate de luare a deciziilor în relaţiile sale cu Germania.

Fiind dependent de Germania hitleristă, acesta era obligat să ducă o politică adecvată situaţiei de război, cu atât mai mult cu cât statutul României în acest război era unul evident de ţară victimă.

Statul-Major al Armatei Române trebuia să dispună de o tactică şi o strategie cât se poate de echilibrate. Aceste realităţi îl obligau pe Ion Antonescu să ţină cont de decizia Berlinului de a ataca U.R.S.S.

În calea lor spre Est, armatele Wehrmacht-ului urmau să treacă şi prin teritoriile României peste Prut.

Astfel, ordinul „Treceţi Prutul!” al generalului Ion Antonescu, dat ostaşilor ţării, avea ca motivaţie atât decizia Germaniei, care nu putea fi ignorată, cât şi drepturile României asupra teritoriilor sale din stânga Prutului.

În această confruntare unităţile militare române luptau cu agresorii comunişti în baza dreptului Ţării la existenţă, a datoriei sale sfinte faţă de conaţionalii subjugaţi şi a necesităţii legitime de a-şi elibera teritoriile.

La acestea se adăugau legile de război, care obligau militarii români să continue lupta spre Est, dincolo de linia Nistrului.

VASILE D  CIUBUC: BASARABIA ŞI TRANSNISTRIA – RESTANŢE ALE ISTORIEI

 

 

 

Conţinutul pactului Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin)

 

 

Guvernul Reih-ului German şi Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (nota redacţiei: U.R.S.S.), orientate spre îmbunătăţirea păcii dintre Germania şi U.R.S.S., şi pornind de la Acordul de Neutralitate semnat în Aprilie 1926 între Germania şi U.R.S.S., au elaborat prezentul Acord:

Articolul I. Ambele Importante Părţi Contractante se obligă reciproc a evita orice forme de violenţă, orice acţiune violentă, şi orice atac una asupra celeilalte, atât individual cât şi în alianţă cu alte Puteri.

Articolul II. În cazul în care una dintre cele două Importante Părţi Contractante devine parte beligerantă cu o a treia Putere, cealaltă Importantă Părte Contractantă trebuie să se abţină de la oricare forme de ajutor pentru această a treia Putere.

Articolul III. Guvernele celor două Importante Părţi Contractante trebuie pe viitor să menţină contactul reciproc în scopul consultării pentru schimbul de informaţii pe subiecte ce afectează interesele lor comune.

Articolul IV. În cazul în care disputele şi conflictele între Importantele Părţi Contractante vor creşte, acestea vor participa în orice grupări de Puteri, care direct sau indirect ţintesc cealaltă parte.

Articolul V. În cazul apariţiei disputelor sau conflictelor între Importantele Părţi Contractante asupra subiectelor de un fel sau altul, ambele părţi vor aplana aceste dispute sau conflicte exclusiv în cadrul unor schimburi de opinii prieteneşti sau, dacă este necesar, prin crearea comisiilor de arbitraj.

Articolul VI. Prezentul acord este elaborat petru o perioadă de zece ani, cu condiţia că, ulterior una din Importantele Părţi Contractante nu-l va denunţa cu un an înainte de expirarea perioadei de valabilitate, validitatea prezentului Acord automat se prelungeşte cu încă cinci ani.

Articolul VII. Rezentul Acord va fi ratificat în cel mai scurt timp posibil. Ratificarea va fi făcuta la Berlin. Acordul va intra în viguare din momentul semnării.

 

 

 

 

Protocolul Aadiţional Secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, versiunea în germană	Articolul referitor la Basarabia din Protocolul Aadiţional Secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, versiunea în rusă

 

 

Protocolul Adiţional Secret

Articolul I. În eventualitatea unor rearanjamente politice şi teritoriale în regiunile ce aparţin Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), hotarul de nord al Lituaniei va reprezenta hotarul sferelor de influenţă ale Germaniei şi U.R.S.S. În această privinţă interesul pentru Lituania în regiunea Vilna este recunoscut de ambele părţi.

 

 

„Continuarea Pactului Ribbentrop-Molotov” din 28 septembrie 1939. Harta Poloniei semnată de Stalin şi Ribbentrop, care specifică hotarul Sovieto-German în umra invaziei comune Germano-Poloneze asupra Poloniei	„Tributul Prusac la Moscova”, ziarul satiric „Mucha”, 8 septembrie 1939, Varşovia, Polonia

 

 

Articolul II. În eventualitatea unor rearanjamente politice şi teritoriale în regiunile ce aparţin Poloniei, sferele de influenţă ale Germaniei şi ale U.R.S.S. vor fi limitate conform liniei râurilor Narev, Vistula şi San.

Chestiunea privind modul în care interesele ambelor părţi fac dorită păstrarea statului independent Polon şi cum acest stat trebuie demarcat poate fi determinat doar în cursul viitoarelor discuţii politice.

În orice caz, ambele Guverne vor rezolva această întrebare printr-un acord prietenesc.

 

 

Harta Europei de Est. Modificările hotarelor 1938-1948, consecinţă a Pactului Ribbentrop – Molotov (Ribbentrop-Stalin)

 

 

Articolul III. Privitor la Sud-estul Europei, atenţia este atrasă de către partea Sovietică privitor la interesul acesteia în Basarabia. Partea Germană declară dezinteresul politic total în această regiune.

 

Articolul IV. Prezentul Protocol trebuie tratat de ambele părţi ca unul strict secret.

 

Moscova, 23 August 1939.

Pentru Guvernul Reih-ului German, v. Ribbentrop

Plenipotenţiarul Guvernului U.S.S.R., V. Molotov

Publicitate