CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Definirea „corectitudinii politice”

Despre corectitudinea politică sau dictaturile secolului XXI

Termenul de „corectitudine politică”( ”Politically Correct”) are o istorie recentă. Începuturile sale sunt puse de unii teoreticieni pe seama mişcărilor contestatare din anii 60 din America (care manifestau pentru acceptarea unor culturi alternative), de alţii pe seama mişcărilor de emancipare si de afirmare a drepturilor cetăţeneşti ale anilor 80, când s-a afirmat că discriminarea minorităţilor prin expresii devalorizante este incorectă politic (eng.: politically incorrect).

Curentul este considerat un construct al postmodernismului (care se opune modernismului prin promovarea unui sistem de valori nefondat pe tradiţie). Sintagma cunoaşte o largă răspândire mediatică abia un deceniu mai târziu.

Se consideră că primul impuls de statutare a sintagmei a fost dat de cotidianul New York Times, care în 1990 a publicat articolul „The Rising Hegemony of the Politically
Correct” (semnat de Richard Bernstein la 27 octombrie 1990).

Corectitudinea politică îşi revendică esenţa din teoria critică a neomarxiştilor,
reprezentaţi ai Şcolii de la Frankfurt, motiv pentru care în unele medii curentul mai este numit şi marxism cultural.

În cartea sa, „Eseu despre eliberare”, Herbert Marcuse, reprezentant marcant al curentului ideologic (cunoscut sub numele de Şcoala de la Frankfurt) a afirmat necesitatea unei reforme radicale a valorilor prin relaxarea tabuurilor, subversiunea culturală, teoria critică şi printr-un proces de revizuire lingvistică care viza o răsturnare metodică a sensului.

Teza sa principală era aceea că studenţii, oamenii de culoare din ghetouri, alienaţii, asocialii şi Lumea a Treia puteau prelua rolul pe care îl avusese proletariatul în revoluţia comunistă.

Specialiştii consideră că această teorie stă la originile corectitudinii politice.

Conceptul de „corectitudine politică” e greu de definit în complexitatea sa, fiindcă
include toate acele acte de limbaj, idei, politici, atitudini şi comportamente prin care se încearcă minimizarea ofenselor aduse unor categorii sociale, care prezintă caracteristici diferite de tiparele acceptate într-o societate, în scopul de a evita situaţii delicate sau incomode, generate de exprimarea frustă şi, prin asta, ofensatoare a adevărului.

Dicţionarul Oxford defineşte termenul „corectitudine politică” drept „un procedeu, prin intermediul căruia se evită formulări sau  acţiuni prin care sunt excluse, marginalizate sau insultate segmente ale populaţiei care sunt dezavantajate social sau discriminate.

În paranteză fie spus: la origine, “a discrimina” însemna a discerne, a face distincţie, a separa, a distinge, dar ideologii corectitudinii politice i-au dat un cu totul alt sens, şi anume, a discrimina înseamnă a exprima opinii, in contradicţie cu dogmele oficiale. 

Corectitudinea politică porneşte de la două idei de bază:

În primul rând este un clişeu care desemnează acea tendinţă socială recentă de a evita în exprimare discriminarea minorităţilor. Limbajul curent conţine numeroşi termeni care sunt consideraţi ofensatori pentru persoanele care aparţin unor minorităţi, etc.

Folosirea acestor termeni jignitori („ţigani”, de exemplu) perpetuează o situaţie de discriminare. În viziunea partizanilor corectitudinii politice, înlocuirea acestor termeni jignitori cu alţii, neutri, ar reduce discriminarea şi ar putea crea baza pentru o buna coabitare.

Incorectitudinea politică este echivalentă cu lezarea unei norme prin încălcarea unui tabu.
Al doilea context se referă la atitudinea de respingere a unei constrângeri sociale
impuse arbitrar.

În acest sens, corectitudinea politică este percepută ca o formă de cenzură care aduce prejudicii libertăţii de gândire prin falsificarea adevărului (ceea ce face din
această etichetă o veritabilă armă în polemica politică).

Corectitudinea politică este o ipocrizie. În fapt, discriminarea etnică, rasială, contra homosexualilor şi a femeilor este în primul rând un fenomen social şi comportamental.

Simpla schimbare a cuvintelor (rom în loc de ţigan) nu va îmbunătăţi relaţiile cu minorităţile discriminate.

Pentru un comportament verbal corect, care să respecte pe ceilalţi, nu e nevoie de corectitudine politică, ci de condescendenţă şi toleranţă.
 
Corectitudinea politică dezvoltă propriul vocabular în funcţie de problemele tabuizate ale fiecărei societăţi.

Există însă câteva teme universale: egalitarism, globalism, universalism, antirasism, feminism, pacifism, consumism, imigraţionism, sexism, cărora li se mai adaugă cele istorice: fascism, sau holocaust, care revin obsesiv în discursul public sub forme tot mai cosmetizate.

Corectitudinea politică, în formele ei extreme, ajunge să interzică, în anumite
cazuri, investigarea ştiinţifică a adevărului istoric, ameninţând cu sancţiuni juridice sau sociale.

Aproape nici o categorie marginalizată sau repudiată social nu a scăpat de imixtiunile corectitudinii politice.

Pentru diverse grupuri minoritare, în funcţie de sex, rasă, religie, ocupaţie, orientare sexuală, handicap, au fost inventate oficial eufemisme cu scopul declarat de a le proteja de stigmatizare.

Astfel, imaginea societăţii ar urma să fie corectată doar prin normare lingvistică.

Având în vedere aceste considerații de bun simț, nu este de mirare că au apărut și opinii neconvenționale conform cărora:

“Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, şi promovată rapid de mainstream media (mass-media oficiale) lipsite de scrupule, care susţin afirmaţia cum că este întrutotul posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată.”

Manifest împotriva corectitudinii… iesirii din rând

Nu cumva să-i spui negrului, negru.
Nu cumva să-i spui țiganului tigan.
Nu cumva să-i spui poponarului poponar.
Nu cumva să-i spui idiotului idiot.
Nu cumva să-i spui grasului gras, chelului chel, piticului pitic.
Nu cumva să te bucuri că ești alb, e nepermis.
Nu cumva să te bucuri că ești frumoasă, pocitele sunt scandalizate.
Nu cumva să-ți susții inteligența, că-s discriminați proștii. Și ei sunt sensibili, nu vor ca tu să ieși din rând.
Nu cumva să-ți afirmi bărbăția sau feminitatea, nu se face. Femeia are șansa să spună că e bărbat. Și invers.

Nu cumva să-ți îmbraci băiețelul ca băieții, e incorect, posibil ca el să vrea în fetiță, este o alegere la orice vârstă.
Nu cumva să afirmi deschis că ești creștin, nu e în trend. E chiar o rușine, ești un înapoiat. Ascundeți crucile, eliminați-le și din fotografii.
Nu cumva să-ți admiri eroii, ei sunt personaje negative după logica vremurilor actuale.
Nu cumva să fii contra globalizării.
Nu cumva să spui adevărul. Adevărul este o insultă.
Nu cumva să fii om întreg, ci o arătare fără individualitate, supus, docil.
Așa ni se cere, asta se încearcă să ni se impună. Și-o să fim fericiți precum vidul.
Altfel, ești etichetat ca retrograd ori fascist.

Corectitudinea politică e pe cale să ne bulverseze iremediabil viețile, să ne denatureze firescul umanității.

Corectitudinea politică e pe cale să ne scârbească fiindcă umbrim pământul.

Surse:

Prof.  Mirela Ioniţă – POLITICAL CORRECTNESS AND THE RIGHT TO FREEDOM OF SPEECH -https://old.upm.ro/ldmd/pdf.

https://ioncoja.ro/nu-cumva

18/08/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

De la Apus ne vine lumina … VIDEO

 

 

 

 

 

sexism capitalism homophobia conservative communism Nationalism ...

 

 

 

 


Lumina socialismului vine din Apus  
  


Prin anii ’90, intelectualii români călătoreau prin Vest si descopereau marxismul cultural. Se intorceau de acolo buimaci si apoi descriau in tușe ironic-sumbre declinul unei civilizații.

Se asteptau sa gaseasca un liberalism sănătos, dar se loveau de comuniști universitari, care le explicau de ce socialismul a rămas in continuare o idee excelenta.

Nu s-au pliat intru totul, dar nici nu au refuzat avansurile seducatoare ale unor Gramsci deghizati in Mecena, precum inefabilul George Soros.

Incetul cu incetul, insă, noile generatii de bursieri au deprins modul de functionare a pietei ideilor, mai ales ca sistemul abia astepta niste activisti dedicati unor cauze foarte bizare, raportate la tradiția locului scria în urmă cu câțiva ani Ninel Ganea pe situl http://karamazov.ro/index.php/polemici/ -lumina-socialismului-vine-din-apus.html 

Nu se cerea prea multa sofisticare intelectuală, ci doar nihilism metafizic si oportunism romanesc.

“Agenturile” ofereau bani, asistență si respectabilitate, iar tinerii emancipati isi suflecau manecile, scuipau in palme si loveau cu securea in certitudinile locale, stampilate ca prejudecăți si mentalitate retrograda. ( Chiar asa, de ce o fi România altfel?)

 

E aproape imposibil sa nu te frapeze în România abundența relativ recentă de teme și idei progresiviste (colectiviste).

Intr-un interval de timp scurt, nici măcar zece ani, am descoperit că problemele noastre fundamentale sunt discriminarea “comunității” LGBT (acronim care se referă la colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală, transsexuală și intersexuală), a țiganilor, a femeilor, a persoanelor cu handicap, a săracilor, șamd.

 

 

 

 

 

 

Marxism – Neo-Marxism | Abdullah al Andalusi

 

 

 

 

 

 

Dincolo de verbiajul agasant al mediei publice, se ascunde o pletora de specialiști în ong-uri, care trudeste necontenit la decelarea României profunde.

Sistemul era gata functional si isi astepta doar executantii. Iar, la o adica, nici nu prea conta identitatea lor. Reputatia se putea construi, ulterior, si de multe ori venea la pachet cu finantarea.

Dar e intotdeauna important sa vezi de unde vin banii. Iar o privire fugara aruncata pe siteul CEE Trust, sectiunea granturi Romania, ne arata, in toata splendoarea, orgininea financiara si idelogica a razboiului cultural purtat de coloana a cincea a globalismului socialist.

Nu e nicio mare surpriză sa constati ca suspecții de serviciu, Soros, Rockefeller Foundation si Ford Foundation, răspund prezent la chemarea stângiștilor români.

Sau mai degraba invers…Insa e intrucatva reconfortant sa ai totul la vedere. In acelasi timp, transparenta asta iti poate pune probleme suplimentare deoarece te face sa te intrebi de ce oamenii ramân atat de moleșiti.

Si nu ma refer aici la vreo miscare de tipul “Ocupați Piața Universității” sau orice altceva mai este liber, ci pur si simplu la folosirea degajata a rațiunii.

Stiu ca oamenii au suferit transformari uluitoare in urma tratamentelor radicale cu educatie publica si televizor, dar faptele sunt in sine stupefiante.

Sa simplificam putin problema: avem un grup de fundații străine care investesc masiv in promovarea unor proiecte si idei aflate in vecinatatea comunismului.

Sigur ca nimeni nu vorbeste de socialism, comunism sau alte isme imposibil de recuperat astazi public.

Dar nici nu prea conteaza cata vreme ideea ramane, in linii mari, aceeasi. Pastram fatada democratiei si a drepturilor, timp in care demolam incetul cu incetul fundatia culturala si religioasa a comunitatii, până când ne putem instala comod, daca nu suntem deja, la butoanele de control social total.

Daca am pune in loc de “fundatii americane” “fundatii rusesti”, atunci sensibilitatile rusofobe s-ar declansa. Dar, pentru o majoritate coplesitoare, ideea ca egalitarismul s-a nascut in Occident reprezinta o sfartecare a intelectului.

 

 

 

 

 

Socialist Revolution Magazine Issue 20 – Marxist Books

 

 

 

 

 

Lumina socialismului vine din Apus, si nu de azi de ieri, iar asta au descoperit-o pe pielea lor rusii albi, Draza Mihailovici si multi altii.

Cat priveste istoricul fundațiilor amintite, exista o literatura considerabila dedicata subiectului.

Sa spunem doar ca povestea oficiala incepe in 1913, cand congresul american a mandatat o comisie sa investigheze activitățile marilor organizatii filantropice, iar rezultatele au fost surprinzatoare:

 

„Dominația oamenilor în mâinile cărora se află controlul final al unei mari părți a economiei americane nu se limitează la angajații lor, ci este extinsă rapid pentru a controla educația și viața socială a națiunii.

Acest control este extins în mare parte prin crearea unor fonduri enorme administrate în scopuri nedefinite, denumite  „fundații”, prin dotarea colegiilor și universităților, prin crearea de fonduri pentru pensionarea cadrelor didactice, prin contribuții la organizațiile de caritate private,   precum și prin controlul sau influențarea presei publice … ” 

(“The domination by the men in whose hands the final control of a large part of American industry rests is not limited to their employees, but is being rapidly extended to control the education and social survival of the nation. This control is being extended largely through the creation of enormous privately managed funds for indefinite purposes, hereafter designated “foundations”, by the endowment of colleges and universities, by the creation of funds for the pensioning of teachers, by contributions to private charities, as well as through controlling or influencing the public press…”)



Aceleau erau vremurile in care Ford, Carnegie si Rockefeller contribuiau, din punct de vedere financiar, mai mult decat statul american la implementarea educatiei publice obligatorii, deoarece nu poti să ai o masa obedienta fără o scoala permanentă.

In fine, la inceputul anilor ’50 ai secolului trecut, o noua Comisie, “The Reece Committee”, descoperea operatiunile subversive ale acelorasi fundatii, indreptate in directia promovarii relativismului moral, a subminarii ideilor de patriotism, suveranitate naționala, moralitate creștina, etc.

In schimb, sustineau fundatiile, intr-o societate moderna, ideile colectiviste erau inevitabile pentru o pace eterna.

In cuvintele autorilor raportului:

 

„Unele dintre fundațiile mai mari au sprijinit direct „ subversiunea”în adevăratul sens al acestui termen – și anume procesul de subminare a unora dintre conceptele și principiile noastre vitale. Eleau susținut activ atacurile asupra sistemului nostru social și de guvernamânt și au finanțat promovarea socialismului și a ideilor colectiviste. ” 

(“Some of the larger foundations have directly supported ‘subversion’ in the true meaning of that term–namely, the process of undermining some of our vitally protective concepts and principles. They have actively supported attacks upon our social and governmental system and financed the promotion of socialism and collectivist ideas.”)



Pe scurt, dacă nu stiti de unde si cum apare ecologismul stângist, corectitudinea politica, marxismul cultural si intreaga demoralizare a societății, cautati responsabilii pe pagina fundatiilor la sectiunea finanțare, in cazul in care este publică.

Trăim un Pitești încă soft…Și nu e deloc vreo intâmplare ca majoritatea ong-urilor aflate pe listele de plată ale veșnicilor filantropi vor sa scape de religie cât mai repede.

 

Ninel Ganea

 

 

Ninel Ganea
 
 
 
 

 

Membru asociat al Institului Ludwig von Mises România,Ninel Ganea a studiat filozofia la Universitatea Bucureşti şi ştiintele politice la SNSPA. Scrie în ultimii ani pentru portalul http://www.karamazov.ro .

 

 

 

 

 

28/07/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | 2 comentarii

„Revoluțiile culturale” și neo-bolșevismul progresist, partea întunecată a secolului nostru (II). VIDEO

Circ si degradare umana

 

 

Revoluțiile culturale, partea întunecată a secolului al XX-lea  

 

Antirasistul care naște Anticristul

 

 

 

Nebunia mișcării aparent ati-rasiste (spun „aparent”, pentru că în realitate este vorba de o manipulare politică de mari proporții, pe mai multe planuri) nu se oprește la manifestări împotriva unor personalități politice.

Nu sunt atacate numai personalitățile de culoare albă din istorie, despre care se spune că ar fi avut vreo legătură cu sclavia negrilor pe teritoriul american, sau despre care se crede că ar fi făcut cândva anumite afirmații rasiste, ci s-a făcut pasul următor, s-a depășit o linie roșie, s-a trecut la o și mai periculoasă mișcare rasistă în sens invers, anume la un rasism al celor de culoare neagră și a homosexualilor împotriva oamenilor albi și normali, au început să fie atacați – în stil curat nazist – anumiți oameni pentru ceea ce sunt, oamenii albi creatori de valori pentru simplul fapt că sunt albi,  scrie Prof. univ. dr. Nicolae Iuga în https://www.art-emis.ro 

Una dintre cele mai vechi și prestigioase universități americane, Yale University fondată în 1701 a luat o măsură stupefiantă. La intervenția unui grup de presiune, conducerea universității a desființat cursul de Istoria Artei.

Motivele sunt simple și previzibile. Sunt prea multe opere de artă, de la Renaștere încoace, care au fost create de bărbați europeni albi, există în Istoria artei „un număr copleșitor de artiști care sunt bărbați albi, heterosexuali și europeni și care ar trebui să fie înlocuit cu un spectru mai larg de exemple de pe tot globul”[1]. 

Termenii pe care îi folosește Universitatea Yale par inocenți, celebra instituție anunță că se va trece de la o artă „eurocentrică”, spre o mai mare diversitate culturală. Numai că raționamentul este periculos și poate fi extins.

Prin analogie, ar trebui desființate și cursurile de Istorie a Filosofiei pentru că, de două mii cinci sute de ani de când există, Filosofia a fost creată în „număr copleșitor” de bărbați albi europeni, la fel și muzica simfonică a fost compusă exclusiv de bărbați albi europeni ș.a.m.d.

Ne putem imagina oare cum va arăta cultura universală, dacă scoatem din aceasta Filosofia, artele plastice și muzica simfonică? Perspectiva este de-a dreptul înspăimântătoare și ar presupune crime culturale mai mari decât au făcut toate revoluțiile culturale precedente luate laolaltă.

În fine, ar urma să fie lovite în esența lor imaginile-simbol fundamentale ale creștinismului: modalitatea de reprezentare a lui Iisus Christos și a Fecioarei Maria. Cum arătau Iisus Christos și Maica Domnului în realitate, din ce rasă făceau parte și ce culoare avea pielea lor? Întrebarea poate părea prostească și problema poate părea prost pusă, dar a mai fost pusă prin anii ’60 tot în SUA și a fost (re)pusă chiar în acești termeni la o dată relativ recentă, pe 22 iunie 2020, de către un activist Black Lives Matter numit Shaun King.

După acesta, reprezentarea lui Iisus Christos și a Fecioarei Maria ca oameni albi ar avea conotații rasiste și ar fi o „formă de propagare a ideii de supremație a albilor”[2].

De aici și până la instigări la distrugerea icoanelor și statuilor fundamentale ale creștinismului nu mai este decât un pas. Până și Justin Welby, arhiepiscopul de Canterbury şi şeful Bisericii Anglicane, a declarat că Biserica pe care o conduce ar trebui să regândească reprezentarea exclusivă a lui Iisus ca un om alb, că unele statui și icoane vor trebui să fie înlocuite din biserici[3] și că Iisus cel istoric ar trebui să aibă caracteristicile rasiale ale omului din Orientul Apropiat.

Este surpinzător că acest înalt prelat, probabil om cu multă școală și care reprezintă zeci de milioane de creștini anglicani, nu știe că strămoșul după trup al Sf. Fecioare și al Mântuitorului, David Ben Iesei, este descris în mod repetat în Vechiul Testament ca fiind un tânăr blond și cu pielea deschisă la culoare (de ex. 1 Regi, XVI, 12; ibidem, XVII, 42 etc.).

Depășind această problemă prost pusă și trecând în planul unei narațiuni teologice propriu-zise, trebuie să admitem că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa și că a suflat în el Spiritul vieții, proiectându-se pe Sine în omul universal ca atare, până în ultimele capilarități, până în toate particularitățile rasiale și antropologice ale speciei umane.

Deci Iisus Christos, ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Dumnezeu-Fiul nu poate să fie redus de către noi oamenii la o particularitate antropologică sau alta. Există însă și mișcarea în sens invers, în care omul se proiectează pe sine în Divinitate – mișcare observată timp de două milenii și jumătate, de la Xenophanes din Colophon la Feuerbach – proiecție sau „înstrăinare” care a dus la creația unui politeism antropomorf, istoricește depășit și care nu este ceea ce ar trebui să fie în privința conceperii de către noi a Divinului ca Absolut.

În orașul Nazaret din Israel există o biserică catolică modernă a Bunei Vestiri, construită în a doua jumătate a secolului al XX-lea, sub patronajul Papei Paul al VI-lea. În această biserică există aproximativ 400 de icoane care reprezintă momentul Buneivestiri sau pe Maica Domnului cu pruncul, icoane dăruite din toate țările în care există comunități catolice, din toată lumea creștină.

Există bineînțeles icoane din Europa, dar și din America de Sud, din Africa, din China, Coreea sau Japonia.

Toate aceste icoane au și particularități locale, în sensul că fiecare țară și fiecare rasă umană au pus în ele tot ce au popoarele respective mai frumos și sublim în conceperea frumuseții feminine pure și caste. Se înțelege de la sine că Maica Domnului pictată în Portugalia are trăsăturile feței maure, cea pictată în America de Sud are trăsăturile incașe, Maica Domnului pictată în China sau în Japonia are trăsături specifice rasei asiatice, iar Maica Domnului din Africa este, bineînțeles, neagră.

Și nu este nici o blasfemie. Aici pur și simplu se dă satisfacție componentei antropologice a relației fundamentale care este religia, se dă satisfacție omului de a și-l putea reprezenta pe Dumnezeu la modul concret, corelativă componentei dumnezeiești, care l-a creat pe om. Să ne reamintim că Papa Ioan Paul al II-lea, atunci când a vizitat România în 1999, și-a motivat într-un sens vizita, zicând: „Am venit aici ca să văd chipul lui Christos în voi”.

 Dumnezeu este reflectat în fiecare individ uman, în dimensiunea lui finită, infinitezimală și inefabilă, cam așa cum soarele își reflectă lumina sa în fiecare bob de rouă. 

În concluzie, așa cum noi, europenii nu mergem în Africa să le impunem negrilor să își reprezinte pe Iisus sau pe maica Domnului în anumite culori, nici negrii africani sau afro-americani și nici alții de alte rase nu ar trebui să ne impună nouă europenilor să nu ne reprezentăm pe Iisus și pe Maica Domnului ca pe oameni albi.

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/12/actuala-revolutie-culturala-americana-si-neo-bolsevismul-progresist-partea-intunecata-a-secolului-al-xxi-lea/

 

 

VIDEO: În Statele Unite polițiști și civili albi cer iertare unor lideri ai negrilor pentru anii în care populația de culoare a suferit persecuțiile rasiale.

 

 

 

 

 

––––––––––––––

[1] https://www.thevintagenews.com/2020/02/08/yale-art-history/?fbclid=IwAR071gKlVfMsBkKM3XVgK-oD7PwLWGC_KhoAF0b_cOQgyeVQu2ZpNK9T8JY

[2] https://www.g4media.ro/propunere-controversata-a-unui-activist-american-de-stanga-statuile-lui-isus-trebuie-daramate-fiind-simboluri-ale-suprematiei-albe.html

[3] https://www.theguardian.com/uk/justin-welby

12/07/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: