Bătălia împotriva Umanității

Europarlamentarii români
USR-PLUS – Dacian Cioloș, Vlad-Marius Botoș, Vlad Gheorghe, Dragoș Tudorache, Alin Mituță, Ramona Strungariu și Nicolae Ștefănuță au votat rcent la Bruxelles, Raportului Matic privind sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente în UE.

Prevederea în discuție este:

”Întrucât, în anumite circumstanțe, bărbații transgen și persoanele non-binare pot, de asemenea, să rămână însărcinate și ar trebui, în astfel de cazuri, să beneficieze de măsuri în ceea ce privește sarcina și serviciile de îngrijire legate de naștere fără discriminare pe criterii de identitate de gen!.”

Raportul Matic al Parlamentului European prevede că şi bărbaţii transsexuali (n.r., care au fost femei în trecut) şi alte persoane non-binare au dreptul să rămână însărcinate şi să nască sau că avortul e drept fundamental al omului. Acesta a fost adoptat cu 378 de voturi pentru, 255 împotriva şi 42 de abţineri.

Dictatura anormalității

Parlamentarii europeni au hotărât că un bărbat poate naște copiii și au votat un raport în acest sens (Raportul Matic). Nu e obligatoriu, e doar un act politic, însă a strecurat în conștiința opiniei publice ideea insidioasă că și bărbații pot rămâne însărcinați și pot face copiii, citim pe blogul https://rapcea.ro . Nu contează faptul că nu a existat încă nici un caz în istoria umanității sau a biologiei mamiferelor în care un mascul să nască pui vii, iar demersul este similar unui semnal de alarmă la adresa protejării inorogilor în fața atacurilor dragonilor. S-a cerut (de către cine !?), s-a votat !

În urmă cu două zile, un transgender (un fost bărbat care și-a schimbat prin chirurgie plastică și tratamente hormonale sexul, devenind femeie) a “câștigat” concursul de frumusețe “Miss Nevada” din SUA.

Nu contează faptul că respectivul individ nu corespunde definiției biologice a femeii (factorul principal fiind acela că nu are aparatul reproducător al femeii). Dacă el vrea să se considere “femeie”, a devenit incorect politic să te pui în calea fericirii lui, considerându-l bărbat.

Laurel Hubbard (43 de ani, fostă Gavin Hubbard) este primul sportiv transgender care va concura la Jocurile Olimpice, după ce Federația de Haltere din Noua Zeelandă l-a înscris oficial pe lista de participanți la probele feminine.

Selectarea lui Laurel Hubbard a fost posibilă după ce Federația Internațională de Haltere a schimbat criteriile de calificare pentru Olimpiada de la Tokyo și a permis astfel participarea sportivilor transgender.

Hubbard nu a câștigat nici un titlu semnificativ cât timp a concurat în concursurile masculine de haltere. Începând cu vârsta de 35 de ani, când s-a declarat femeie și a început să concureze în competițiile feminine, a câștigat medalia de argint la Campionatele Mondiale din 2017 și medalia de aur la Jocurile Pacificului în 2019.

Belgiana Anna Vanbellinghen, principala favorită în competiția olimpică de la Tokyo la categoria la care va concura și Hubbard (87 kg), a numit selectarea sa drept ”o glumă proastă” și a criticat mișcarea pentru lipsa de fairplay la adresa celorlalte competitoare.

Se preconizează deja introducerea categoriei transgender, alături de masculin și feminin, la competițiile deja existente – însă inițiativa se lovește de opoziția mișcărilor gay, care critică acest demers.

Dacă un bărbat se declară femeie, de ce nu i-am recunoaște până la capăt acest statut , char dacă el are morfologia și musculatura unui bărbat !?

Exemplele de acest gen pot continua, căci sunt din ce în ce mai multe, în special în lumea sportului, iar reacțiile nu întârzie să apară.

Mișcarea feministă, care până mai ieri clama egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, vârful de lance al revendicărilor fiind dreptul la avort (sub sloganul “fac ce vreau cu corpul meu”) s-a trezit atacată de invazia de transgenderi care doresc să intre în istorie, să devină relevanți ca femei, în domenii în care erau anonimi ca bărbați. În momentul de față, feministele au început să reacționeze la adresa acaparării de către transgenderi a unor zone destinate femeilor, cu consecința unor rupturi ideologice în cadrul frontului pentru libertățile sexuale.

Pentru noi, cei majoritari, genul acesta de știri ne provoacă cel mult amuzament și o ridicare indiferentă din umeri, deoarece nu vedem nici o miză în aceste încercări (aparent ratate), de modificare a legilor firii însă femeilor (competitoare la concursuri de frumusețe sau sportive) care își văd răpită munca de o viață și dreptul la podium, nu prea le mai arde de zâmbete îngăduitoare.

Pentru cei care susțin din umbră aceste aberații însă, ele sunt foarte importante, deoarece acum se scrie istoria transgenderismului: primul transsexual care a câștigat eurovizionul, primul transsexual care a câștigat un concurs de miss, primul transsexual care a câștigat o competiție atletică feminină. Primul transsexual care a câștigat dreptul la concediu maternal. Primul bărbat care a câștigat dreptul de a folosi toaleta femeilor.

Foto: Conchita Wurst (n. 6 noiembrie 1988, Gmunden, Austria), este de fapt Thomas „Tom” Neuwirth,un cântăreț travestit austriac care a reprezentat Austria la Concursul Muzical Eurovision 2014 cu melodia „Rise Like A Phoenix” reușind să câștige concursul.

Toate aceste date, nume și evenimente sunt adunate cu grijă și glorificate în viitoarele manuale de educație sexuală, ce sunt destinate schimbării mentalității privind ideologia de gen, a copiilor noștri.

Ele vor fi prezentate ca fiind egale în importanță cu primul transplant renal sau hepatic, sau cu descoperirea insulinei. Copii noștri vor trebui să învețe, să memoreze aceste date și nume “importante”, vor primi note și le va fi testat și reeducat simțul realității și normalității (redenumit “homofobie”).

Viitorul “aparține” – în viziunea scelerată a mondialiștilor, indivizilor “neutri” (nici bărbați, nici femei). Deja se promovează cântăreți, modele și haine unisex, personaje, păpuși pentru copiii cu o identitate sexuală cât mai vagă (androgină).

Pentru copiii, pentru viitor, au fost inventate genuri noi, ce nu există în natură (cisgen, non-binar, transgen) și orientări sexuale noi (asexuali, bisexuali, homosexuali, bi-curioși, demisexuali, non-heterosexuali, pansexuali, polisexuali, queer). Vor trebui să învețe definiția fiecărui gen și orientare, vor da examen din ele, iar probabil până în 2050 vor trebui să învețe despre câte tipuri de inorogi și curcubee specifice mișcării LGTBQIA există și care sunt diferențele între ele, câte sub-categorii de gay există și prin ce se identifică.

În America, copii învață la școală despre cultura bear și simbolurile gay friendly din zonele în care pot fi găsiți respectivii.

Ne dăm seama că treaba devine serioasă, când un președinte european, Emmanuel Macron ajunge să susțină ideea unei „bătălii culturale” cu statele-membre al Uniunii Europene din est, precum Ungaria sau Polonia, care adoptă legislație anti-LGBT sau anti-minorități.

„Trebuie să încercăm să aflăm cum pot ajunge unele ţări în această situaţie. Trebuie să ducem o bătălie culturală, o bătălie a civilizaţiilor”, a spus Macron la Bruxelles la conferinţa de presă de spătămâna trecută, după terminarea unui summit european unde au avut loc discuţii aprinse pe tema noii legi din Ungaria împotriva promovării homosexualităţii în rândul minorilor.

În spatele tuturor acestor inițiative și luări de poziție a politicienilor există un puternic lobby, ce sprijină deja o industrie a culturii sexuale de gen. În SUA, grupuri de presiune (ONG-uri) finanțate generos de mișcarea neo-marxistă evreiască, au determinat deja la Hollywood introducerea scenelor și personajelor gay sau transgender în filme, seriale și desene animate, ținta predilectă fiind copiii.

În premieră, personajul mitologiei nordice Loki, portretizat de Marvel în seria de filme Thor, devine primul personaj bisexual din filmele destinate copiilor !  Credeți că paradele anuale, săptămânile (devenite luni !) ale “diversității” sunt organizate gratuit, de către voluntari inimoși ?! Toți activiștii gay sunt bine finanțați și sponsorizați pentru activitatea lor, unii chiar trăiesc foarte dine doar din asta !

A devenit profitabil să devii gay, transgender sau susținător al mișcării LGTBQIA și mulți fripturiști din artă, cultură, muzică sau politică s-au prins de treaba asta și au devenit peste noapte susținători ai noii ideologii de gen.

De ce este importantă pentru mondialiști denaturarea normalității identității de gen ? Deoarece conștiința propriei identități pornește de la conceptul fundamental de bărbat sau femeie. Șubrezirea individului și a societății – prin alterarea conștiinței propriei identități este cheia viitoarei dictaturi planetare.

Dacă îi lăsăm să distrugă identitatea naturală a copiilor noștri, bătălia lor împotriva Umanității este ca și câștigată.

Publicitate

NEOMARXISMUL ÎN PLINĂ OFENSIVĂ ÎN INIMA LUMII LIBERE

Publicația românilor americani din Chicago, SUA, https://tribuna.us, relatează despre două cazuri de încălcare flagrantă a democrației și libertăților religioase în Marea Britanie și Canada.

Recent, un pastor a fost arestat la Londra după ce a predicat public despre definiția biblică a căsătoriei conform textului din Geneza 1, informează Christian Headlines. 

John Sherwood, care are 71 de ani și este pastor al unei biserici din nordul Londrei, a fost arestat pe 23 aprilie în centrul orașului Uxbridge, Londra, pentru „presupuse comentarii homofobe“ în baza Legii Ordinii Publice, potrivit The Daily Mail.

Sherwood a fost arestat după ce a predicat „versetele finale din Geneza 1 , unde se spune că Dumnezeu a creat omenirea după propria sa imagine”, a raportat Christian Concern .

.

Un videoclip îl arată în picioare pe un scăunel, înainte de a fi încătușat și luat de polițiști în timp ce o mulțime de oameni priveau ce se întâmplă. O persoană poate fi auzită suspinând în șoc.

„Pentru un om care predică creștinismul!“ spune o femeie în videoclip, criticând acțiunea poliției.

Ulterior a fost eliberat.

„Nu făceam comentarii homofobe. Defineam doar căsătoria ca fiind o relație între un bărbat și o femeie“, a spus el, potrivit The Daily Mail.

„Spuneam doar ceea ce scrie în Biblie – nu voiam să rănesc pe nimeni, nici să ofensez. Făceam ceea ce presupune slujba mea, adică să predic Evanghelia, atât în aer liber, cât și în biserică.

„Când m-a abordat poliția, le-am explicat că îmi exercit libertatea religioasă și de conștiință. Am fost dat jos cu forța de pe trepte și am suferit unele leziuni la încheietura mâinii și la cot. Cred că am fost tratat într-un mod rușinos. Așa ceva nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată.“

Canada: Poliția acuzată de abuz după ce a intrat în Biserică în timpul slujbei în Vinerea Mare”pentru a stabili dacă pastorul și biserica respectă regulile guvernamentale de pandemie”.

Pastorul Art Pawlowski din Calgary, Canada, știe câte ceva despre libertate și tiranie. Și le-a demonstrat tuturor cum luptă cu ele în timpul slujbei religioase din Vinerea Mare, când polițiștii au apărut în biserică. Și pastorul cere să te „trezești și să iei atitudine” la ceea ce se întâmplă.

Pawlowski s-a născut în Polonia comunistă, în 1973. Pentru primii 16 ani de viață a văzut cum poporul polonez trăia sub jugul comunismului. În cele din urmă, ca adult, pastorul ajuns în Canada pentru a predica Evanghelia.

Probabil a crezut că a emigrat în libertate. Dar s-a înșelat.

Canada și stilul pastorului de creștinism s-au ciocnit de câteva ori în ultimii ani. Predicatorul a fost luat la țintă de polițiștii canadieni pentru acțiunile de hrănire a oamenilor străzii. Pentru predicarea Biblie cu privire la avort, divorț, homosexualitate și alte mesaje incorecte politic, altele decât cele aprobate de guvern în 2010, în timp ce statutul de excepție de taxe pentru caritate al bisericii sale a fost revocat. De Crăciun, poliția i-a dat 12 citații pentru hrănirea nevoiașilor în parc.

În Vinerea Mare, șase polițiști au întrerupt slujba religioasă pentru a stabili dacă pastorul și biserica respectă regulile guvernamentale de pandemie.

Când Pawlowski i-a văzut urcând scările, a intervenit imediat și a început să le vorbească aspru. Le-a transmis, direct și fără echivoc, cu o mânie dreaptă, să iasă din biserică.

„Gestapo nu are voie aici! Afară! Naziștii nu au voie aici! Afară! Înțelegeți engleza? Atunci plecați de pe această proprietate! Să nu vă întoarceți dacă nu aveți un mandat. Afară, naziștilor! Înțelegeți? Naziștii nu sunt bineveniți aici! Afară! Și să nu vă întoarceți fără mandat! Cum de îndrăzniți să veniți fără mandat? Au venit să intimideze creștinii în timpul celei mai sfinte sărbători! Oameni bolnavi!”

Polițiștii s-au gândit că cea mai bună opțiune era să plece, ceea ce au și făcut.

După ce polițiștii au părăsit biserica, Pawlowski, care a înregistrat tot incidentul, a întors camera și a transmis un mesaj membrilor bisericii și tuturor care aveau să urmărească înregistrarea. Le-a spus oamenilor să „ia atitudine”.

„Luați atitudine. Nu știu ce se va întâmpla mâine. Dacă cetățenii canadieni nu vor lua atitudine… Uitați-vă la ce se întâmplă în Germania. Germania este preluată din nou de fascism. Nu poți nici măcar pleca dintr-un oraș în altul. Există un blocaj total. Dacă nu ești vaccinat ca un câine sau o pisică, nu poți cumpăra sau vinde, nu poți merge la școală sau la muncă. Acesta este viitorul pe care îl vreți? Asta vreți pentru copiii și nepoții voștri? Acesta este viitorul Canadei? Incredibil!”

„Prieteni, trebuie să ne alăturăm luptei. Avem mitinguri. Ne întâlnim în fiecare săptămână. Avem nevoie să fim cât mai mulți și să luăm atitudine. Trebuie să intentăm procese împotriva nebuniei lor chiar în acest moment, cât timp avem fereastra asta de oportunitate. Pentru că dacă nu o facem acum, nu cred că vom putea mai târziu”.

În urma incidentului, poliția din Calgary a declarat că existau „îngrijorări” că Pawlowski și congregația sa „nu respectă ordinele guvernamentale de sănătate publică COVID-19. „Organizatorul întâlnirii nu a cooperat cu inspectorul de sănătate și a ridicat în mod repetat vocea, cerând tuturor părților să părăsească clădirea, lucru care s-a și întâmplat la aproximativ un minut după intrare, într-o manieră pașnică. Nu au fost emise amenzi și rămâne ca agențiile noastre partenere să decidă dacă vor urma alte investigații”.

„Ne sunt luate extrem de repede drepturile noastre, este incredibil”, a comentat Pawlowski întregul incident.

În Statele Unite al Americii” Noua frontieră a politicii corecte este cea a sărutului infam din filmul Disney între Alba ca Zăpada și prințul ei, care o trezește pe prințesă din somnul de veci provocat de mărul otrăvitor.

Momentul în care prințul o găsește pe Alba ca Zăpada adormită sub vraja Reginei malefice și îi dă sărutul iubirii adevărate pentru a o elibera de vraja, ne evidențiază faptul că sărutul pe care i-l dă fără consimțământul ei , în timp ce ea doarme, este un sărut care poate fi de dragoste adevărată numai dacă o persoană știe că se întâmplă, comentează presa din California la redeschiderea parcului de distracții Disneyland după 400 de zile de blocare datorată pandemiei

Cu această scenă iconică din filmul de animație din anii 90, Disneyland a decis să înfrumusețeze atracția pentru copii cu o călătorie în basmul Albă-ca-Zăpada, inaugurată într-o nouă versiune la redeschiderea parcului de distracții după 400 de zile de blocare.

Totuși, pentru presa locală, alegerea organizatorilor ar fi revoltătoare din moment ce prințul o sărută pe Alba ca Zăpada în timp ce doarme.

Deci, ceea ce a făcut să viseze milioane de copii ar fi un sărut non-consensual.

„Consensul în filmele Disney este o problemă importantă.Cum să-i înveți pe copii să se sărute, când nu s-a stabilit un acord din ambele părți? ”scrie San Francisco Gate, citat de NapocaNews.ro.

„Este greu de știut de ce în 2021 Disneyland alege să prezinte o scenă cu idei atât de demodate despre ceea ce poate face un bărbat unei femei”, a încheiat ziarul.

Interzicerea sărbătorilor creștine nu a început odată cu regimurile comuniste

 În anii construirii ”socialismului victorios” în România ,în jurul celor mai mari sărbători ale creştinităţii, se crease un fel de conspiraţie a tăcerii, în care cuvintele Paşti şi Crăciun erau cvasi-interzise, în care ele nu puteau fi niciodată auzite la radio sau la televizor, dar nici citite în presa controlată de partid şi intens cenzurată de acesta şi oamenii săi era cel puţin bizar că liderii comunişti găseau de cuviinţă să le marcheze cu o masă tradiţională. (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/craciunul-in-comunism).

Asta în vreme ce oamenilor obişnuiţi li se cerea să vină la serviciu în zilele cu pricina, în care în magazine nu se găseau cele necesare sărbătorii, în care alimentele de bază erau procurate în principal graţie economiei subterane, devenită în anii ’80 mai puternică decât economia oficială, în care în case era tot la fel de frig şi tot la fel de întuneric ca şi în celelalte zile.

În toate celelalte ţări est-europene devenite comuniste ca urmare a voinţei Moscovei luc rurile stăteau diferit, în pofida faptului că peste tot ateismul devenise politică de stat.

Atitudinea cea mai liberală se înregistra în ţările ai căror cetăţeni erau preponderent catolici, adică acolo unde Biserica îşi păstrase independenţa în pofida tuturor vicisitudinilor sorţii. În care înalţii ierarhi nu plecaseră chiar atât de uşor capul şi nu încuviinţau, ba chiar aplaudau şi gratulau prin telegrame faptele nesăbuite ale conducătorilor, inclusiv demolarea programată a lăcaşelor de cult. În care atentatele la memoria şi credinţa naţională deveniseră elemente programatice.

Nici în acele ţări ceva mai libere lucrurile nu stăteau aidoma. În Polonia şi în Ungaria, de pildă, zilele de 25 şi 26 decembrie erau libere, iar oamenii, dacă doreau puteau să îşi liber şi în 24 decembrie, însă această zi trebuia „recuperată”, cum se spune.

Principale publicaţii controlate de stat, Trybuna Ludu şi Ziarul Armatei în Polonia, Népszabadság în Ungaria, nu doar că nu aveau interdicţie în a pomeni Crăciunul sau Paştele, ci îşi şi felicitau cititorii cu aceste ocazii şi le doreau odihnă plăcută.

În paginile acestor ziare erau publicate editoriale în care se vorbea poate nu atât de semnificaţia religioasă, cât despre simbolistica şi semnificaţia morală a sărbătorilor în cauză, erau inserate articole în care erau evocate tradiţiile şi obiceiurile specifice, ş.a.m.d.

Posturile de radio şi de televiziune difuzau la rându-le programe adecvate, filme şi piese de teatru cu subiecte religioase, mediile oficiale de informare transmiteau în direct slujbele religioase.

În Cehoslovacia autorităţile erau ceva mai rezervate, cenzura mai severă, însă primele două zile de Paşte sau de Crăciun erau necondiţionat sărbători legale. În îngheţata Germanie, zisă democrată, a lui Erich Honecker şi a atotputerniciei Stasi prima zi de Craciun era întotdeauna liberă.

În Iugoslavia, având în vedere compoziţia eterogenă a populaţiei şi popoarelor ţării, nu existau reglementări unice, însă autorităţile regionale erau îndrituite să ia măsuri şi să adopte hotărâri în conformitate cu compoziţia etnică, confesiunea şi credinţa cetăţenilor. Peste tot se organizau pieţe sau tărguri de Paşte sau de Crăciun.

Marile excepţii erau-cum altfel?-România şi Bulgaria. Ţări în care nu se procedase niciodată, din 1945 şi până în 1989, la o destalinizare adevărată.

Ţări ai căror conducători, fie că s-au numit Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu sau Todor Jivkov, erau cel puţin la fel de stalinişti precum Stalin, încă şi mai dornici să îşi proclame ateismul decât Nikita Hrusciov sau Leonid Brejnev, încă şi mai ataşaţi de serviciile secrete decât Yurii Andropov, fost şef al KGB.

Întovărăşirea aceasta dintre mai marii comuniştilor români şi bulgari era, până la un punct, curioasă, de la un punct încolo relevantă pentru natura profund bolşevizată a regimurilor din cele două ţări.

Până în ultimul moment al carierei sale politice, Todor Jivkov şi-a proclamat fidelitatea faţă de Moscova. El nu a schiţat niciodată, în deceniile lungi în care a condus Bulgaria, niciun semn de independenţă, de răzvrătire faţă de apăsătorul tutoriat politic, ideologic şi militar al Moscovei.

În schimb, cu începere din aprilie 1964, liderii comunişti români, Dej sau Ceauşescu, şi-au proclamat în repetate rânduri independenţa faţă de Moscova, fără însă ca această independenţă să fie urmată şi de o liberalizare reală, resimţită ca atare de populaţie.

Acţiunile lor nu au făcut decât să probeze că independenţa fără libertate nu înseamnă nimic. Că naţionalismul agresiv practicat atât de Sofia ce a urmărit bulgarizarea minorităţii turce cât şi de Bucureşti nu are nimic în comun cu valorile naţionale şi tradiţionale, cu adevărata spiritualitate.

Sigur, se poate vorbi mult despre „excepţionalismul” românesc, ca şi despre cel bulgar, de altfel. Îi pot fi decelate cauzele şi semnificaţiile. Ele se găsesc, fireşte, în natura tradiţiei religioase, în natura regimului şi a clasei conducătoare şi, nu în ultimul rând, în felul de a fi şi atitudinea populaţiei.

Excepţionalismul cu pricina i-a costat mult atât pe români cât şi pe bulgari. Însuşi faptul că România, la finele lui 1989, şi Bulgaria, la începutul anului 1990, au fost ultimele ţări din lagărul socialist ce s-au despărţit de comunism e legat de “excepţionalismul” cu pricina.

Care nu pare nici cu o iotă mai bun numai pentru că Elena şi Nicolae Ceauşescu şi-cine ştie?-poate şi Todor Jivkov sărbătoreau în intimitate şi “ilegalitate” Crăciunul sau Paştele.

„Nici colinde, nici masă în familie!” Anii în care Crăciunul a fost interzis.

În secolul al XVII-lea, puritanii au decis să interzică Crăciunul în Marea Britanie. Ei spuneau că este născut dintr-o sărbătoare păgână și nu se încadrează în doctrina creștină.

Am ajuns la un punct din istorie când, fie că suntem creștini sau nu, știm cu toții că 25 decembrie este ziua de Crăciun. Această sărbătoare, care are rădăcini adânci în alte sărbători păgâne, cum ar fi Saturnalia romană, comemorează nașterea lui Iisus Hristos.

Dar nu a fost întotdeauna așa? A existat un moment în care cei care s-au considerat „mai creștini decât Hristos” au văzut această sărbătoare ca pe o amenințare împotriva credințelor lor, scrie  Tiberiu M. în https://www.tinerama.ro/anii-in-care-craciunul-a-fost-interzis/.

Interzicerea Crăciunului

Crăciunul are o istorie mai lungă. Pe parcursul istoriei, au existat mai multe perioade și culturi în care unii s-au plâns că sărbătoarea a devenit un monument de extravaganţă seculară, opus scopului iniţial.

Vizibil în istorie este faptul că, în ciuda încercărilor de a înăbuși tradiţia Crăciunului, aceasta a supravieţuit, cu tot cu bunele și relele adunate de-a lungul timpului. Secularizarea nu a reușit să înghită cu totul sărbătoarea, însă a micșorat nivelul impactului ei spiritual.

În vechea Anglie, ca și în restul Europei și în coloniile Lumii Noi, Crăciunul devenise o sărbătoare de mare semnificație socială, care conserva o parte din elementele sale religioase. 

În acea zi, localurile se închideau devreme și oamenii se adunau în casele lor să mănânce și să bea din abundență. Străzile erau decorate cu coroane și alte simboluri și oamenii cântau și sărbătoreau până noaptea târziu, atât în ​​public cât și în privat.

 Acest tip de comportament nu era pe placul puritanilor, o ramură extremistă a protestantismului, care respinge orice abatere de la doctrina creștinismului.

În secolul al XVII-lea, pastorul puritan Cotton Mather a ţinut un discurs faimos împotriva sărbătorii devenite o ocazie de „distracţie nebună”, „mese lungi” și „băut mult”, potrivite închinării la „Saturn sau Bahus”.

Nimic nou sub soare, exceptând faptul că discursul preotului s-a reflectat în legislaţia care a interzis sărbătorirea Crăciunului.

Între 1642 și 1660, în Anglia a fost ilegală sărbătorirea Crăciunului cu slujbe sau evenimente seculare.

În acel an nefast, 1642, puritanii au făcut o propunere în parlament de a face din 25 decembrie „o zi normală” și să interzică orice tip de sărbătoare legată de Crăciun. 

Foto: Oliver Cromwell (n. 25 aprilie/5 mai 1599, Huntingdon, Anglia, Regatul Angliei – d. 3/13 septembrie 1658, City of Westminster, Anglia a fost un lider militar și politic englez, cunoscut în special pentru contribuția sa la transformarea Angliei într-o republică federală („Commonwealth”) și pentru rolul său ulterior de Lord Protector (dictator) al Angliei, Scoției și Irlandei. Armata sa, a Noului Model, i-a înfrânt pe regaliști în cadrul Războiului Civil Englez. După executarea regelui Carol I în 1649, Cromwell a dominat Commonwealth-ul de scurtă durată al Angliei, a cucerit Irlanda și Scoția, și a fost Lord Protector din 1653 până la moartea sa în 1658.

Conduși de Oliver Cromwell , personajul care condusese Revoluția Glorioasă împotriva regelui Angliei, Carol I, puritanii au susținut că Biblia nu specifică că 25 decembrie a fost ziua nașterii lui Iisus (ceea ce este adevărat) și că toate obiceiurile practicate în acea zi erau tipice tradiției păgâne.

Proiectul de lege al puritanilor a fost votat, iar Crăciunul a fost interzis oficial în Marea Britanie. 

Având în vedere data de 25 decembrie, magazinele și tavernele au fost forțate să rămână deschise, orice fel de masă sau ceremonie a fost interzisă și a fost pusă în aplicare o politică de toleranță zero împotriva a tot ceea ce definea Crăciunul.

Legea interzicerii Crăciunului a intrat în vigoare în 1644 și o mare parte a populației a fost dezamăgită, provocând revolte și chiar confruntări stradale. Interdicţia a fost în vigoare în statul american Boston între 1659 și 1681.

Înapoi la normal

Așa cum se întâmplă adesea atunci când un grup mic încearcă să-și impună ideile prin forță, tactica puritanilor nu a funcționat așa cum și-au dorit. În timp ce au forțat piețele, magazinele și tavernele  să rămână deschise în acea zi, oamenii au început să nu mai sărbătorească Crăciunul acasă.

Nimeni nu pomenea cuvântul Crăciun, dar sărbătoreau ca și cum Crăciunul era o sărbătoare legală.

Interzicerea Crăciunului s-a încheiat în 1660, anul în care Carol al II-lea și-a recâștigat tronul Marii Britanii și a anulat legea. 

Nici după renunţarea la interdicţie problema nu a luat sfârșit. După numeroase apeluri în instanţă, în 1789, Congresul a convenit ca sărbătoarea să fie ţinută din nou. Totuși, Crăciunul a fost declarat sărbătoare federală în SUA abia în 1870.

În Scoția, interdicția sărbătorii de Crăciun a fost în vigoare timp de 250 de ani, iar în statul Massachusetts, pe atunci colonie britanică, puritanii au reușit să suprime Crăciunul între anii 1659 și 1681.

După această perioadă, Crăciunul a fost sărbătorit normal în Occident și nimeni nu a mai încercat să anuleze această sărbătoare. 

Persecuțiile și interdicțiile au continuat însă până în zilele noastre, în unele țări ale căror conduceri dictatoriale erau fie necreștine, fie comunist atee.