CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

TEORIILE CONSPIRAȚIEI: PROTOCOALELE DE LA TORONTO ȘI COMPLOTUL NAŢIUNILOR UNITE CONTRA CREŞTINĂTĂŢII (II)

 

 

 

 

ANTIPAPA – AURORA ROSIE: Serge Monaste | Ortodoxie & Neamul Romanesc

 

 

 

PARTEA A DOUA: COMPLOTUL NAŢIUNILOR UNITE CONTRA CREŞTINĂTĂŢII

 

 

 

Continuarea articolului

TEORIILE CONSPIRAȚIEI: PROTOCOALELE DE LA TORONTO (I)   

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/04/22/123339/

 

 

 

 

 

Nimic nu pare să-i sperie pe aceşti oameni ai Puterii. Pentru a-şi realiza propriile interese, nu se dau înapoi de la nimic: minciuni, intimidări de tot felul, falsificări ale adevărului, distrugeri de reputaţii.

Nimic nule scapă; se cred mai presus de orice lege. Sunt ,,Noii Stăpâni’’; iar acum, acoperă toată întinderea orizontului. Ce spaţiu ne mai rămâne nouă ?

 

Serge Monaste

Noiembrie 1992

– Dispariţia oricărei moşteniri creştine

– Distrugerea tuturor bisericilor creştine

– Întărirea legilor contra ideologiei creştine

– Incriminarea creştinilor

– Interzicerea tuturor învăţăturilor creştine

– Abolirea oricăror cărţi creştine

SUNT POSIBILE ÎN EPOCA NOASTRĂ?

I. ANTIPAPA

 

INTRODUCERE: VISUL AMERICAN A LUAT SFÂRŞIT. A ÎNCEPUT COŞMARUL

 

Dacă unii şi-au imaginat că prima măsură luată în vederea impunerii Noii Ordini Mondiale ar fi de natură militară, provenind din Statele Unite, sau de natură economică, izvorând dintr-o criză economică, atunci s-au înşelat amarnic. Va fi vorba mai degrabă de o preluare a „puterii religi­oase”, cu originea la Vatican, în Roma !!

Ar fi mai bine să analizăm cât mai serios această situaţie pe care, cu siguranţă, n-aţi fi crezut-o posibilă niciodată. Avem la dispoziţie rapoarte asociate, după câte se pare, cu

nişte documente provenind din Biblioteca Secretă a Vaticanului, care arată foarte clar care sunt planurile avute în vedere pentru toţi creştinii recalcitranţi faţă de guvernarea Noii Ordini Mondiale.

Celor care nu au avut acces la profeţii şi la documentele din trecut, provenind din biblioteca secretă a Vaticanului le va fi dificil să judece adecvat crescândele ameninţări asociate cu sosirea antipapei. De fapt, preluarea puterii de către antipapă anunţă declinul, urmat de dispariţia completă a întregii creştinătăţi, dar pornind din Statele Unite.

Conform anumitor surse demne de încredere, instaurarea Noii Ordini Mondiale este obligatorie, fără dispariţia tuturor bisericilor creştine de pe teritoriul Statelor Unite, din simplul motiv că această ţară este considerată, de Noua Ordine Mondială, ca fiind ultimul bastion al Democraţiei şi al Libertăţii în lume.

Aceste străvechi documente şi profeţii din trecut relevă, în egală măsură în care ne şi dezvăluie, care va ‚,Rolul Antipapei” pentru a impune „NOILE BAZE RELIGIOASE ALE DOCTRINEI MONDIALE” care, de fapt, vor utilizate ca „Referinţe de Bază” pentru a modela Guvernul Noii Ordini Mondiale şi al Noii Societăţi Mondiale.

În cazul de faţă, cel mai nepotrivit mod de a reacţiona în faţa unor asemenea revelaţii ar consta în lipsa ori ­cărei acţiuni. Nimeni nu poate fi protejat contra unei atât de profunde ,,Conspiraţii a Epocilor’’.

„Visul american a luat sfârşit. A început coşmarul american, acum şi aici.”

CINE NU CREDE NIMIC DIN TOATE ACESTE LUCRURI, SAU CARE SE CONSIDERĂ DEASUPRA TUTUROR, N-ARE DECÂT SĂ ÎNCHIDĂ CARTEA DE FAŢĂ ŞI SĂ-ŞI CONTINUE VIAŢA AŞA CUM FĂCEA ŞI ÎN TRECUT.

1. UNIVERSUL SATANIC SUBTERAN AL NAŢIUNILOR UNITE

 

Aici, Agenţia Internaţională a Presei libere din Canada.

 

Astăzi, vă prezentăm informaţii de un gen cum n-au mai fost date publicităţii nici o dată până acum. Acest raport informativ se referă la „CELE C1NCI PUTERI ALE ANTICHRISTULUI ASUPRA OMENIRII”, precum şi la „COMPLOTUL VATICANULUI PENTRU A PRELUA PUTEREA ASUPRA TUTUROR PERSECUŢIILOR MONDIALE CONTRA ADEVĂRAŢIOR CREŞTINI, sub DOMNIA GUVERNULUI MONDIAL, CELE CINCI PUTERI UNICE ALE ANTICHRISTULUI ASUPRA OMENIRII, CĂDEREA ANTICHRISTULUI ŞI DEZMEMBRAREA ÎMPĂRĂŢIEI SALE, REÂNOIREA CREŞTINĂTĂŢII SUB DOMNIA NOULUI CHRISTOS’’.

Biblioteca secretă a Vaticanului

 

Pe parcursul istoriei, de la un secol la altul, în biblioteca secretă a Vaticanului au fost depuse Documente Străvechi, cu privire la:

– Antichrist,

– Viitorul Creştinismului,

– Persecuţiile Mondiale împotriva adevăraţilor creştini,sub Domnia Guvernului Mondial,

– Cele Cinci Puteri Unice ale Antichristului asupraOmenirii,

– Căderea Antichristului şi Dezmembrarea Împărăţiei sale,

– Reînnoirea Creştinătăţii sub Domnia Noului Christos.

Aceste documente nu au fost aduse niciodată la cunoştinţa populaţiei, din cauza secretelor pe care le puteau ascunde. Ar fi inutil să adăugăm că divulgarea unor asemenea informalii cruciale, păstrate secrete secole de-a rândul, ar putea modifica în proporţie dramatică actualul curs al civilizaţiei, precum şi viitorul nostru apropiat.

Atunci, de ce le-am da publicităţii acum? Fiindcă ultimele orientării politice şi economice din martie 1985, ne confirmă că procesul ireversibil care va duce la instaurarea Noii Ordini Mondiale s-a declanşat.

Mai mult, iminenţa preluării puterii la Roma de către antipapă este atât de mare, cât nu mai este permis să menţinem confidenţiale aceste documente.

Cu ajutorul mai multor surse, am avut posibilitatea a descoperi fapte incredibile referitoare la viitorul întregii Creştinătăţi. Acum cinci ani, folosind surse confidenţiale o persoană foarte bine disimulată care se temea pentru siguranţa propriei sale vieţi, am reuşit să pun mâna pe documente nemaivăzute, care până în zilele noastre nu au fost niciodată date publicităţii.

Aceste documente necunoscute precum şi profeţiile secrete din trecut, confirmă amănunţit cursul istoriei omeneşti până în momentul de fată şi chiar şi în continuare. Ele arată clar că, indiferent de tot cei ce s-ar putea întâmpla sub o Nouă Ordine Mondială şi Prăbuşire a Naţiunilor, Creştinătatea avea asigurat un viitor care urma să înlăture odată pentru totdeauna, orice posibilitate viitoare a unui asemenea ,,Coşmar Mondial’’ cum ar fi Împărăţia Antichristului.

Faptul de a avea la dispoziţie documente care datează de cel puţin cinci ani, a avut pentru mine rezultatul de a suferi intense presiuni, de a-mi fi viaţa ameninţată de către Vatican, care, conform celor pe care mi le-au adus la cunoştinţă diverse surse din Statele Unite, dăduse instrucţiuni să fiu redus la tăcere înainte de a apuca să dau publicităţii orice informaţie din conţinutul acestor documente. Respectivele ‚,Instrucţiuni de la Vatican” fuseseră transmise la „Institutul Internaţional de Afaceri Religioase”.

Nu numai c-a trebuit să trăiesc ascuns în toţi aceşti ani, dar am fost obligat de asemenea şi să-mi protejez familia, precum şi să garantez securitatea documentelor respective contra oricărei tentative de a le distruge conţinutul. Din acest motiv, este mai mult decât important ca absolut nimeni să nu privească cu superficialitate, fie cu exaltare, aceste informaţii care, în fond, le sunt făcute accesibile tuturor pentru a-i ajuta…

Este o senzaţie bizară, aceea de a fi considerat un criminal de către propriul tău guvern, în propria ta ţară, mai şi ales atunci când nu urmăreşti alt scop decât să dezvălui tocmai ceea ce pune în pericol securitatea populaţiei din care aparţii. Dar sunt de părere că, dacă propria ta viaţă este preţul pe care-l ai de plătit în lupta pentru adevăr care îi eliberează pe oameni, şi libertate care le permite să-şi trăiască înaintarea spre viaţă, atunci tocmai această „Luptă” merită toate dificultăţile pe care le antrenează cu sine însăşi.

Iată de ce, astăzi, la începutul lunii aprilie 1995, am luat hotărârea de a da publicităţii aproape în totalitate acest „Ra­port Informativ”. Dacă n-aş proceda astfel, aş deveni răspunzător pentru tot ceea ce s-ar putea întâmpla şi ar fi pu­tut să fie evitat, dacă toţi ar fi ţinut în mâini informaţiile necesare pentru a supravieţui în faţa Noii Ordini Mondiale şi a Antichristului.

Nu pot să mă asigur în ceea ce priveşte propria mea soartă, dacă voi supravieţui sau nu dintr-o asemenea luptă(Serge Monaste şi-a pierdut viaţa în împrejurări stranii n. ed. orig.)contra elementelor care sunt înseşi bazele pe care acesta din urmă o va primi de la „CONSILIUL MONDIALAL AL BISERICILOR CREŞTINE”.

Dimpotrivă, afirm următoarele: „conştiinţa îmi dictează că trebuie să fac tot posibilul pentru a-i ajuta pe toţi, cu Darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu când m-am născut.

,,Lovitura de stat antipapală’’

Informaţiile incluse în aceste Documente şi Profeţii din Trecut se referă, în primul rând, 1a;

– „fuga” silită a lui Ioan-Paul al II-lea de la Vatican;

– „preluarea Puterii” la Vatican, de către antipapă;

– naşterea „Noii Biserici Internaţionale”, cu falsificarea

tuturor Doctrinelor Religioase Creştine;

– instaurarea „Persecuţiilor Internaţionale”, bazate pe „Noua Doctrină” a Noii Biserici Internaţionale;

– supunerea de către Antihrist a tuturor Bisericilor (de remarcat că această supunere va surveni exclusiv după îndeplinirea sarcinii ‚,Falsului Martor’’);

– „preluarea Puterii Politice şi Militare” de către Antihrist, sub conducerea Naţiunilor Unite (de remarcat, că prima Putere, fiind situată mai presus de puterea Politică şi cea Militară, este o „Putere Religioasă”.)

– cele „Cinci Puteri Unice ale Antihristului” asupra Omenirii;

– supravieţuirea Creştinătăţii Reînnoite, sub domnia Antihristului

– căderea Antihristului şi Dezmembrarea Împărăţiei sale;

– adevărata „Domnie a lui Iisus Hristos” asupra unei Omeniri Reînnoite Creştineşte…

Este important ca, la lectura acestor rânduri, să nu se uite că informaţiile respective provin strict din Documente şi profeţii străvechi, care până în zilele noastre nu au fost date publicităţi niciodată fiind conservate timp de secole, se pare, în Biblioteca Secretă a Vaticanului. Aceste informaţii repet nu provin din nişte meditaţii profunde şi nici din interpretări ale Bibliei.

Viitoarele lagăre de concentrare

Dacă dorim să înţelegem cu adevărat sensul preparativelor Noii Biserici Internaţionale, precum şi Doctrina sa de bază sub conducerea Naţiunilor Unite, trebuie să revenim la Roma, în anul 1963, când Papa Ioan al XXIII-lea a ho­tărât să pună pe picioare un ,,Conciliu”cu toţi episcopii catolici din lume. Ceea ce trebuie să reţinem, aici, este faptul actualmente dovedit în mai multe rânduri al manipulării acestui Conciliu de către episcopii care aveau legături cu Iluminiştii.

Câtă vreme acest Papă novator credea sincer că putea îndrepta erorile din trecut ale Bisericii, deschizându-i acesteia o nouă epocă, episcopii Noii Ordini Mondiale, din partea lor, stabiliseră bazele pregătitoare deschiderii Bisericii pentru preluarea ei viitoare în sarcina Antichristului.

Prin urmare, au pus în acţiune mecanismele necesare pentru a transforma Biserica astfel încât în viitor, să fie posibilă reunirea tuturor numitorilor creştini în acelaşi cuib tradiţional. Aceste mecanisme erau şi rămân, până în zilele noastre:

– liberalizarea vechilor doctrine în scopul de a apropia Biserica Catolică de toate celelalte biserici creştine diferite;

– dispariţia tuturor veşmintelor religioase şi a mânăstirilor, sub formele în care au fost cunoscute încă din vechime;

– distrugerea tuturor bibliotecilor religioase, şi în special a cărţilor şi a operelor istorice de referinţă;

– respingerea oricărei „Autorităţi Religioase” şi deschiderea spre ideologia mondială;

– strategia implicării politice a Bisericii din întreaga lume, alături de Guverne şi de Partidele Po1itice, în favoarea unei Noi Ordini Mondiale bazate pe distrugerea Ordinii din Trecut;

– pregătirea Noii Biserici pentru antipapă, care va cuprinde aceste REZOLUŢII NECUNOSCUTE:

Biserica, sub puterea antipapei, va fi absolut identică Bisericii din Ierusalim, pe vremea lui Iisus Hristos. Va împărtăşi Ideologia Naţiunilor Unite în acelaşi mod în care preoţii Templului împărţeau cu romanii Ideologia şi Puterea. Va conserva credinţele în Iisus Hristos, de ochii lumii, pentru a-şi disimula adevăratele interese care vor fi, în realitate, bogăţia, Puterea Politică şi cea Religioasă, şi oportunismul pe toate fronturile, cum a făcut şi Biserica din Ierusalim în timpul Imperiului Roman.

Va stabili noile „Concepte Religioase”, bazate în întregime pe caracterul divin al omului, în care acesta va fi considerat ca reprezentând „Centrul” tuturor credinţelor. Va considera „Planniugul Familial”şi „Eutanasia” acceptabile din punct de vedere religios şi va declara problema suprapopulării mondiale ca fiind o chestiune religioasă, sub pretextul „Carităţii” faţă de comunitatea internaţională. În scopul de a regrupa cât mai multe biserici creştine, împreună cu prozeliţii lor, în Noua Biserică Internaţională Creştină, va recunoaşte „Căsătoria Preoţilor” şi „Hirotonirea Femeilor” şi va aboli toate ,,Culturile de Veneraţie’’ faţă de Fecioara Maria.

În continuare, pe baza acestor noi „Edicte” promulgate de antipapă,, toţi catolicii şi creştinii care vor respinge noua „Doctrina Religioasă” acceptată pe plan politic vor fi persecutaţi cu ajutorul Forţelor Militare şi Poliţieneşti Multinaţionale ale Naţiunilor Unite, în acelaşi mod în care Iisus, precum şi Apostolii săi şi discipolii lor au fost persecutaţi cu două mii de ani în urmă de autorităţile religioase, ca şi de Forţele Militare şi Poliţieneşti Multinaţionale ale Imperiului Roman.

Această „Epocă a Persecuţiilor’’ îşi va afla împlinirea în ‚,Lagărele de Concentrare” înfiinţate, de cel puţin cincisprezece ani, în „Baze Militare” presupuse a fi fost închise.

Procedeul este din toate punctele de vedere asemănător cu cel întrebuinţat pentru ‚,Disidenţii Religioşi” de sub di­versele regimuri comuniste, într-o anumită perioadă, şi care încă se mai practica în China, în anul 1995! (Deţinem probe în acest sens.)

Măsurile enumerate mai sus figurau printre Rezoluţiile majore decretate de episcopii Noii Ordini Mondiale, în 1963.

Martorul Antihristului

Antipapa, sau locţiitorul său cu Persecuţiile, având sediul la Naţiunile Unite, trebuie să fie considerat ca fiind „MARTORUL ANTICHRISTULUI’’; acesta va pregăti calea viitorului „Mesia al Noii Ordini Mondiale.

Prin urmare, în 1963, când Ioan al XXIII-lea a descoperit şi a dorit să revină la tradiţii, a murit. Apoi, după alegerea lui Paul al VI-lea, când un Cardinal neprevăzut, Ioan Paul I, a fost ales Papă, Iluminiştii din întreaga lume au intrat în stare de şoc.

Aşa ceva nu fusese prevăzut în program, din simplul motiv că acel Papă conta pe a împărţi bogăţiile Bisericii tuturor săracilor din lume, revenind la prima Doctrină Religioasă propovăduită de Iisus Hristos. N-a rezistat nici măcar şase luni. A murit în condiţii misterioase.

În continuare, a urmat Papa din Est, Ioan Paul al II-lea. Ultimele sale declaraţii publice, scrise şi orale împotriva „Controlului Naşterilor”, „Euthanasiei’’, ,‚Căsătoriei Preoţilor” şi ,,Hirotonisirii Femeilor’’ i-au scandalizat în cea mai mare măsură pe Iluminiştii din toată lumea. În urma atentatului nereuşit la adresa vieţii sale, aceştia din urmă au luat hotărârea de a-1 înlocui cu forţa. Conform anumitor surse, se consideră că la baza complotului stau trei ţări.

Aceste ţări sunt Rusia, Germania şi Italia, care plănuiesc să aşeze în fruntea Bisericii un Papă ales de ele pentru a duce la îndeplinire proiectele mondialiste. Aceleaşi surse declară că respectivele ţări vor aştepta ca Ioan Paul al II-lea să absenteze din Italia, pentru a-l destitui cu ajutorul unui vot obţinut din partea majorităţii episcopilor care le sunt favorabili.

În continuare, aceşti episcopi complici cu Iluminiştii vor fi cei cărora le va reveni responsabilitatea de alege pe antipapă, pentru a-i forma ulterior Consiliul Religios Internaţional Secret. Nu mai este nevoie să adaug că acest antipapă se va bucura de recunoaşterea politică internaţională a naţiunilor Unite, în timp ce Ioan Paul al II-lea va muri în exil forţat.

Ceea ce va urma aparţine celei mai confuze perioade din istoria Creştinismului. Confuzie printre discipolii marilor Biserici Creştine, care se vor simţi abandonaţi de liderii lor spirituali, care se vor alătura atunci Bisericii Catolice.

Confuzie, de asemenea, printre catolicii divizaţi, din care majoritatea se vor regăsi alături de antipapă, în timp ce alţii se vor îndepărta în facţiuni divizate, unii rămânându-i fideli Papei demis, alţii regrupându-se în jurul primei Tradiţii Bisericeşti aceea a Părinţilor Bisericii.

Primul rol al antipapei, aşa cum l-au planificat va fi acela de ,,JUDECĂTOR DIVIN’’ peste întreaga creştinătate, la fel cum, pe vremea lui, Împăratul Roman era Supremul Stăpân Divin al Imperiului’’ (atât religios, cât şi politic).

Fiind astfel investit cu o asemenea putere, a doua iniţiativă a antipapei faţă de noii săi aliaţi, Conducătorii Bisericilor Creştine reintegrate în rândurile Bisericii Catolice, va fi aceea de a instaura noul „Criteriu” care va servi, pe viitor, la a discerne între adevăraţii credincioşi şi cei falşi.

Această Alianţă a falsităţii va constitui ceea ce se va cunoaşte sub denumirea de „PRIMA BISERICĂ NOUĂ CREŞTINĂ UNIFICATĂ’’. Ea va imita în mod fals Biserica primilor creştini, dar aceasta va fi o imagine de faţadă. În realitate ea îşi va împărţi puterea cu Naţiunile Unite.

Din nou pe drumul Calvarului

Noul ‚,Criteriu” va fi definit astfel:

„ADEVĂRAŢII CREŞTINI VOR FI CEI CARE VOR ÎMPĂRTĂŞI TOATE CREDINŢELE RELIGIOASE ALE NOII ORDINI MONDIALE’’, ca necesitate de bază pentru supravieţuirea omenirii.

Aceste noi credinţe se pot rezuma după cum urmează:

1. Vechile credinţe religioase reprezintă o interpretare greşită a Doctrinei de bază fiindcă au adus omenirea în pragul distrugerii, pe tot parcursul unei istorii compuse din violenţe şi din războaie haotice. Violenţa contra celor de alte confesiuni ; violenţa contra celor care aparţin altor culturi; violenţa contra raselor de alte culori din lume; violenţa contra ideilor noi; violenţa contra noilor concepţii ştiinţifice; de asemenea, violenţa contra naturii, a mediului ambiant; mai presus de orice violenţa între bărbat şi femeie, etc…

2. Menţinerea fermă a falselor interpretări ale acestor credinţe din Trecut, care înseamnă în acelaşi timp o luptă împotriva Progresului omenirii, dirijându-se spre o lume a păcii şi a securităţii prin intermediul unei Noi Ordini

Mondiale a „înţelegerii” şi a „Respectului” faţă de cei­lalţi şi faţă de lumea în care trăim cu toţii.

3. Pe parcursul mai multor cercetări ştiinţifice, Violenţa a fost identificată ca provenind dintr-o dezordine psihologică şi, totodată, ca reprezentând o problemă de funcţionare în anatomia anumitor persoane.

Prin urmare, există obligaţia morală a lumii întregi de a trata cum se cuvine o maladie atât de nocivă, iar aceasta, pentru binele celor care sunt afectaţi de ea totodată aceasta constituie o necesitate vitală pentru viitoarea noastră lume a Păcii şi a înţelegerii reciproce. Aşadar, Violenta, ca şi Vechile Credinţe Religioase, trebuie să fie smulse din rădăcini, chiar şi împotriva voinţei celor afectaţi, atunci când este cazul.

4. În urma altor cercetări ştiinţifice, s-a dovedit în repetate rânduri că nimeni nu poate fi făcut răspunzător pentru o personalitate pe care nu şi-a ales-o. Prin urmare, nu există nici un motiv pentru ca aceste persoane ghinioniste să nu fie silite, prin toate mijloacele posibile, să dobândească o nouă personalitate, dacă cea veche este antisocială.

5. Abordând acum acele fundamente de bază ale Noii Ordini Mondiale propuse de noi, avem deci obligaţia morală de a-i considera pe cei care urmează cu îndărătnicie vechile lor credinţe religioase din trecut ca fiind „Rebeli” ai Noii Ordini; pe lângă aceasta, ei reprezintă un pericol la adresa Păcii şi a Securităţii acesteia din urmă. În consecinţă, trebuie să fie consideraţi şi trataţi drept animali periculoşi pentru omenire.

6. În virtutea cărui fapt, un fals creştin va fi acela care la fel cum au stat lucrurile în cazul primilor creştini de sub Imperiul Roman se va ţine cu îndârjire de credinţe religioase nerecunoscute de către Autorităţi. Ca atare şi sunt percepuţi ca reprezentând o ameninţare la adresa majorităţii, care o să-i identifice cu universul haotic al trecutului! Şi întrucât vor fi consideraţi purtători ai interiorului lor înşile, ai germenilor de violentă vechile credinţe religioase din trecut, Noua Biserică va cere deci Noilor Autorităţi Guvernamentale ca aceste persoane să fie private de Drepturile şi de Libertăţile lor!

Iată, deci, ,,Minciuna Minciunilor”! Iată „Oroarea Ororilor”! Falşii creştini vor sta în fruntea Bisericii Mondiale şi, vor pretinde că sunt singurii şi unicii reprezentanţi ai lui Iisus Hristos, pe deoparte; pe de alta, adevăraţii şi realii discipoli ai lui Iisus Hristos, pe drumul Calvarului, vor fi consideraţi duşmani ai Statului Mondial, la fel cum s-a întâmplat şi acum două mii de ani, în faţa preoţilor, la Ierusalim, şi în faţa împăratului Roman, la Roma.

Cele şapte cercuri ale infernului

În interiorul acestui nou „Criteriu al Bisericii Mondi­ale rezidă Minciunile Noii Reguli a Lumii Noi. În consecinţă, devine posibilă arestarea, confiscarea bunurilor şi înstrăinarea copiilor, în cazul tuturor creştinilor care vor fi suspectaţi de a respinge „Criteriul Noii Biserici’’.

În această calitate, presupuşii creştini falşi vor suferi tratamente psihiatrice şi terapii de reabilitare. Dacă aceste terapii nu sunt eficiente, noii infractori vor fi internaţi cu forţa în Unităţile subterane ale Naţiunilor Unite,unde vor fi catalogaţi în conformitate cu ,,CLASIFICAREA CURCUBEU AL NOII ORDINI MONDIALE’’, curcubeul fiind considerat simbolul podului care duce spre Universul Satanic Subteran.

( De asemenea, simbol al Gay Pride şi al New Age n.a.)

Cele şapte culori ale curcubeului echivalează cu Şapte Categorii Majore pentru noii deţinuţi:

1. categoria copiilor Creştini care trebuie să fie utilizaţi pentru sacrificii umane unde, în interiorul ceremoniilor meselor Negre, vor participa la orgii sexuale sau vor fi conservaţi ca sclavi sexuali;

2. categoria prizonierilor care va trebui să servească la experienţe medicale în cadrul cărora asupra lor se vor experimenta droguri şi tehnologii noi;

3. categoria Prizonierilor de Sănătate pentru Centrul Internaţional de Organe Omeneşti în care organele lor vitale vor fi prelevate unul câte unul, în timp ce ei vor fi menţinuţi în viaţă pe cale artificială prin sisteme de întreţinere a funcţiilor vitale;

4. categoria Muncitorilor care vor fi utilizaţi ca sclavi;

5. categoria prizonierilor Tehnologiei Spaţiale care vor fi supuşi experienţelor legate de călătorii spaţiale şi în timp;

6. categoria Experienţelor Oculte, în cadrul cărora se vor testa pe prizonieri tehnici demonice;

7. categoria Execuţiilor, asupra prizonierilor se vor testa tot felul de experienţe privitoare la rezistenţa omeneas­că, în cadrul Centrului Internaţional al Execuţiilor.

Şi toate acestea, la început, vor avea aparenţa unei măşti a Democraţiei.

La fel cum Principiile şi Legile Societăţilor noastre Occidentale au fost create pornind de la vechile credinţe Religioase Creştine, Principiile şi Legile Noii Societăţi Mondiale îşi vor avea originile, în consecinţă, în „Criteriul” Noii Biserici Internaţionale. Aşa cum s-a scris, Guvernul Noii Ordini Mondiale îşi va extrage „Puterile Morale” chiar din interiorul Noii Biserici Internaţionale.

La fel cum Prima Biserică Creştină, acum două mii de ani, s-a organizat ca o Societate Familială, şi cu Noua Biserică Mondială se va întâmpla acelaşi lucru: va fi „un vast ansamblu de popoare unite prin aceeaşi Credinţă a Comunităţii Mondiale”. Pornind de la un principiu asemănător, Societatea Noii Ordini Mondiale va semăna cu Organizaţia Noii Biserici Mondiale şi aşa mai departe…

Lume Socialistă, Lume Comunistă, Biserică Socialistă, Societate Socialistă în ultimă instanţă, toate se vor reduce la una singură, începând din momentul când structurile lor politice şi sociale îşi vor găsi originile în Credinţa într-un Univers Socialist, unde Omul va fi în centrul universului, originea şi răspunsul tuturor lucrurilor.

„Criteriu” trucat, „Doctrină” de bază trucată, iată care vor fi caracteristicile Bisericii Noii Ordini Mondiale; toate acestea vor da naştere unei comunităţi mondiale cu spiritul trucat – ipocrită şi mincinoasă – care va atinge toate eşaloanele Bisericii, ale Guvernului şi ale Societăţii. Acestea vor avea un spirit necinstit, înşelător, trişor, mincinos şi fals.

Inima lor va fi la fel de rece ca o piatră prizonieră în gheaţă şi vor transporta în ele insele o „OTRAVĂ” care va avea efectul de a-i corupe pe toţi oamenii şi în continuare, absolut tot ceea ce există în lume. În acest timp, se vor considera ca reprezentând împlinirea supremă a istoriei omenirii; în realitate, vor fi instrumentele cele mai perfecte ale Infernului, în pragul nimicirii totale, reperul final al inechităţii.

În continuare, îşi vor urma tristul destin, fiindcă vor fi lipsite pentru eternitate de Prezenţa lui Dumnezeu în străfundurile lor înşile.

2. DOCUMENTELE

 

Pergamentul lui Holtzhauser

 

Mai multe persoane m-au întrebat ,,dar când, exact se vor întâmpla toate aceste lucruri? Când va sosi ziua izbăvirii noastre ? Răspunsul la această întrebare, ca şi la multe altele, se găseşte parţial în textul unui Vechi Document care a fost pierdut timp de mai multe secole, după care a fost regăsit în mod miraculos.

Acest Document al Trecutului a fost scris în secolul al XVII-lea şi este cunoscut sub denumirea de ,,Pergamentul lui Holzhauser” un bătrân călugăr solitar, care a murit anonim în anul 1658. Acest om al lui Dumnezeu nici măcar nu a fost conştient de importanţa conţinutului scrierilor sale, care deschideau o poartă spre înţelegerea finalului nostru de secol XX.

Public aici, pentru prima oară, fragmentul care se referă la epoca noastră con­temporană. Astfel, mai multe persoane vor avea posibili­tatea de a vedea cu exactitate dacă faptele pe care le văd şi le aud corespund perioadei în care trăiesc. Iată ce se spune în „Pergamentul lui Holzhauser”:

Va fi o epocă a năpastelor, a nefericirii, a umilirii Bisericii… În acele vremuri cumplite, împărăţiile se vor bătea cu alte împărăţii şi toate Statele vor fi pustiite de disensiuni intestine. Principatele şi Monarhiile vor fi răscolite; va avea loc o pauperizare aproape generală şi o foarte mare mizerie în lume…

O foarte mare parte din Biserica Latină va abandona adevărata credinţă şi va cădea pradă ereziilor, nelăsând în Europa decât un mic număr de buni catolici… Abundă oamenii carnali care, abuzând de libertatea conştiinţei, se reped după obiectele concupiscenţei lor… Blasfemă tot ceea ce nu cunosc şi se corup în tot ceea ce cunosc în mod firesc, ca nişte animale fără judecată…

Se dezlănţuie asupra preceptelor divine şi ome­neşti, iar disciplina rămâne neluată în seamă, Sfintele Canoane nu mai contează cu nimic, iar legile Bisericii nu mai sunt respectate de către clerici decât legile civile de către popor… Fiecare e antrenat să creadă şi să facă tot ce vrea, conform instinctului cărnii… PORŢI NUMELE DE OM VIU, DAR EŞTI MORT.. Nu se mai găseşte nicăieri în tribunale nici justiţie nici echitate; ci numai accepţiunea persoanelor şi a darurilor, ceea ce face ca procesele să devină interminabile.

Umilinţa este aproape necunoscută în acest secol… Se ia în râs modestia creştină, care este tratată ca o neghiobie şi o prostie, în vreme ce se consideră înţelepciune (..) talentul de a tulbura prin întrebări fără sens şi prin întrebări complicate toate axiomele de drept, preceptele morale, Sfintele Canoane şi Dogme ale religiei; în acest fel, nu mai există nici un principiu oricât de sănătos, de autentic, de vechi şi de sigur care să fie scutit de cenzură, de critici, de interpretări, de modificări de delimitări şi de întrebări din partea oamenilor… nu se mai cultivă decât spiritul, nu şi inima, în educaţia copiilor, care sunt făcuţi să devină neascultători, împrăştiaţi, vorbăreţi, rebeli şi nereligioşi…Părinţii îi iubesc cu o dragoste dezordonată, disimulându-le defectele, nu îi corijează, şi nu-i pun să respecte disciplina casnică…

Ecleziaştii şi religioşii; cât sunt de nefericiţi; căci mulţi dintre ei poartă numele de oameni vii, dar sunt morţi… Porţi numele de om viu, dar eşti mort în falsa doctrină, eşti mort în ateism şi în pseudo-politicianism; eşti mort în ipocrizie şi în justiţia simulată, eşti mort în păcatele tale oculte; în secretul ororilor tale; eşti mort în voluptăţi şi în delicii; eşti mort în obrăznicie; în gelozie şi orgoliu; eşti mort în păcatele cărnii, în necunoaşterea misterelor şi a lucrurilor necesare pentru mântuire; eşti mort în sfârşit în lipsa religiozităţii şi în dispreţuirea Cuvântului lui Dumnezeu…

În credinţa catolică, majoritatea sunt nepăsători, ignoranţi, amăgiţi de ereticii care îşi aplaudă propria fericire, se bucură de ea şi îi iau în râs pe adevăraţii credincioşi pe care de altfel îi văd năpăstuiţi, sărăciţi şi nefericiţi. În acelaşi timp, nimeni nu mai studiază ştiinţele sacre…

Nu vedem nicăieri altceva decât calamităţile şi dezastrele; în vreme ce totul e pustiit de război… Nu mai principate răvăşite, numai monarhi ucişi, numai supuşi alungaţi şi numai oameni conspirând spre a în­temeia republicii… Acesta e momentul… Aceasta va fi vremea…

Acest nepreţuit text din secolul al XVII-lea este mai mult decât revelator pentru epoca noastră, poate numai cu excepţia acelora care ţin cu tot dinadinsul să fie orbi; orbi pentru a refuza, trebuie să recunoaştem, dovezile, în favoarea câtorva clipe iluzorii.

Profeţiile săptămânii mari

Alte texte, Documente străvechi şi Profeţii din Trecut, provenind din Biblioteca Secretă a Vaticanului, prezintă toate, secolul nostru ca fiind acela care va trebui să cunoască apariţia acestor evenimente sub o Guvernare Mondială a Antihristului.

Printre mai multe Documente verificate, există unul care rezumă foarte bine mai multe Texte ale Trecutului, într-o asemenea manieră încât nu mai este necesar să luăm la cunoştinţă pe fiecare dintre ele pentru a~ne forma o idee clară despre ceea ce vor fi nevoiţi să înfrunte toţi cei ce vor rămâne fideli principiilor Creştine. Cât despre ceilalţi, toţi ceilalţi, aceştia vor face parte din Noua Ordine Mondială. Asupra acestei chestiuni, textele sunt mai mult decât limpezi.

Documentul respectiv este rezultatul mai multor anchete pe parcursul altor Texte şi profeţii. Ca rezultat ne dezvăluie o imagine completă şi niciodată până în momentul de faţă pusă la dispoziţia publicului despre condiţiile de viaţă sub domnia Antihristului. Acest document este cunoscut sub denumirea de „PROFEŢIILE SĂPTĂMÂNII MARI”.

Trebuie să precizăm că toată Istoria Creştinismului este asemenea unei copii la indigo a vieţii lui Iisus Hristos. Primii două mii de ani ai Creştinismului, Trei ani de Viaţă publică a lui Hristos, Săptămâna Mare şi Duminica Paştilor. Iată ce afirmă aceste Profeţii:

Nu te lăsa pradă somnului, om din viitor, fiindcă Semnele lui Dumnezeu nu au fost date nici visătorilor, nici nechibzuiţilor. S-a spus că Domnul tău va veni iar Vremea când El va veni la fiecare dintre voi, în chip neaşteptat; va fi o perioadă a Istoriei în timpul căreia cei mai mulţi dintre oameni au să fie adormiţi.

Fiţi atenţi la toate Semnele; înţelegeţi sensul profund al Patimii Lui, fiindcă aceasta ascunde Pecetea Divină a Mântuirii voastre.

Închide-ţi ochii către lume; acoperă-ţi urechile cu mâinile şi opreşte-te din vorbirea zadarnică, fiindcă Dumnezeul tău are să încredinţeze ceva sufletului tău chi­nuit şi însingurat.

Va veni o zi când Iisus va fi aclamat în felurite ţări şi chiar şi în faţa mai multor Împărăţii în acelaşi timp. Păzeşte-te de ziua aceea!

Teme-te pe bună dreptate de ziua aceea, dacă atunci te vei găsi sub imperiul păcatului şi te vei bucura de a fi astfel Dar dacă, dimpotrivă, eşti un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, atunci bucură-te pentru că ziua izbăvirii tale este aproape.

Când aclamaţiile se vor fi risipit atunci va veni, ,,Noaptea Nopţilor’’, „Trădarea Trădărilor” împotriva Creş­tinătăţii, în momentul în care Duminica Floriilor va sfinţi În acele zile, oamenilor le va fi dat să trăiască tot ceea ce poate fi mai trist. Iuda va renaşte din adâncuri, pentru un scurt răstimp. Orice vor putea atunci adevăraţii Creştini să folosească împotriva blasfemiei, paharul trăirii infamiei veacurilor va trebui să fie băut până la drojdii.

Apoi, după „Noaptea de pe Muntele Măslinilor”, urmată imediat de arestare, noaptea va acoperi atunci toată omenirea, în timp ce mulţi Cârmuitori îşi vor trăda propriul sânge precum şi propria carne Dar această Noapte va cunoaşte şi câţiva Creştini, mai rari, murind vitejeşte împreună cu Cârmuitorii lor, ca martiri. Pentru aceasta, ei vor fi câteva dintre cele mai strălucitoare pie­tre preţioase din coroana Domnului lor.

Încă o dată, Petru se va lepăda de trei ori de a fi fost un adevărat ucenic al lui Iisus, în vreme ce o mare parte din Creştinătate, va părăsi pentru un timp calea adevăratei credinţe. Şi ei se vor lepăda de credinţa lor, cu trei prilejuri însemnate. Atunci, noaptea îşi va urma cursul; vremurile înrobirii se vor întinde peste tot.

Nu fi necugetat. Nu te lăsa mânat de mândrie, crezând că vei fi apărat de aceste întâmplări cumplite pentru că duci o viaţă de bun creştin, sau că vei scăpa de Cruce fiindcă te-ai umplut de tot felul de mulţumiri faţă de tine însuţi, printre care şi aceea de a te socoti asemenea unui sfânt. Nu îţi aminteşti ce i-a cerut într-o zi Domnul aceluia care se credea un adevărat credincios întru Dumnezeu? şi ce să mai spunem despre primele secole ale Bisericii, când adevăraţii creştini mureau în toate felurile pentru Credinţa lor? Erau cu toţii smintiţi, sau se înşelau, preferând să fie sfâşiaţi de fiarele sălbatice în faţa unei gloate care îi insulta şi râdea de ei? Nu fii necugetat!

În faţa Marelui Preot al falsului Ierusalim de atunci la Roma, Creştinii acelor vremuri tulburi vor trebui să răspundă pentru Credinţa părinţilor lor în care continuă să creadă. Vor fi târâţi de la Marele Preot la Caiafa, unde vor fi înjosiţi, luaţi în râs, acoperiţi de scuipături, apoi acuzaţi de înaltă trădare pentru că li se va aminti viaţa lor trecută de violenţă şi de trădare împotriva omenirii.

Vor fi arestaţi şi acuzaţi de vrăjitorie, fiindcă părinţii lor vor fi făptuit miracole de-a lungul istoriei; acuzaţi de mii de ori de ucidere, fiindcă părinţii lor vor fi exterminat triburi în numele Crucii de-a lungul istoriei; acuzaţi de a fi răspândit false credinţe, fiindcă părinţii lor le vor fi propovăduit mulţimilor că Iisus a fost singurul şi adevăratul Dumnezeu al uni­versului; acuzaţi de idolatrie, fiindcă vor crede că Iisus este Dumnezeu; şi acuzaţi de perversiuni împotriva propriilor lor copii fiindcă îi vor fi învăţat valorile creştine ale trecutului.

Pentru toate acestea, vor fi lipsiţi de libertate, în timp ce copiii le vor răpiţi pentru a fi daţi ca ucenici în familiile bogate care vor împărtăşi credinţele noii împărăţii.

Încă o dată, nu fii necugetat ! La fel cum Creştinătatea a prins aripi la Roma, persecuţiile vor pornii tot de la Roma, fiindcă în acele vremuri Biserica va fi răsturnată faţă de ea însăţi. La fel cum s-a mai întâmplat, va fi aşa fiindcă aleşii vor fi primii care să-şi dea sângele pentru Domnul lor. Petru şi Pavel vor muri la Roma pentru plăcerea gloatei pervertite.

Reprezentanţii religioşi ai tenebrelor vor fi atât de exasperaţi de umilinţa şi Credinţa de neabătut ale discipolilor lui Petru şi Pavel, încât îşi vor pierde toate mijloacele. Îi vor da aşa dar pe mâna lui Ponţius Pilat al împărăţiei lor religioase. În palatul lui, aceşti dintâi adevăraţi credincioşi vor fi judecaţi pentru crime de care niciodată nu le-au făptuit.

Pentru a le slăbi credinţa şi curajul, ca şi pentru a le face plăcere Preoţilor Templului acelor Timpurii, acel ambasador al Împăratului îi va supune torturilor de tot felul, unele mai insidioase decât altele, căci vor fi născocite în scopul de a frânge voinţa. Acolo vor fi biciuiţi şi umiliţi în toate chipurile cu putinţă. În sfârşit, vor fi încoronaţi cu Cununa de Spini a Timpurilor şi vor avea de suferit în suflet, chinul de a vedea mulţimile respingându-l pe Iisus ca singură cale a Mântuirii lor.

Astfel arătaţi în faţa gloatelor de necredincioşi, cu carnea sfârtecată, vor suferii de părăsirea din partea familiilor, a prietenilor din trecut şi a propriu­lui lor popor. Toate acele mulţimi turbate de mânie vor prefera să depună jurământ în faţa reprezentanţilor Antihristului care, încă odată, se va spăla pe mâini de sângele lor. Începând din acea zi unică va fi interzis, de către noua Monarhie, să se dea un pahar cu apă oricui, căci în acele vremuri, Caritatea va fi fost întemniţată într-o nouă epocă glacială.

Îngreunaţi de povara Crucii, vor urca pe drumul Calvarului, unde gloata îi va copleşi cu turbarea lor fără margini. De trei ori Creştinătatea va cădea în genunchi, dar tot de trei ori se va ridica într-o acceptare totală a destinului ei.

Ajunsă pe culmea Calvarului, va avea mâinile crucificate pentru că, atunci, lumea va fi lipsită de milă; picioarele îi vor fi crucificate fiindcă se va interzice să se aducă mulţimilor Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, trupul acestei Creştinătăţi va fi răstignit pe Cruce, fiindcă va trebui să servească drept pildă mulţimilor pervertite din noua Împărăţie.

După aceea, va veni Timpul secetei, când toată Creştinătatea va fi lipsită de Prezenta lui Dumnezeu.

Nu va avea parte decât de vorbe amare şi de o izolare absolută de restul lumi.

La fel cum a spus Iisus: „Tată, de ce m-ai părăsit?”­‚Creştinătatea va trăi părăsirea totală, în seama ei însăşi, fără nici o mângâiere.

Apoi, lancea îi va străpunge Coasta din care se vor scurge o picătură de sânge şi o picătură de apă, fiindcă atunci şi ea va trebui să aştepte moartea fără nici o certitudine dinainte că Dumnezeu Tatăl se va lăsa atins, pentru ca apoi să-şi lase Braţul să cadă asupra ome­nirii.

Preţ de un timp nemăsurat o tăcere grea va acoperi atunci tot întinsul pământului. Din Vinerea Mare până în Ultimul ceas al Sâmbetei Mari, chiar înaintea Duminicii Paştilor, omenirea va fi acoperită de o întunecime grea, vreme de trei zile şi trei nopţi în care Dumnezeu îi va pedepsi, El însuşi pe oameni.

Antihristul va fi azvârlit în infern, pe când peste tot pe pământ orice construcţie omenească purtând un singur grăunte de trufie va fi nimicită. Suferinţele oamenilor vor fi atunci pe măsura relelor lor lăuntrice. În acele vremuri, pământul va semăna cu un enorm cimitir, un deşert fără orizonturi. Numai aceia

care-şi vor fi păstrat eroic în adâncul lor înşile adevărata Credinţă în Iisus Hristos, Credinţa primilor martiri ai Bisericii, Credinţa Sfinţilor, vor supravieţui Sfintei Mânii a lui Dumnezeu.

Vai ţie, om al acelor Timpuri care-ţi vei râde de aceste profeţii, căci lipsa ta de umilinţă te va cufunda în robia greşelilor tale, fără nici o nădejde a veşniciei.

Când se vor ivi zorile Zilei de Paşti, toţi credincioşii adevăraţi vor fi atunci reînnoiţi pe un pământ reînnoit şi dânsul. Va fi Ziua Învierii, ziua Păcii lui Dumnezeu.

În Iubirea Sa nemărginită pentru copiii Lui, Dumnezeu nu-i va fi lăsat Antihristului decât cinci Puteri asupra oamenilor. Acestea nu vor avea forţă decât peste cele cinci simţuri ale omului: „Cel al vederii, al mirosului, al atingerii, al auzului şi al gustului”. Niciodată Antihristul nu va putea atinge sufletul omului, căci acesta nu îi aparţine cu nici un chip. Dar, asupra acestor ,,cinci simţuri’’, va avea deplină putere.

Fii aşadar vigilent om al viitorului, fiindcă în acele zile de pe urmă simţurile tale îţi vor fi cei mai cumpliţi duşmani. Pentru a le atinge şi corupe, şi a face din tine sclavul său, Antihristul va născoci asemenea maşini ispititoare încât fără ajutorul lui Dumnezeu, nici chiar cei Aleşi nu se vor putea mântui. Iar dacă Timpul Timpurilor nu va fi atunci scurtat, toţi vor fi pierduţi, chiar şi cei Aleşi. În acele zile întunecate, numai cei umili vor putea rezista luminilor ispititoare ale falsei libertăţi.

Încă o dată, nu, fi necugetat. Încă nu ai înţeles că tu eşti singura făptură a lui Dumnezeu din tot universul?

Teme-te de simţurile tale, căci acestea te vor încătuşa pentru veşnicie. Pentru cei care nu cred decât în ei înşişi şi în nimic altceva, aceste texte străvechi vor face obiectul batjocurilor, dar de asemenea, trebuie să spunem, al unei singurătăţi atroce. Căci râsul şi aroganţa care îi însoţeşte nu au nici o putere asupra „Conştiinţei” care, numai ea, nu poate fi adormită…

 

II. POLITICA INTERNAŢIONALĂ A NAŢIUNILOR UNITE ELABORATĂ CONTRA TUTUROR BISERICILOR CREŞTINE

 

REŢEAUA DE ALARMĂ CONTRA SECTELOR

 

În zilele noastre, un număr crescând de oameni, care trăiesc viaţa prozaică a unui domn nimeni de oriunde, care au copii, studii universitare, cariere, afirmă cu sinceritate că observă, în politica mondială, o „Conspiraţie Politică şi Religioasă”.

Tendinţa spre instaurarea unei Noi Ordini Mondiale nu este plăsmuirea imaginaţiei unei bande de paranoici, aşa cum mulţi oameni ar dori să ne facă pe toţi să credem. Nu trebuie decât să privim în jur, spre zona Noilor Tehnologii, a Fuziunilor între Multinaţionale, a Acordurilor Comerciale Internaţionale, a Băncii Mondiale, a Dispariţiei tot mai pronunţate a „Claselor de Mijloc”, a eforturilor în direcţia unei Monede Mondiale, a unei limbi Mondiale, a unei reorganizării a Comunităţii Internaţionale; toate acestea ne indică profunde schimbări în raport cu care înseşi guvernele noastre naţionale par complet neputincioase.

Dintotdeauna au existat oameni care să spună că aşa ceva ar fi imposibil. Dar… Câţi erau convinşi, la începutul secolului, că un război mondial era absolut imposibil? şi totuşi… Câţi erau asiguraţi că omul nu va putea niciodată să ajungă în spaţiu? Şi totuşi, omul a păşit pe Lună… Etc…

Pentru cine ştie să observe, pe planetă există fără îndoială o „Conspiraţie” în curs de desfăşurare, pentru a instala o Religie Mondială cu un antipapă în frunte; o religie care va modela Noua Morală a unui Guvern Mondial.

Numai cei fără minte, sau prizonierii propriei lor spaime, oamenii care îşi proiectează nesiguranţa asupra altora, în mod absurd, neagă totul, fără a analiza faptele care le stau dinainte.

Puteţi să faceţi parte dintre aceşti oameni, sau să vă alăturaţi celor, din ce în ce mai numeroşi, care sunt convinşi că există ceva putred sub reorganizarea actuală a Naţiunilor Unite.

Anumite Agenţii guvernamentale nu vor să ştiţi acestea nici „Cult Awareness Network”, nici Naţiunile Unite.

Cei care doresc o viată nouă, o nouă speranţă, un nou viitor, o Nouă Ordine Mondială, ştiu bine că vechile căi trebuie să fie eliminate, dezrădăcinate, pentru a putea fi construită o Nouă Ordine.

Pentru toţi aceştia, vechile căi sunt legate de credinţele într-un singur Dumnezeu. În mod bizar, scopul lor suprem nu este acela pe care 1-au dat de înţeles populaţiilor din trecut, şi anume, un Paradis Mondial sub o Nouă Ordine împotriva liberei voinţe a populaţiilor, ci mai degrabă, în realitate, ceva vizând posesiunea, apoi controlul sufletelor întregii omeniri.

În consecinţă, cu scopul de a obţine rezultate, au pus pe picioare „Cult Aware­ness Network (Rţeaua de Alarmă contra sectelor)’’, pentru a fi siguri că sufletele indivizilor nu pot fi deşteptate în nici un mod. Spre a atinge acest scop într-un timp relativ scurt, au fost obligaţi să atace, să activeze în ultimă instanţă, credinţele tuturor celor care nu cred decât într-un singur Dumnezeu, şi anume catolicii, creştinii în general, evreii şi musulmanii.

„Programul de Dezinformare” pe care 1-au elaborat se poate rezuma astfel: orice individ care va comunica, în viitor, cu orice fel de Grupare, o cunoştinţă religioasă, mistică sau spirituală care ar putea fi indezirabilă în ochii Naţiunilor Unite, va fi identificat ca „Membru al unei Secte” şi, în consecinţă, va fi preluat, pentru binele său, în sarcina Autorităţilor Medicale Internaţionale ale Naţiunilor Unite.

 

 

SPĂLAREA PE CREIER

Se ştie, din întreaga istorie a omeniri, că nici un om care a suferit o spălare pe creier nu va rămâne cu convingerea că a fost maltratat. De obicei, persoanele spălate pe creier îşi vor apăra cu pasiune manipulatorul, convinse că li s-a propovăduit o nouă cale şi chiar că au fost alese pentru a-i învăţa şi pe alţii. Iată de ce, în trecut, a fost atât de dificil, dacă nu chiar imposibil, să se pună pe picioare legislaţii, mai ales atunci când legislatorii utilizau aceleaşi tehnici faţă de populaţie, în scopul de a fi aleşi şi de a-şi menţine puterea.

În scopul de a spăla pe creier o întreagă populaţie şi de a o determina să reacţioneze energic, într-o zi, contra tuturor celor care îşi revendică o credinţă într-un singur Dumnezeu, a fost necesar ca Naţiunile Unite să înfiinţeze un ,,Program Special Antireligios” în anii 1960, prin intermediul mai multor Agenţii Guvernamentale Americane.

În acea perioadă se stabilise clar în interiorul acestor Agenţii guvernamentale, precum şi printre Bancherii care le frecventau, ca pentru a reuşi să se pună pe picioare o Nouă Ordine Mondială trebuia, înainte de toate, să se ajungă la un control absolut al Politicului şi al Socialului, atacându-se, prin toate mijloacele, problema Religiilor. Acest „Program Antireli­gios”, ar putea fi rezumat în modalitatea următoare:

– dacă înfricoşaţi ansamblul membrilor populaţiei mijlocii, şi îi faceţi să se teamă pentru securitatea lor şi aceea a apropiaţilor lor, cum ar fi copiii, acest lucru vă va permite în continuare să instauraţi măsuri draconice pentru le impune respectarea legilor, a-i dezarma şi a obţine despre ei date de identitate intensive.

Apoi, dacă identificaţi această teamă – Frica lor – cu credinţe religioase precise, şi răspândiţi această „Frică” prin mijloacele de informare oficiale alese pe perioade între douăzeci şi treizeci de ani, chiar membrii acestei populaţii vă vor implora în genunchi, prin intermediul reprezentanţilor lor politici, să instituiţi noi alternative de bază pentru Politica noastră Internaţională prin mijlocirea Naţiunilor Unite, în scopul de a stabili o Nouă Ordine Mondială, şi anume „The Mintal Cooperation In Takeover Plans”, cu ajutorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

SĂNĂTATEA MINTALĂ ŞI CETĂŢENIA MONDIALĂ

 

În 1948, Congresul Mondial pentru Sănătate Mintală, o organizaţie a Naţiunilor Unite, a declarat, în pamfletul său: „Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială”, că:

…prejudecăţile, ostilitatea sau naţionalismul excesiv pot influenţa cu putere dezvoltarea personalităţii, fără ca individul respectiv să poată fi conştient. În scopul eficacităţii, eforturile pentru schimbarea indivizilor trebuie să fie acordate cu etapele succesive ale personalităţii în sine, câtă vre­me, în cazul unui grup sau al societăţii, schimbarea va putea întâmpina o rezistenţă fermă, dacă nu a fost instaurată din capul locului o atitudine de acceptare.

Extrasul de mai sus pare să-l completeze foarte clar pe cel care urmează.

În 1970, psihologul James V. McConnel a declarat, într-un număr al revistei „Psychologie Today”:

A sosit momentul în care e posibil să se combine orice privaţiune senzorială cu drogurile, hipnoza şi manipularea abilă, prin recompensare şi pedepsire; iar acestea, în scopul de a ajunge la un control absolut asupra comportării individului. Prin urmare, ar trebui să fie posibil, în principiu, să se realizeze un tip de spălare a creierului pozitiv, care ne-ar permite să producem schimbări dramatice în comportamentul şi personalitatea unui individ.

Va trebui să remodelăm societatea într-o asemenea manieră încât să fim antrenaţi cu toţii începând încă de la naştere, să facem exact ceea ce aşteaptă societatea de la noi. Dispunem de tehnicile necesare pentru a o face… Nimeni nu deţine monopolul asupra personalităţii… Nu aveţi nimic de spus despre genul de personalitate pe care o posedaţi şi nu există nici un motiv de a crede că aţi putea avea dreptul să refuzaţi o nouă personalitate, dacă cea veche este antisocială.

În cazul de faţă, „Vechea Personalitate” înseamnă „Vechea Cale”, „Căile Creştine”, „Credinţa Trecută, într-un singur Dumnezeu”; ceva care trebuie să fie remodelat conform viziunilor Noii Ordini Mondiale.

 

NOILE PRINCIPII ALE SĂNĂTĂŢII MINTALE

 

„Sănătatea mintală şi cetăţenia mondială” ale Naţiunilor Unite sunt mai mult decât limpezi în planul „Noilor Principii ale Sănătăţii Mintale”, în numele căruia va trebui să se impună la nivel internaţional:

Principiile sănătăţii mintale nu-şi pot găsi finalizări pozitive fără acceptarea progresivă a conceptului de „Cetăţenie Mondială”. Documentul declară, de asemenea:

Programele pentru schimbări sociale, spre a fi eficiente, necesită un efort conjugat din partea psihologilor şi a asistenţilor sociali lucrând împreună şi în cooperare cu oamenii de stat, administratorii şi alţi posesori ai unor posturi de răspundere.

Cele trei etape de dezvoltare prevăzute sunt:

1. izolarea în spital psihiatric;

2. centrele locale de sănătate mintală comunitară, astfel încât pacienţii să poată fi trataţi în mediul lor propriu;

3. centrele de gardă, unităţile de jandarmerie, creşele populare, unde va fi posibil să se acţioneze de timpuriu în viaţa copiilor, cu problemele legate de naţionalism.

În cazul de faţă, Naţionalismul poate fi identificat şi cu Credinţa într-un singur Dumnezeu. Mai mult în aceste creşe, reprezentanţii statului vor putea să-i identifice cu uşurinţă pe cei care au părinţi credincioşi sau naţionalişti ireductibili.

Cu doi ani înainte de data publicării acestui Pamflet al Naţiunilor Unite, Generalul Maior G.B. Chismon, Ministrul Sănătăţii din Canada, care ulterior avea să devină Directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a Naţiunilor Unite, a explicat:

…apărarea personală poate implica o reacţie neurolo­gică, atunci când aceasta semnifică necesitatea de a-ţi apăra posesiunile materiale împotriva altora, care trăiesc în sărăcie. O asemenea atitudine poate duce la război…Soluţia problemei, propusă de Generalul Maior G.B. Chismon, a fost: „Să redistribuim toate bunurile, tuturor”.

 

GULAGUL DIN ALASKA

 

Această atitudine echivalează cu Socialismul impus populaţiilor împotriva voinţei lor, dacă o asemenea cale este singura posibilă. Mai mult, pentru a smulge din rădăcini bazele apărării personale, este necesară identificarea cu credinţa într-un singur Dumnezeu.

În epoca respectivă, această politică trebuia să deschidă porţile diferitelor experimente cu „Controlul asupra Spiritului” care trebuia să se identifice îndeosebi cu începere din anii 1960.

Pe de altă parte, reinterpretarea şi dezrădăcinarea finală a conceptului de „Bine şi Rău” se fundamentează, la origine, pe credinţele religioase creştine; de asemenea, acelaşi concept stă la baza educaţiei copilului, astfel că obiectivele se referă practic la tot ceea ce cuprinde termenul de ,,PSIHOTERAPIE’’…

De altfel, Directorul Poliţiei Secrete Sovietice din anii 1930 explica foarte clar ceea ce ar fi trebuit să fie în acea epocă ‚Strategia Politică Comunistă”, prin intermediul „Îngrijirilor’’ pentru tratarea „Sănătăţii Mintale” prin „Psihiatrie”.

„PSIHOPOLITCA’’ este arta şi ştiinţa de a stabili şi de a menţine un control asupra gândurilor şi a loialităţii indivizilor, a ofiţerilor, a birourilor şi a maselor populare; de asemenea, a avea un mijloc asigurat pentru a cuceri naţiu­nile inamice prin intermediul „îngrijirilor” pentru „sănătate mintală!’’ Trebuie să lucraţi până în ziua când fiecare profesor de psihologie va preda, conştient sau inconştient, „Doctrina Comunistă sub travestiul psihologiei.

Dacă, în continuare, consultăm manualul de instrucţie rusă a „Războiului psihopolitic”, vom vedea, la Capitolul 9, următoarele:

Operaţiunile psihopolitice trebuie să fie în continuă alertă faţă de ocaziile de a organiza centre comunitare pentru sănătatea mintală.

Pe de altă parte, sub tutela Programului Naţional de Sănătate Mintală din Statele Unite, între 1975 şi 1979, în toată ţara existau circa şase sute de asemenea „centre comunitare de sănătate mintală”. Acest program fusese iniţiat la bază de către Dr. Stanley F. Yolles, care în 1969 era directorul Institutului Naţional de Sănătate Mintală. Acesta, de altfel, declarase chiar, în acea perioadă, că mijlocul cel mai bun pentru a trata un pacient era acela de a-l pune în situaţia de contact cu părinţii şi prietenii săi, într-un centru local.

Evident, va sosi ziua când credincioşii consideraţi ca repre­zentând o ameninţare la adresa Comunităţii Internaţionale va trebui să fie trataţi în aceste centre, unde vor interveni familiile şi prietenii lor. Aceştia din urmă, cu ajutorul psihiatrilor Noii Ordini Mondiale, vor încerca prin toate mijloacele să-i vindece pe pacienţi de presupusa lor boală mintală, care va fi aceea de a crede într-un singur Dumnezeu!

Iată cum funcţionează acest program: la jumătatea anilor 1950, începuse o mişcare, o bizară înlănţuire de evenimente. În jurul anului 1956, a fost propusă şi chiar adoptată „Alaska Mental Health Bill”. Legea a avut nevoie de douăsprezece milioane de dolari şi un milion de acri de terenuri publice… Şi totuşi, aşa ceva nu era firesc, dacă ţinem seama de faptul că Alaska, în acea perioadă, nu avea decât patru sute de pacienţi declaraţi în planul sănătăţii mintale.

În continuare, Alaska a adoptat „Public Health Service Draft Act”, cu referire la spitalizarea persoanelor atinse de maladii mintale sau considerate ca atare. Această lege are particularitatea că nu prevede nicăieri un proces în faţa juraţilor, sau orice procedeu asemănător pentru orice om suspectat că ar suferi de o boală mintală.

Ca o declaraţie unică şi nici o verificare prealabilă, legea permitea detenţia şi trimiterea la azil, cu confiscarea tuturor proprietăţilor şi bunurilor personale, a oricărei persoane bănuite de a avea probleme mintale. De altfel, acelaşi lucru a fost încercat în cazul Ford vs. Milinak din 1954.

Aceeaşi lege continuă să existe şi astăzi, sub denumirea de „Uniform Mental Health Act’’, la care chiar au subscris şase state. Legea implică detenţia pe o perioadă de nouăzeci de zile, pentru examene medicale, fără acces la avocaţi, a oricărei persoane suspectate de a suferi de probleme mintale.

De asemenea, legea îi permite guvernului în funcţie al statului să poată aresta pe oricine şi să-l trimită într-un centru de să­nătate mintală, chiar şi în Alaska.

Prelungirea acestei legi se poate găsi în declaraţia reputatului psiholog R.D. Laing, autorul cărţii „Politics of Experience (Politica Experienţei)’’. Laing a declarat, în revista „OMI”:

…la sfârşitul anilor 1960, a devenit evident pentru elita deţinătoare de responsabilităţi în controlul populaţiei că amplasarea oamenilor în locuri precise şi menţinerea lor pe viaţă în acele locuri nu era deloc eficientă, la nivelul costurilor implicate. Administraţia Reagan din California a fost una dintre primele care şi-a dat seama de această stare de fapt.

Prin urmare, au fost obligaţi să regândească tot procesul respectiv. Fuseseră conduşi în schismă, ştiind ce li se spune populaţiilor şi ce anume practică directorii executivi însărcinaţi cu controlul sănătăţii mintale. Problema prevala şi în Europa, şi în ţările Lumii a Treia.

 

RĂZBOIUL PSIHOPOLITIC ANTIRELIGIOS

 

Pentru a înţelege mai uşor ceea ce s-a întâmplat atunci, ajunge să consultăm volumul de referinţă „DSM-III: The Diagnostic And Statistical Manual Of Mental Disordre (Manual de diagnosticare şi statistică a dezordinii Mintale – ediţia a treia, publicat de Asociaţia Psihiatrică Americană)’’. Transcrisă în termeni economici şi politici, maladia mintală însemnă: Comportament şi, Stare Mintală In­dezirabile.

Criteriul pentru Maladia Mintală, aşa cum este descris în DSM III, include orice EXPERIENŢĂ NEOBIŞNUITĂ DE PERCEPŢIE, GÂNDIREA MAGICĂ, CLARVIZIUNEA, TELEPATIA, AL ŞASELEA SIMŢ, CONTACTUL SENZORIAL CU O PERSOANĂ ABSENTĂ.

Conform acestui manual al Asociaţiei Psihiatrice Americane, vă este permis să simţiţi prezenţa unei rude decedate timp de trei săptămâni după moarte. Dincolo de această perioadă, percepţia devine un „criteriu” pentru a vă judeca starea de sănătate mintală…Nu există exemple excepţionale…

Un mandat pentru a sustrage orice din libertăţile civile; pentru a aplica încarcerarea contra propriei voinţe, chimioterapia, şocurile electrice… Şi sterilizarea…În primul rând, percepţiile extrasenzoriale, al şaselea simţ şi perceperea prezenţei unei persoane care nu este prezentă toate acestea se referă la „Experienţe Religioase şi Spirituale’’, Fără o percepţie specială, cum am putea intra în relaţie cu Dumnezeu, de exemplu?În al doilea rând, dacă ne raportăm la „Legea de Sănătate Mintală Uniformă”, devine de la sine înţeles ceea ce i se va întâmpla oricui îşi va menţine credinţa în Dumnezeu!

Această Politică a Naţiunilor Unite pentru Sănătatea Mintală avea să dea naştere, în anii 1960, unor fenomene majore, regrupate în întregime sub termenul „Flower Power’’, care promova sfârşitul tuturor războaielor, moartea trecutului şi a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experienţe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…

În timp ce cea mai mare parte a oamenilor aveau spiritul acaparat de vântul libertăţii iluzorii care sufla atunci peste America, agenţiile guvernamentale ale epocii au simţit că avea mână liberă pentru a-şi desfăşura diversele programe pentru „Controlul Spiritului”, departe de privirile publicului.

Pe de o parte, avea loc apariţia unei clase de indivizi care, fără nici un trecut criminal şi înarmaţi cu arme mili­tare, au început să tragă asupra mulţimilor, cam peste tot, fără nici un motiv vizibil. Unii dintre aceştia susţineau chiar că ar fi auzit Glasul lui Dumnezeu (Tehnica „Voice Syntesis”).

Pe de altă parte, au avut loc asasinate în masă, asociate cu culte religioase sau sub imperiul ideilor religioase.De altfel, autorul ,‚Enciclopediei omorurilor moderne’’, publicată în 1983, scrie: „Le numim crime fără motive reale pe acelea care par să nu le aducă nici un câştig autorilor.

Înainte de 1960, aceste crime erau rare, iar cei care au apărut atunci aparţineau sfârşitului de deceniu.”Acest gen de ‚,Război Psihopolilic Antireligios” a făcut parte, de-a lungul anilor, din Agenda Comunistă, înainte de a fi exportat în Statele Unite, prin mijlocirea Naţiunilor Unite.

Cu ajutorul acoperirii mijloacelor oficiale de informare, acest fapt a sfârşit prin a face publicul mediu să creadă că vechea lume a violentei asociată cu credinţele religioase trebuie să ia sfârşit, înlocuită de o Nouă Credinţă Internaţională ataşată unei Noi Ordini.

De altfel, o asemenea doză cotidiană de „Război Psihologic”, aplicată neîntrerupt, prin intermediul reţelelor ofici­ale de televiziune, de radio şi de presă naţională a avut efectul de a le garanta autorităţilor guvernamentale menţinerea populaţiei în general într-o stare de teamă constantă, de disponibilitate permanentă pentru a colabora cu autorităţile şi de înclinaţie spre psihoza denunţului colectiv.Vechea stratagemă „Împarte şi stăpâneşte” sfârşise prin a diviza populaţiile în compartimente individualiste.

 

PROGRAMUL DE CONTROL ŞI DEZINFORMARE

 

Pentru a înţelege mai bine acest „Program de Control şi Dezinformare” instituit de clasa politică a epocii cu ajutorul specialiştilor guvernamentali în „spălarea pe creier”, e bine să abordăm în acest punct principalele linii directoare de fond. Veţi constata că acest „Program” este exact acelaşi care încă se mai întrebuinţează şi în zilele noastre:

1. a crea o problemă acolo unde nu există, cu ajutorul Mijloacelor Oficiale de Informare favorabile guvernului şi al finanţelor obţinute de la băncile asociate cu NouaOrdine Mondială;

2. a da problemei respective o dimensiune religioasă, indiferent din ce sursă;

3. a amplifica disproporţionat aceeaşi problemă, făcându-i pe oameni să creadă că universul cotidian a ajuns dintr-o dată în pericol;

4. a convinge populaţia, cu ajutorul psihiatrilor, al sociologilor, al politologilor recunoscuţi, că religia înseamnă „fanatism”;

5. a da în mare măsură publicităţii presupusele incidente religioase, astfel încât să se demonstreze că vieţile oamenilor sunt în pericol, fiind necesară intervenţia autorităţilor guvernamentale;

6. a aduce la locul incidentelor forţe masive (disproporţionate) de poliţişti şi militari – forţe speciale – pentru a da iluzia că gruparea religioasă vizată este în realitate foarte periculoasă. A adăuga la toate acestea prezenţa „noilor forţe speciale de intervenţie” – cu uniforme şi echipamente noi – pentru a obişnui publicul cu imaginea lor, în vederea unor intervenţii asemănătoare din viitor;

7. apoi, în continuare, prin intermediul unor politicieni aleşi cu mare atenţie, a determina populaţia să-şi hărţuiască reprezentanţii parlamentari spre a obţine noi legi pentru a-şi proteja familia şi bunurile contra oricărei grupări sau a oricărei credinţe religioase nerecunoscută de către guvern.

Toate acestea se numesc „spălare pe creier” şi au fost implantate în America în anii 1960. De exemplu, în 1990, la Oka, Qubec-u1 de atunci a experimentat o situaţie asemănătoare care a dus la crearea „puterii autohtone” din Canada.

Şi ar fi posibil să continuăm la fe1, pe zeci şi zeci de pagini, ceea ce n-ar face decât să confirme încă o dată o voinţă mondială prin intermediul unor organisme şi grupări fără scop lucrativ, dar combătând, ca din întâmplare, toate „grupările şi organizaţiile religioase”!

Ceea ce este important de reţinut aici, e orientarea din ce în ce mai pronunţată împotriva a tot ceea ce este reli­gios; cu atât mai mult, cu cât totul se va amplifica enorm prin apariţia unor probleme economice fără precedent, care vor atinge toate straturile societăţii şi îi vor arunca pe toţi indivizii într-o stare de profundă nesiguranţă.

Serge Monaste 29 martie 1995

ÎNCHEIERE: DESTINUL AUTORULUI

 

Aici se încheie manuscrisele incomplete ale lui Srege Monaste, pe care moartea prematură, în condiţii neelucidate, l-a împiedicat să finalizeze lucrarea de faţă. Toate documentele confidenţiale folosite de autor au dispărut, nu ştim dacă recuperate de asasini, sau preluate de prieteni, pe care victima i-ar fi pus în temă cu posibila sa ucidere.

Din acest motiv, am preferat să nu amplificăm conţinutul cărţii, redactând doar şi aşezând într-o ordine coerentă materialele lăsate de autor.

Michael A. Beaumonn

 

 

PENTRU CĂ A DEVENIT INCOMOD, A FOST UCIS

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Serge Monaste a fost ziarist  la publicaţia canadiană L’Enquete şi este fondatorul agenţiei de presă  independente International Free Press Network. S-a ocupat cu studierea Ocultei  Financiare Mondiale şi a devenit cunoscut ca autor al unor numeroase materiale  despre Noua Ordine Mondială.

Dezvăluirile lui sunt printre puţinele documente  considerate de cea mai mare parte a cercetătorilor în domeniul conspiraţiilor  planetare, drept o sursă de relatări autentice cu privire la planurile de viitor  ale Elitelor.
În cadrul unui interviu acordat în 1994 a spus că a  fost ameninţat în nenumărate rânduri de primul ministru canadian şi de Vatican.  Sub pretextul că nu are voie să-şi educe copiii acasă!!!, autorităţile l-au  arestat şi i-au sechestrat familia.

Este o practică curentă folosită în „lumea  liberă” împotriva persoanelor incomode.  S-a bucurat de o sănătate de fier,  ducând o viaţă cumpătată din toate punctele de vedere. Eliberat în scurt timp şi  întors acasă, el, care nu suferise niciodată de probleme cardiace, a avut un  atac de cord şi a decedat.

La scurt timp, un alt coleg de breaslă care îl ajuta  în investigaţii a avut aceeaşi soartă. Acesta se afla într-o vizită în Irlanda.  Moartea prematură l-a împiedicat pe Serge Monaste să-şi finalizeze manuscrisele,  care au fost publicate în cartea „Protocoalele de la Toronto.

Complotul ONU  pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale” prin grija lui Michael A.Beaumann,  tradusă şi în limba română de editura SAMIZDAT.

In ziua în care a avut atacul de  cord din locuinţă i-au dispărut în mod straniu toate documentele în care relata  modul în care a izbutit să intre în posesia planurilor ce prezintă modalităţile  unor „morţi accidentale” a persoanelor incomode pentru Oculta Mondială.
Mai trebuie accentuat faptul că, înainte de moartea sa, guvernul canadian i-a  răpit fiica, în încercarea de a-l face să renunţe la investigaţiile sale.

Când  autorităţile canadiene au văzut că Serge Monaste pune mai presus de orice  investigaţiile referitoare la activitatea pentru instaurarea Noii Ordini  Mondiale şi divulgarea acesteia opiniei publice l-au ucis.

Prin producerea unui  aşa-zis „atac de cord”.
În dezvăluirile sale Serge Monaste, pe baza  unor documente autentice, arată cum pot fi provocate atacuri de cord unor  persoane considerate indezirabile.

În 1994 a prezentat un amplu şi foarte  documentat material privind Proiectul NASA Blue Beam.  Este vorba  despre  distrugerea credinţei prin false descoperiri arheologice (exemplu concludent: în  seara zilei de 26.02.2007 pe toate posturile TV româneşti şi internaţionale  James Cameron anunţa opiniei publice  că a descoperit „sarcofagul lui Iisus şi  al familiei sale: ale mamei sale Maria, ale tatălui său Iosif, ale Mariei  Magdalena – Meriam – soţia sa conform testelor ADN realizate asupra oaselor şi  fiului lor – Iuda”.

Totul s-a dovedit a fi o manipulare intens mediatizată Chiar  cel care a descoperit osuarele, arheologul Amos Kloner, într-un interviu  publicat în Jerusalem Post, a precizat: „Ceea ce pretinde documentarul este un  fals istoric.

Nu există nic un mormânt al familiei lui Iisus. Nici nu se putea  face un astfel de mormânt, astfel încât să cuprindă persoane care au murit în  locuri diverse, la distanţe mari de timp” (1). Cine a avut interesul ca  impostorul James Cameron să apară pe toate canalele TV din lume, prezentând o  ficţiune? Cine are interesul să distrugă credinţa creştină?).
Iată ce  spune Serge Monaste în documentarul din 1994: „International Free Press Network  nu este un grup religios sau o organizaţie politică, ci o agenţie de presă  independentă care realizează investigaţii. Suntem specializaţi în investigarea  şi publicarea de rapoarte speciale şi casete audio care demască dedesubturile  implementării unei Noi Ordini Mondiale.

Scopul nostru este să îi ajutăm pe  oameni să realizeze că venirea Noii Ordini Mondiale nu este un vis şi nici o  presupunere paranoică. Este un proiect satanic în curs de desfăşurare.

Care  ceste scopul lui?  Să distrugă religiile tradiţionale şi mai ales religia  creştină şi să le înlocuiască cu o religie mondială unică, bazată pe cultul  omului. 

Să abolească familia aşa cum o ştim noi astăzi şi să o înlocuiască cu  indivizi care lucrează fiecare pentru gloria guvernului mondial unic. Să  distrugă orice formă de creativitate artistică sau ştiinţifică pentru a putea  implementa o singură viziune, cea a guvernului mondial.

Să implementeze  apartenenţa obligatorie la un stat mondial condus de o forţă militară unică, de  o Justiţie mondială, de o singură lege comercială, să îi oblige pe oameni să  trăiască într-o pace falsă şi să impună o nouă religie şi o nouă cultură  mondială”.

 

 

Surse: https://www.academia.edu/41699785/Protocoalele_de_la_TORONTO_de_Serge_MONASTOhttp://axa.info.ro ; https://prosistemhaha.wordpress.com/tag/serge-monaste/

22/04/2020 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Eufemismele malefice sau cum se promovează răul și inacceptabilul sub masca binelui

 

 

 

 

G.K. Chesterton – Despre eufemismele malefice. Un text profetic despre cum se promovează răul și inacceptabilul sub masca binelui

Gilbert Keith Chesterton (1874-1936) a fost unul dintre cei mai prolifici și talentați scriitori britanici ai secolului XX. A scris o sută de cărți și a contribuit la mai bine de două sute. Opera sa cuprinde sute de poeme, cinci piese de teatru, cinci romane, zece monografii și studii de istorie literară, mai mult de două sute de povestiri scurte, printre care se numără și foarte populara serie detectivistică avându-l ca erou pe preotul-detectiv Father Brown. Dar, în ciuda acestei opere impresionante, Chesterton se considera, întâi de toate, un jurnalist.

A scris peste patru mii de eseuri, acoperind peste 30 de ani de activitate – în special pentru două publicații, Illustrated London News și Daily News. A editat și propriul său ziar, G.K.’s Weekly.

Eseul pe care vi-l propunem face parte din antologia Dacă Dumnezeu nu ar exista, apărută de curând la Editura Contra Mundum. G.K. Chesterton subliniază aici ipocrizia unor expresii precum „controlul natalității” sau „iubire liberă”, pe care liberalii le folosesc pentru a-și masca agenda politică și socială, pentru a masca atacurile asupra moralității tradiționale și pentru a masca, în ultimă instanță, justificarea socială a crimei. Chesterton scria, acum aproape 100 de ani, că „sunt multe alte exemple care pot ilustra acest soi de ficțiune politicoasă (…) în viitorul apropiat vor fi și mai multe.” Și am văzut, pe parcursul secolului XX și la începutul secolului XXI, cum profeția sa avea tot mai mult să se împlinească.

Trucul este, ne arată Chesterton prin acest eseu, acela de a introduce o erezie sau un argument pentru lucruri inacceptabile moral și pentru crimă sub nume noi și atent alese, care să sune atrăgător și măgulitor. Când cineva dorește să pornească un război social împotriva moralității, primul lucru pe care-l face este să găsească un termen artificial care să sune relativ acceptabil și decent.

Este, în esență, un truc comercial, un truc de marketing, ne spune Chesterton. Dacă acești activiști și nihiliști ar prezenta viciul ceea ce este, acest fapt ar stârni oprobiul public și ar duce la respingerea agendei respective. În zilele noastre vedem cum această tactică este aplicată nu doar pentru promovarea parteneriatului civil, despre care vorbește Chesterton – ci pentru promovarea tuturor obiectivelor războiului cultural, de la avortul la cerere la homosexualitate, eutanasie și eugenie. O agendă care erodează și atacă, permanent și insidios, moralitatea creștină, demnitatea umană și viața. Să fim așadar atenți la acest truc elementar, când presa, activiștii și politicienii din ziua de azi încearcă să ne prezinte viciul și crima împachetându-le într-un ambalaj „respectabil” și atrăgător.

Cineva mi-a trimis o carte despre Parteneriatul Civil; astfel numit deoarece oamenii care se înhamă la el nu sunt căsătoriți și vor înceta, foarte repede, să fie parteneri. Nu am nici o intenție să discut aici acest proiect colonial destul de imatur. Voi spune doar că este înțesată de subtitluri și de alte declarații despre generația în plină ascensiune și despre revolta tinerilor.

Și mi se pare extrem de amuzant că, exact când generația în plină ascensiune se laudă că nu este sentimentală, exact când vorbește despre cum este ea foarte științifică și sociologică – chiar în acel moment toată lumea pare să fi uitat complet care a fost utilitatea socială a căsătoriei și să fi început să gândească numai și numai în termeni sentimentali. Scopurile practice menționate drept primele două motive ale căsătoriei, în slujba de căsătorie anglicană, par să fi ieșit cu totul din raza vizuală a unora, care vorbesc ca și cum acestea nu ar fi nimic altceva decât o variantă foarte sălbatică a celui de-al treilea scop, care ar putea să fie numit unul relativ romantic. Și asta, dacă vreți, se dorește a fi o emancipare din sfera sentimentului și a romantismului victorian.

Însă aduc în discuție această chestiune ca fiind una dintr-o lungă listă, și încă una care ilustrează o contradicție chiar mai curioasă cu privire la această pretenție modernă. Ni se spune fără încetare că această generație în ascensiune este foarte francă și liberă, și că esența ideii ei sociale este franchețea și libertatea. Acum, eu nu mă tem deloc de franchețe. Lucrul de care mă tem este fluctuanța. Și există un adevăr în vechea legătură proverbială dintre ceea ce este fluctuant și ceea ce este fals.

Regăsim chiar în titlurile și în terminologia de acest fel un element de falsitate care merge până la saturație. Totul trebuie să fie numit drept ceea ce nu este; așa cum vedem în cazul exemplului edificator al Parteneriatului Civil. Totul trebuie să fie recomandat publicului printr-un soi de sinonim care este, în realitate, un pseudonim. Este un talent care se potrivește foarte bine epocii campaniilor electorale, a publicității și a titlurilor de ziar; dar orice altceva s-ar putea spune despre această epocă, aceasta nu prea este, cu siguranță, o epocă a adevărului.

Pe scurt, acești prieteni ai francheței se bazează, aproape în întregime, pe eufemism. Își introduc ereziile oribile sub nume noi și atent alese pentru a suna măgulitor; la fel cum Furiile erau numite Eumenide. Numele sunt întotdeauna lingușitoare; numele sunt întotdeauna prostii. Numele Controlului Natalității, de exemplu, este o prostie în stare pură. Toată lumea a practicat, dintotdeauna, controlul natalității; chiar și atunci când oamenii se purtau într-un mod atât de paradoxal încât îi permiteau procesului să se finalizeze printr-o naștere. Toată lumea a știut, dintotdeauna, despre controlul natalității, chiar când acesta a luat forma sălbatică și de neconceput a controlului de sine. Întrebarea aflată în discuție privește diferite forme de prevenție a nașterii; și nu o voi discuta aici. Dar, dacă aș discuta-o, i-aș spune pe numele adevărat.

Același principiu se aplică și unui mai vechi ciob sentimental foarte drag celor franci și liberi: expresia „Iubire Liberă”. Și aceasta este un eufemism; adică, este refuzul unor oameni de a spune ceea ce vor să spună. În acest sens, este imposibil să împiedici iubirea să fie liberă, însă problema morală pusă pe tapet privește nu pasiunile, ci voința. Sunt multe alte exemple care pot ilustra acest soi de ficțiune politicoasă; aceste deghizări respectabile adoptate de cei care se burzuluiesc, mereu, împotriva respectabilității. În viitorul imediat probabil că vor fi și mai multe. Nu pare să existe nici un fel de limită necesară care ar putea să limiteze procesul; și oricât de departe poate să meargă anarhia eticii, ea poate fi mereu însoțită de acest curios și pompos ceremonial. Tânărului sensibil din viitor nu i se va cere niciodată să accepte Falsificarea drept Falsificare.

Va fi foarte ușor să o numească Homeografie sau Asimilare-Scriptică sau într-un alt fel care le va sugera, celor simpli sau celor superficiali, că nu s-a întâmplat nimic altceva în afară de un fel de socializare sau de unificare a scrisului de mână al mai multor indivizi. Nu ar trebui, precum mai onestul dl Fagin (contrabandist din romanul „Oliver Twist”, n.tr.), să-i învățăm pe băieței să fure din buzunare; deoarece dl Fagin devine mult mai puțin onest atunci când se transformă în Profesorul Faginski, marele sociolog de la Universitatea din Jena. Însă ar trebui să numim furtul din buzunare cu un nume care implică transferul a ceva; nu îmi amintesc, pe moment, cuvintele grecești nici pentru buzunar, nici pentru batista de buzunar. Cât despre justificarea socială a crimei, aceasta a început deja; și cei mai onești gânditori ar face bine să înceapă imediat să se gândească la un nume drăguț și inofensiv pentru aceasta.

Argumentul pentru crimă, bazat pe relativismul modern și pe etica evoluționistă, este cât se poate de copleșitor. Nu există nici unul dintre noi care să arunce o privire spre cercul său social fără să recunoască vreo persoană vorbăreață sau vreun personaj social plin de energie a cărui dispariție, fără nici un fel de pompă sau adio, ar fi un eveniment luminos pentru noi toți.

Și nici nu este adevărat că o astfel de persoană este periculoasă doar pentru că exercită puteri legale sau sociale nedrepte. Problema este adesea pur psihologică, și nu este nici în cea mai mică măsură legală; și nici un fel de emancipare legislativă nu o va rezolva. Nimic nu o va rezolva, în afară de introducerea acelei noi forme de libertate pe care vom cădea de acord s-o numim, poate, practica Scăderii Sociale. Sau, dacă ne place, putem modela noul nume după celelalte nume pe care le-am pomenit.

Putem s-o numim Controlul Vieții sau Moarte Liberă; sau în orice alt fel care are la fel de puțină legătură cu problema morală precum Parteneriatul Civil are de-a face atât cu ideea de parteneriat, cât și cu ideea de căsătorie (religioasă sau civilă, n.tr.).

În orice caz, refuz, în mod respectuos, să fiu impresionat de pretenția la candoare și la realism pe care o emit bărbații, femeile și mișcările din acești ani. Mi se pare că aceasta nu este deloc epoca temerarității, ci doar epoca publicității; care poate fi descrisă mai bine drept precauția care face un mare tam-tam. O mare parte din greșeală provine din dublul înțeles al cuvântului publicitate.

Deoarece publicitatea este, la rândul ei, un eufemism sau un termen evaziv cât se poate de tipic. Publicitatea nu înseamnă să revelezi viața publică în interesul spiritului public. Înseamnă doar să lingușești afaceri private în interesul unor persoane private. Înseamnă să faci complimente în public; dar nu înseamnă să critici în public. Am fi, cu toții, foarte surprinși dacă am ieși pe ușa casei într-o dimineață și am vedea o adunare pe o parte a străzii strigând: „Folosește laptele de la Miggle; E, practic, smântână pură”, și o adunare pe cealaltă parte a străzii cu pancarte pe care ar scrie:

„Nu folosi laptele de la Miggle; e aproape apă chioară.” Lumea modernă ar fi foarte supărată dacă mi s-ar permite să ridic un panou luminos pe care mi-aș exprima opinia foarte precisă vizavi de vinul portughez colonial lăudat pe panoul luminos de peste drum. Toată această publicitate poate să aibă o legătură cu libertatea comerțului; dar nu are nici o legătură cu libertatea adevărului.

Publicitatea trebuie să fie laudă, iar lauda trebuie să ia, într-o anumită măsură, forma eufemismului. Trebuie să pună problema într-o formă mai blândă și mai inofensivă decât ar putea fi pusă, indiferent cât de mult ar părea acea blândețe că zbiară prin megafoane sau că aruncă scântei prin titluri și sloganuri. Și exact așa cum acest gen de eschivare zgomotoasă este folosit pentru a pune într-o lumină bună vinul prost sau laptele prost, este folosit și pentru a pune într-o lumină bună moralitatea proastă.

Când cineva dorește să pornească un război social împotriva a ceea ce toți oamenii normali au privit drept o decență socială, primul lucru pe care-l face este să găsească vreun termen artificial care să sune relativ decent. Nu are mai mult curaj să pună viciul față în față cu virtutea decât are curaj omul de publicitate obișnuit să prezinte berea drept arsenic. Inteligența lui, așa cum este ea, este în întregime o inteligență comercială, și prin aceasta o inteligență pe de-a-ntregul convențională. Este un patron de magazin care decorează vitrina magazinului; este, cu siguranță, exact opusul unui rebel sau al unui răsculat care sparge vitrina magazinului.

Fie și din acest motiv, rămân rece și refuz să mă înclin în fața Parteneriatului Civil și a cărții care vorbește cu atâta venerație despre Revolta Tinerilor. Deoarece acest soi de revoltă mi se pare a fi doar o revoltă de dragul revoltei; și cu siguranță nu mi se pare a fi deloc realistă.

Cu pasiunile care sunt specifice tinereții toți simpatizăm; cu suferința care se naște adesea din loialitate și din datorie cu toții simpatizăm într-un grad chiar mai mare; dar nimeni nu are de ce să simpatizeze cu experți în publicitate care aleg expresii plăcute urechii pentru lucruri neplăcute; iar eu, unul, prefer grosolonia limbajului părinților noștri.

 

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/g-k-chesterton-despre-eufemismele-malefice-un-text-profetic 

Fragment din Come to Think of It, XIX.

Fragmentul face parte din antologia Dacă Dumnezeu nu ar exista, apărută de curând la Editura Contra Mundum.

 

 

 

 

 

 

 

Traducerea este semnată de Cătălin Sturza, iar volumul este prefațat de Joseph Pearce – cel mai cunoscut specialist în opera lui G.K. Chestertnon pe plan internațional, la ora actuală.

Puteți comanda volumul online de pe site-ul Editurii Contra Mundum, de la acest link.

 

12/12/2019 Posted by | analize | , , , , | Lasă un comentariu

O etapă a „unificării globale”- Destrămarea sistemului mondial comunist

 

 

 

Imagini pentru caderea comunismului photos

 

 

 

1989-1990: „Căderea comunismului”, ca etapă a „unificării globale”

 Din editorialul „Perestroika and Communism” (Perestroika şi comunismul), publicat pe siteul The Federalist (arhivă, anul XXXI, nr.2/1989), preluat de http://riddickro.blogspot.com, putem afla că:

   „[…] Astăzi, cea mai mare greșeală ar fi aceea de a-l considera pe Gorbaciov ca fiind groparul comunismului și al Revoluției din Octombrie, moartă la naştere.

Opusul este adevărat. Gorbaciov este salvatorul comunismului.

Lucrarea sa arată că comunismul a fost capabil de a-şi crea în interiorul său forțe care pot înțelege limitele sale istorice și care să înceapă un proces de a le depăşi. Și Revoluția din Octombrie trebuie acum să fie acceptată de cultura politică (nu de către sub-cultura politic partizană) ca una dintre pietrele de hotar cele mai importante în procesul emancipării umane.

Dincolo de toate diferențele de itinerarii istorice şi de ritmuri de evoluție diferite, toate statele industrializate din lume devin, practic, Republici în sensul kantian al cuvântului, cu alte cuvinte constituții civice în care societatea umană se bazează pe afirmarea valorilor de libertate, egalitate și dreptate.

Și dacă ele nu-şi neglijează responsabilitățile, procesul se va încheia în mod inevitabil prin a implica toate regiunile de pe Pământ.

 Aceasta este condiția necesară pentru promovarea procesului de unificare federală a omenirii. Mai mult decât atât, relația condițională dintre procesul de afirmare a valorilor libertăţii, egalităţii și dreptăţii și procesul de unificare mondială este reciprocă.

Inițiativa perestroika nu ar fi putut fi concepută sau să fi fost pornită dacă Uniunea Sovietică nu ar fi fost deja integrată în piața mondială și comparată cu modelele de viață occidentale, datorită creșterii interdependenței și circulației din ce în ce mai intense a oamenilor, imaginilor și știrilor.

Nici nu va avea succes decât dacă Occidentul industrializat – și în special Europa de Vest, unde condițiile sunt coapte pentru o uniune federală care poate servi drept exemplu pentru restul lumii – îl ajută pe Gorbaciov printr-o politică de colaborare și integrare, care este, de asemenea, instituționalizată în cadrul ONU și a proiectatei „Case Comune” [Europene]. 

  Lumea occidentală – și Europa de Vest, în special – trebuie să se confrunte cu o alegere distinctă: fie să continue, chiar dacă într-o formă mai relaxată, pe calea politicii tradiţionale de putere, deghizată ca ideologia conflictului între comunism și democrație, riscând ca rezultat întreruperea procesului de democratizare în Est, o înghețare a procesului de dezvoltare a Lumii a Treia, prins din nou în strânsoarea unui echilibru bipolar restabilit, și reapariția amenințării nucleare; fie să recunoască că acum problema fundamentală, de care depinde supraviețuirea umană, este aceea de realizare a unificării globale prin căile paralele, cea a consolidării ONU și a unificării regionale. În această perspectivă, contrastul între comunism și democrație apare ca fiind depășit istoric și devine iminent, strategic, cel dintre federalism și naționalism.

Acesta din urmă rămâne pretutindeni inamicul care trebuie să fie învins, pentru că este răspunsul reacționar la marile procesele de transformare care au loc în Uniunea Sovietică, în Europa și peste tot în lume.”

*   *   * 

Semnale:

1989

– Nicolae Ceaușescu declara într-un discurs televizat (pe 20 decembrie) că„această campanie împotriva României face parte dintr-un plan mai general împotriva independenţei şi suveranităţii popoarelor – a acelor popoare care nu vor dominaţia străină şi sînt gata să-şi apere cu orice preţ, inclusiv cu arma în mînă, independenţa, dreptul la o viaţă liberă”

– Comunicatul către țară al CFSN (22 decembrie) vorbește despre România integrându-se în „Europa unită”, văzută sub forma Casei Comune Europene, concept lansat de Gorbaciov:

9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului.Vom respecta angajamentele internaționale ale Romaniei și, în primul rînd, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia.”

– Pe 16 iunie apare Declarația de la Budapesta, care sugerează federalizarea României: 

„Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios”, „Dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni trebuie garantat”.

 

1990

– Proclamaţia de la Timişoara are un punct (11) privitor la descentralizare, cu aluzie la regionalizare:

„11. Timișoara este hotărâtă să ia în serios și să se folosească de principiul descentralizării economice și administrative. S-a și propus experimentarea în județul Timiș a unui model de economie de piață, pornind de la capacitățile sale puternice și de la competența specialiști­lor de care dispune.

Pentru atragerea mai ușoară și mai rapidă a capitalului străin, îndeosebi sub forma de tehnologie și materii prime speciale, și pentru crearea de societăți mixte, cerem și pe această cale înființarea la Timișoara a unei filiale a Băncii de Comerț Exterior.”

27/09/2019 Posted by | analize | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: