O ÎNTREBARE FUNDAMENTALĂ: sunteți siguri că știți ce e liberalismul, social democratia, socialismul sau comunismul?

Conform celor mai recente relatări ale Fundației Memorialul Victimelor Comunismului, 50% dintre cei care aparțin generației millennials* din zilele noastre (n.t.: persoanele care în prezent au vârsta cuprinsă între 18 și 34 ani) văd socialismul sau comunismul ca fiind ideologia politică ideală.

Jumătate dintre ei și-au găsit eroii în dictatori precum Iosif Stalin, Mao Zedong, Lenin, Che și Kim Jong Un.

Țara care a devenit cea mai bogată pe pământ prin capitalism arată semne alarmante de abandonare a rădăcinilor sale.

O mare parte din acest trend se datorează analfabetismului istoric și eșecului de a învăța o întreagă generație despre distrugerile și crimele care au fost comise de regimurile comuniste anterioare. În același timp, ei nu sunt informați despre eșecurile și disperarea cu care se confruntă țările comuniste actuale, cum ar fi Venezuela și Cuba.

Tinerii millenials de azi au chiar dificultăți în a defini socialismul și comunismul. Ei se simt în contradicție cu capitalismul și simt că orice alternativă ar fi mai bună, deși mulți nu au început să lucreze sau să devină o parte a forței de muncă, datorită politicilor pro Wall Street.

Una dintre momelile socialismului este aceeași propagată de însuși Karl Marx: împărțirea bogăției. Persoanele cu venituri mari și bogăție moștenită sunt considerate ca privând în mod nedrept restul populației de o ”parte echitabilă”, deși majoritatea generației millenials nu este în măsură să elaboreze clar conceptul. O singură treime a generației millenials abia poate să definească corect socialismul. Numai jumătate poate identifica capitalismul ca un sistem economic de piață liberă care le-a adus milioanele de strămoși pe țărmurile americane.

Pentru cei care au crezut că Războiul Rece a luat sfârșit, aceste tendințe sunt un apel tulburător la trezire. De data aceasta, totuși, frigul nu este de peste Atlantic. Socialismul este în creștere, ca o amenințare pentru America, dar amenințarea provine de la cea mai nouă generație a alegătorilor americani, care poate nici măcar nu erau născuți atunci când Zidul Berlinului s-a prăbușit magnific, spre bucuria a milioane de oameni.

Millenials au crescut, în mod ironic, în timpul uneia dintre perioadele cele mai prospere ale istoriei, fiind în același timp indoctrinați cu ideologiile pentru care bunicii lor au murit tocmai pentru a le șterge orice urmă.

Socialismul nu mai este văzut ca o amenințare. În schimb, ideologia temută cândva, este acum sărbătorită ca fiind ”mișto”. În anumite cercuri, ea transmite o revendicare automată a virtuții. Și mii de millenials sunt hrăniți zilnic cu bucuriile socialismului, de către o mass-media din ce în ce mai stângistă. A existat o mass-media asemănătoare, care a lăudat implementarea comunismului lui Lenin  ca fiind un ”ideal nobil”. Din punct de vedere politic, s-ar putea să închidem cercul în mai puțin de 100 de ani.

Mulți americani simt nevoia unui sistem educațional care să învețe despre consecințele faptice ale comunismului și posibilitățile economice oferite de capitalism. Dacă acest lucru nu se întâmplă, ei se tem că realitățile unei societăți fără clase pot deveni prea reale.

Alegerea lui Donald Trump la președinția americană a subliniat părtinirea mediatică față de socialism și liberalism, în timp ce libertatea și capitalismul sunt prezentate în imagini din ce în ce mai întunecate și negative. Jurnaliștii nu se mai simt obligați să raporteze fapte.

În schimb, opiniile, indiferent cât sunt de inexacte, trec drept jurnalism. Iar aceste opinii sunt absorbite cu nerăbdare de generația millenials, care caută așa-numitele ”spații sigure”. Deși definiția reală nu poate fi precizată în mod clar, spațiile sigure par a fi orice loc unde nu există capitalism. Aproape jumătate dintre millenials susțin că doresc să locuiască într-o țară socialistă, protejați cu grijă de libertățile și obligațiile Primului Amendament. Cu toate acestea, datorită sistemului nostru educațional, aceiași millenials nu pot să definească corect nici socialismul, nici comunismul, nici capitalismul.

Regimurile comuniste au fost transplantate la duzini (de tări), de când Lenin a mărsăluit spre Moscova. Și s-au prăbușit în număr aproape egal. Doar câteva țări comuniste care luptă și suferă de foame continuă să se agațe de un fir destrămat, evident fără să țină cont de suferința popoarelor lor.

Dacă școlile noastre s-ar strădui să explice adevărul despre comunism, ar învăța că:

1. Comunismul împiedică creativitatea și ambiția personală. Individul este doar o parte a întregului.
2. Atât în Rusia, cât și în China, au îndurat foametea și moartea peste 40 de milioane de cetățeni, prin colectivizarea forțată, după ce guvernul a naționalizat fermele mici. Redistribuirea forțată a proprietății face parte integrantă din Manifestul lui Marx.
3. Mult lăudata căutare a generației millenials pentru ”egalitate” se traduce în sărăcie egală pentru toți. Sub socialism, nu există motivația pentru a lucra și pentru a prospera. Revoltele unui segment mai ambițios din populațiile comuniste au dărâmat mai multe regimuri, inclusiv în Rusia.
4. Succesul dovedit al capitalismului este o amenințare la adresa regimurilor comuniste, dintre care unele ar acționa cu ușurință pentru a distruge America. Unii millenials vin, de fapt, în întâmpinarea acestei idei.
5. Lipsa de motivație pentru munca efectivă cauzează ineficiență la toate nivelurile de guvernare, inclusiv distrugerea terenurilor și a rezervelor de apă, critice din punct de vedere ecologic.
6. Argumentul generației millenials împotriva monopolurilor capitaliste ignoră faptul că sub socialism și comunism există doar un singur monopol – guvernul.
7. În timp ce argumentul lui Marx pentru lupta de clasă ar fi putut avea o fărâmă de valabilitate într-o epocă în care oamenii erau guvernați de capriciile monarhilor dictatoriali, capitalismul a făcut posibilă o clasă mijlocie puternică, ștergând astfel liniile dintre clasele superioare și cele inferioare. Restul țărilor comuniste de astăzi au doar două clase: o clasă dominantă mică, dar puternică, și restul populației sărace. Elitismul absolut, deplâns de marxiști, poate să se dezvolte numai într-o societate marxistă.
8. Regimurile comuniste au nevoie de ascultare absolută. Cel puțin 80 de milioane de persoane au fost ucise de la începutul secolului al XX-lea, pentru a menține în viață mitul unui stat comunist sau socialist viabil.

Din nefericire, generația millenials este în mare parte inconștientă și indiferentă față de faptele de mai sus. Iar școlile noastre și mass-media liberală joacă rolul celor mai înfocați susținători ai socialismului, așa cum nici Karl Marx nu a reușit să fie. Lui îi lipsea credința înnăscută a capitalismului în libertatea presei, dar și faptul că inovațiile capitaliste au făcut posibilă difuzarea de știri și informații tuturor cetățenilor interesați.

Nota traducatorului: Este 6 martie. La 6 martie 1945, sub presiunea forțelor sovietice și atenta coordonare a lui Andrei Vișinski – fost Procuror General al Uniunii Sovietice între 1935 și 1939, în timpul sângeroaselor epurări staliniste și adjunctul ministrului sovietic de Externe – în România a fost instalat primul Guvern comunist din istoria țării, condus de Petru Groza.

Putem considera aceasta zi ca fiind de asemenea ziua de naștere a temutei Securități a statului comunist, cea care s-a făcut apoi vinovată de nenumărate crime și încălcări ale drepturilor omului.

Securitatea a contribuit la sovietizarea României, iar apoi la menținerea regimului comunist la putere. În aceste scopuri a fost dezvoltat un sistem formidabil de supraveghere și represiune. Din instrumentarul Securității au făcut parte arestările în miezul nopții, bătaia, tortura, crima și violul.

*În Lumea Occidentală, milenialii (denumiți și Generația Y) sunt cohorta demografică ce a urmat Generației X, o sintagmă ce se referă la generația persoanelor născute în intervalul aproximativ 1961–1980 (granițele variază de la o sursă la alta; în plus, există decalaje între diferitele spații geopolitice).

Sintagma e folosită în demografie, științe sociale, marketing și frecvent pusă în legătură cu cultura de masă.

Demografii și cercetătorii folosesc de obicei începutul anilor 1980 ca dată de naștere a primilor mileniani, și mijlocul anilor 1990 până la începutul anilor 2000 ca ultimi ani.Generația⁠ lor este în general caracterizată prin gradul de utilizare și familiaritatea sporită cu tehnologiile de comunicație, media și digitale.

În cele mai multe părți ale lumii, maturizarea lor a fost marcată de o ascensiune a abordării liberale în politică și economie; efectele acestui mediu sunt încă discutate.

Sursa: https://ortodoxinfo.ro infricosator-generatia-y-tineri-americani-sub-36-de-ani-sprijina-socialismul-si-comunismul-intrebare-fundamentala

Articolul original a apărut în Gold Telegraph, autor Alex Deluce: http://www.goldtelegraph.com/millennials-unprecedented-support-socialism-communism.Traducerea OrtodoxInfo

Publicitate

MAREA RESETARE: ”PLANETA ASTA NUMAI ARE NEVOIE de marea majoritate a populației, oamenii sunt prea mulți și inutili!”

În anul 2020, Klaus Schwaab (foto), președintele Forumului Economic Mondial, un ONG cu ideologie neomarxistă globalistă, care a ajuns să decidă, în mod ilegal, politicile statelor suverane, a scris o carte care se numea Marea Resetare, în care a expus un plan detaliat de parcurs al umanității, având ca țintă anul 2030, an până la care lumea pe care o vedem și o cunoaștem ar trebui să fie deja înlocuită cu una nouă, în care valori precum drepturile și libertățile cetățenești, intimitatea, normalitatea să fie înlocuite cu concepte precum: supravegherea extinsă, reducerea drastică a numărului de locuitori ai planetei (concept mascat sub eufemisme de genul “reziliență” sau “sustenabilitate”, “durabilitate”), predominanță a inteligenței artificiale în toate aspectele vieții publice și private, măsuri drastice menite să “protejeze mediul înconjurător” etc.

Toate aceste principii sunt expuse de către instituțiile internaționale în vorbe goale, specifice limbajului masonic, în care predomină dragostea nețărmurită față de oameni, dorința ca ei să fie fericiți, egalitate și echitate etc. Klaus Schwab le enunță un pic mai direct în lucrarea sa și pe față în toate acțiunile din 2020 încoace.

Marea resetare, concept care se află astăzi pe buzele tuturor, a debutat cu o oprire, la nivel planetar, a întregii economii timp de doi ani, în care mai ales clasa de mijloc a suferit o pauperizare profundă.

În spatele acestui plan s-a aflat exclusiv obiectivul desființării modului de viață cu care ne-am obișnuit, bazat pe capacitatea de a ne procura cele necesare traiului prin muncă cinstită, și înlocuirea sa cu un nou mod de viață, bazat pe dependența noastră completă față de statul planetar, concretizată printr-un concept deja implementat la nivel regional sau local numit venit universal minim garantat, adică o sumă de bani pe care cetățeanul viitorului se pregătește să o primească fără a face nimic, pentru că nu va mai fi nimic de făcut, din care își poate asigura o subzistență biologică mizeră.

Această sumă de bani însă nu va veni ca un gest de mărinimie al statului planetar și nu va fi încasată la ghișeul primăriei, ci va fi condiționată de un plan de digitalizare, prin care se va primi prin intermediul unei monede virtuale, la care se va avea acces prin racordarea la un sistem complex de portofel digital, care se va elibera și va putea fi accesat doar de către cei ce vor dobândi dreptul de a participa la societatea care urmează a se clădi pe ruinele actualei societăți, sub sloganul Reclădim mai bine!

Participarea la această societate nu va fi automată, în virtutea capacității de folosință a individului adică a faptului de a fi în viață, nici a cetățeniei dobândite prin naștere sau altfel.

Criteriile de participare la această nouă societate sunt de natură a contura identitatea și chiar substanța “omului nou” (omul transuman sau postuman) care se dorește, pe care, în mod paradoxal, “profetul” și “panditul” acestei îndrăznețe arhitecturi sociale planetare, Yuval Noah Harari, îl numește homo deus (omul Dumnezeu)!

După ce aceeași masonerie l-a “moșit”, prin manipularea cognitivă darwinistă, pe om din maimuță și l-a “înnobilat” cu statutul de homo sapiens, apoi, când i-a pus calculatorul în brațe l-a numit homo sapiens sapiens, acum îl proiectează în ultima fază a înșelării, în care îi dă iluzia de homo deus, iluzie cu care a păcălit-o demonul pe Eva în grădinile raiului, când i-a spus “veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Facerea 3,5), deși Dumnezeu cunoaște numai binele, răul fiindu-I străin.

Homo deus, expresie ce ne aduce aminte direct de amăgirea lui Satan.

Accesarea venitului universal minim garantat va depinde de îndeplinirea tuturor acestor condiții și a altora care se vor mai impune, printr-un sistem care deja a fost brevetat în China comunistă cu denumirea de sistem de credite sociale, introdus și în Europa anul trecut prin pașaportul digital.

O componentă esențială a acestei noi lumi va fi supravegherea totală a individului, asumată prin renunțarea de bună voie la intimitatea firească a persoanei. Pentru a exista o astfel de supraveghere reală, omul marii resetări trebuie să trăiască în ceea ce se numește smart city, aglomerări urbane uriașe complet digitalizate, complet supravegheate și conduse de către inteligența artificială.

Pentru ca întreaga populație planetară, care va mai rămâne până în 2030, să accepte să se mute în aceste aglomerații urbane conduse de inteligența artificială, este necesară aplicarea unor politici aflate deja în plină desfășurare.

Astfel, una dintre promisiunile lui Klaus Schwab este desființarea proprietății private: “Nu veți avea nimic și veți fi fericiți!”. Acest vis comunist, pe care și-au dorit să îl îndeplinească regimurile socialiste de teroare din secolul XX din Asia și Europa de Est, este preluat de noua stângă radicală globalistă și este imperativ necesar pentru ca o mână de oameni să poată stăpâni 500 de milioane, dacă este să luăm ca reper numărul de cetățeni ai viitorului apropiat, gravat timp de decenii pe un monument care, în mod “misterios” din Atlanta, Georgia, USA, care a fost a fost dărâmat recent…

Cum regimul nu va putea să emită pur și simplu o lege prin care să se transfere proprietatea privată în cea a statului, așa cum a făcut dictatura comunistă în URSS și statele satelite, sau în China și satelitele acesteia, din pricina riscului unei deșteptări a populației la scară planetară, se vor urmări alte mijloace de deposedare.

Impunerea unui regim de taxare a imobilelor care să facă proprietatea acestora indezirabilă ar putea fi o primă astfel de metodă. De remarcat că în țările occidentale s-a cultivat intens timp de decenii bune disprețul pentru proprietatea asupra locuinței și preferința pentru închirierea acesteia. În aceste locuri, situația va fi ușor de controlat, în condițiile în care statul va propune același regim și, probabil, în condiții percepute ca mai bune și mai ales… gratuit.

Cine este Yuval Noah Harari consilierul de top al șefilor Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab și George Soros?

Yuval Noah Harari (n. 24 februarie 1976, Kiriat Ata, Districtul Haifa, Israel) este un istoric israelian, profesor titular la departamentul de Istorie al Universității Ebraice din Ierusalim, autorul cărților de succes internațional Sapiens Scurtă istorie a omenirii (2011, tradusă în românește în 2017) și Homo Deus Scurtă istorie a viitorului (2015, tradusă în românește în 2018).

A început la 17 ani studii de istorie la Universitatea Ebraică din Ierusalim, în cadrul unui program special de amânare a serviciului militar în scopuri academice. Ulterior a servit în forțele de tanchiști dar după câtva timp a fost eliberat la vatră din motive de sănătate.

La 20 ani și-a făcut cunoscută orientarea sa homosexuală, ulterior căsătorindu-se în Canada cu prietenul său israelian, Itzik Yahav, care lucrase ca producător de spectacole de teatru.

Și-a luat titlul de master în 1998 cu o teză despre logistica militară în evul mediu. Între anii 1998-2002, Harari și-a făcut  doctoratul în istorie la Jesus College, la Universitatea Oxford sub îndrumarea lui Steven Gunn.

Între anii 2003-2005, el a urmat studii post-doctorale în istorie cu o bursă a Fondului Yad Hanadiv.

În anul 2005 a fost numit lector la facultatea de istorie a Universității din Ierusalim, în 2008 căpătând definitivatul pe postul de conferențiar. Din septembrie 2014 a devenit profesor universitar. Între anii 2003-2011 a fost coordonatorul programului de istorie universală la Universitatea ebraică, și, în cadrul acestei sarcini, au luat naștere cele două cărți ale sale care i-au adus faimă peste hotare.În anul 2012 a fost ales membru în Tânăra Academie de Științe a Israelului.

Harari practică meditația Vipassana, din anul 2000,[10] ceea ce, după afirmațiile sale, i-a „schimbat viața”. În plus conferențiază și în domeniul meditației pe care o privește ca o cale de cercetare. Tot din anul 2000 a ales un regim alimentar vegan;(https://en.wikipedia.org/wiki/Yuval_Noah_Harari)

Declarații contradictorii făcute de neomarxistul Yuval Noah Harari de-a lungul timpului

După ce în 2020, la debutul pandemiei Covid-19, făcea o afirmație controversată – Fiecare criză este o oportunitate” – Harari a revenit cu o serie de vorbe ce par a fi completarea mesajului de acum doi ani – planeta asta nu mai are nevoie de marea majoritate a populației, suntem prea mulți și inutili!

Mai mult de atât! Pentru că oamenii învechiți (în gândire) sunt nefolositori societății viitorului, Yuval Noah Harari propune redistribuirea averilor acestora. Și nu doar la nivel local/național, ci global, într-o mișcare fără precedent, dar pe care Forumul Economic de la Davos a propus-o nu cu mult timp în urmă!
Acum, vorbele „Nu vei mai deține nimic și vei fi fericit” (din „programul” Marea Resetare) capătă, cu adevărat, sens.Progresiștii nu iau prizonieri
Într-un interviu acordat lui Chris Anderson, care conduce popularul grup media TED, Yuval Noah Harari afirmă că lumea „nu mai are nevoie de marea majoritate a populației actuale” din cauza progreselor tehnologice.

„Șomerii” societății viitorului fac parte dintr-o „clasă inutilă” de oameni, care nu va aduce niciun progres lumii de mâine.

Consilierul de top al „davosiștilor” a comparat ultimele două veacuri afirmând că, spre deosebire de secolul 20, când „marii eroi” ai sistemelor politice erau „oamenii de rând”, acum în secolul 21, „oamenii nu mai fac parte din povestea viitorului”.

Ei au fost deja înlocuiți de inteligența artificială (IA) și nu se mai dovedesc folositori în economia de înaltă tehnologie care se dezvoltă în prezent.

Rugat să comenteze reticența oamenilor de rând față de curentul progresist, cunoscutul autor și lector universitar a lansat ipoteza potrivit căreia anxietatea de a fi „teleportat” într-o economie viitoare condusă de Inteligența Artificială și de o clasă socială foarte educată este la baza „deziluziei și reacției lumii împotriva noi ordini liberale”.

„O PARTE DIN CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ESTE CĂ OAMENII ÎNCEP SĂ ÎȘI DEA SEAMA ȘI AU DREPTATE SĂ SE GÂNDEASCĂ LA ASTA – «VIITORUL NU ARE NEVOIE DE MINE. POATE DACĂ SUNT DRĂGUȚI, ÎMI VOR ARUNCA NIȘTE FIRIMITURI, CUM AR FI VENITUL DE BAZĂ UNIVERSAL».

DAR, DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC, ESTE MULT MAI RĂU SĂ SIMȚI CĂ EȘTI INUTIL DECÂT SĂ SIMȚI CĂ EȘTI EXPLOATAT!”, a explicat Harari.

Oamenii, înlocuiți de mașini, planul „davosiștilor”
„Acum, suntem pe fast forward la început de secol 21, când pur și simplu nu mai avem nevoie de marea majoritate a populației, pentru că viitorul este despre dezvoltarea tehnologiei din ce în ce mai sofisticate, cum ar fi Inteligența Artificială și bioingineria”, a continuat el.

Cu o nonșalanță înspăimântătoare, care lasă să se vadă ce planuri au „elitele” planetei cu oamenii de rând, Harari spune că „aceste tehnologii sofisticate vor face din ce în ce mai redundante activitățile curente ale oamenii”. De fapt, „vor face posibilă înlocuirea oamenilor”.

În timp ce a recunoscut că tehnologii precum IA vor deschide „noi locuri de muncă mai interesante”, Harari a detaliat:
„NU ESTE CLAR DACĂ OAMENII VOR PUTEA SĂ LE OCUPE DEOARECE VOR NECESITA ABILITĂȚI ÎNALTE ȘI MULTĂ EDUCAȚIE”.
„Nu veți deține nimic și veți fi fericiți”.

Ca parte a planului „Marea Resetare”, prezentat la Davos și cu insistență promovat de „săgețile” WEF, stă și redistribuirea bogăției în lume.
Yuval Noah Harari a sugerat ca bogăția lumii să fie redistribuită la nivel global: „Aș spune că cea mai mare problemă de departe nu este la nivel național. Este la nivel global”.

„ÎMI POT IMAGINA REDISTRIBUIREA BOGĂȚIEI DE LA GIGANȚII TEHNOLOGICI DIN CALIFORNIA SPRE MAMELE DIN PENNSYLVANIA, DAR NU VĂD CA BOGĂȚIA SĂ FIE REDISTRIBUITĂ ÎN HONDURAS, MEXIC SAU BRAZILIA” – YUVAL NOAH HARARI

Cu alte cuvinte, în toate țările de pe glob autoritățile naționale (guvernele) ar trebui să intervină în forță confiscând averile sub pretextul „redistribuirii egale a bogăției”!

Surse:

• https://www.national.ro/social/suntem-prea-multi-si-inutili-anunt-socant-despre-depopularea-planetei-771741.html

• https://www.marturisireaortodoxa.ro – marea-resetare-epoca-antihrismului-

PROF. Scott Yenor: URMĂTOAREA FRONTIERĂ A REVOLUȚIEI SEXUALE ESTE SEXUALIZAREA COPILĂRIEI

Scott Yenor este profesor de științe politice la Universitatea de Stat din Bois,SUA  și președinte al Departamentului de științe politice al acestei universități. Predă cursuri de filozofie politică și a publicat de asemenea  lucrări în care a tratat o varietate de subiecte,inclusiv despre Iluminismul scoțian, statutul filosofic al religiei revelate, literatura americană și familia în gândirea politică modernă. Este autorul remarcabilelor lucrări ”Family Politics: The Idea of ​​Marriage in Modern Political Thought” (Politica familială: Ideea de căsătorie în gândirea politică modernă), publicată în 2011 și ”THE RECOVERY OF FAMILY LIFE: EXPOSING THE LIMITS OF MODERN IDEOLOGIES”(RECUPERAREA VIEȚII DE FAMILIE:EXPUNEREA LIMITELOR IDEOLOGILOR MODERNE (2020).


Sexualizarea copilăriei este următoarea frontieră a revoluției sexuale.

Ce se întâmplă dacă revoluția sexuală nu este nici măcar pe jumătate încheiată? Revoluționarii sexuali au avut multe victorii începând cu anii 1960, dar nu și-au îndeplinit încă cele mai mari ambiții. Promovarea sexualității în copilărie îi va aduce mai aproape de obiectivul lor,scrie profesorul american Scott Yenor în https://www.firstthings.com //the-next-frontier-in-the-sexual-revolution.

Revoluționarii sexuali din anii ’60 sperau să obțină eliberarea totală subminând instituțiile și manierele care „reprimau sexualitatea”.

Într-o atmosferă lipsită de represiune, credeau ei, toate expresiile sexualității vor fi binecuvântate, în timp ce cei care au învățat că există un mod corect și un mod greșit de a face sex vor fi stigmatizați ca puritani – sau mai rău decât atât.

Cu toate acestea, sfârșitul represiunii este departe. Revoluționarii sperau să vadă căsătoria dispărând, dar majoritatea americanilor încă se căsătoresc, iar majoritatea căsătoriilor durează o viață.

Revoluționarii au câștigat acceptarea publică a homosexualității și apoi a căsătoriei între persoane de același sex, dar numărul homosexualilor practicanți nu a crescut.

Revoluționarii sperau să elibereze sexul de legătura cu relația durabilă, dar perversitatea polimorfă nu a devenit încă norma americană.

Revoluționarii au subminat învățătura morală și sexuală a celui mai mare dușman al lor, credința creștină, dar majoritatea bisericilor continuă să traseze linii privind comportamentul sexual. Lucrurile ar putea fi mai rele.

Conservatorii susțin adesea că revoluția sexuală se va lovi de „limitele naturale”. Poate că principala limită naturală este respectarea inocenței sexuale a copiilor. Societatea noastră s-a opus multă vreme gândirii copiilor ca fiind obiecte sexuale sau ființe sexuale și rareori i-a încurajat pe copii să se angajeze în joc și explorare sexuală. 

Copilăria este un moment de cultivare a autocontrolului, de încurajare a modestiei sexuale și de transformare a rușinii în virtute sexuală. Aplicăm această limită prin legile privind vârsta consimțământului și prin legile împotriva pornografiei infantile.

Dar revoluționarii sexuali nu respectă această limită „naturală”. Ei consideră copiii ca fiind ființe sexuale cu dorințe sexuale, care doresc să se împlinească.

Liderii revoluției sexuale credeau că societatea creștină și burgheză se va prăbuși, dacă progeniturile lor ar fi crescute într-un mediu „de afirmare sexuală”, fără „represiune”.

Pentru Wilhelm Reich, „abstinența la copii” este „patologică și provoacă chiar haosul pe care se simte chemat să îl stăpânească”. Herbert Marcuse spera că revoluția ar putea „erotiza zone, timpuri și relații care erau tabu înainte”, cum ar fi copilăria. Influentul Alfred Kinsey a crezut că distincția dintre sexualitatea infantilă și cea adultă va dispărea într-o societate cu adevărat neopresivă.

Sexualizarea copiilor

Pentru revoluționari, eșecul de a sexualiza copilăria explică de ce revoluția sexuală nu a avansat mai mult. Prin urmare, mulți adoptă un nou termen: „educație sexuală cuprinzătoare” care începe mai devreme și încurajează activitatea sexuală reală.

Revoluționarii se ocupă de educația sexuală timpurie sub standardele relativ moderate de oprire a sarcinii, prevenirea abuzurilor și oprirea bolilor cu transmitere sexuală.

Scopul lor final este ca instituțiile publice să normalizeze tratarea copiilor ca ființe sexuale.

Ei speră că educația sexuală timpurie va afecta obiceiurile și afecțiunile copiilor și le va modela acțiunile și atitudinile.

Giganții noștri tehnologici încurajează sexualitatea din copilărie. Cuties, filmul recent de pe Netflix, poate face pentru sexualitatea copilăriei ceea ce Will și Grace au făcut pentru căsătoria între persoane de același sex.

Cine poate uita povestea unui tânăr de unsprezece ani? Agenții de publicitate au abandonat demult ideea că pre-adolescenții sunt inocenți sexual.

Și legile cu privire la vârsta consimțământului sexual se schimbă. Deși rămâne o infracțiune, de exemplu, pentru un tânăr de optsprezece ani să întrețină relații sexuale cu o persoană de doisprezece ani, judecătorii pot numi acum un astfel de sex voluntar, dar nu consensual și pot reduce pedeapsa pentru făptuitor (atât timp cât decalajul de vârstă este de zece ani sau mai puțin).

Astfel, sprijinul legal pentru menținerea inocenței sexuale a copiilor este erodat. În curând, legile vârstei consimțământului vor cădea în desuetudine, la fel ca formele anterioare de reglementare sexuală.

Noua educație sexuală comprehensivă scoate în evidență toleranța pentru fluiditatea sexuală și stilurile de viață alternative.

Învață copiii mici despre „plăcerea sexuală, despre corpurile lor sexuale născute și despre intimitatea sexuală”, după cum spune un scriitor.

Copiii pot afla despre consimțământ, practicând intimitatea sexuală în școala primară, așa cum au făcut în Germania. Pe măsură ce școlile adoptă educație sexuală timpurie, intimitatea sexuală va fi predată mai devreme și explorarea corpului va trece de la descurajată, la opțională, la încurajată.

Dacă copiii sunt, prin natura lor, ființe sexuale, așteptați-vă ca natura lor sexuală să se dezvăluie mai devreme: Dacă copiii sunt sexuali de la naștere, revoluționarii nu pot spune niciodată „că este prea devreme”.

Educația sexuală

Mulți părinți sunt dezgustați de educația sexuală a copilăriei timpurii. Dar mulți au renunțat în mare măsură la rolurile lor de părinți, având încredere în experții care le vor îndoctrina copiii. Părinții de astăzi sunt ei înșiși produse ale revoluției sexuale și este posibil să vadă mai puține motive pentru a-și proteja copiii decât strămoșii lor.

Ca urmare, rezistența la acest nou „brand”, cel al „educației sexuale”, nu va fi ceea ce a fost.

Copiii sexualizați, lipsiți de un sentiment de rușine și încurajați să fie fluizi sexual, vor fi mai puțin susceptibili să susțină căsătoria și paternitatea responsabilă. Sexualitatea va fi detașată, în continuare, de căsătorie. Stilurile de viață alternative și sprijinul pentru pedofilie vor deveni tot mai frecvente, iar pornografia va fi mai populară. Autocontrolul sexual va fi mai puțin frecvent.

Sexualizarea copilăriei este următoarea frontieră a revoluției sexuale. Ea vine îmbrăcată în blana de oaie a „prevenirii sarcinilor” și a promovării „stilurilor de viață sănătoase”, dar este în fapt doar un lup, care va deteriora sexualitatea umană – și va submina ceea ce rămâne din etica noastră maritală și familială, subminând civilizația însăși.