CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

De la Apus ne vine lumina … VIDEO

 

 

 

 

 

sexism capitalism homophobia conservative communism Nationalism ...

 

 

 

 


Lumina socialismului vine din Apus  
  


Prin anii ’90, intelectualii români călătoreau prin Vest si descopereau marxismul cultural. Se intorceau de acolo buimaci si apoi descriau in tușe ironic-sumbre declinul unei civilizații.

Se asteptau sa gaseasca un liberalism sănătos, dar se loveau de comuniști universitari, care le explicau de ce socialismul a rămas in continuare o idee excelenta.

Nu s-au pliat intru totul, dar nici nu au refuzat avansurile seducatoare ale unor Gramsci deghizati in Mecena, precum inefabilul George Soros.

Incetul cu incetul, insă, noile generatii de bursieri au deprins modul de functionare a pietei ideilor, mai ales ca sistemul abia astepta niste activisti dedicati unor cauze foarte bizare, raportate la tradiția locului scria în urmă cu câțiva ani Ninel Ganea pe situl http://karamazov.ro/index.php/polemici/ -lumina-socialismului-vine-din-apus.html 

Nu se cerea prea multa sofisticare intelectuală, ci doar nihilism metafizic si oportunism romanesc.

“Agenturile” ofereau bani, asistență si respectabilitate, iar tinerii emancipati isi suflecau manecile, scuipau in palme si loveau cu securea in certitudinile locale, stampilate ca prejudecăți si mentalitate retrograda. ( Chiar asa, de ce o fi România altfel?)

 

E aproape imposibil sa nu te frapeze în România abundența relativ recentă de teme și idei progresiviste (colectiviste).

Intr-un interval de timp scurt, nici măcar zece ani, am descoperit că problemele noastre fundamentale sunt discriminarea “comunității” LGBT (acronim care se referă la colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală, transsexuală și intersexuală), a țiganilor, a femeilor, a persoanelor cu handicap, a săracilor, șamd.

 

 

 

 

 

 

Marxism – Neo-Marxism | Abdullah al Andalusi

 

 

 

 

 

 

Dincolo de verbiajul agasant al mediei publice, se ascunde o pletora de specialiști în ong-uri, care trudeste necontenit la decelarea României profunde.

Sistemul era gata functional si isi astepta doar executantii. Iar, la o adica, nici nu prea conta identitatea lor. Reputatia se putea construi, ulterior, si de multe ori venea la pachet cu finantarea.

Dar e intotdeauna important sa vezi de unde vin banii. Iar o privire fugara aruncata pe siteul CEE Trust, sectiunea granturi Romania, ne arata, in toata splendoarea, orgininea financiara si idelogica a razboiului cultural purtat de coloana a cincea a globalismului socialist.

Nu e nicio mare surpriză sa constati ca suspecții de serviciu, Soros, Rockefeller Foundation si Ford Foundation, răspund prezent la chemarea stângiștilor români.

Sau mai degraba invers…Insa e intrucatva reconfortant sa ai totul la vedere. In acelasi timp, transparenta asta iti poate pune probleme suplimentare deoarece te face sa te intrebi de ce oamenii ramân atat de moleșiti.

Si nu ma refer aici la vreo miscare de tipul “Ocupați Piața Universității” sau orice altceva mai este liber, ci pur si simplu la folosirea degajata a rațiunii.

Stiu ca oamenii au suferit transformari uluitoare in urma tratamentelor radicale cu educatie publica si televizor, dar faptele sunt in sine stupefiante.

Sa simplificam putin problema: avem un grup de fundații străine care investesc masiv in promovarea unor proiecte si idei aflate in vecinatatea comunismului.

Sigur ca nimeni nu vorbeste de socialism, comunism sau alte isme imposibil de recuperat astazi public.

Dar nici nu prea conteaza cata vreme ideea ramane, in linii mari, aceeasi. Pastram fatada democratiei si a drepturilor, timp in care demolam incetul cu incetul fundatia culturala si religioasa a comunitatii, până când ne putem instala comod, daca nu suntem deja, la butoanele de control social total.

Daca am pune in loc de “fundatii americane” “fundatii rusesti”, atunci sensibilitatile rusofobe s-ar declansa. Dar, pentru o majoritate coplesitoare, ideea ca egalitarismul s-a nascut in Occident reprezinta o sfartecare a intelectului.

 

 

 

 

 

Socialist Revolution Magazine Issue 20 – Marxist Books

 

 

 

 

 

Lumina socialismului vine din Apus, si nu de azi de ieri, iar asta au descoperit-o pe pielea lor rusii albi, Draza Mihailovici si multi altii.

Cat priveste istoricul fundațiilor amintite, exista o literatura considerabila dedicata subiectului.

Sa spunem doar ca povestea oficiala incepe in 1913, cand congresul american a mandatat o comisie sa investigheze activitățile marilor organizatii filantropice, iar rezultatele au fost surprinzatoare:

 

„Dominația oamenilor în mâinile cărora se află controlul final al unei mari părți a economiei americane nu se limitează la angajații lor, ci este extinsă rapid pentru a controla educația și viața socială a națiunii.

Acest control este extins în mare parte prin crearea unor fonduri enorme administrate în scopuri nedefinite, denumite  „fundații”, prin dotarea colegiilor și universităților, prin crearea de fonduri pentru pensionarea cadrelor didactice, prin contribuții la organizațiile de caritate private,   precum și prin controlul sau influențarea presei publice … ” 

(“The domination by the men in whose hands the final control of a large part of American industry rests is not limited to their employees, but is being rapidly extended to control the education and social survival of the nation. This control is being extended largely through the creation of enormous privately managed funds for indefinite purposes, hereafter designated “foundations”, by the endowment of colleges and universities, by the creation of funds for the pensioning of teachers, by contributions to private charities, as well as through controlling or influencing the public press…”)



Aceleau erau vremurile in care Ford, Carnegie si Rockefeller contribuiau, din punct de vedere financiar, mai mult decat statul american la implementarea educatiei publice obligatorii, deoarece nu poti să ai o masa obedienta fără o scoala permanentă.

In fine, la inceputul anilor ’50 ai secolului trecut, o noua Comisie, “The Reece Committee”, descoperea operatiunile subversive ale acelorasi fundatii, indreptate in directia promovarii relativismului moral, a subminarii ideilor de patriotism, suveranitate naționala, moralitate creștina, etc.

In schimb, sustineau fundatiile, intr-o societate moderna, ideile colectiviste erau inevitabile pentru o pace eterna.

In cuvintele autorilor raportului:

 

„Unele dintre fundațiile mai mari au sprijinit direct „ subversiunea”în adevăratul sens al acestui termen – și anume procesul de subminare a unora dintre conceptele și principiile noastre vitale. Eleau susținut activ atacurile asupra sistemului nostru social și de guvernamânt și au finanțat promovarea socialismului și a ideilor colectiviste. ” 

(“Some of the larger foundations have directly supported ‘subversion’ in the true meaning of that term–namely, the process of undermining some of our vitally protective concepts and principles. They have actively supported attacks upon our social and governmental system and financed the promotion of socialism and collectivist ideas.”)



Pe scurt, dacă nu stiti de unde si cum apare ecologismul stângist, corectitudinea politica, marxismul cultural si intreaga demoralizare a societății, cautati responsabilii pe pagina fundatiilor la sectiunea finanțare, in cazul in care este publică.

Trăim un Pitești încă soft…Și nu e deloc vreo intâmplare ca majoritatea ong-urilor aflate pe listele de plată ale veșnicilor filantropi vor sa scape de religie cât mai repede.

 

Ninel Ganea

 

 

Ninel Ganea
 
 
 
 

 

Membru asociat al Institului Ludwig von Mises România,Ninel Ganea a studiat filozofia la Universitatea Bucureşti şi ştiintele politice la SNSPA. Scrie în ultimii ani pentru portalul http://www.karamazov.ro .

 

 

 

 

 

28/07/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | 2 comentarii

„Școala de la Frankfurt”şi nașterea marxismului cultural

 

 

 

Nașterea marxismului cultural. Cum a reușit 'Școala de la Frankfurt' să transforme America

Nașterea marxismului cultural. (Cum a reușit „Școala de la Frankfurt” să transforme America de David Galland).

 

America anilor ’50 a fost o epocă simplă, romantică, prosperă. Plaje californiene, suburbii și stil.

A fost publicat „Atlas Shrugged”, a fost creată NASA, iar Elvis a lansat muzica rock.

Între 1950 și 1959 se nășteau 4 milioane de copii anual. Națiunea americană domina lumea în toate domeniile.

Era o perioadă de înflorire economică în Țara celor Liberi.

Așadar, ce s-a întâmplat cu însușirile poporului american de încredere, mândrie și responsabilitate?

 

 

 

 

 

 

 

Începutul decăderii civilizației occidentale poate fi plasat în urmă cu un secol.

Totul a început cu o grupare de ideologi din cadrul mișcării comuniste din Europa.

Astăzi este cunoscută ca „Școala de la Frankfurt”, iar ideile ei au pervertit societatea americană.

Când nu obții rezultatul dorit, schimbă teoria…

Înainte de al Doilea Război Mondial, marxismul susținea că, dacă războiul se declanșează în Europa, clasa muncitoare se va ridica împotriva burgheziei și va porni o revoluție comunistă.

Așa cum se întâmplă cu multe teorii marxiste, lucrurile n-au mers prea bine.

Când a început războiul, în 1914, în loc de revoluție, proletariatul a îmbrăcat uniforma și a plecat la război.

După ce conflagrația s-a încheiat, teoreticienii marxiști s-au întrebat „Ce nu a funcționat?”

 

 

Imagini pentru antonio gramsci photos

 

Doi gânditori marxiști ai epocii, Antonio Gramsci și Georg Lukacs, au concluzionat că în Europa, clasa muncitoare a fost orbită de succesul democrației occidentale și de capitalism.

Ei s-au gândit că pâna nu vor fi distruse democrația și capitalismul, o revoluție comunistă nu ar fi posibilă.

Gramsci și Lukacs erau membri activi ai partidului comunist, dar destinele lor au fost diferite.

Gramsci a fost închis de Mussolini în Italia, unde a și murit în 1937, din cauza stării de sănătate precare.

În 1918, Lukacs a devenit ministrul culturii în Ungaria bolșevică.

În acest timp, el a înțeles că dacă unitatea familiei și moralitatea sexuală sunt erodate, societatea poate fi distrusă.

Lukacs a implementat o politică pe care a numit-o „terorism cultural”, care se concentra pe aceste două obiective.

O mare parte a „terorismului cultural” avea ca scop să atace mintea copiilor prin lecturi care îi încurajau să batjocorească și să respingă morala creștină.

În aceste lecturi le erau prezentate copiilor chestiuni sexuale explicite și erau învățați despre conduita sexuală promiscuă.

Dar, din nou, planurile au eșuat: oamenii au fost atât de scandalizați de programul lui Lukacs că, în 1919, când România invada Ungaria, el a plecat din țară.

Nașterea marxismului cultural

În 1929, teroriștii culturali s-au întâlnit la „Săptămâna studiului marxist în Frankfurt”, Germania. Acolo, Lukacs a întâlnit un marxist tânăr și bogat, Felix Weil.

Până la apariția lui Lukacs, teoria marxistă clasică se baza doar pe transformări economice care căutau să distrugă diferențele de clasă.

Weil a fost însă entuziasmat de viziunea culturală asupra marxismului a lui Lukacs.

Astfel că s-a decis să finanțeze o nouă instituție marxistă – Institutul pentru Cercetări Sociale, mai târziu cunoscută ca Școala de la Frankfurt.

În 1930, „școala” și-a schimbat direcția sub conducerea noului director, Max Horkheimer.

Echipa a început să amestece ideile lui Freud cu cele ale lui Marx și, astfel, a apărut marxismul cultural.

Dacă în marxismul clasic, clasa muncitoare era oprimată de clasele conducătoare, noua teorie susținea că toată societatea era oprimată psihologic de instituțiile civilizației occidentale, din care prima era familia.

Școala de la Frankfurt concluziona că această teorie va avea nevoie de noi lideri pentru a grăbi schimbarea, întrucât muncitorimea nu părea capabilă să se revolte de bună-voie.

În Germania, au venit la putere național-socialiștii, în 1933. Nu era locul și timpul potrivit să fii un evreu marxist, așa că mulți membri ai școlii s-au mutat la New York, bastion al civilizației vestice, la timpul respectiv.

Venirea în America

În 1934, „școala” a renăscut la Universitatea Columbia, iar membrii ei au început să-și transfere ideile asupra culturii americane.

La Columbia, „școala” a perfecționat instrumentul pe care urma să îl folosească pentru a distruge civilizația vestică: cuvântul tipărit.

Au publicat multe materiale, din care primul a fost „Teoria critică”.

„Teoria critică” este un joc asupra semanticii, de o simplitate uimitoare: să fie criticat fiecare stâlp al culturii occidentale – familia, morala, democrația, legea, libertatea de exprimare și altele.

Speranța era ca, sub presiune, acești stâlpi să se năruie.

Următorul material a fost cartea „Personalitatea autoritară”, avându-l coautor pe Theodor Adorno.

 

Imagine similară

Theodor Adorno

 

Aceasta a redefinit credințele tradiționale americane asupra rolurilor de gen și asupra moralității sexuale, numindu-le „prejudecăți”.

Adorno le-a comparat cu tradițiile care au condus la apariția fascismului în Europa.

Să fie doar o coincidență că principala acuză pentru cei incorecți politic azi este aceea de „fascism”?

Școala de la Frankfurt, mutată acum în SUA, a promovat trecerea de la ideile economice spre cele ale lui Freud, publicând lucrări despre reprimarea psihologică.

Lucrările lor au împărțit societatea în două grupări principale: opresori și victime.

Ei au arătat că istoria și realitatea au fost create de acele grupuri care controlau instituțiile tradiționale. În acel moment, sub aceste cuvinte erau denumiți bărbații creștini cu descendență europeană.

Pornind de la această idee, ei au arătat că rolurile sociale tradiționale ale bărbaților și femeilor se datorau diferențelor de gen, astfel cum erau ele definite de „opresori”.

Cu alte cuvinte, genul nu exista în realitate, ci era doar un „construct social”.

O coaliție a victimelor

Adorno și Horkheimer s-au întors în Germania la sfârșitul războiului.

Herbert Marcuse, alt membru al Școlii, a rămas în America și, în 1955, a publicat ,,Eros și civilizație”, carte în care Marcuse a arătat că civilizația vestică era intrinsec represivă, întrucât renunța la fericire pentru progresul social.

 

 

 

 

Imagini pentru h marcuse photos

Marcuse avansa astfel ideea de ,,perversitate polimorfă”, un concept creat de Freud, care fixa ideea plăcerilor sexuale în afara normelor tradiționale. ,,Eros și civilizație” va avea o mare influență în crearea revoluției sexuale de la 1960.

Marcuse va fi cel care va răspunde întrebării lui Horkheimer din 1930:

Cine vor fi noii lideri ai revoluției marxiste, în locul clasei muncitoare?

Și tot el a dat răspunsul: o coaliție cu rol de victimă, formată din minorități – negri, femei și homosexuali.

Mișcările sociale din anii ’60 – mișcarea de emancipare a negrilor, feminismul, drepturile homosexualilor, „eliberarea” sexuală – i-au oferit lui Marcuse o ocazie unică.

Ideile Școlii de la Frankfurt s-au răspândit extrem de rapid în universitățile americane; marxismul cultural devenea, încet-încet, normă în societate.

În 1965, anul de vârf al mișcărilor sociale, Marcuse a publicat „Toleranța represivă”.

În noua sa teorie, tolerarea tradițională în societatea americană a tuturor valorilor și ideilor însemnau de fapt reprimarea ideilor ,,corecte”.

El a fabricat termenul de ,,toleranță eliberatoare”, prin care a propuse tolerarea oricărei idei aparținând stângii și intoleranță la ideile dreptei (conservatoare).

De atunci, o temă omniprezentă a Școlii de la Frankfurt este totala și absoluta intoleranță a oricărui punct de vedere diferit de al lor.

Aceasta este, de asemenea, trăsătura fundamentală a celor ce venerează azi corectitudinea politică.

Activitatea Școlii de la Frankfurt a avut un impact major asupra culturii americane.

A modelat America omogenă a anilor ’50 transformând-o în națiunea dezbinată și plină de animozitate de astăzi.

A contribuit la decăderea familiei, la ascensiunea feminismul radical și la polarizarea rasială pe care o putem observa chiar în epoca președintelui Obama.

Sistemul politic american nu doar că nu s-a opus prea mult trendului, dar l-a îmbrățișat în totalitate și l-a promovat în societate mai ales printr-o educație publică total eronată.

 

 

Imagine similară

Saul Alinsky

 

 

De altfel, Barack Obama și Hillary Clinton sunt discipoli ai lui Saul Alinsky, „soldat” credincios al marxismului cultural.

Ca urmare, trăim acum într-o societate hipersensibilă, în care trendurile sociale și „sentimentele” au anulat realitățile biologice obiective, fiind factori decisivi în stabilirea a ceea ce este corect sau greșit.

Corectitudinea politică este un război asupra logicii și rațiunii.

Dacă, citându-l pe Winston, protagonistul distopiei lui Orwell, „1984”, „Libertatea este libertatea de a spune că 2+2=4”, atunci astăzi America nu mai este o țară liberă.

 

Articol de David Galland via GarretGalland.com

 

 

 

27/06/2019 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Marxismul cultural – o realitate omniprezentă în lumea noastră. VIDEO

 

 

 

 

 

Image result for marxism cultural photos

 

 

 

Un termen puțin cunoscut publicului din România și cu atât mai puțin cercetat – marxismul cultural – este, de fapt, o realitate atât de omniprezentă în jurul nostru, încât este greu de sesizat.

Marxismul cultural ne afectează fără să știm gândirea, modul în care percepem lumea, în care vedem viața noastră și a semenilor noștri, evoluția societății în care trăim. Și face acest lucru foarte eficient prin cărțile pe care le citim, prin filmele artistice pe care le vizionam, prin ceea ce am învățat la școală și universitate, prin ceea ce se propagă prin presă, radio, televiziune și Internet.

Totul a pornit la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, cu ideile lui Marx și Engels.

Marx a dorit să unească proletarii din toată lumea și să-i ridice în revoluția socialistă împotriva societății capitaliste din Europa.

O primă țară în care marxismul a găsit un teren de experimentare a fost Rusia, în care bolșevicii au răsturnat dinastia țaristă și astfel a luat naștere o himeră împotriva firii – Uniunea Sovietică.

Venirea Primului Război Mondial nu a dat însă ocazia socialismului să se instaureze în țările occidentale. Proletarii din Europa nu s-au unit împotriva guvernelor lor așa cum anticipa Marx, ci s-au luptat pentru țările lor, pentru identitatea lor națională.

A venit apoi marxistul Antonio Gramsci care a avut ideea de a impune marxismul pe o altă cale, mult mai insidioasă, prin schimbarea culturii societății occidentale, care să devină astfel pregătită să accepte ideile marxiste. Astfel a apărut ideea „marșului cel lung” prin instituțiile culturale occidentale, care va transforma radical, în doar câteva decenii, gândirea și cultura occidentală, americană și europeană.

În 1923, membri ai Partidului Marxist – Comunist au înființat, în Germania, un institut care mai târziu a fost cunoscut ca Școala de la Frankfurt. Aici își are originea conceptul de teorie critică, care își propunea să conteste standardele acceptate până atunci în toate aspectele vieții, dintr-o perspectivă marxistă.

Imediat ce Hitler a ajuns la putere în Germania și a început Al Doilea Război Mondial, marxiștii Școlii de la Frankfurt au fugit în America, unde au găsit adăpost în New York, la Universitatea Columbia.

Nume de tristă celebritate fac parte din Școala de teorie critică de la Frankfurt: Max Horkheimer, Georg Lukács, Antonio Gramsci, Charles Reich, Herbert Marcuse, Theodore Adorno, Erich Fromm, Wilhelm Reich.

Aceștia, prin cărțile și activitatea lor, vor încerca, și în mare parte vor reuși, să distrugă fundamentele moralei creștine pe care s-a dezvoltat Occidentul, înlocuindu-le cu noi „valori” ca irelevanța religiei, pesimismul cultural, revoluția sexuală, distrugerea căsătoriei și a familiei, feminismul, identitatea de gen, căsătoria între persoane de același sex etc.

Un mare rol în promovarea acestei ideologii l-a avut miliardarul american George Soroș. Încă de la începutul anilor ’90, acesta a investit milioane de dolari în întreaga lume, pentru a crea organizații capabile să disemineze aceste idei în societate.

Elita academică americană a fost prima infestată cu acest veritabil virus informațional. După universități, marșul a continuat în școlile, liceele, studiourile de la Hollywood și mass media americană.

Nici România nu a făcut excepție, iar prima președintă a Fundației Pentru o Societate Deschisă din țara noastră, Sandra Pralong, este actual consilier al președintelui României.

O pleiadă de demnitari, personalități culturale, jurnaliști, profesori, politicieni au trecut prin această școală de gândire în ultimii 25 de ani.

Citiţi mai mult accesând:

http://www.activenews.ro/stiri-social/FILM-DOCUMENTAR-Marxismul-Cultural-plaga-nevazuta-care-a-corupt-America-si-care-ameninta-si-Romania.-Originea-ideologiei-promovate-de-fundatiile-Soros-141092

Filmul documentar american intitulat „Cultural Marxism – The Corruption of America” pe care vi-l propunem spre vizionare a fost realizat de James Jaeger, subtitrat în română, care beneficiază de comentariile unor reprezentanți de seamă ai curentului conservator din America: Pat Buchanan, Ron Paul, Ted Baehr, G. Edward Griffin, Edwin Vieira, Michael Badnarik, Larken Rose, Stefan Molyneux și Walter Reddy.

23/02/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: