CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CETATEA SOROCA – Fortăreaţa de la porţile Europei


 

Legenda Cetății Soroca

Odată domnitorul Moldovei Petru Rareş mergea călare pe malul împădurit al Nistrului. Şi mergând el aşa, numai iată ce vede sus, pe cer, cum un uliu s-a luat după două lebede.

Atunci Petru Rareş a scos din tolbă o săgeată, a ochit în uliu şi a întins coardaarcului. 

Dar tocmai în clipa aceea calul voievodului s-a speriat de ceva, a nechezat puternic şi s-a ridicat în două picioare. A tremurat mâna voievodului, şi săgeata slobozită a zburat nu spre uliu, ci spre una dintre lebede.

Fără suflare, biata pasăre a căzut în apa râului. Domnitorul a mai tras o dată şi a căzut uliul. Multă vreme s-a rotit lebăda singură în nalturi tot chemându-şi tovarăşa de viaţă, dar, văzând că nu mai apare, s-a înălţat sus de tot, a strâns aripile şi s-a aruncat pe o stâncă ascuţită, ce se afla lângă satul Căsuţa.

Apropiindu-se de stâncă, a văzut mult sânge voievodul şi nu-şi afla locul de mahnă. Iar nu departe de stâncă un meşter cioplea în piatră.

— E tare piatra?

— Alta mai tare nu găseşti, domnitorule. De vrei cetate să-ţi durezi, să ştii că va ţine o veşnicie.

— Aşa să fie! Să se ridice o cetate din piatra acestei stânci.

De atunci stânca se numeşte a Lebedei, iar din piatra adusă de lângă satul Căsuţa, azi Cosăuţi, a fost construită vestita cetate a Sorocii.

Sursa: Constantin Dragomir, Legende populare românești, editura Litera, 2002.

Cetatea Soroca a fost un element important in sistemului feudal de apărare al Principatului Moldova, asigurand pe langa paza granitei  si securitatea drumurilor comerciale ale  ţării.

Împăratul bizantin  Constantin VII Porfirogenet  (905 – 959), în Cartea de învăţătura adresată fiului său Romanos, menţionează mai multe cetăţi pe Nistru:

„Să ştii că pe partea această a rîului Nistru în ţinutul dinspre Bulgaria, la vadurile peste acest rîu, se află cetăţi pustii: prima cetate este numită de către pecenegi Aspron (albă), deoarece pietrele ei par foarte albe; a doua cetate Tungate (paşnică), a treia cetate Cracnacate (de strajă), a patra cetate Salmacate (de patrulare), a cincia cetate Sacacate (de pari), a şasea cetate Gheucate (de război). (Vlad Gimpu, Biserici şi mănăstire…, p. 150)”.

Următorul brau de Cetăţi la Vadurile Nistrului apare la sfîrşitul sec. al XIV- lea si  începutul sec. al  XV- lea , pe parcursul domniilor lui Alexandru cel bun – Ştefan cel Mare – Petru Rareş:  Hotin, Soroca, Orheiul Vechi, Tighina, Cetatea Albă.

Cursul de mijloc al fluviului Nistru era păzit de Cetatea Soroca, in punctul cel mai expus invaziilor dinspre răsărit al Moldovei si este atestată documentar la 12 iulie şi 14 septembrie 1499, prin Coste Posadnic, parcălab de Soroca.

 

Astăzi, cetatea se gaseşte în mijlocul oraşului Soroca, la circa 160 km spre nord de Chişinau.

În perioada medievală ea  facea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei, care includea: 4 cetăţi la Nistru, 2 cetăţi pe Dunăre şi 3 cetăţi în nordul ţării.

Astfel, un adevarat brâu de fortificaţii din piatră proteja hotarele ţării.

Cetatea Soroca a fost construită la trecatoarea peste Nistru pe locul unor fortificaţii mai vechi.

La 1499, din porunca Voievodului Ştefan cel Mare, pe acest loc fusese  înalţata o cetate pătrată din lemn, pe locul fortareţei genoveze Olihonia (Alciona), aflata pe drumul dintre Cetatea Albă și Suceava, unde erau depozitate mărfurile aduse din Podolia.

 

Cetatea Soroca este un monument istoric unic în arhitectura construcţiilor defensive ale Moldovei medievale.

O scrisoare a  lui Petru Rares, expediată la  23 aprilie 1543 către magistrul oraşului Bistriţa din Transilvania,   domnitorul moldovean cerea meşteri şi calfe pentru a ridica întărituri la Soroca este considerată argumentul hotărîtor în datarea cetăţii din piatră pe care o vedem azi.

Aceasta a fost ridicată de un grup de zidari din Transilvania, conduşi de meşterul Iacob, care a şi lăsat o inscripţie în interiorul cetăţii: „a construit acest castel Iacob”.

Înainte de cetatea de piatră a existat aici o cetate de lemn şi pămant, despre care se crede că, deşi a fost menţionată abia în 1499, ar fi fost construită fara indoiala, mai înainte.

Vestigii ale acestei fortificaţii de lemn au fost găsite în decursul săpăturilor arheologice din interiorul cetăţii.

Cetatea SOROCA după renovare

Într- adevar, intre anii 1543-1546, în timpul domniei lui Petru Rareş, cetatea este rezidita din temelie din  piatra, aşa cum o vedem şi astăzi, adică rotunda cu diametrul de 37,5 m şi cu cinci bastioane egal departate intre ele.

Meşterii au pus la baza calculelor lor legea suprema a armoniei „secţiunea de aur”, fapt care face cetatea unicala printre moştrele de arhitectură defensivă din Europa.

Zidurile incintei, de 3,05 m grosime în toate elementele sale, au o înălţime de 21 m, cu o evazare sub formă de talos la nivelul solului, adîncite cu încă 7 m în platou pînă la stratul cu rocă dură.

Partea superioară a cetăţii, dominată de turnurile ce se ridicau deasupra curtinelor cu 4 m, este înzestrată cu creneluri.

În interiorul cetăţii trei rînduri de galerii de lemn, susţinute pe grinzi în consolă, erau destinate apărătorilor cetăţii.

În cetate se intra prin turnul prizmatic orientat spre Nistru, străbătut la primul nivel de un pasaj secţionat prin construirea a două porţi masive, precedate de o hersă (grilaj din fier sau din lemn armat, culisant , care proteja poarta unei cetăți. 

Sub pasaj se aflau două „capcane” subterane.

Deasupra intrării se află capela cetăţii cu intrarea de pe prima galerie. Avea un portal în arc ogival cu chenare din baghete în spiritul goticului moldovenesc.

Intrările în încăperile din turnuri aveau loc de pe galeriile de lemn, legate între ele prin scări exterioare.

Pe drumul de strajă, amenajat pe lîngă crenelurile curtinelor, parţial pe grosimea lor, era depozitat inventarul de apărare. În centrul cetăţii era săpată o fantînă.

Cetatea Soroca mai este cunoscuta şi drept loc unde s-au întrunit oştirile moldovene sub conducerea domnitorului  Dimitrie Cantemir şi armatele ruseşti conduse de ţarul Petru I în timpul campaniei de la Prut impotriva ostaşilor turci in a. 1711.

În cetate au mai fost: Bogdan Hmelniţchi, Timuş Hmelniţchi, Alexandru Suvorov s.a.

S-a constatat ca anume Stefan cel Mare a poruncit sa fie înălţată in faţa vadului peste Nistru, pe loculvechii fortăreţe genoveze Alciona (numită „Olihonia”), cetatea de lemn, inconjurată cu valuri din pamânt, iar Petru Rareş a reconstruit-o din temelie, durând in piatră zidurile-i inalte 

Multpatimitul şi jefuituţ pamânt ai Sorocii a stat, după cum nota cronicarul Grigore Ureche, „în calea rautăţilor”.

Aceeasi asezare nepotrivita şi aceeasi soarta o deplâng si alţi doi cronicari ai istoriei neamului nostru, Miron Costin si Ion Neculce.

Caci anume asupra acestor locuri s-au abatut oştile cazacilor, tătarilor, leşilor, turcilor, câtă frunză şi iarba, impinse de poftele nesaţioase de îmbogătire, pustiitoare ca lacustele, trecând prin foc si sabie orice petec de pamânt.

Tătarii au trecut de nenumarate ori Nistrul anume prin vadul din dreptui Sorocii, spre a supune jafului si prapadului ţinutul si asezarile din preajmă, în acea vreme apele Nistrului constituind hotarele de est ale Statului Moldovenesc.

De la extremitatea de nord a frontierei şi pâna la mare, pe Nistru erau câteva vaduri de trecere.

Cele de la Hotin si Tighina erau apărate de garnizoanele cetăţilor cu aceleasi nume.

Pe când vadul de trecere de la Soroca ramânea expus primejdiei din partea invadatorilor străini şi a veneticilor de tot soiul. Tocmai în perioada respectivă peninsula Balcanica fusese cucerită si supusă în intregime de Imperiul Otoman.

De aceea a si poruncit domnitorul Stefan cel Mare înălţarea cetăţii la vadul de trecere de lîngă Soroca, spre a întări frontierele de răsărit ale ţării şi a pune la adăpost poporul jefuit cu multă cruzime.

Acea primă cetate pătrata de lemn, inconjurată de niste fortificatii de pamant, a fost construita intr-un timp foarte scurt.

Cetatea Sorocii are un plan circular cu diametrul de 37,5 metri, patru turnuri la fel circulare si un al cincilea turn patrat la intrare.

Turnurile au trei nivele, cu metereze si ambrazuri rotunde pentru tunuri. Grosimea zidurilor e de 3,5 metri si aveau menirea sa-i apere pe ostenii garnizoanei, paraclisul, incaperile si ele in trei nivele, depozitele de armament si provizii şi nu în ultimul rând populaţia din împrejurimi, refugiată aici în timpul atacurilor duşmane.

E unicul monument de istorie si arta medievala moldoveneasca, ce s-a pastrat integral, asa cum a fost conceput de mesterii acelor timpuri.

Facând parte din sistemul defensiv si fiind asezata in zona frontierei de rasarit a tarii, cetatea a fost intarita in repetate rinduri, prin grija si priceperea celor doi domnitori, astfel incit in fata zidurilor trainice si inalte s-au vazut siliti sa-si potoleasca poftele nesatioase si sa dea bir cu fugitii tot felul de hoarde cotropitoare si tatarii, si cazacii, si turcii, si lesii  .

  La finele secolului al XVII-lea, în timpul aflării în cetate a unui efectiv de 2000 de oşteni polonezi, au fost făcute o serie de schimbări. Au fost alipite pereţilor incintei 13 încăperi pentru păstrarea prafului de puşcă, iar deasupra lor au fost construite încăperi pentru cazare.

Intervalele dintre creneluri au fost astupate rîmînînd orificii pentru tragerea cu arme uşoare.

Pentru oştenii polonezi au fost construite cazărmi în afara cetăţii, terenul fiind înconjurat cu un şanţ şi un val de pămînt.

Inaltarea cetatii din piatra pe vremea domniei lui Petru Rares e confirmata si de Miron Costin, care notase cu pana de cronicar al adevarului istoric ca anume pe timpul celei de a doua domnii a vrednicului domn al Moldovei si urmas al lui Stefan cel Mare a si fost savirsita aceasta munca de reconstruire.

In cunoscuta-i lucrare „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir sustine ca „Tinutui cel mai de pret ce iaste pre malul Nistrului o buna bucata de cale, iaste tinutul Sorocii.

Scaunul lui iaste Soroca, ce se chema mai inainte Olihonia (adica Alciona-n. n), linga Nistru supt deal, pe un ses, si macar ca iaste mica, dar incit dupa vremea intru care s-a facut, iaste foarte tari, cu zidu foarte teapan, in patru unghiuri,aparat cu turnuri destui de inalte si iaste zidit de bicase (cremene) care sint in indestulare pre dealurile de prin prejur). si fiindca ea, de cind s-au dat Bindiriul, iaste cetatea cea mai de frunte despre lesi, pentru aceea se orinduiesc de catre domnie doi stapinitori pentru apararea ei”.

In timpul campaniei lui Petru I in Moldova (1711) garnizoana cetatii Soroca si aparatorii ei au respins  atacurile masive ale turcilor si au stat la datorie pina la sosirea ostirilor imparatului Rusiei.

 

Surse: literaturasiarta.md; Istoria md.

13/10/2015 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. Great work steeped in history and outstanding photos!

    Apreciază

    Comentariu de DG MARYOGA | 13/10/2015 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: