CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Spioni venetieni la Curtea domnului Stefan cel Mare. Scrisoarea doctorului Matteo Muriano către Sinioria Veneţiei – 7 decembrie 1502


 

 
 
 


In timpul celui de al doilea razboi otomano venetian,  este semnalata prezenta în Moldova a venetianului Matteo Muriano, „doctor în arte si medicina”, trimis aici de dogele Leonardo Loredano, pe la mijlocul anului 1502, în urma cererii formulate în acest sens de un sol al domnului Moldovei la începutul aceluiasi an.

Asa cum rezulta din primul raport al lui Muriano, trimis din Suceava la 7 decembrie 1502, el a ajuns în Moldova la 1 august, destul de bolnav dar, la 22 agust, s-a înfatisat totusi înaintea domnului într-o audienta mai mult protocolara, în timpul careia l-a salutat în numele Republicii si al dogelui, primind raspuns din partea acestuia ca, fiind înconjurat de dusmani, el nu a vrut sa ceara un medic decât de la prietenii sai despre care este încredintat ca-l iubesc cu adevarat.

Este posibil ca, dupa aceasta prima întâlnire, medicul sa mai fi avut prilejul de a-l vedea pe Stefan de aproape, pâna în octombrie, când s-a îmbolnavit din nou.

Sigur este însa faptul ca Muriano, pe lânga misiunea sa medicala de a-l îngriji pe domnul Moldovei, a avut si o importanta misiune politica cu doua obiective principale si anume: culegerea de informatii cu privire la situatia Moldovei si a domnului sau, si, în acelasi timp, culegerea de informatii privitoare la otomani si la relatiile lor cu diferite puteri din zona.

Aceasta rezulta cu toata claritatea din cele doua rapoarte pe care le-a întocmit si trimis din Moldova, primul la 7 decembrie 1502, amintit mai sus, iar al doilea la 5 ianuarie 1503.

Cel dintâi raport este împartit pe puncte, corespunzator probabil unui chestionar stabilit de conducerea Republicii si anume: informatii cu privire la domn si la fiul acestuia, succesorul sau, la supusi si la tara, la evenimentele petrecute în tarile vecine, Polonia, Rusia, Imperiul otoman, tatarii din Crimeea. In ceea ce-l priveste pe Stefan, Muriano spune ca „…este un om foarte întelept, vrednic de multa lauda, iubit de supusii sai, pentru ca este îndurator si drept, vesnic treaz si darnic, arata bine la trup pentru vârsta sa daca aceasta meteahna nu l-ar fi chinuit, dar, sper, cu ajutorul lui Dumnezeu sa-i aduc o usurare, dupa cât pot sa mi dau seama acum la început”.

Acelasi ton laudativ este folosit si în privinta lui Bogdan, viitorul domn al tarii: „…Bogdan voievod urmeaza pilda domnului, tatal sau, e sfios ca o fata si e barbat viteaz, prieten al virtutilor si al oamenilor virtuosi, este tânar cam de vreo 25 de ani”.

Spionaj la Suceava

Deosebit de interesant sunt si aprecierile medicului venetian cu privire la potentialul economic si militar, la locuitorii tarii: „Supusii sunt toti barbati viteji, ageri si nu facuti sa stea pe perne, ci la razboi pe câmpul de lupta.

Acest domn prea vestit poate sa ridice 60000 de oameni de isprava, adica 40000 de calareti si 20000 de pedestrasi. ara este manoasa si foarte frumoasa si bine asezata, plina de animale si de toate bucatele, are de toate afara de untdelemn.

Grânele se seamana în aprilie si în mai, iar vinuri de felul celor din Friul se obtin în august si septembrie. Pasuni sunt foarte bune. In aceasta tara s ar putea tine peste 100000 de cai”.

Interesante sunt si consideratiile pe care Muriano le face cu privire la pozitia strategica a Moldovei si, implicit, la avantajele pe care Venetia le-ar putea avea dintr-o alianta cu aceasta tara: „De aici se merge pâna la Constantinopol în 15 sau 20 de zile, de aceea reamintesc cu toata supunerea Inaltimii Voastre ca de aci s-ar putea ataca flancuri acestui perfid sultan turcesc si din câte îmi spun multi oameni vrednici de încredere si negustori care vin de la constantinopol, turcii au mare frica fata de acest domn si de crestinii ce si-ar face drum prin aceasta tara”.

Deosebit de interesante sunt motivele, tot de ordin strategic, pe care el le avanseaza pentru a explica ezitarile domnului de a se angaja cu toate fortele împotriva otomanilor, precum si propunerile pe care le face în vederea anularii acestora: „… acest ilustru domn se teme mult sa faca vreo miscare împotriva turcului, deoarece tatarul îndata l-ar ataca.

Dar exista o trecatoare lânga Caffa, care se numeste Pericop unde zece mii de calareti ar tine piept tatarului ca sa nu poata trece în partile acestea spre paguba crestinilor”.

Tot cu referire la Moldova, Muriano aminteste si conflictul dintre Stefan si regele Poloniei pentru Pocutia, iar apoi vorbeste despre razboiul dintre Polonia si Lituania, pe de o parte, si marele cnezat al Moscovei pe de alta parte, de situatia din cadrul lumii tatare si despre potentialul militar al tatarilor crâmleni, de alianta dintre Mengli Ghiray si sultan, care ameninta grav securitatea Moldovei, dar si a altor state crestine din regiune. In ansamblu, observam ca este vorba despre un raport politic exact si realist, prin intermediul caruia factorii de conducere de la Venetia aveau posibilitatea sa cunoasca în amanuntime situatia de la Dunarea de Jos si din rasaritul Europei.

Cel de al doilea raport al lui Matteo Muriano descrie o actiune de spionaj pe care acesta a întreprins o la Suceava în dauna otomanilor. Trecând prin capitala Moldovei o importanta solie otomana, în drum spre Polonia, medicul venetian apeleaza la ajutorul unui foarte bun prieten al sau, Nicolo Leonardi, casatorit cu o venetiana, pentru a intra în legatura cu conducatorul soliei, anume cu Sinan bei, beilerbeiul Anatoliei, cu scopul de a afla care sunt intentiile sultanului si care este situatia din Imperiul otoman.

Pe aceasta cale el a reusit sa afle si sa transmita la Venetia ca sultanul este confruntat cu ostilitatea deschisa a persilor, care au reusit sa patrunda în Anatolia, ca în Caramania (Asia, Mica) s-a declansat o puternica rascoala antiotomana, ca la Instanbul si în alte mari orase bântuie ciuma, care face sute de victime pe zi, ca sultanul ar fi gata sa încheie o pace imediata cu Vebetia, daca aceasta i-ar lasa mâna libera în privinta Ungariei.

De asemenea, Muriano a mai aflat ca Baiazid II pregateste o flota uriasa, posibil chiar de 500 de vase, pe care intentioneaza sa o trimita sa cucereasca Corfu, considerând ca aceasta insula i-ar deschide perspective frumoase de a patrunde si în Mediterana Occidentala, ca scopul soliei lui Sinan bei este acela de a confirma pacea cu Polonia si ca unul din motivele principale pentru care sultanul a acceptat încheierea acestei paci a fost tocmai acela ca avea mare banuiala ca domnul Moldovei ar putea sa se împace cu regele Poloniei si sa porneasca la lupta împotriva sa.

Dar aceste rapoarte, foarte bine documentate, asa cum am putut constata, aveau pentru Venetia doar o valoare informativa, nu una practica.

Chiar în perioada în care ele erau redactate, sultanul Baiazid II acorda Venetiei pacea, la 14 decembrie 1502, pe care dogele Leonardo Lorendo o va accepta la 20 mai 1503. Misiunea lui Matteo Muriano în Moldova, unde a si murit în vara lui 1503, a contribuit la o cunoastere cât mai exacta a situatiei Moldovei de catre factorii de conducere de la Venetia.

Ea este si o dovada a interesului pe care Moldova lui Stefan cel Mare îl stârnea în contextul relatiilor internationale din epoca.

(MĂRTURII DESPRE ȘTEFAN CEL MARE) Scrisoarea doctorului Matteo Muriano către Sinioria Veneţiei – 7 decembrie 1502

 

„Doctor în arte şi în medicină”, veneţianul Matteo Muriano a venit în vara lui 1502 la Suceava ca să îngrijească de sănătatea domnului. El avea să moară un an mai târziu în Moldova, unde venise bolnav, fără să fi reuşit o ameliorare a sănătăţii lui Ştefan.

Pricina pentru care nu am scris mai devreme Înălţimii Voastre a fost boala grea de care am suferit din prima zi din august de când am ajuns în Moldova, [şi] în tot cursul lunii lui octombrie trecut.

În ciuda acestei boli grele, totuşi m-am înfăţişat în ziua de 22 august acestui domn vestit, ducele Ştefan, şi am îndeplinit slujba unui credincios slujitor al Serenităţii Voastre cu acele cuvinte ce se cuvin faţă de un domn atât de mare cum este acesta; m-a salutat foarte binevoitor cu dovezi şi cuvinte foarte prieteneşti, printre care mi-a spus: „eu nu am vrut să aduc un medic din nici o [altă] parte a lumii decât de la prietenii mei de care sunt sigur că mă iubesc” şi chiar îmi spuse: „eu sunt înconjurat de duşmani din toate părţile şi am purtat 36 de lupte de când sunt domnul acestei ţări, dintre care am fost învingător în 34 şi am pierdut 2”.

Pentru lămurirea Înălţimii Voastre, eu voi povesti despre cinstita stare a acestui vestit domn, despre fiul său, despre supuşii şi ţara [lui] şi apoi întâmplările care au urmat şi cele ce au loc zilnic între aceşti domni de la miazănoapte.

Cât despre sus-numitul domn, el este un om foarte înţelept, vrednic de multă laudă, iubit mult de supuşii săi, pentru că este îndurător şi drept, veşnic treaz şi darnic, arată bine la trup pentru vârsta sa, dacă această meteahnă nu l-ar fi chinuit, dar sper, cu [ajutorul lui] Dumnezeu, să-i aduc o uşurare, după cât pot să-mi dau seama acuma la început.

Fiul său, domnul Bogdan voievod, urmează pilda domnului, tatăl său, e sfios ca o fată şi e bărbat viteaz, prieten al virtuţilor şi al oamenilor virtuoşi, este tânăr cam de vreo 25 de ani.

Supuşii sunt toţi bărbaţi viteji, ageri şi nu făcuţi să stea pe perne, ci la război pe câmpul de luptă. Acest domn preavestit poate să ridice 60.000 de oameni de ispravă, adică 40.000 de călăreţi şi 20.000 de pedeştri.

Ţara este mănoasă şi foarte frumoasă şi bine aşezată, plină de animale şi de toate bucatele, [are de toate] afară de untdelemn (?).

Grânele se seamănă în aprilie şi în mai, iar vinuri de felul celor din Friul se obţin în august şi septembrie.

Păşuni sunt foarte bune. În această ţară s-ar putea ţine peste 100.000 de cai.

De aci se merge până la Constantinopol în 15 sau 20 de zile, de aceea reamintesc cu toată supunerea Înălţimii Voastre că de aci s-ar putea ataca flancurile acestui perfid sultan turcesc şi din câte îmi spun mulţi oameni vrednici de încredere şi negustori care vin de la Constantinopol, turcii au mare frică de acest domn şi de creştinii ce şi-ar face drum prin această ţară. […]

 

 

Dat la Suceava, în Moldova, în ziua de 7 decembrie 1502.

Slujitorul Serenităţii Voastre, Mathaeus Murianus, doctor în arte şi în medicină.

Surse: Sursa: Magazin istoric / http://www.stefancelmare.ro/Izvoare-s4-ss19.htm#scrisoareMuriano

02/07/2015 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: