CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

22 septembrie 1002 – Prima atestare documentară a Cetății Hotin

Cetatea Hotin - Cetățile Moldovei

Cronicarul moldovean Miron Costin scria în “Cronica Polonă” că cetatea Hotin ar fi fost construită de daci, lucru verosimil, dacă avem în vedere că dacii au locuit în Podolia și au avut acolo fortificații, între care – Petridava (Kameneț-Podolskul de astăzi), la doar 17 km de Hotin, și a fost “sora de peste Nistru”, timp de secole.

Citim în publicația https://www.bucpress.eu/ de la Cernăuți că numele oraşului Hotin ar deriva de la Cotiso, un rege din sec. al III- lea al dacilor liberi de prin aceste locuri.

Prima sa atestare documentară datează de la 22 septembrie 1002, când aparţinea Rusiei Kievene.

Fortificaţiile din lemn au fost distruse şi reconstruite de câteva ori, astfel că paternitatea cetăţii din piatră – construită în anul 1325 – este disputată între unguri, polonezi, moldoveni şi genovezi, aceştia din urmă stabilindu-se aici în sec. XIII.

De altfel, în hrisovul din 8 octombrie 1408 prin care Cernăuţiul a fost atestat documentar, este menţionat şi Hotinul ca punct vamal: „Iar cine va duce cai sau iepe la Cameniţa va da… la Hotin ce ar fi avut să dea la Cernăuţi… de fiecare cal câte doi groşi”.

Cert este că pe la 1340 era stăpânită de voievodul maramureşean Dragoş, iar pe la 1375 a intrat în posesia domnitorilor moldoveni, dar stăpânirea acestora avea să cunoască în timp dese perioade de întrerupere.

Astfel, Iliaş, fiul lui Alexandru cel Bun, predă cetatea polonezilor în anul1436; Petru Aron o redobândeşte în 1455, dar polonezii o preiau la scurt timp, potrivit amfostacolo.ro 

Ştefan cel Mare a asediat timp de doi ani de zile Cetatea Hotinului, obligându-i, în cele din urmă, pe polonezi, la data de 4 aprilie 1459, să încheie un tratat de pace în urma căruia cetatea a reintrat în posesia moldovenilor. Redobîndind cetatea, voievodul Ştefan cel Mare (1459-1504) dispune extinderea considerabilă a zidurilor, înălţate la 40 m, cu o lăţime de 5-6 m la vest, îngustate şi lipsite de metereze spre apă, adăugînd încă trei turnuri: două cilindrice şi unul rectangular la sud, cu poartă la care se ajunge pe un pod cu piloni, de felul celui întîlnit la Cetatea Neamţ şi Cetatea de Scaun din Suceava, turnul masiv de nord, presupus a fi vechiul donjon şi turnul de est fiind anterioare.

Reşedinţa princiară sau Palatul domnesc, desfăşurat pe două etaje înalte, paraclisul de tip naval, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, şi clopotniţa, cu un parament de piatră făţuită şi cărămidă aparentă, dispuse ritmic, completează ornamentele exterioare marcate de semnul crucii, deasupra celor patru şiruri de figuri geometrice înscrise una într-alta şi întrerupte bizar de o pată neagră.

Orașul a devenit un târg important pentru Moldova, contribuind anual cu 10000 de monede de aur la vistieria țării. Aici avea loc un mare iarmaroc, la care veneau negustori de pe întreg continentul European, potrivit doarromania.ro. (În Germania, dupa multe încercari, a ajuns Tetravanghelul lui Ștefan cel Mare, capodoperă ce a aparținut citadelei, scrisă pe pergament în anul 1493 de diaconul Teodor Mărișescu. Cartea – 266 de file, cu titlurile si initialele ornate în aur si culori – are în final inscriptia de pomenire scrisa de Stefan cel Mare, în care se spune ca a fost “daruit-a întru ruga sieși, în biserica cetății Hotinului, unde este casa (hramul) Adormirii preasfintei stapînei noastre, născătoare de Dumnezeu, în anul 7001 (1493)”.)

În 1538, Hotinul este cucerit de polonezi, care, de această data, aruncă în aer o parte din zid și trei dintre turnuri. Trei ani mai tîrziu Petru Rareș recucerește cetatea și-i reface zidurile și turnurile, însă peripețiile fortăreței erau abia la început. In curînd, cetatea este preluată de turci. Otomanii o extind, dar nu pot s-o păstreze nici ei prea mult.

De acum şi pînă în secolul al XVII-lea, sub directa administrare a pîrcălabilor moldoveni, devine prin contribuţiile aduse în vistieria ţării unul din cele mai mari tîrguri din vestul şi estul Europei şi punct strategic de prim ordin, servind ca adăpost unor boieri sau domnitori, cum este cazul lui Ieremia Movilă şi Sigismund Bathory, refugiaţi aici sub protecţia polonă după 1600.

Pe timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu se imprimă o pecete a reședinței domnești din cetatea Hotin. În urma Tratatului de la Karlowitz din 1699, cetatea va fi transferată Principatului Moldovei, însă va fi preluată de Imperiul Otoman, ce obţine controlul asupra graniţei polono-lituaniene şi anexează întreaga regiune, între 1711-1812, transformînd-o  în centru al raialei şi garnizoană.

Forma modernă, cu băi turceşti şi o moschee, va fi revendicată în secolul al XVIII-lea de Imperiul Ţarist, fiind asediată şi cucerită în 1739, 1769, 1788 şi 1807.

Prin tratatul de pace semnat la 16/28 mai 1812, în Bucureşti, ca urmare a încheierii Războiul ruso-turc din 1806-1812, regiunea este alăturată Basarabiei, transformată în gubernie cu zece ţinuturi: Hotin, Soroca, Bălţi, Orhei, Lăpuşna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia şi Cetatea-Albă, capitala fiind stabilită la Chişinău. Hotinul şi-a păstrat statutul de raia până în anul 1812, când Basarabia a fost atribuită Rusiei. În timpul ocupaţiei ruseşti cetatea îşi pierde importanţa militară dar, în schimb, se dezvoltă oraşul, în care se stabilesc evrei, ucraineni şi ruşi…

După Primul Război Mondial, Hotinul a fost ocupat de cinci state: Rusia, Ucraina, Republica Democratică Moldovenească, Austro-Ungaria și România. Dar odată cu colapsul Imperiului Rus, Basarabia s-a proclamat independentă de Rusia în anul 1917 și s-a unit cu România la 27 martie/9 aprilie 1918. Din 1918 până în 1940, orașul Hotin a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a județului Hotin. Acest oraș a fost cel mai nordic al României mari, fiind situat la 293 de kilometri de Chișinău și la 554 de București, fiind oraș de graniță. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța, au fost alipite RSS Ucrainiene. Pe 7 august 1944 a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia, conform organizării teritoriale făcute de Stalin în 1940…

În anii 1990 cetatea Hotin este declarată monument istoric și restaurată, fiind refăcute integral structura zidăriei și acoperișul bisericii lui Ștefan cel Mare, turnurile de veghe și podurile de acces. În interior încă se află o micuță biserică construită de Ștefan cel Mare și pictată ulterior de Petru Rareș. 

Cetatea are o suprafaţă de aprox. 870 mp şi 5 turnuri, din care 3 ridicate în timpul lui Ştefan cel Mare, inclusiv cel rectangular de la intrare, la care se accede pe un pod asemănător celor de la cetăţile Neamţului şi Sucevei. În cetate poate fi vizitat paraclisul cu hramul Adormirea Maicii Domnului, reşedinţa domnească – pentru că domnul moldovean Bogdan Lăpuşneanu a stat mai mult aici decât la Suceava – cazarma, fântâna, expoziţia de arme, armuri şi costume de epocă iar pe coridoare este o galerie întreagă de tablouri cu personalităţi care au avut, de-a lungul timpului, vre-o legătură cu cetatea – între care Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Vasile Lupu şi Mihai Viteazu. Desigur, la subsol este nelipsita expoziţie cu instrumente de tortură, mult mai multe decât la Cetatea Albă, însoţite de ilustraţii şi de explicaţii în ucraineană şi engleză, potrivit surse citate.

Cetatea Hotin a fost consemnată din anul 2000 ca importantă rezervaţie istorico-arhitecturală şi declarată în 2007 drept a şaptea minune a Ucrainei.

25/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

29 mai 1453- Căderea Constantinopolului și inimaginabilul măcel declanșat de rafinatul sultan otoman Mahomed al II-lea

Căderea Constantinopolului: Inimaginabilul măcel al rafinatului Mahomed

Mulți istorici consideră 29 mai 1453 ca data la care a luat sfârșit Evul Mediu. În această zi, trupele lui Mahomed al II-lea au cucerit Constantinopolul, scrie Adrian Pătrușcă în revista https://evenimentulistoric.ro

Orașul lui Constantin cel Mare, vestigiu al Imperiului Roman, era cel din urmă depozitar al antichității clasice. Căderea sa, după 1123 de ani de la întemeiere (11 mai 330) a deschis otomanilor calea către apus.

Căderea Constantinopolului devenise iminentă atunci când turcii otomani, veniți din Asia Mică, au traversat Bosforul, au ocupat cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice și și-au instalat capitala la Adrianopole, la o zvârlitură de săgeată de capitala Bizanțului.

La jumătatea secolului al XV-lea, rămas cu doar 40.000 de locuitori și o armată de 7000 de soldați plus o garnizoană de 700 de genovezi, lipsit de un hinterland, Constantinopolul nu mai era decât un stat mic în relația cu piețele din Extremul Orient, prin intermediul căruia se aprovizionau cu mătăsuri chinezești genovezii și venețienii.

Asediul otomanilor asupra Constantinopolului începe în aprilie, cu 150.000 de turci în fața zidurilor grecilor.

Foto: Căderea Constantinopolului, manuscris francez din 1455. În stânga, Cornul de Aur. Pe fundal, stânga și dreapta, Bosforul și Marea Marmara—

Basileul Constantin al IX-lea este convins că fortificațiile moștenite din vremea lui Teodosie vor rezista atacului suficient timp până când vor ajunge ajutoarele cerute din Europa.

MAHOMED ARUNCĂ TOATE FORȚELE ÎN LUPTĂ

În fața celor trei rânduri de ziduri, sultanul Mahomed al II-lea aruncă în luptă toată artileria de care dispunea: între 25 și 50 de bombarde grele plus alte câteva sute de dimensiuni mai mici aruncă fără răgaz o ploaie de ghiulele din fier și piatră timp de câteva săptămâni la rând.

Uriașa flotă a sultanului completează asediul dinspre Bosfor și Marmara, ajungând să se infiltreze pe canalul Cornului de Aur.

Pe 22 mai 1453, luna, simbolul Constantinopolului, s-a întunecat într-o eclipsă, amintind despre o profeție mai veche despre sfârșitul orașului.

Pe 26 mai, întreaga cetate a fost acoperită de ceața, fenomen rarisim în acea perioadă a anului. După ridicarea serii, la amurg, „flăcările au învăluit cupola Sfintei Sofia, iar de pe ziduri putea fi văzute lumini strălucind în depărtare, în spatele taberei turcești”.

Unii au spus că acesta a fost Duhul Sfânt părăsind catedrala. Așa cum arată o comunicare științifică din 1993 a Jet Propulsion Laboratory de la Institutul de Tehnologie Aerospațială din California, în realitate a fost vorba de efecte optice ale unei erupții catastrofale a vulcanului Kuwae din Pacific. „Flăcările” au fost doar o reflecție a apusului de soare pe norii de cenușă aflați sus în atmosferă.

Οι Κρητικοί υπερασπιστές της Κωνσταντινούπολης (29 Μαΐου 1453) του Γιώργου  Λινοξυλάκη | Rethemnos News

În zorii zilei de 29 mai, începe asaltul final. Planul lui Mahomed, de a copleși numeric, din toate părțile, puținii apărători de pe ziduri, reușește. Zeci de mii de otomani însetați de sânge năvălesc în oraș.

Împăratul Constantin al IX-lea moare în Catedrala Sfânta Sofia, cu sabia în mână, în mijlocul ultimilor săi soldați.

Sultanul pătrunde în oraș la puțin timp după amiază. Cronicile vorbesc de 4000 de morți și de atrocități inimaginabile comise de invadatori.

Iată mai jos câteva pasaje grăitoare, din lucrarea istoricului francez Jacuques Heers, Căderea și moartea Constantinopolului, apărută în 2007 la Paris.

UN FES TURCESC PE CAPUL LUI HRISTOS RĂSTIGNIT

„În acea zi (29 mai 1453), în tot orașul, turcii au făcut un măcel printre creștini. Sângele curgea pe pământ ca și cum ar fi plouat și forma adevărate pârâiașe.

Georgios Phrantzes spune că, în unele locuri, pământul era acoperit de cadavre și că nu se mai putea păși pe străzi.”

„Jefuiesc, tâlhăresc, omoară… Iau prizonieri femei, copii, bătrâni, tineri, călugări, bărbați de toate vârstele și de toate condițiile.”

„Luau comori și odoare sfinte, sfârtecau moaște și le aruncau; își etalau pe străzi și apoi în taberele lor, seara, crucifixurile cu Hristos căruia îi puneau pe cap câte un fes roșu de-al lor. Din Sfânta Sofia au făcut mai întâi grajd. Un număr incalculabil de manuscrise prețioase, opere ale autorilor greci sau latini ai antichității, au fost arse sau rupte.”

„Maicile, violate de echipajele de pe galere, erau vândute la licitații… Această gloată formată din toate națiile, aceste bestii dezlănțuite, se aruncau asupra caselor, smulgeau femeile, le târau, le spintecau, le siluiau, le brutalizau într-o sută de moduri în ochii tuturor, la răspântii.”

„Timp de trei zile, a fost și o vânătoare teribilă și un uriaș târg de sclavi… Nici o bătălie, nici o cucerire nu se soldase într-un timp atât de scurt cu atâția prizonieri. Au fost vânduți și revânduți de soldățime, apoi de negustori de toate felurile, despărțiți unii de alții, puși la munci mizerabile până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii musulmane.”

„Mehmet poruncise ca familiile demnitarilor greci să fie condamnate la cea mai dură și mai umilitoare dintre corvezi. Își rezervase fetele cele mai frumoase și cei mai tineri adolescenți și dintre ei a făcut cadoul Pașei din Babilon patruzeci de tineri și patruzeci de fecioare. Alți copii greci au fost trimiși până în Tunis sau Granada.”

„Locuitorii Constantinopolului care au scăpat de masacre și de sclavie au fugit. Nu mai rămăsese decât un oraș în cea mai mare parte devastat și golit de oameni.”

„Căderea Imperiului Bizantin a marcat sfârșitul unei lumi și a distrus moștenirea Romei antice.”

Visul lui Mahomed al II-lea, „de a intra ca stăpân în acest Constantinopol creștin, pe care voia să-l transforme în capitala Islamului”, s-a împlinit.

Cine era Mahomed? „Un tânăr cultivat… prieten al artelor și al literelor… care își masacrase frații mai mici și care, în fiecare război, poruncea să fie tăiați în două cu fierăstrăul sau trași în țeapă comandanții inamici luați prizonieri”.

30/05/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Demonul hungarist care bântuie somnul de veci al martirilor din Ardeal

 

 

 

Motto:

 

„A sosit ora mult aşteptată de a scutura jugul greu şi puturos al românilor. Putem sta, în fine, faţă în faţă cu voi, fraţi unguri, fără a avea în preajmă români puturoşi, opincari şi mămăligari. Duşmanii Ungariei – românii – trebuie suprimaţi prin toate mijloacele”

(Din Proclamaţia lui Horthy Miclos de la Satu Mare, 5.09.1940.)

 

 

 

 

 

Foto: Harta administrativă a Ungariei la sfârșitul secolului XIX

 

 

 

 

 

Partium

Un demon hungarist care bântuie somnul de veci al martirilor români şi evrei din Ardeal.

Preşedintele Asociaţiei A Hid (Podul), Rudolf Krako extremist şi revizionist feroce, a organizat la Satu Mare o Conferinţă internaţională pe tema „Autonomiei zonei Partium”.

În cuvântul său a susţinut că … „această conferinţă are un caracter internaţional întrucât la lucrări participă şi doi invitaţi spanioli, militanţi de frunte pentru Independenţa Cataloniei.

De remarcat că Rudolf Krako a intrat în atenţia opiniei publice sătmărene şi în lume, în iulie, 2010, când a organizat o altă manifestare revizionistă-hungaristă în comuna Dorolt. Manifestarea a fost intitulată: Podul peste partium. Ea s-a desfăşurat pe un teren pus la dispoziţie de Primărie şi de Biserica Reformată. Au fost amplasate corturi şi s-a ridicat şi o scenă, pavoazată numai cu steaguri ale Ungariei Mari.

Invitatul de onoare la acea manifestare a fost liderul Partidului de Extremă Dreaptă Iobic – Vona Gabor, cunoscut şi ca fondator al Organizaţiei Gărzii Maghiare, organizaţie ultranaţionalistă şi xenofobă din Ungaria.

Acest personaj extrem de violent împotriva României, a românilor şi a evreilor, şi-a expus în voie ideile extremiste şi xenofobe în aplauzele delirante ale participanţilor unguri.

În luna septembrie 2010, tot Asociaţia A Hid (Podul), a organizat la Satu Mare o amplă manifestare consacrată aniversării a 70 de ani de la intrarea în municipiul Satu Mare a Armatei Ungariei în frunte cu Horthy Miklos în urma Diktatului de la Viena din 30 august 1940, această manifestare revizionistă a fost sprijinită de „Asociaţia Horthy Miklos” şi de „Ordinul Vitejilor”.

Manifestarea s-a desfăşurat la Protopopiatul Reformat din Satu Mare. Şi la această întrunire s-au ţinut mai multe cuvântări naţionalist-şovine, prin care Horthy Miklos a fost declarat cel mai mare conducător al Ungariei.

Cu câteva zile în urmă, Rudolf Krako şi organizaţia ultranaţionalistă A Hid (Podul) pe care o conduce, a organizat la Satu Mare o nouă Conferinţă internaţională pe tema: autonomiei zonei Partium. A fost numită Conferinţă Internaţională pentru că au participat şi Marc Gafaror şi Daniel Laspra.

La o simplă căutare pe internet, se poate observa că, de aproape un an, aceşti doi spanioli sunt invitaţi-abonaţi la toate manifestările organizaţiei de ultraradicali unguri din Ardeal şi în special la cele organizate de Consiliul Naţional Secuiesc.

Cum cei doi mari experţi spanioli aduşi la Satu Mare, Rudolf Krako a mai invitat pe Eva Maria Barki, activistă pentru drepturile omului, pe jurnalistul Mircea Daian, fondatorul Ligii Democratice Ardelene, preşedintele Consiliului pentru Autonomia Partium, apoi pe Ferenc Szilagyi, fondator al Societăţii Aristocratice Ungureşti şi dr. Horkovic Ianis. Într-un cuvânt o adunătură de revanşarzi notorii, antiromâni şi antievrei.

Reamintim cetăţenilor români cinstiţi de etnie ungurească să nu se lase manevraţi şi dominaţi de persoane de rea credinţă din ţară şi străinătate, pentru că întreaga lor preocupare este numai şi numai de a-şi satisface propriile lor interese şi pentru învrăjbirea permanentă a ungurilor împotriva românilor şi a evreilor, cu un scop precis de a câştiga capital politic.

La mijlocul secolului al XIX-lea o mare personalitate ştiinţifică internaţională, făcând o caracterizare asupra românilor ardeleni a scris: „… Românii ardeleni sunt atât de apăsaţi şi robiţi nu numai din punct de vedere economic, ci şi politic, social şi cultural. Românii ardeleni sunt opriţi să poarte haine şi pantaloni de postav, cizme, pălărie mai scumpă de un florin şi cămaşă de pânză fină pentru a se recunoaşte de la distanţă că sunt români. Ei erau numiţi plebea vagabondă, deşi formau 2/3 din populaţia Ardealului în timp ce ungurii, saşii, secuii, grecii, armenii formau cealaltă treime.

Din 1847 s-a manifestat cel mai injurios dispreţ faţă de români, iar topirea neungurilor în Dieta ungurească a fost o politică urmărită cu toată forţa de Statul Ungar. Despre Ludovic Kossuth se arată că nu a fost ungur ci slovac, fiul unui plugar sărac, iar prin căsătoria sa cu fiica unui mare magnat ungur, datorită acelei protecţii a ajuns în Dieta Ungariei.

***

Proiectele aşa-numitului Consiliu Naţional Secuiesc susţinut de UDMR, PCM, PPMT, referitoare la obţinerea autonomiei ţinutului secuiesc şi al Partiumului, pe baza unei norme legislative adoptată de Uniunea Europeană, în urma unei iniţiative cetăţeneşti, a fost respinsă de Uniunea Europeană.

În răspunsul Comisiei Europene la proiectele înaintate s-a menţionat: „În urma examinării, cu regret să informăm despre refuzul Comisiei de a înregistra o propunere legislativă cu scopul implementării Tratatelor. Niciuna din aceste prevederi nu constituie o bază legală instituţiilor europene pentru a iniţia acţiuni, anume a Regiunilor Naţionale”.

***

Demnitatea naţională nu este un dat doar pentru unii şi nici un apanaj al acelora care se plâng mereu că nu sunt bine trataţi, când de fapt această demnitate trebuie să fie un drept al tuturor, condiţie indiscutabilă de progres şi respect reciproc, deoarece e de neconceput să tratezi la infinit cu oameni de rea credinţă şi care mint tot timpul cu neruşinare.

 Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, Partidul Civic Maghiar, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, Consiliul Naţional Secuiesc, precum şi  o puzderie de fundaţii şi a asociaţii ungureşti din Ardeal, nu fac nici o pauză în denigrarea României şi a Poporului Român, cu sprijinul logistic şi financiar din partea Ungariei,dar şi din Bugetul de Stat al României.

Această stare de fapt reprezintă nivelul de educaţie ungurească din familie, grădiniţă, şcoli, facultăţi şi din viaţa socială, prin care se inoculează faptul că românii şi evreii sunt oameni inferiori faţă de unguri. Aceasta este explicaţia de care se foloseşte propaganda hungaristă. În aceste condiţii românii şi evreii trebuie să trăiască în genunchi, cu capetele plecate fără să reacţioneze în faţa unor momente umilitoare.

Nu înţelegem de ce Autorităţile abilitate din România nu iau măsuri ca să impună respectarea pentru toţi cetăţenii României, a Constituţiei şi a puterii legilor. Ele privesc cu partinitate strigătoare la cer, asistând neputincioase ca românii şi evreii şi nu fie apăraţi în propria lor Ţară.

De ce nu sunt blocate manifestările ultranaţionaliste şi xenofobe prin care se pun la cale şi se desfăşoară acţiuni antiromâneşti şi antievreieşti în Transilvania. De asemenea, e foarte greu de înţeles cauzele pentru care Autorităţile române, Preşedintele, Guvernul, Parlamentul sunt pur şi simplu paralizate şi neputincioase.

Statul Român abandonează pe zi ce trece pe majoritari şi nu face aproape nimic pentru a bloca călcarea în picioare a sentimentului naţional românesc. Românii şi evreii stau ca proştii, încovoiaţi şi în genunchi şi cu capetele plecate în faţa fanatismului unguresc.

Până când trebuie să suportăm asemenea figuri? Sunt încălcate cu brutalitate Constituţia şi legile Ţării şi nici nu avem dorinţa de a ne proteja pentru că nu suntem apăraţi de Statul Român.

Cum este posibil ca indivizi extrem de periculoşi din Ungaria să poată intra în România?   Pentru fapte similare în alte ţări europene astfel de personaje sunt declarate persona non-grata. De ce în România nu se procedează la fel?

 

Prof. dr. Ioan CORNEANU Satu Mare

https://www.dacoromania-alba.ro/nr68/partium.htm

15/11/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: