DECLARAȚIE COMUNĂ A DIRECTORILOR FBI și MI5 CARE AVERTIZEAZĂ FACTORII RESPONSABILI DIN OCCIDENT: ”Partidul Comunist Chinez reprezintă cea mai mare amenințare la adresa ordinii internaționale”

Directorul FBI Christopher Wray (AFP prin Getty Images)

Liderii agențiilor de informații interne din Marea Britanie și SUA au făcut o declarație comună rară pe 6 iulie, avertizând că Partidul Comunist Chinez ( PCC ) este cea mai mare amenințare la adresa ordinii internaționale, consemnează https://www.theepochtimes.com.

„Cea mai importantă provocare cu care ne confruntăm vine de la Partidul Comunist Chinez”, a spus directorul general al MI5, Ken McCallum . 

„Exercită pe ascuns presiuni pe tot globul. Acest lucru ar putea părea abstract, dar este real și presant. Trebuie să vorbim despre asta. Trebuie să acționăm.”

McCallum a descris agresiunea PCC drept o „provocare comună masivă” pentru Regatul Unit și Statele Unite , adăugând că regimul comunist organizează întregul aparat de stat al Chinei pentru a submina în mod sistematic Occidentul și a fura tehnologii avansate.

Directorul general al MI5, Ken McCallum, își prezintă actualizarea anuală a amenințărilor la sediul MI5 din Londra, pe 14 iulie 2021. (Yui Mok/PA)

„PCC implică întreaga societate iar întreprinderile și persoanele fizice sunt obligate prin lege să coopereze cu partidul”, a spus el. 

„În societățile noastre libere, putem face mai bine. Prin construirea de parteneriate de încredere în sistemele noastre naționale și, la nivel internațional.”

Partidul Comunist Chinez este „cea mai mare amenințare pe termen lung”

Directorul FBI, Christopher Wray, a spus că cea mai mare provocare pentru ordinea internațională este PCC, care încearcă să submineze Statele Unite, aliații săi și partenerii săi.

„Vedem în mod constant că guvernul chinez reprezintă cea mai mare amenințare pe termen lung la adresa securității noastre economice și naționale, iar prin „noastre”, mă refer la ambele națiuni, împreună cu aliații noștri din Europa și din alte părți”, a spus el.

McCallum a spus că scopul declarației sale nu a avut drept scop demonizarea poporului chinez și nici de a tăia afacerile Chinei cu restul lumii, dar că au avut ca scop abordarea numeroaselor amenințări reprezentate de PCC. 

Aceste amenințări includ furturile sub acoperire, transferurile forțate de tehnologie, exploatarea rezultatelor cercetării și atacurile cibernetice care vizează practic fiecare sector al societății occidentale.

„Ambiția este uriașă”, a spus el. „Și nu este chiar un secret că orice planuri strategice publice, cum ar fi Made in China 2025, evidențiază clar intenția Chinei.

„[Ei] caută să înfrângă economia și societatea noastră, atitudinile noastre, să stabilească standarde și norme care să le permită să domine ordinea internațională. Acest lucru ar trebui să ne facă să stăm în picioare și să observăm.”

Guvernul Regatului Unit, și alți lideri din întreaga lume, a fost ținta unor campanii de spionaj de mare anvergură ordonate de PCC. La începutul acestui an, MI5 a avertizat  că un spion chinez a cultivat legături extinse în întregul parlament britanic, inclusiv prin strângere de fonduri.

 De asemenea, Marea Britanie a expulzat și mai mulți spioni chinezi care lucrau sub acoperirea de jurnaliști.

Aceste incidente au subliniat ceea ce McCallum a prezentat ca un adevăr dur: anume că liberalismul economic al Occidentului nu a reușit să se reflecte într-o mai mare libertate și transparență în China.

„Mi-e teamă că ipoteza larg răspândită conform căreia prosperitatea în creștere din China și că creșterea conectivității cu Occidentul, ar duce automat la o mai mare libertate politică, nu s-a materializat,” a spus el. 

„Din păcate, Partidul Comunist Chinez este interesat de sistemele noastre democratice, media și juridice, nu pentru a le adopta, ci pentru a le folosi pentru propriul său câștig.”

PCC vizează economia, politica SUA

Wray a remarcat că spionajul Partidului Comunist Chinez (PCC)vizează toate sectoarele economiei, de la aviație la agricultură, și că PCC este implicat în activități agresive împotriva infrastructurii informatice a SUA, cum ar fi un atac masiv care a compromis aproximativ 100.000 de servere anul trecut, despre care Microsoft a spus că a fost efectuat de către hackeri cu sprijin din Beijing.

Oamenii trec pe lângă un birou Microsoft din New York pe 10 noiembrie 2016. (Swayne B. Hall/AP Photo File)

El a menționat, de asemenea, că PCC pare să-și pregătească economia pentru o decuplare de Occident, în perspectiva unei invazii a Taiwanului.

„ China caută modalități de a-și izola economia de potențiale sancțiuni, încercând să se protejeze în cazul în care ar face ceva care ar atrage furia sancțiunilor internaționale”, a spus Wray. „În lumea noastră, numim acest tip de comportament un indiciu.”

Ca atare, el i-a încurajat pe liderii de afaceri să se coordoneze cu FBI și MI5 pentru a se proteja și pentru a se pregăti mai bine pentru realitatea încercărilor tot mai agrsive ale PCC de a fura, de a extorca și de a face presiuni asupra afacerilor din Statele Unite și Marea Britanie.

Wray a spus că o astfel de amenințare nu ar trebui subestimată, deoarece PCC a încercat adesea să se amestece direct în alegerile din SUA.

„Guvernul chinez încearcă să modeleze lumea amestecându-se în politica noastră și a aliaților noștri”, a spus el. 

„Guvernul chinez a mers până la a interveni direct în alegerile pentru Congres la New York, deoarece nu dorea ca acel candidat – un chinez refugiat, protestatar din Piața Tiananmen și critic al guvernului chinez – să fie ales”.

Declarația face referire la cazul lui Yan Xiong, un veteran al armatei americane care a fost vizat de PCC. Incidentul a fost una dintre numeroasele încercări ale regimului de la Beijing de a pândi, intimida, hărțui sau, să reducă la tăcere dizidenții regimului care trăiesc în Statele Unite.

În ciuda acelor amenințări, Departamentul de Justiție a pus capăt ingerințelor Chinei din perioada Trump, și campania ei de spionaj. 

Departamentul a declarat că a primit numeroase plângeri privind profilarea rasială și, deși o analiză internă nu a găsit nicio dovadă în acest sens, va încheia programul pentru a evita „percepția dăunătoare a părtinirii”.

Wray a mai subliniat că amenințarea la adresa Occidentului nu era cei de origine chineză, ci a însuși PCC.

„Guvernul chinez și Partidul Comunitar Chinez reprezintă amenințarea pe care ne concentram să o contracarăm, nu poporul chinez și cu siguranță nu imigranții chinezi din țările noastre, care sunt ei înșiși victimele frecvent ale agresiunii fără lege a guvernului chinez”.

Un purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe a respins joi, 7 iulie, un avertisment comun al șefilor MI5 și FBI privind amenințarea crescândă pe termen lung pe care o reprezintă China pentru interesele Regatului Unit și ale SUA.

Directorul general al MI5, Ken McCallum, a declarat că serviciul a „dublat deja efortul nostru anterior limitat împotriva activităților chinezești îngrijorătoare”, adăugând că ”a desfășurat de șapte ori mai multe investigații decât în 2018”.

Directorul FBI, Christopher Wray, a declarat că guvernul chinez „reprezintă cea mai mare amenințare pe termen lung” la adresa securității economice și naționale, pentru Marea Britanie, SUA și aliații din Europa și din alte părți.

Ca răspuns la o întrebare referitoare la comentariile făcute de McCallum și Wray, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Zhao Lijian, a declarat, în cadrul unei conferințe de presă periodice, că SUA „reprezintă cea mai mare amenințare la adresa păcii și dezvoltării mondiale”, în timp ce britanicii „au publicat rapoarte alarmiste” cu scopul de a „juca teoria amenințării Chinei”.

Zhao a declarat că China a îndemnat ambele țări să „înceteze să mai răspândească zvonuri”.

Care este statul cu cel mai puternic pașaport din lume ?

Un  raport publicat în octombrie 2018 de firma de consultanta  Henley & Partners Citizens, dezvăluie care este statul cu cel mai puternic pașaport din lume, calitate data de numărul de țări în care cetățenii acestuia pot călători fără viză sau alte restricții de circulație, scrie CNN.

Conform acestui raport, japonezii detin cele mai puternice pașapoarte de pe planetă, ei putand beneficia acum de accesul fără viză sau de viză la sosire, pentru 190 de destinații din întreaga lume – depasind Singapore care, cu 189 destinații, se situeaza pe locul al doilea.
Germania, este pe locul trei, cu 188 de destinații, alaturi  de Franța și Coreea de Sud.

Cetatenii din Statele Unite se află pe locul cinci, desi  în 2015 detineau locul intai. Alaturi de cetatenii din Norvegia, Marea Britanie, Austria, Luxemburg, Olanda și Portugalia, americanii  pot călători acum fără viză sau cu viză la sosire în 186 de state.

 

 

Cetățenii cu pașaport de România pot călători liber în 169 de țări, la egalitate cu bulgarii și croații. Țara noastră se află pe locul 18, în clasament. Cetățenii din Republica Moldova pot călători fără viză în 122 de țări.

La sfarsitul anului 2018, clasamentul privind pasapoartele cu cea mai mare accesibilitate pe plan mondial era urmatorul:

1. Japonia: 190
2. Singapore: 189
3. Germania, Franța, Coreea de Sud: 188
4. Danemarca, Finlanda, Italia, Suedia, Spania: 187
5. Norvegia, Regatul Unit, Austria, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia, Statele Unite ale Americii: 186
6. Belgia, Elveția, Irlanda, Canada: 185
7. Australia, Grecia, Malta: 183
8. Noua Zeelandă, Republica Cehă: 182
9. Islanda: 181
10. Ungaria, Slovenia, Malaezia: 180

Rusia a căzut pe locul 47, în ciuda faptului că în septembrie,Taiwanul a  abrogat vizele pentru cetățenii ruși.

Emiratele Arabe Unite este cea mai mare poveste de succes a deceniului când vine vorba de libertatea de călătorie. A ajuns de la locul 62 în 2006 , pe locul 21 in clasamentul acestui an.

China ocupa acum pe locul 71, după ce a urcat 14 locuri de la începutul anului 2017.
 

Pașapoartele care ofereau cea mai mică mobilitate erau,  conform listei actualizate a raportului Henley & Partners, cele din Afganistan și Irak, cu acces fără viză sau viză la sosire în numai 30 de jurisdicții, fapt care le  situeza in clasament sub Siria și Somalia (32) și Pakistan (33).

Christian H. Kälin, președintele grupului Henley & Partners, a comentat pe marginea “rezultatelor extraordinare pe care statele le pot realiza atunci când lucrează împreună cu colegii lor globali pentru a construi o lume mai interconectată și mai colaborantă”.

“China și Emiratele Arabe Unite exemplifică acest tip de progres, doar ca urmare a relațiilor puternice pe care le-au construit cu țările partenere din întreaga lume”.

CITITI SI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/12/25/ziua-de-25-decembrie-in-istoria-romanilor/

 

 

Surse:

 

CNN.

https://stirileprotv.ro/divers/care-este-cel-mai-puternic-pasaport-din-lume-situatia-romaniei.html

 

În anii `50 Stalin se gândea să creze o federație statală româno-maghiară

Surprizele istoriei: Stalin a propus în anii  `50 o federație statală româno-maghiară 

Din studiul intitulat  ”Schisma roșie. România și declanșarea conflictului sovieto-iugoslav” (Editura Compania, 2007), scris de regretatul academician Florin Constantiniu și istoriograful Adrian Pop în urma  studierii arhivelor CC ale PCR și a ”arhivei” Smolensk, preluată de la germani de către americani (copiată la College Park, Maryland) și apoi predată Federației Ruse, care acum sunt din nou ținute la secret, aflăm că, dincolo de conflictul ideologic și de putere dintre Stalin și Tito, care a izbucnit în 1948 și s-a acutizat până la moartea dictatorului sovietic, a existat şi o propunere bizară concepută de Moscova în acei ani, care poate interesa în cel mai înalt grad şi ţara noastră.  

 

Încă din 1920, cu sprijinul noului regim comunist de la Moscova, în 1920 lua naştere Federatia Comunista Balcanică, în rândurile cărei erau integrate toate partidele comuniste din sud-estul Europei.
Se dorea formarea unei uniuni socialiste intre Iugoslavia, Bulgaria, Grecia si chiar si Turcia.

Teritoriile româneşti urmau sa fie fragmentate, însuşi Stalin susţinând la un moment dat crearea unei naţiuni „dobrogene”.

Federatia Balcanica era evident şi un instrument al Uniunii Sovietice de a propaga revoluţia comunista in Balcani.

După Al Doilea Război Mondial, liderul comunist iugoslav, Iosip Broz Tito,  a intrat în conflict cu Stalin.

Dictatorul sovietic considera că numai Moscova are drept de hegemonie asupra ţărilor-satelite, însă Tito, om al Balcanilor, era de altă părere.

„Începând cu anul 1944, mişcarea de partizani a lui Tito a început să se manifeste extrem de activ în materie de politică balcanică, Iugoslavia fiind o sursă inepuizabilă de pretenţii teritoriale către toţi vecinii săi – Austria, Italia, România, Bulgaria, etc.

Mai mult decât atât, în speranţa reconstrucţiei unui stat iugoslav – pentru că foarte puţină lume mai credea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial că Iugoslavia poate fi refăcută şi că sârbii şi croaţii pot fi determinaţi să trăiască într-un stat comun – Tito a dezvoltat o veritabilă politică balcanică încercând să construiască în jurul viitorului stat iugoslav o reţea de clienţi politici care ar fi cuprins în primul rând Albania, dar nu în ultimul rând, Bulgaria şi România, la care se adăuga o ţară extrem de problematică din punct de vedere al echilibrului european şi anume Grecia – care se afla atunci în război civil între forţele regaliste pro-britanice şi forţele comuniste”, a explicat istoricul Cosmin Popa.

Regimul comunist al lui Tito  încerca să îşi asigure o substanţială lărgire a graniţelor în dauna aproape a tuturor vecinilor, inclusiv a unora, ca România, cu care popoarele iugoslave trăiseră în bună înţelegere până atunci.

Astfel, regimul titoist urmărea să anexeze Istria şi Trieste de la Italia (reuşind în cea mai mare măsură), Carintia de la Austria, Macedonia de la Bulgaria, Epirul şi Tesalia de la Grecia şi intenţiona să alipească întreaga Albanie, care urma să se contopească cu Kosovo într-o republică albaneză în cadrul noii federaţii comuniste.

Faţă de România, conducerea iugoslavă se arăta tot mai interesată de Banat, unde locuia şi o importantă minoritate sârbo-croată .

  La începutul lunii ianuarie 1945, a avut loc o vizită la Moscova a unei delegaţii oficiale iugoslave conduse de Andrija Hebrang, trimisul special al lui Tito.

 El s-a întâlnit cu Stalin la 8 ianuarie, iar stenograma discuţiei a fost descoperită în arhivele moscovite de către istoricul Şerban Voicu, originar din Caransebeş.    Hebrang a emis în numele guvernului său pretenţii la zone din Ungaria (Pécs şi Baja), Austria (Carintia), Italia (Istria cu Trieste, Pola şi Fiume).  

 În privinţa României, Hebrang a vorbit despre necesitatea de a încorpora Iugoslaviei anumite zone din regiunea Timişoara, incluzând oraşul Timişoara: „exista acolo un judeţ cu o populaţie exclusiv sârbească, în timp ce oraşul avea o populaţie preponderent germană, astfel că putea fi, de asemenea, încorporat la Iugoslavia”.

După 1945 la întâlnirile bilaterale   Tito – Stalin cu toate că  Moscova dorea să-și arate întâietatea în conducerea mişcării  comuniste mondiale, Tito se opunea vehement subordonării față de URSS.

Dincolo de conflictul ideologic și de putere dintre Stalin și Tito, care a izbucnit la sfârşitul conflagraţiei mondiale și s-a acutizat până la moartea dictatorului sovietic, Stalin era conștient că nu putea fi un radical comunist pe plan internațional, atâta vreme cât Moscova era aliată cu SUA și Marea Britanie.  

Picătura care a umplut paharul conflictului Tito – Stalin a fost propunerea mareșalului iugoslav, după o întâlnire cu liderul bulgar Dimitrov, de a face împreună o federație statală balcanică, care să cuprindă Iugoslavia, Albania, Bulgaria și Gecia,care ar fi constituit o contrapondere la Moscova.

 Numai că Stalin se înțelese cu Churchill în octombrie 1944 pe un bilețel de hârtie, ca Grecia să fie 90 la sută sub influența britanică, deci propunerea lui Tito submina angajamentele internaționale ale URSS.

            Tito                                  Stalin

Bulgarul Georghi Dimitrov si Iosif Broz Tito erau de acord cu unificarea celor doua ţări intr-o republica federativa şi s-au facut chiar pasi importanti şi concesii de ambele parti, pentru a duce la bun sfârsit crearea unei federatii între cele două state. Dar scindarea dintre Tito si Stalin, din 1948, a oprit acest proces.
Dimitrov după o vizită la Moscova avea să moară subit și suspect, iar Stalin venea cu o replică tăioasă la Tito, care dorea de asemenea să anexeze pe lângă Trieste din Italia și Banatul românesc, spunându-i că astfel va intra în război cu vecinii  România, Ungaria și Albania.

Stalin a mutat sediul Cominformul (un fel de Komintern reînființat cu alt nume), recent fondat într-o localitate obscură din Polonia și care avea sediul la Belgrad, în România, la București, unde PMR era atunci un aliat fidel Moscovei.

Pentru a contrabalansa marea federație balcanică iugoslavo-bulgaro-albaneză, Stalin venea cu o propunere inedită dar fără nici o bază istorică sau etnică, şi anume formarea mai multor federații de state sub umbrela Moscovei, care aveau conflicte istorice.

În viziunea comunistă internaționalistă nivelatoare etnic a lui Stalin, propunerea părea logică: comuniștii nu sunt naționaliști, deci pot construi state federale în ciuda unor adânci divergențe  istorice.

 Stalin propunea  la Moscova, în discuțiile cu Kardelj, Djilas și Dimitrov, spre stupoarea comuniștilor ”cominformiști” români, unguri, slovaci, polonezi, sârbi sau cehi, formarea a trei federații: iugoslavo-bulgară, în care urma să intre Albania; ungaro-română, care oculta conflictul pe Ardeal și cehoslovaco-poloneză.

Mai mult, Stalin a plusat propunând ca cele trei federații să intre în componența URSS în următorul mod: federația cehoslovaco-poloneză în Bielorusia, federația româno-ungară în RSS Ucraina, iar cea iugoslavo-bulgară în RSFS Rusă.

Propunerea lui Stalin  era halucinantă, ca românii și ungurii să fie subordonați Kievului, iar Belgradul direct RSFS Rusă, nu URSS-ului, ca să nu mai spunem că polonezii și cehii deveneau subordonați Minsk-ului.

De fapt, Stalin dorea să comprime conflictele teritoriale dintre aceste state: Teschenul, mărul discordiei dintre Polonia și Cehoslovacia, Ardealul dintre România și Ungaria, iar între Bulgaria și Serbia era bătaia pentru Macedonia.

Este posibil ca  Stalin a dorit să pluseze prin această propunere ireală, ca să blocheze inițiativele lui Tito din Balcani. Cert este că documentele nu ne spun cum au primit comuniștii din estul Europei aceste propuneri ale lui Stalin, dar rămâne un fapt că imediat a început conflictul deschis și public foarte dur între Stalin și Tito și aceste propuneri au rămas politic ”în aer”.

Este posibil ca tăcerea comuniștilor români, unguri, sârbi, polonezi sau bulgari să fi fost o formă suspectă de refuz în fața propunerii lui Stalin.

Oricum, dictatorul sovietic nu a mai readus în discuție ideea, semn că  şi-a dat seama de opoziţia  comuniștilor est-europeni de a face parte cu statele lor din URSS. 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/04/30/un-proiect-putin-cunoscut-si-putin-studiat-unirea-ungariei-si-bulgariei-cu-romania/

 

 

surse:

 

digi24.ro/special/campanii-digi24/100-de-ani-de-comunism/iosif-broz-tito-concurentul-lui-stalin-in-balcani-818935

http://www.napocanews.ro/2016/08/stalin-a-propus-o-federatie-statala-romano-ungara-in-anii-50.html

jurnalulromanesc.at