SE PREGĂTEȘTE o operațiune sub steag fals cu consecințe foarte grave pe frontul NUCLEAR dintre NATO și RUSIA ?

Un război nuclear între Rusia și NATO ar putea avea loc într-un scenariu îngrozitor și ar duce la moartea a sute de milioane de oameni din întreaga lume, în numai câteva ore. 

Cazul ciudat al radarului nuclear rusesc distrus de ucraineni. Se pregătește o acțiune sub steag fals care poate declanșa Iadul?

Occidentul nu poate permite ca Ucraina să piardă și exclude negocierile cu Rusia. Singura soluție este extinderea războiului, însă are nevoie de un pretext pentru a-l servi opiniei publice.

O analiză de Brandon Smith de la Alt-Market.us , tradusă de publicația online https://www.activenews.ro.

*

Dacă acceptăm adevărul elementar conform căruia Ucraina nu este altceva decât un câmp de luptă prin procură între Rusia și Occident, atunci putem spune că Al Treilea Război Mondial a început deja.

Până acum, puterile implicate s-a mulțumit să țină situația limitată doar la Ucraina.

Dar un eveniment recent sugerează că lucrurile sunt pe cale să se schimbe.

Se petrece ceva foarte ciudat pe frontul nuclear dintre NATO și Rusia și cred că e timpul să luăm în considerare posibilitatea că se pregătește o amenințare sub steag fals.

În ultimele două săptămâni, Ucraina și-a asumat meritul a cel puțin două atacuri distincte asupra unor ținte speciale: stații radar ruse de tipul „dincolo-de-orizont”, folosind drone cu o rază de acțiune impresionantă de peste 2.000 de kilometri.

Până acum, atacurile cu rază lungă pe teritoriul rusesc erau foarte rare. Atunci, de ce tocmai aceste radare?

Sistemele Voronej-DM erau amplasate în exteriorul orașului Orsk din regiunea Krasnodar (Armavir), departe de liniile frontului din Ucraina.

Aceste lovituri au fost salutate ca fiind cele mai îndepărtate de Ucraina, în inima Rusiei, însă presa mainstream a ignorat implicațiile mai largi ale acestei situații.

Este probabil ca dronele folosite să fi fost de origine americană sau europeană.

Până în urmă cu câteva zile, NATO a impus restricții drastice asupra modului în care armele sale pot fi utilizate de către Ucraina.

Dronele și rachetele de croazieră cu rază lungă care lovesc ținte adânc în interiorul teritoriului rus riscă să provoace o ripostă majoră din partea Rusiei, inclusiv un răspuns nuclear.

Acestea fiind zise, nu mă îngrijorează atât de mult armele folosite, cât țintele specifice pe care se presupune că le-a ales Ucraina.

Sistemele radar rusești de tipul „dincolo-de-orizont” au o rază de detecție de cel puțin 10.000 de kilometri (raza reală este clasificată) și scanează în special rachetele balistice de mare altitudine.

Ele nu sunt concepute să detecteze rachete de croazieră cu rază medie de acțiune (ATACMS) și drone care zboară mai jos.

Ceea ce înseamnă că cele două stații radar distruse de armele ucrainene sunt menite să acționeze ca un sistem de avertizare timpurie în cazul unui atac nuclear.

Rezultă că ucrainenii au sfidat restricțiile NATO – nu o dată, ci de două ori! – pentru a ținti sisteme radar care nu au nici o legătură cu ei.

De fapt, sistemele se află pe poziții fixe, permanente, și nici unul dintre ele nu era îndreptat spre Ucraina, ci spre nordul, respectiv sud-vestul Rusiei.

Radarul de la Armavir a fost construit în 2009 pentru a acoperi golul creat de pierderea radarelor din Ucraina. El era menit și să înlocuiască un radar mai vechi, de tip Daryal, din Gabala.

Interesant este că „ventilatoarele de căutare” de la Armavir și Orsk supraveghează cerul în special deasupra Orientului Mijlociu, inclusiv Israelul, și o mare parte a Europei, inclusiv Elveția.

În loc să atace resurse strategice vitale, cum ar fi rafinăriile de petrol sau depozitele de muniție, a fost vizată sistematic apărarea nucleară a Rusiei.

De ce?

Este important să înțelegem că un atac de acest tip în centrul Rusiei necesită o planificare și o logistică complexe.

El nu se poate realiza fără informații secrete de la sol și fără ajutorul supravegherii prin satelit.

Ucraina se bazează în totalitate pe sateliții și informațiile NATO. Nici o lovitură de acest tip nu ar fi fost posibilă fără implicarea NATO.

În plus, dronele folosite ar trebui să aibă capacitatea de a se sustrage sistemelelor de detecție timpurie și de a rămâne ascunse pe distanțe de mii de kilometri.

Or, un astfel de tip de tehnologie provine în principal din Occident.

Cu alte cuvinte, nu există nici o posibilitate ca aceste atacuri să fi fost realizate de Ucraina fără ajutorul și aprobarea extinsă a comandamentului american sau european.

Mă îndoiesc profund că niște piloți ucraineni au pilotat dronele care au realizat atacurile. Vorbim despre unele dintre cele mai bine apărate stații radar din Rusia.

De ce sunt importante toate aceste elemente? Să privim în față realitatea urâtă…

Mai întâi, țintirea apărării nucleare rusești ar putea determina Kremlinul să creadă că Occidentul se pregătește pentru un atac nuclear. Altfel, de ce ar fi vizat radarele sale balistice?

Acest lucru înseamnă că Rusia va fi în alertă maximă pentru un posibil schimb de lovituri nucleare. Nu sună bine.

În al doilea rând, stațiile de tip Voronej-DM sunt folosite pentru a identifica alarmele FALS POZITIVE de atac nuclear.

Aceasta înseamnă că, dacă împotiva Rusiei este folosită o armă care imită o rachetă balistică de mare altitudine, capacitatea sa de a detecta că NU este o rachetă nucleară a fost redusă.

Drept urmare, Rusia ar putea lansa propriile focoase nucleare ca răspuns la un atac NE-nuclear (adică un atac nuclear fals sau un steag fals).

În al treilea rând, Armavir și alte stații puteau fi folosite pentru a înregistra activitatea rachetelor balistice mult în afara spațiului aerian rusesc (în locuri precum Orientul Mijlociu).

Este posibil ca aceste lovituri să fi avut ca scop să orbească Rusia și să o împiedice să detecteze evenimente cu rachete care nu au legătură cu războiul din Ucraina.

În al patrulea rând, este posibil ca NATO și Ucraina să creadă că distrugerea radarelor transmite un mesaj conform căruia, dacă Rusia amenință cu un atac nuclear, ar putea fi lovită prima.

Ceea ce înseamnă că sporește posibilitatea ca Rusia să renunțe a mai da un avertisment și să atace nuclear ea prima.

În al cincilea rând, doar atacul asupra Armavir îndeplinește condițiile pe care guvernul rus le-a expus public în 2020 pentru acțiunile care ar putea declanșa din partea sa un atac nuclear de represalii.

Rețeaua de avertizare timpurie a Rusiei face parte din postura mai largă de descurajare nucleară a țării.

În Principiile de Bază ale Politicii de Stat a Federației Ruse privind Descurajarea Nucleară, date publicității de Kremlin în 2020, se arată:

„Condițiile care prevăd posibilitatea utilizării armelor nucleare de către Federația Rusă” includ orice „atac al unui adversar asupra unor obiective guvernamentale sau militare critice ale Federației Ruse, a căror întrerupere a activității ar submina acțiunile de răspuns ale forțelor nucleare.”

Până în prezent, nu a apărut nici un indiciu despre cum va riposta Rusia, dar să luăm în considerare circumstanțele de pe frontul din Ucraina în acest moment.

Liniile de apărare ucrainene sunt subțiri și nu dispun de efectivele umane necesare pentru a menține punctele de sprijin cele mai rudimentare.

Cum am arătat luna trecută, linia frontului este pe punctul de a fi ruptă, probabil în această vară, odată cu deschiderea de către Rusia a unei ofensive noi în nord, aproape de Harkov.

Țările NATO afirmă acum că sprijină utilizarea de către Ucraina a armelor cu rază lungă de acțiune în interiorul teritoriului Rusiei.

Aceasta înseamnă că principalele zone metropolitane ale Ucrainei vor fi avute în vedere pentru propriile lovituri cu rază lungă ale Rusiei, o măsură pe care în general a evitat-o până acum.

Trebuie de asemenea avută în vedere potențiala utilizare a bombelor termobarice (bombe cu vid) de către Rusia. Acestea sunt arme care provoacă distrugeri masive și care au fost până acum absente de pe câmpul de luptă (cu excepția unor rapoarte neverificate).

Occidentul îi transmite Rusiei mesajul că nu va permite ca Ucraina să piardă, că nu va căuta soluții diplomatice și că, dacă Rusia începe să câștige teren în mod semnificativ, atunci totul este permis.

Include asta și arme nucleare? Greu de spus.

Bănuiala mea este că Sistemul dorește să creeze un scenariu în care Rusia să reacționeze în mod exagerat la un eveniment sau ca opinia publică să creadă că Rusia reprezintă o amenințare nucleară nelegitimă pentru Occident.

Există, de asemenea, posibilitatea de a dori ca Rusia să fie împiedicată să supravegheze un viitor incident balistic în Orientul Mijlociu.

Momentul în care au fost lansate atacurile asupra radarelor a avut loc cu doar câteva săptămâni înainte de „conferința de pace” pentru Ucraina, planificată să aibă loc în Elveția pe 15-16 iunie.

Deși lideri importanți din SUA, China și Europa nu participă (iar Rusia nu a fost invitată), summitul este totuși o țintă suculentă pentru un steag fals și deci pentru identificarea intereselor occidentale legate de un război pe scară mai mare cu Rusia.

Mă îndoiesc serios că Sistemul dorește să declanșeze un război nuclear global. Ar avea puțin de câștigat și totul de pierdut după ce și-a petrecut cea mai mare parte a secolului trecut construind una dintre cele mai complexe rețele de control economic și politic din istoria omenirii.

Nu cred că Sistemul ar fi fericit să vadă totul vaporizat într-o clipită.

Însă un eveniment nuclear limitat ar putea servi bine intereselor sale.

În timp ce scriu aceste rânduri, mai multe guverne – inclusiv cel francez – solicită trimiterea de trupe europene în Ucraina.

Unii lideri politici doresc ca acestea să meargă în calitate de „consilieri” și instructori.

Este exact ce au făcut Statele Unite înainte de a desfășura forțe extinse în Vietnam. Vă amintiți de incidentul sub steag fals din Golful Tonkin?

Ceva foarte ciudat se petrece. Nu am nici o îndoială că Al Treilea Război Mondial este rezultatul preconizat al confruntării dintre NATO și Rusia în Ucraina.

Întrebarea este: cum plănuiește Occidentul să ajungă la acest deznodământ, convingând în același timp opinia publică americană și europeană să se alăture efortului de război?

Are nevoie de o operațiune sub steag fals cu consecințe foarte grave!

Presa americană a prezentat cel mai negru scenariu: Un război nuclear între SUA și Rusia (Video). Peste 90 de milioane de morți, doar în primele ore ale conflictului

Presa americană a readus în atenția publicului o simulare care arată cum un război nuclear între Rusia și NATO ar putea avea loc într-un scenariu îngrozitor și ar duce la moartea a milioane de oameni din întreaga lume în numai câteva ore. 

Potrivit publicației Newsweek, preluată de https://www.defenseromania.ro., un material video de patru minute, denumit “Plan A”, care a fost dezvoltat de cercetători asociați cu Programul de Știință și Securitate Globală (SGS) al Universității Princeton, a cunoscut un interes reînnoit de la invazia Rusiei în Ucraina.

Notă: Scenariul e prezentat de acum câți va ani, dar readus în discuție ca urmare a tensiunilor actuale

Deși nu este clar dacă președintele rus, Vladimir Putin, va merge vreodată atât de departe încât să folosească arme nucleare, escaladarea conflictului din Ucraina a dus la o intensificare a discuțiilor despre posibila izbucnire a războiului nuclear.

“Din câte se poate spune, aceasta este cea mai gravă criză cu o potențială dimensiune nucleară, care implică Rusia și Statele Unite/NATO, de la sfârșitul Războiului Rece, chiar dacă riscul unui război nuclear este încă considerat mic – așa cum ar argumenta mulți analiști”, a declarat pentru Newsweek Alex Glaser, unul dintre creatorii Planului A.

“O criză precum cea cu care ne confruntăm în prezent duce adesea la o comunicare greșită între părți, exacerbată de faptul că rămân foarte puține linii active de comunicare între Rusia și SUA/NATO”, a declarat Glaser, care este profesor asociat la Princeton’s School of Public and International Affairs și Department of Mechanical and Aerospace Engineering.

Chiar înainte de acest an, Rusia și Statele Unite au renunțat la tratatele de lungă durată privind controlul armelor nucleare, au început dezvoltarea de noi tipuri de arme nucleare și au extins gama de circumstanțe în care aceste arme ar putea fi utilizate.

Simularea Plan A a fost pregătită inițial pentru o expoziție la Galeria Bernstein din Princeton în 2017, iar ulterior a fost pusă la dispoziția publicului sub formă de videoclip pe YouTube în 2019. Scopul său este de a evidenția consecințele “potențial catastrofale” ale unui război nuclear între Rusia și NATO.

După o primă explozie de interes pentru videoclip, numărul de vizualizări nu a crescut prea mult până la sfârșitul lunii februarie 2022, când Rusia a invadat Ucraina, iar Putin a făcut remarci aluzive la posibila utilizare a armelor nucleare. De atunci, simularea a primit peste un milion de vizualizări.

Planul A arată cum un schimb nuclear localizat ar putea degenera rapid într-o catastrofă globală. Scenariul prezentat în material este unul plauzibil, bazat pe dovezile disponibile.

“Echipa noastră a folosit evaluări independente ale pozițiilor actuale ale forțelor americane și rusești, ale planurilor de război nuclear și ale țintelor armelor nucleare”, a spus Glaser. “Simularea a fost, de asemenea, susținută de seturi de date privind armele nucleare desfășurate în prezent, randamentele armelor și posibilele ținte pentru anumite arme, precum și ordinea de luptă care estimează armele ce se îndreaptă către ținte, pentru a arăta evoluția conflictului nuclear”, a menționat acesta.

“Desigur, nu am avut niciun fel de acces la informații clasificate și am folosit adesea reguli «simple» atunci când am alocat arme țintelor”, a precizat Glaser.

“Se estimează că în primele ore ale conflictului vor fi peste 90 de milioane de morți și răniți”

Decesele și victimele immediate, care ar avea loc în fiecare fază a conflictului, au fost determinate folosind date de la NUKEMAP, un instrument online, care a fost dezvoltat de Alex Wellerstein la Institutul de Tehnologie Stevens.

“Se estimează că în primele ore ale conflictului vor fi peste 90 de milioane de morți și răniți. Numărul real de decese ar fi semnificativ crescut de decesele cauzate de prăbușirea sistemelor medicale, precum și de consecințele nucleare și de alte efecte pe termen lung, inclusiv de o posibilă iarnă nucleară la scară globală”, a declarat Glaser.
Simularea specialiștilor americani începe în contextul unui conflict convențional – Rusia trage un foc de avertisment de la o bază din apropierea orașului Kaliningrad, în încercarea de a opri un avans al SUA / NATO. Alianța ripostează apoi printr-un singur atac aerian nuclear tactic.

Schimbul nuclear escaladează rapid în Europa, Rusia trimițând 300 de focoase prin aeronave și rachete cu rază scurtă de acțiune, pentru a lovi bazele NATO și a permite avansul trupelor.

Cu o mare parte din Europa distrusă, NATO lansează aproximativ 600 de focoase din rachete terestre și submarine americane asupra forțelor nucleare ruse. Înainte ca sistemele sale de armament să fie distruse, Rusia lansează rachete bazate în silozuri, vehicule rutiere mobile și submarine.

În etapa finală a conflictului, atât Rusia, cât și NATO ar viza cele mai populate 30 de orașe și centre economice ale celeilalte părți

În etapa finală a conflictului, atât Rusia, cât și NATO vizează cele mai populate 30 de orașe și centre economice ale celeilalte părți – folosind 5-10 focoase nucleare pe fiecare, în funcție de mărimea populației – în încercarea de a inhiba potențialul de redresare.

Potrivit lui Glaser, un război termonuclear global la această scară ar putea fi cu siguranță considerat “scenariul cel mai rău”, deși titlul videoclipului sugerează faptul că succesiunea evenimentelor prezentate este pur și simplu parte a playbook-ului standard.

“Odată ce pragul nuclear este trecut, poate fi foarte dificil să se prevină escaladarea la un război nuclear total, adică escaladarea de la o singură utilizare, la un război nuclear tactic în Europa, la un atac de răspuns și, în cele din urmă, la un atac contraevaluat – care vizează orașe și centre economice cu scopul de a inhiba redresarea celeilalte părți”, a spus Glaser.

Deși este posibil, desigur, ca un schimb nuclear să rămână “limitat”, iar cealaltă parte să se retragă sau să răspundă doar cu arme convenționale, ar exista o presiune uriașă asupra factorilor de decizie să răspundă simetric.

“Consecințele unui război nuclear pentru viața pe Pământ ar fi de neimaginat. Pe lângă moartea și suferința imediată și colapsul economic și social, în anii de după război, fenomenul iernii nucleare ar exacerba catastrofa”, a spus Glaser, reamintind despre un alt studiu care a constatat că peste cinci miliarde de oameni ar putea muri în cele din urmă din cauza unui conflict nuclear între Statele Unite și Rusia.

ANALIZE STRATEGICE: Războiul din Ucraina va remodela Estul Europei, deci și destinul Moldovei se va schimba

Rusia e convinsă că poate câștiga în acest război, face tot ce se poate imagina pentru a-l câștiga și este foarte probabil ca acest conflict să se tranșeze pe câmpul de luptă, nu la masa negocierilor.

Armata rusă face “clești”, mai mici și mai mari, în care să prindă armata ucraineană. Asta se învață în academiile militare de la Moscova, după tacticile militare sovietice din cel de-al Doilea Război Mondial. Asta a făcut Rusia în august 2014 la Ilovaisk. Și a urmat Minsk 1. Asta a făcut la Debalțevo, în februarie 2015 și a urmat Minsk 2.

După ce a eșuat planul mare de îngenunchere a întregii Ucrainei printr-un Blitzkrieg, dar și planul de încercuire a Kievului și Harkovului, cele mai importante două orașe, armata rusă se concentrează în Donbas, unde încearcă să facă acei “clești”, adică să înconjoare mari unități ucrainene și să-l oblige pe Zelenski să accepte concesii politice printr-un armistițiu.

Tot ce ar putea obține Putin este un armistițiu, nu un Minsk 3, ci un simplu armistițiu care să-i permită să conserve teritoriile ocupate și care să-i ofere răgazul să-și refacă capacitatea militară pentru a relua ofensiva împotriva Ucrainei.

Problema lui Putin este că, după 8 ani de lupte în Donbas, ucrainenii și-au construit o armată modernă, bine pregătită, o infrastructură de apărare în Donețk și Lugansk greu de cucerit. După săptămâni întregi de ofensivă disperată, rușii abia dacă au avansat câțiva kilometri.

Ca să completeze efectivele militare, în Rusia a început o campanie de mobilizare secretă sau să-i spun discretă, care să nu sperie populația.

Dacă soldați au de unde să facă rost, în curând o să constate că nu au arme și muniție suficiente. Iar fabricile din industria de armament nu au de unde să facă rost de componente electronice, din cauza sancțiunilor.

Aproape cu disperare, Putin forțează o victorie, un “clește” cât de mic, în care să prindă câteva sute, poate mii de soldați ucraineni, în speranța că va putea forța negocierea unui armistițiu.

La rândul lor, ucrainenii sunt într-o cursă contra cronometru cu rușii, sperând să primească mai repede armamentul american și din Ruropa occidentală, pentru a-l folosi în operațiunile din Donbas, unde războiul se poartă cu o intensitate fără precedent. Și unde pierderile de vieți și tehnică de luptă sunt uriașe.

Acuzațiile împotriva Occidentului nu fac decât să întărească narațiunea fundamentală a Kremlinului, potrivit căreia Vestul e vinovat de izbucnirea războiului, că Putin n-a avut altă soluție, că Rusia este victima unui mare complot al americanilor. De fapt, al anglo-saxonilor… acesta este noul termen la modă la Moscova.

Eu cred că Rusia e demult în război cu vestul, doar că din 24 februarie acest război a luat forma unuia convențional. În ce privește capacitatea elitei rusești de a împiedica escaladarea, nu ne facem iluzii.

Dar nici nu poate fi exclus un scenariu în care Putin este îndepărtat de la putere printr-o lovitură de stat, iar un nou lider va încerca să încheie războiul pentru a evita o înfrângere umilitoare și condiții de pace care presupun dezarmarea Rusiei și de-fascizarea acesteia.

Și, în fond, stabilirea unei noi ordini mondiale, stabilită după alte criterii, în care Rusia n-are cum și de ce să mai fie acceptată ca membru permanent în Consiliul de Securitate.

În caz contrar, generațiile care vin după noi vor avea și ele războaiele lor cu Rusia și nu se știe dacă le vor mai putea câștiga. Un nou Putin poate să apară oricând la Kremlin și să amenințe Europa Centrală și de Est, apune analistul analistul Armand Goșu ]ntr-un interviu acordat https://www.dw.com/ro.

Ce să facă Vestul? Să ajute Ucraina să se poată apăra singură. Adică împrumuturi, armament ofensiv, susținere morală din partea opiniei publice, susținere politică. Vestul n-are conștiința pericolului rusesc, anul 1814 când soldații ruși au ocupat Parisul e departe, Europa de Vest are memorie scurtă, e cinică și mercantilă. Europa Centrală și de Est are un noroc istoric cu lumea anglo-saxonă, cu SUA, Canada și Marea Britanie. Un rol fundamental joacă însă Polonia, depozitara memoriei istorice a Europei Centrale și de Est, vreme de secole cea mai importantă putere politico-militară în regiune.

Polonia va fi liderul națiunilor slave care se vor integra în lumea euro-atlantică în câteva decenii. Va fi un bloc slav format din Ucraina, Belarus (Putin o să-l tragă după el și pe Lukașenko), Cehia, Slovacia la care o să se alăture și balticii.

Odată cu aderarea Finlandei și Suediei la NATO, flancul estic se va consolida decisiv spre nord, în zona Balticii, continuând procesul început la summit-ul NATO de la Varșovia, din iunie 2016.

Acest bloc slav cu 100 de milioane de locuitori va remodela raportul de forțe în tabăra occidentală, influența Franței și Germaniei scăzând, ele devenind tot mai irelevante în materie de securitate. Polonia și Ucraina sunt deja și vor fi pentru mulți ani de acum încolo principalii aliați și parteneri ai americanilor în Europa.

Asta chiar în cazul în care Ucraina nu va deveni membru NATO. De fapt, cu membri precum Ungaria lui Victor Orban, încrederea în capacitatea de răspuns a NATO în fața amenințărilor rusești o să tot scadă.

Tot estul Europei va fi remodelat de acest război. Deci și destinul Moldovei se va schimba. Va merge spre UE în siajul Ucrainei, dar nu va avea șanse reale decât după ce va reglementa problema transnistreană. Cu ceva noroc, se va crea un context propice pentru rezolvarea acestui dosar, important e ca Maia Sandu să nu rateze momentul.

Conform concepției lui Putin despre istorie, exprimată în mod constant de la Discursul său din 2007 la Conferința de Securitate de la München și până la eseul său din iulie 2021 „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”: RUSIA ESTE O CIVILIZAȚIE UNICĂ ȘI ADEVĂRATUL SCUT AL VALORILOR CIVILIZATE IN LUME.

Rusia a fost cea care i-a învins pe mongoli în 1380, spulberând controlul Hoardei de Aur asupra Europei de Est.
Rusia a fost cea care a umilit Polonia la începutul secolului al XVII-lea, alungând-o din teritoriile ruse.
Rusia a fost cea care a spart puterea suedeză în Marele Război al Nordului.
Rusia a fost cea care a condamnat imperiul european al lui Napoleon.
Și Rusia a fost cea care a șters nazismul din sufletul Europei.

În fiecare caz – așa cum vede Putin – sângele rus a curățat o Europă decadentă, epuizată și slabă.
Cu toate acestea, europenii refuză cu insistență să recunoască Rusia ca o putere demnă de statutul de mare putere în Europa. Această Rusia, în opinia lui Putin, are dreptul de a se afirma și este singura putere cu interese și teritorii dincolo de Europa cu dreptul de a modela securitatea europeană.

Unirea popoarelor ruse este crucială pentru îndeplinirea acestei viziuni. Prăbușirea Uniunii Sovietice – și greșelile Uniunii Sovietice – au împărțit Rus’ în bieloruși, ucraineni și ruși. Această greșeală istorică trebuie corectată în termeni pur cultural-ideologici. Ucraina, Belarus și Rusia trebuiesc reunite.

Putin a pornit actiunea speciala de stopare a oprimarii vorbitorilor de limba rusă și a etnicilor ruși din Ucraina ca o actiune impotriva unui nationalisn exacerbat de tip nazist al ucrainienilor banderisti care se opun unității poporului rus.
Zelensky a fost ales pe o platformă de pace și promițând o rezoluție pentru războiul din Donbas, dar s-a transformat rapid într-un dușman implacabil al pacii.
Între timp, forțele armate ucrainene își extindeau capacitățile de luptă atacand republicile separatiste in pofida dispozitiilor tratatului de la Minsk.

Având în vedere presupusa cooptare banderistă a politicii ucrainene, un război nazist de agresiune împotriva Donbasului incepuse inca din februarie și era de imaginat în viitorul apropiat si unul impotriva Crimeii.

Planul inițial de campanie al Rusiei, pregătit în cea mai mare securitate operațională a fost menit să șocheze Occidentul, infatisand-ul cu un fapt împlinit care a demonstrat superioritatea militară rusă. Într-adevăr, după cum s-a menționat, fiecare acțiune majoră a Rusiei – de la atacul inițial la coloana sa de la Kiev până la bombardamentul său pedepsitor în Donbas – este menită să convingă Occidentul că înarmarea Ucrainei este inutilă si contraproductiva.

Pe termen lung, Putin a prevazut aproape sigur o confruntare cu Occidentul, una care să distrugă NATO și să asigure poziția strategică pe termen lung a Rusiei în Eurasia europeană. Ucraina urma să se pregătească pentru această confruntare.
Prin încorporarea Belarusului și Ucrainei într-un imperiu rus revitalizat, Putin ar extinde populația Rusiei cu peste o treime și produsul intern brut (PIB) cu o șeptime.

O confruntare pe termen lung cu NATO asupra Ucrainei ar schimba însă calculele occidentale, care nu vor sa priceapă reziliența Rusiei care poate câștiga un război de mai mulți ani asa cum a mai facut-o si in trecut.
Conform comunicatului Băncii Centrale a Rusiei, costurile economice ale războiului nu vor fi resimțite în Rusia decât în toamnă sau la începutul iernii, când rezervele valutare ale Rusiei ar trebui sa sece, dar cum Rusia nu poate folosi valuta fiind sanctionată si având enorme rezerve naturale energetice si mineraliere nu va fi afectata decât superficial.

Sprijinind ferm si fățiș Ucraina, NATO și-a împletit efectiv coeziunea alianței cu soarta Ucrainei si Occidentul ar trebui să livreze acum mai mult material – mult mai mult și mult mai repede – dacă Ucraina dorește să alunge Rusia înapoi în următorul an.
În absența informațiilor si ajutoarelor masive primite de la NATO și a sprijinului militar și financiar, Ucraina s-ar fi prăbușit inca din februarie.

Nationalismul de dreapta european, sceptic față de NATO și UE, este deja o forță puternică, favorabilă Rusiei.

Fidesz din Ungaria este pur și simplu varianta sa cea mai puternică și în mod explicit pro-Kremlin. Polonia, România și Bulgaria experimenteaza cu toții strategii în activitatea de extremă dreaptă anti-NATO. Serbia ar valorifica situatia, făcând să absoarbă partea sârbă a Bosniei.

NATO vest-european care cere concesii de la Ucraina pentru pace ar distruge Alianța Atlantică. Cel puțin dac nu l-ar distruge, NATO ar reveni la granițele sale din 1991, incluzând potențial Republica Cehă și Germania „de est”.

A lăsa NATO să se dizolve în acest mod ar distruge o politică anti-chineză. Ar crește puterea chineză, ar exclude prezența americană sau aliată în Orientul Mijlociu. Și s-ar evita orice presiune economică pe termen lung împotriva Chinei.

Europenii de Vest n-ar fi deloc dispuși să-și ipotecheze viabilitatea economică pe speranța unei victorii americane în Indo-Pacific.
După Conferința Partidului Comunist Chinez (PCC), sprijinul lui Xi Jinping va deveni mai public.

Statele Unite au două căi în față de urmat. Fie asigură moralul NATO și angajamentul său continu[ – ajutând Ucraina in această fază dificilă de luptă cat și oferind Ucrainei sprijinul de care are nevoie pentru a alunga Rusia de pe teritoriul său – sau, isi plănuiește în mod activ un rol global mult mai mic, limitat la zna Indo-Pacifica și acceptă o pace separată cu Rusia.

Această din urmă opțiune, față de cei care doresc ca SUA să abandoneze Europa en gros și să se concentreze în întregime pe Indo-Pacific, este mult prea riscantă. Caci Statele Unite nu pot face presiuni economice pe China fără sprijin european. Nici nu poate opri multilateralismul chinez în Africa, Orientul Mijlociu și Mediterana.

Prăbușirea sistemului de alianță euroatlantic ar declanșa o realiniere echivalentă în Orientul Mijlociu, cedând practic dominația eurasiatică unei coaliții multilateraliste chino-ruso-iraniene.
Astfel, prima opțiune este singura opțiune viabilă pentru Statele Unite, care ar trebui, cu orice preț, să mențină Ucraina în luptă pana la ultimul ucrainian.

Aceasta nu este doar o problemă a livrărilor de arme, deși SUA ar trebui să-și extindă și să-și modernizeze complexul militar-industrial suficient pentru a-i servi drept arsenal.
NATO vest-european nu isi permite să spargă rândurile. Mai degrabă, alianta euroatlantica trebuie să ajute să-și asume povara imensa a apărării europene – nu cu fiii și fiicele lor, ci cu industriile lor de apărare, in conditiile grele ale intrarii rapide si adanci intr-o puternca criza economica.

Reuniunea NATO de la Madrid a fost o ocazie excelentă de a da această hotărâre, dar
se pare ca disperarea de a-și pierde rolul hegemonic global va impinge SUA sa riște mai mult decât poate produce, iar daca statele europene membre ale NATO nu au nici ele forța de a decide lucid și realist, atunci hotărârea va putea fi dezastruoasa la nivel global.

SURSE:

–

• https://www.dw.com/ro/r%C4%83zboiul-rusiei-cu-vestul-pentru-ca-generaiile-viitoare-s-nu-fie-silite-sl-poarte.

• https://ioncoja.ro/ce-risca-nato