CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SFIDAREA RUSĂ şi tragedia UCRAINEI

Profesorul de drept constituţional Ioan Stanomir, scrie în revista https://www.contributors.ro, că Vladimir Putin nu este un accident al istoriei, după cum nu reprezintă un caz psihiatric. Preşedintele  Federaţiei Ruse întruchipează, în toată agresivitatea sa barbară, statul rus: un stat care a cărui unică vocaţie a fost expansiunea teritorială  şi împilarea  popoarelor aflate sub suveranitatea cnutului său.

Acest stat rus de acum duce mai departe ambiţiile de revanşă  sovietică şi nostalgia măreţiei ţariste. Modul său de manifestare poate surprinde doar pe cei lipsiţi de o minimă educaţie istorică.

Conduita  imperiului rus, indiferent de denumirile sale trecătoare, este constantă şi  previzibilă:  în cele din urmă, puterea armată este singura care contează cu adevărat.

Acest stat rus, ipostaziat de Putin, a trecut  prin anii de incertitudine de după 1991 doar spre a regăsi, după un deceniu,  resentimentul ca temelie a unei noi politici, interne şi externe, în egală măsură. Stat revizionist şi stat agresor,statul rus nu acceptă dreptul internaţional şi cooperarea internaţională decât  ca pe nişte strategii de întărire a propriei sale poziţii hegemonice. Ipocrizia  este elementul fără de care diplomaţia  Rusiei nu poate funcţiona: moştenirea sovietică este în patrimoniul ei genetic.

Acest stat rus, înarmat graţie sumelor obţinute din exporturile energetice încurajate  de complicii săi europeni, atacă Ucraina. Bătălia pentru Kiev este o bătălie pentru Europa centrală şi de est, iar tancurile ruse care înaintează acolo pot înainta, în anii de vin, spre Riga sau Chişinău.

Armata rusă este pe cale să anihileze statalitatea Ucrainei şi să reducă la starea de sclavie o naţiune a cărei existenţă  Rusia nu o recunoaşte.

Agresivitatea Rusiei ar fi fost imposibilă în absenţa  solidarităţilor şi complicităţilor. Lista de oficiali europeni  afiliaţi companiilor ruse este imaginea legăturilor ce explică, astăzi, timiditatea sancţiunilor. 

Pentru o parte însemnată a elitei Germaniei, acomodarea cu Putin este  o soluţie raţională: cedarea de teritorii este un preţ legitim pentru încheierea acestei tranzacţii.

Vladimir Putin atacă Ucraina acum, pentru că slăbiciunea Occidentului îi oferă o ocazie pe care nu o poate rata. 

Tragedia Ucrainei evocă tragedia unei Europe centrale şi de est ameninţate, mortal, de imperialismul rus.  Catastrofa de acum poate fi ocazia de a reflecta la impasul în care ne aflăm:  lichidarea Ucrainei nu va fi decât începutul unui proces de expasiune sovietică.

Precedentul de acum este unul dramatic şi neliniştitor.

Acelaşi stat care a  instituit imperiul stalinist şi a reprimat revoltele din 1956 şi 1968  se află pe străzile din Kiev.

Ţinta acestui stat  a fost şi va fi mereu aceeaşi: constituirea unui domeniu colonial administrat de Moscova,  prin intermediul unor  lachei locali. Este cel mai probabil, scenariul pe care Rusia îl rezervă Ucrainei: un protectorat rus, care păstrează doar iluzia unei independenţe nominale.

Un asemenea guvern – marionetă ar consfinţi restauraţia imperială.

Dar ceea ce i se opune este voinţa de libertate a naţiunilor.  Eroismul Ucrainei şi protestele din Federaţia Rusă  sunt semnele unui curaj ce sfidează barbaria. 

Demnitatea  popoarelor trebuie apărată de tirani.  Pentru ruşi, inamicul  lor implacabil este însuşi statul ce oprimă şi exploatează.

Tragedia din Ucraina poate fi începutul sfârşitului pentru imperiul rus.       

25/06/2022 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | 2 comentarii

O TELEVIZIUNE de propagandă a Kremlinului susține trecerea economiei Rusiei la un sistem de „socialism militar”

Revista Newsweek relatează că Rusia ar cheltui cca. 900 de milioane de dolari pe zi pentru războiul din Ucraina.

Un calcul simplu arată că cheltuielile făcute în 74 de zile de război, ar însemna în jur de 66,5 miliarde de dolari risipiți cu ,,operatiunea militară specială”din Ucraina și, cum Putin nu ii poate spune războiului pe nume, nici economia de razboi nu poate fi catalogată în termeni militari, așa că a fost inventată denumirea bizară de ”socialism militar”.

Televiziunea de știri https://www.digi24.ro, spune că sancțiunile internaționale afectează tot mai mult finanțele Moscovei și că mai nou, la postul public de televiziune Rossia-1 a început să se discute deschis despre economia de război.

Un analist militar rus, Konstantin Sivkov, a cerut în direct la această televiziune de propagandă a Kremlinului, trecerea Rusiei la un sistem de „socialism militar”:

„Actualul nostru sistem economic nu este pregătit să îndeplinească nevoile forțelor noastre armate, și în aceste condiții întreaga țară nu poate primi ce are nevoie.

Trebuie să încercăm trecerea la un alt sistem pe care propun să-l numim „socialism militar”, dar poate avea și alt nume, nu asta contează.

Toate resursele strategice fără excepție, precum pământul nostru, fabricile și tot ce mai există, trebuie să fie plasate sub control guvernamental și dezvoltate conform unui plan centralizat.

Fără o astfel de evoluție, nu putem asigura producția de care au nevoie forțele noastre armate. Ați analizat obiectivele artileriei noastre?

Au loc 1.500 – 1.600 de misiuni de tragere pe zi. Fiecare dintre ele presupune tragerea a cel puțin 40–50 de proiectile. Înmulțiți acești factori.

Ajungem la aproximativ 50.000 de proiectile pe zi. Acestea trebuie să fie produse. În fiecare zi, artileria noastră folosește de la 5 – 6 până la 10 – 15 rachete. Și acestea trebuie să fie fabricate. Reușim să producem atât de multe pe zi?

Avem nevoie urgent, urgent să ne adaptăm industria la cerințele unei economii pentru vreme de război.

Au existat speculațiică președintele rus Vladimir Putin ar putea anunța o mobilizare în masă, pentru războiul din Ucraina, în timp ce Rusia a negat că va declara oficial război vecinului său est-european. 
Publicația Newsweek a raportat săptămâna aceasta că guvernul rus recrutează personal pentru „specialişti în mobilizare în timp de război”.

Un analist politic a declarat recent la Radio Europa Liberă că, dacă Putin anunță mobilizarea în masă, aceasta ar putea însemna pierderea sprijinului pentru război în rândul propriului popor.

10/05/2022 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

În războiul din Ucraina, Moscova are o miză mai importantă decât cariera lui Putin – SFÂRȘITUL IMPERIULUI RUS

Profesorul Walter Russell Mead,de la Hudson Institute, USA, scrie în prestigioasa publicație The Wall Street Journal (https://www.wsj.com.), că în războiul din Ucraina, Moscova are o miză mai importantă decât cariera lui Putin.

În vreme ce Rusia și Ucraina se pregătesc pentru ceea ce ar putea fi cea mai mare bătălie de tancuri din Europa postbelică, evoluția războiului lui Vladimir Putin rămâne în continuare imposibil de prezis.

Încleștările masive cu tancuri și artilerie pe câmpiile din estul Ucrainei ar putea fi în avantajul Moscovei, iar simpla greutate a mașinăriei rusești de război ar putea forța câștiguri teritoriale – însă sunt posibile și alte evoluții.

Curajul și inteligența tactică ale ucrainenilor, precum și accesul lor la arme occidentale, ar putea duce la o nouă serie de înfrângeri umilitoare pentru Rusia.

Cel mai rău scenariu pentru Putin ar fi încheierea războiului cu o înfrângere militară categorică, cu colapsul enclavelor rusofile din Donbas și cu integrarea Ucrainei și Moldovei în Occident.

O asemenea înfrângere ar fi mai mult decât o umilință personală; ar putea fi un eșec de natură a-i pune capăt carierei lui Putin.

I-ar administra totodată Rusiei un șoc psihologic și strategic în privința poziției ei în lume și a imaginii despre sine. S-ar schimba însuși cursul istoriei ruse.

Rusia nu ar fi în acest caz primul fost imperiu care se confruntă cu un moment al socotelilor istorice. Înfrângerea Spaniei în 1898 de către tânăra Americă în ascensiune a reprezentat un moment de cotitură în istoria țării.

Imperiul global care definea Spania încă de la călătoriile lui Columb se prăbușise brusc, iar spaniolii au început să pună la îndoială totul, de la monarhie și până la la rolul bisericii.

În cazul britanicilor și francezilor, eșecul lor jalnic în Criza Suezului din 1956 a forțat ambele țări să realizeze că nu mai erau puteri mondiale independente.

Gloria imperială se disipase și cele două foste superputeri au început, cu reticență și dificultate, să se adapteze la noile circumstanțe. Un eșec decisiv al Rusiei în Ucraina ar putea reprezenta un moment Suez pentru Moscova.

Dacă Rusia nu va reuși să cucerească inima Ucrainei (vestul țării e mai puțin interesant din perspectiva mitologiei istorice ruse), rușii nu vor mai putea să evite concluzia că imperiul țarist – construit cu migală de-a lungul secolelor și restaurat de Lenin și Stalin în urma catastrofelor din primul război mondial – s-a prăbușit irevocabil.

Fapt care va forța Rusia la acel tip de introspecție profundă cu care au fost obligate să se confrunte și alte foste imperii. Și consecințele vor fi profunde.

Gândirea politică rusă sub Romanovi, comuniști și Putin se bazează pe trei credințe: că Rusia e diferită, că acea diferență este de o importanță transcendentală și că ea îi conferă Rusiei un rol unic în istoria umanității.

O înfrângere în Ucraina ar submina grav încrederea în aceste trei idei, aruncând Rusia într-o criză de identitate cu consecințe politice imprevizibile. Țarii, comisarii și putiniștii au văzut cu toții Rusia ca fiind deopotrivă unică și dedicată unei lupte cu Occidentul.

Din perspectiva țarilor, Moscova era „a treia Romă” care urma să poarte torța creștinismului și civilizației după căderea primei Rome sub asaltul invadatorilor barbari și cucerirea celei de a doua Rome (Constantinopol) de către turci.

Din perspectiva comuniștilor, Moscova era bastionul revoluției globale a proletariatului, destinată să nimicească cultura decadentă burgheză a Occidentului.

Putin și acoliții săi privesc lumea într-un mod similar, cu Rusia angajându-se să poarte un război de supraviețuire contra Vestului, caracterizat de decadență, absența spiritualității și lăcomie neînfrânată.

Pentru a putea face față competiției inegale cu Vestul mai dezvoltat și pentru a asigura o guvernare adecvată caracterului unic al Rusiei, argumentează conducătorii ei, puterea trebuie să fie concentrată la vârf.

Numai cineva la fel de puternic precum Ecaterina cea Mare, Stalin sau (dacă e să ne luăm după admiratorii lui) Putin îi poate permite Rusiei să prevaleze în confruntarea ei cu Occidentul.

Ucraina se află chiar în inima chestiunii. Cu Ucraina sub cizma sa, Rusia se poate considera cea mai mare putere din Europa.

Fără Ucraina, visul Rusiei de a recupera statutul de superputere al URSS va muri de o moarte amarnică.

Și, poate chiar mai rău din perspectiva teoreticienilor „eurasiatici” și a naționaliștilor radicali care-i conferă regimului Putin o spoială de legitimitate, o victorie a Ucrainei ortodoxe, slave și democratice asupra Rusiei despotice nu ar submina numai legitimitatea omului Putin. Ar contesta însuși conceptul excepționalismului rus și ar submina fatal ideea că despotismul e cea mai potrivită formă de guvernare pentru sufletul rus.

Pe măsură ce războiul expune întunecimea inerentă a regimului Putin și pe măsură ce atrocitățile din Ucraina și reprimarea din Rusia, îi înfierează Moscovei tot mai adânc pe frunte stigmatul fratricidului, e imposibil să nu speri că ea va fi înfrântă. Cu toate acestea, precauția e-n regulă.

Putin și apropiații săi știu că în Ucraina nu luptă doar pentru rectificarea frontierelor. Ei luptă pentru lumea lor – și s-ar putea să le fie psihologic imposibil să-și accepte înfrângerea până când nu va fi fost aruncată în luptă fiecare tactică, oricât de crudă, și fiecare armă, oricât de cumplită.

Pentru Vladimir Putin și cercul lu, miza războiului din Ucraina are dimensiuni aproape infinite.

25/04/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: