Odată cu venirea în fruntea guvernului britanic a lui Rishi Sunak, la Londra bate un vânt de schimbare

Noul premier britanic Rishi Sunak nu va participa la viitoarea Conferință ONU privind Schimbarea Climatică. Mai mult, a blocat și participarea regelui Carol al III-lea.

Această informație oferită de The Guardian a provocat stupoare: Noul premier britanic nu crede în Schimbarea Climatică, noua religie planetară?

Refuzul de a participa la Cop27, care va avea loc în Egipt, în perioada 6-18 noiembrie, a fost motivat de noul premier prin necesitatea de a se concentra asupra problemelor economiei britanice în pragul iernii, pe fondul crizei energetice.

Boicotul lui Sunak este cu atât mai șocant cu cât precedenta Conferință, Cop26, a avut loc toamna trecută în Marea Britanie, la Glasgow și a fost prezidată de fostul premier Boris Johnson.

De asemenea, neparticiparea regelui este și ea uimitoare, în condițiile în care, până a se sui pe tron, prințul Charles era un înfocat susținător al tuturor măsurilor progresiste de „salvare a planetei”.

La Cop27, organizată în stațiunea Sharm-El-Sheik, și-au anunțat participarea foști lideri precum Barack Obama și Bill Clinton. Se așteaptă să participa și fostul premieri britanic, Boris Johnson.

Cu excepția lui Donald Trump, nu s-a mai pomenit până acum ca liderul unei mari puteri să boicoteze conferințele pentru Schimbare Climatică.

Deși, în fața colosalului val de reacții indignate ale stângii globaliste, Downing Street 10 a anunțat că Sunak ar putea reveni asupra deciziei de a merge în Egipt, un lucru este sigur:

Odată cu venirea în fruntea guvernului britanic, la Londra bate un interesant vânt de schimbare.

Rishi Sunak pare prea puțin interesat de problemele progresiste.

Fie și faptul că i-a putut trece prin cap să nu meargă la reuniunea Cop este grăitor.

Sunak nu seamănă de loc cu Biden, Scholz, Trudeau, Macron, Boris Johnson… Nu pare să facă parte din Famiglia. Sau, oricum, este o rubedenie mai îndepărtată.

Astfel, zilele trecute,guvernul și-a anunțat intenția de a pune capăt vânătorii de către poliție a postărilor „incorecte politic” de pe rețelele sociale și descinderii la domiciliul autorilor pentru a-i sancționa și chiar aresta.

De asemenea, în vară, când forțele aeriene britanice (RAF) au introdus cote de gen și de culoare a pielii la recrutarea piloților, Sunak, pe atunci doar un posibil candidat la funcția de premier, a declarat:

„Singurul lucru care ar trebui să conteze la recrutare este caracterul, nu sexul sau culoarea pielii. Faptul că Ministerul Apărării ar putea permite ca securitatea Marii Britanii să fie pusă în pericol pentru așa-zisa diversitate nu este doar rușinos, este periculos.”

În ce privește pandemia, Sunak a declarat în august că oamenii de știință au avut un rol exagerat de mare în luarea deciziilor politice și a criticat Politica Fricii și lockdown-urile.

La fel ca în cazul Giorgiei Meloni, nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece nici în privința lui Rishi Sunak.

În mod cert, însă, ambii sunt altfel decât restul Sistemului. Iar orice nouă fisură în Sistem grăbește implozia.

Publicitate

SCENARII ALE AGRESIUNII RUSE DUPĂ ANEXAREA ILEGALĂ A TERITORIILOR DIN SUD-ESTUL UCRAINEI

---

Deși scenariul “nuclear” va izola și mai mult Rusia, Putin este capabil de a-l pune în aplicare, în proporții limitate (armament nuclear tactic), pentru a se salva pe sine de elite răzvrătite și proteste anti-guvernamentale.

 Într-o analiză apărută pe site-ul IPN.md se subliniază că desfășurarea pseudo-referendumurilor în regiunile ucrainene sud-estice ocupate de Rusia, urmate de declanșarea procedurilor de anexare (30 septembrie) semnalizează că Moscova pierde teren în mod rapid.

Reînnoirea capacităților militare rusești întâmpină dificultăți, trupele militare sunt epuizate fizic și puternic demoralizate, iar conducerea militară comite greșeli în lanț, deoarece refuză să opereze cu informația reală din teren. Altfel, liderul rus Vladimir Putin nu ar fi inițiat mobilizarea parțială și nu ar fi speculat cu posibilitatea utilizării armamentului nuclear.

Principalul vinovat al noilor pierderi militare înregistrate de partea rusă este Putin. Acesta refuză să accepte realitatea potrivit căreia Ucraina avansează și dispune de sprijin politico-militar occidental larg pentru a înfrânge agresiunea rusească.

Chiar dacă Ucraina urmărește scopul de a reintra în posesia frontierelor sale de până la raptul Crimeii din 2014, înfrângerea Rusiei va avea consecințe dramatice pentru regimul autoritar de la Moscova.

Retragerea forțelor ruse în interiorul teritoriilor ocupate, înregistate în luna septembrie, se datorează contraofensivei ucrainene și preluării controlului asupra unei părți mari a regiunii Harkov, urmată de recucerirea orașului Liman în regiunea Donețk și alte succese militare.

Acest lucru a demonstrat că Ucraina dispune nu doar de reziliență, dar și de potențial sporit pentru contraofensivă eficientă (100 km2 de teritoriu recuperat săptămânal în luna septembrie).

Așadar, dotate cu suficient armament modern și instruite după standarde occidentale, forțele ucrainene pot restabili integritatea teritorială a țării lor. Până la finele lui septembrie, SUA a oferit asistență militară în valoare de 17 miliarde de dolari, iar UE – 2.5 miliarde de euro (în 5 tranșe).

Partea ucraineană a recunoscut că sistemele de rachete americane (HIMARS) au schimbat dinamica războiului în favoarea contraofensivei ucrainene. Occidentul s-a angajat să ofere ajutor Ucrainei cât timp va fi necesar.

În cazul Rusiei, rezultatele militare sunt în declin continuu. Potrivit unor estimări, pierderile în rândul soldaților ruși depășesc 60 mii de persoane.

De asemenea, mobilizarea parțială s-a soldat cu exodul a peste 200,000 de reprezentanți ai populației masculine din Rusia (BNE, septembrie 2022). Perspectiva de a deveni „carne de tun” în agresiunea împotriva țării vecine, în condițiile unei armate ucrainene devotate, antrenate și eficiente a creat panică în rândul cetățenilor ruși, care s-au refugiat în străinătate pentru a evita înrolarea forțată în armata rusă.

Liderii ucraineni le-au recomandat să se predea, să se întoarcă în Rusia sau să evite recrutarea.

Georgia, Kazahstan, Armenia, Mongolia și Turcia se numără printre principalele destinații al bărbaților ruși incorporabili.

Cu excepția Turciei, călătoriile în restul țărilor menționate sunt în regimul fără vize. Necalificându-se ca refugiați, bărbații ruși nu beneficiază de niciun fel de asistență umanitară.

Mulți dintre aceștia au încercat să ajungă de asemenea în state europene (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și Finlanda), dar s-au confruntat cu restricții de călătorie, aplicate împotriva cetățenilor ruși cu vize eliberate în scopuri turistice.

UE nu se grăbește să clarifice statutul acestora și posibila facilitare a intrării în Zona Schengen. O posibilă reacție negativă este foarte probabilă din partea statelor membre și a Ucrainei, ale cărei circa 4 milioane de cetățeni (date pentru 30 septembrie) sunt în calitate de refugiați în străinătate (circa 10% din populația de 43,4 milioane în 2021).

Adițional, bugetul federal rus pierde veniturile care anterior erau asigurate de exporturile de hidrocarburi.

În luna august, Rusia deja înregistra un deficit de circa 6 miliarde de dolari.

Reducerea veniturilor pune presiune asupra cheltuielilor de război, a necesității de adaptare a economiei la regimul de sancțiuni (substituirea importurilor, subvenționare etc.) și respectiv asupra menținerii stabilității rublei.

În condițiile unei puteri militare slăbite, unicele mijloace pe care le are la îndemână Rusia și pe care le folosește sau amenință că este capabilă să le activeze este stoparea livrărilor de gaze naturale și respectiv utilizarea armamentului nuclear tactic.

Efectele anexării ilegale

Chiar dacă porțiuni largi dinteritoriile Herson, Zaporojie, Donețk și Luhansk (15% din teritoriul Ucrainei) se află în proces de absorbție în componența statului rus, actul ilegal a fost întâmpinat de o puternică reacție negativă.

Spre deosebire de atitudinea față de anexarea Crimeii în 2014, poziția UE și SUA față de raptul teritorial pus la cale de regimul lui Vladimir Putin împotriva Ucrainei este de data aceasta mult mai dură.

Dacă în 2014, sancțiunile economice aplicate de Occident au vizat elitele și mediul de afaceri din Crimeea, atunci, în prezent, ținta sancțiunilor sunt parlamentari și oficiali ruși, conducerea instituțiilor și întreprinderilor majore din Rusia.

După aproape 8 luni de război de apărare ucraineană și 7 valuri de sancțiuni europene, decidenții politici occidentali au dezvoltat o reacție colectivă fără precedent.

În orice caz, acțiunile SUA în raport cu Ucraina determină așteptări față de UE și G7, care sub presiunea costurilor de imagine sunt obligate la rândul lor să accelereze sau să intensifice asistența.

Agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei a trezit un reflex de curaj în rândul statelor europene, care anterior erau mai reticente și precaute în raport cu Moscova.

Succesul militar ucrainean împotriva armatei ruse consolidează principialitatea și pragmatismul UE și NATO. Occidentul înțelege că intenția Rusiei de a anexa teritoriilor ocupate din Ucraina generează un precedent periculos de revizuire a frontierelor cu utilizarea forței.

În consecință, UE a anunțat noi sancțiuni individuale și sectoriale (cel de-al 8-lea pachet), propus spre discuții finale pe 6-7 octombrie la Praga. Două zile după finalizarea pseudo-referendumurilor, SUA a introdus sancțiuni individuale împotriva a 278 parlamentari (inclusiv asupra Valentina Tereșkova, prima femeie cosmonaut), și a 14 decidenți din industria militară și 3 oficiali din sectorul financiar (inclusiv Elvira Nabiulina, Guvernatoarea Băncii Centrale Ruse).

Totuși, sancțiunile colective ale SUA, UE și G7 sunt limitate în cadrul Consiliului de Securitate ONU, unde Rusia în calitate de membru permanent a blocat o rezoluție de condamnare a anexării ilegale a teritoriile ucrainene, fiind susținută de abținerea Chinei, Gabonului, Indiei și Braziliei (5 din 15 țări membre au respins inițiativa).

Alinierea conștientă a celor două mari puteri globale (China, India) de partea Rusiei impune ca Occidentul să încurajeze Ucraina să-și recucerească teritoriile ocupate, anulând de facto tentativa rusească de a schimba status quo-ul impus de anexarea ilegală, validată de Curtea Constituțională a Rusiei. 

Cele trei scenarii

Forțele ucrainene continuă să avanseze cu succes și să readucă noi localități sub controlul Kievului în Herson și Donbas, dar câștigarea definitivă a războiului ar putea dura în timp.

Anumite evenimente radicale din Rusia ar putea influența evoluția situației militare din Ucraina, având impact direct asupra securității regionale. Potențialul forțelor ucrainene și respectiv limitările părții ruse pot scoate în evidență trei scenarii majore:

Scenariul “de-ocupării” (pozitiv): Dacă Ucraina va primi armament, instruire și ghidare (SUA, NATO), dar și asistență financiară pentru a menține cheltuielile bugetare (circa 20 miliarde de dolari de la FMI etc.), atunci aceasta are posibilitate să restabilească controlul asupra teritoriilor pierdute. În acest caz, forțele ruse vor încerca să opună rezistență, dar în final vor trebui să se retragă în Crimeea și respectiv în Rusia, în scopul supraviețuirii. Acest scenariu ar însemna că Putin va accepta înfrângerea și pierderea teritoriilor ocupate, pe care le-a anexat ilegal în septembrie 2022. În asemenea condiții, regimul lui Putin va fi obligat să-și concentreze energia și resursele interne pe protecția împotriva protestelor publice. Scenariul pozitiv pentru Ucraina ar putea provoca inclusiv o lovitură de stat a elitelor împotriva lui Putin. Or, victoria Ucrainei va însemna începutul sfârșitului guvernării sistemului creat de Putin. Astfel, un acord de încetare a focului va putea fi negociat, favorizând integritatea teritorială ucraineană.

Scenariul “zig-zag” (moderat): Rusia recurge la noi atacuri împotriva infrastructurii civile din interiorul Ucrainei. Adițional, este stopată livrarea de gaze către UE prin conductele care traversează teritoriul ucrainean. Prețurile la gaz în statele UE depășește 3,000 euro pentru mia/m3, iar în urma protestelor antiguvernamentale și a formării unor guverne eurosceptice, unitatea în jurul anumitor sancțiuni poate slăbi.

De asemenea, deficitul de gaz pe piața europeană afectează livrările către Ucraina. În consecință, este paralizată activitatea economică, iar populația este expusă unui deficit acut de energie, ceea ce poate genera un nou val de refugiați (în Moldova și țările UE). Armata ucraineană continuă să lupte și obține anumite succese, dar progresul este mai limitat, din cauza temperaturilor scăzute și a altor deficiențe menționate mai sus.

Totodată, Rusia sporește importul de armament din Iran și Coreea de Nord, cu care încearcă să compenseze producția limitată a propriului armament. Acest scenariu prevede că războiul se prelungește fără ca una dintre părți să obțină avantaj semnificativ împotriva celeilalte. Negocierea unui acord de încetare a focului va fi improbabilă, deoarece niciuna dintre cele două părți nu vrea să facă concesiuni.

Ucraina este convinsă că poate câștiga războiul (după numeroasele succese), iar Rusia refuză să cedeze pentru a nu semnala slăbiciuni care i-ar putea submina autoritatea în spațiul euroasiatic și în Sudul Global (Africa, Asia).

Scenariul “nuclear”(negativ): Luând în calcul pierderea tot mai vizibilă a pozițiilor în fața contraofensivei eficiente a armatei ucrainene, Putin decide să facă uz de armamentul nuclear tactic, țintind una din localitățile ucrainene eliberate de prezența rusească. Cu scopul forțării unor negocieri de încetare a focului, opțiunea nucleară nu poate fi exclusă, deși se va solda cu un nou val de sancțiuni și o izolare completă a Rusiei.

În viziunea lui Putin, pentru a evita repetarea atacului nuclear, Ucraina se va simți obligată să se așeze la masa de tratative, care ar trebui să ducă la recunoaștere teritoriilor anexate în septembrie 2022. Prin folosirea armei nucleare împotriva unei țări care nu face parte din scutul colectiv al NATO, Rusia ar fi convinsă că Occidentul nu va lua apărare Ucrainei pentru a evita atacuri nucleare reciproce.

Acest scenariu este posibil dacă Putin va simți riscul real de a pierde puterea. Supraviețuirea propriului regim contează pentru el mai mult decât o victorie împotriva Ucrainei.

Totodată, Kremlinul condiționează (cel puțin deocamdată) continuitatea politică a regimului de menținerea controlului asupra teritoriilor anexate.

În loc de concluzii…

Succesul contraofensivei ucrainene reprezintă un eșec pentru strategia militară a lui Putin în raport cu Ucraina și securitatea regională per ansamblu. Atât anexarea ilegală a teritoriilor ucrainene cât și mobilizarea parțială sau amenințarea cu utilizarea armamentului nuclear au avut zero efect asupra dinamicii pozitive a forțelor militare ucrainene.

Eliberarea graduală a teritoriilor ocupate consolidează motivația Kievului de a continua contraofensiva și cea a Occidentului de a asigura ucrainenii cu ajutorul necesar pentru a elimina prezența rusească din Ucraina.
Altfel, în cazul derulării scenariilor pozitive, victoria Ucrainei ar putea însemna începutul sfârșitului guvernării lui Putin.
Anume din considerentul că forțele militare ucrainene demonstrează eficiență, Putin poate recurge la scenarii negative pentru a forța negocieri și a obține recunoașterea anexărilor ilegale.

Deși scenariul “nuclear” va izola și mai mult Rusia, Putin este capabil de a-l pune în aplicare, în proporții limitate (armament nuclear tactic), pentru a se salva pe sine de elite răzvrătite și proteste anti-guvernamentale.

The Georgia-Russia border at Verkhny Lars is often tailed-back, but the social media footage of it today is insane. Spot the guys crossing on scooters, avoiding the ban on pedestrians. https://t.co/6NKoqqE4Gt pic.twitter.com/e3RS82B905

— Felix Light (@felix_light) September 23, 2022

Imaginile cu drone arată sute de vehicule pe partea rusă a graniței ruso-georgiane. Martorii susțin că așteptarea pentru intrarea în Georgia din Rusia poate fi de până la 48 de ore.

O iniţiativă privind eliminarea Federaţiei Ruse din poziţia de garant al chestiunii transnistrene

Foto: Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române

O iniţiativă a Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI) menită a pleda pentru eliminarea Federaţiei Ruse din formatul de negocieri sau din poziţia de garant al chestiunii transnistrene a fost lansată marţi de directorul institutului, Dan Dungaciu, scrie Agerpres, preluat de Romanian Global News.

Dungaciu, care a participat la dezbaterea „Germania şi Noua Ordine Europeană”, organizată de ISPRI, a explicat că „iniţiativa institutului, în parteneriat cu institute de profil din Republica Moldova, se referă la fructificarea consecinţelor unui document esenţial, Anders Fogh Rasmussen – Andriy Yermak.

„Documentul (Rasmussen – Yermakn.r.) se referă la o schimbare radicală de filosofie în ceea ce priveşte securitatea europeană. Dacă până astăzi, după căderea comunismului, discuţia despre securitatea europeană se făcea inclusiv în relaţii cu Federaţia Rusă, chiar la un moment dat cu tentative de introduce Rusia în decizia de securitate europeană (…), precum Formatul 5 plus doi pentru Transnistria, acest document discută securitatea şi garanţiile de securitate ale Ucrainei fără Rusia.

Rusia nu este prezentă, OSCE nu este prezent, pentru că Rusia e acolo, prin urmare Rusia nu are niciun cuvânt de spus în ceea ce priveşte securitatea Ucrainei, cu atât mai puţin să devină garantul acestei securităţi”, a declarat Dungaciu pentru AGERPRES.

Directorul ISPRI consideră că „dacă Occidentul, Statele Unite, merg pe această abordare, consecinţa pentru spaţiul nostru aflat în imediata vecinătate a României – care probabil nu se vede de la dimensiunea acelei abordări sau de la importanţa foarte mare a Ucrainei – este că Rusia nu mai are ce căuta într-un format de negocieri sau din poziţia de garant, aşa numit – nu a fost niciodată – al chestiunii transnistrene”.

„Deci, în 5 plus doi nu are ce căuta Federaţia Rusă din moment ce e scoasă din ecuaţia ucraineană. Iniţiativa doreşte să aducă în discuţie la Bucureşti, Chişinău şi Bruxelles, la Washington, ideea că Federaţia Rusă trebuie tratată la fel cum e tratată în cazul Ucrainei şi în cazul Republicii Moldova. Şi cred că această iniţiativă ar trebui să fie îmbrăţişată, discutată.

Am lansat-o în cadrul acestei dezbateri, inclusiv să avem sprijinul unor institute din Germania, care să susţină această abordare”, a arătat Dungaciu.

Directorul ISPRI a mai declarat că documentul va fi prezentat atât comisiilor de specialitate al Parlamentului României, cât şi la nivelul decidenţilor NATO şi UE.

„După ce elaborăm documentul îl vom aduce în discuţie clasei politice, în sensul de comisii de resort din cadrul Parlamentului, că e vorba de Politică Externă sau de Apărare, şi vom discuta cu domniile lor, inclusiv pentru feedbackuri relevante.

Eu voi prezenta această iniţiativă a institutului săptămâna viitoare la Chişinău, în cadrul unui summit de securitate. Voi prezenta acest document inclusiv decidenţilor de securitate la nivel NATO sau UE”, a mai spus Dan Dungaciu