CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ANALIZE STRATEGICE: Războiul din Ucraina va remodela Estul Europei, deci și destinul Moldovei se va schimba

Rusia e convinsă că poate câștiga în acest război, face tot ce se poate imagina pentru a-l câștiga și este foarte probabil ca acest conflict să se tranșeze pe câmpul de luptă, nu la masa negocierilor.

Armata rusă face “clești”, mai mici și mai mari, în care să prindă armata ucraineană. Asta se învață în academiile militare de la Moscova, după tacticile militare sovietice din cel de-al Doilea Război Mondial. Asta a făcut Rusia în august 2014 la Ilovaisk. Și a urmat Minsk 1. Asta a făcut la Debalțevo, în februarie 2015 și a urmat Minsk 2.

După ce a eșuat planul mare de îngenunchere a întregii Ucrainei printr-un Blitzkrieg, dar și planul de încercuire a Kievului și Harkovului, cele mai importante două orașe, armata rusă se concentrează în Donbas, unde încearcă să facă acei “clești”, adică să înconjoare mari unități ucrainene și să-l oblige pe Zelenski să accepte concesii politice printr-un armistițiu.

Tot ce ar putea obține Putin este un armistițiu, nu un Minsk 3, ci un simplu armistițiu care să-i permită să conserve teritoriile ocupate și care să-i ofere răgazul să-și refacă capacitatea militară pentru a relua ofensiva împotriva Ucrainei.

Problema lui Putin este că, după 8 ani de lupte în Donbas, ucrainenii și-au construit o armată modernă, bine pregătită, o infrastructură de apărare în Donețk și Lugansk greu de cucerit. După săptămâni întregi de ofensivă disperată, rușii abia dacă au avansat câțiva kilometri.

Ca să completeze efectivele militare, în Rusia a început o campanie de mobilizare secretă sau să-i spun discretă, care să nu sperie populația.

Dacă soldați au de unde să facă rost, în curând o să constate că nu au arme și muniție suficiente. Iar fabricile din industria de armament nu au de unde să facă rost de componente electronice, din cauza sancțiunilor.

Aproape cu disperare, Putin forțează o victorie, un “clește” cât de mic, în care să prindă câteva sute, poate mii de soldați ucraineni, în speranța că va putea forța negocierea unui armistițiu.

La rândul lor, ucrainenii sunt într-o cursă contra cronometru cu rușii, sperând să primească mai repede armamentul american și din Ruropa occidentală, pentru a-l folosi în operațiunile din Donbas, unde războiul se poartă cu o intensitate fără precedent. Și unde pierderile de vieți și tehnică de luptă sunt uriașe.

Acuzațiile împotriva Occidentului nu fac decât să întărească narațiunea fundamentală a Kremlinului, potrivit căreia Vestul e vinovat de izbucnirea războiului, că Putin n-a avut altă soluție, că Rusia este victima unui mare complot al americanilor. De fapt, al anglo-saxonilor… acesta este noul termen la modă la Moscova.

Eu cred că Rusia e demult în război cu vestul, doar că din 24 februarie acest război a luat forma unuia convențional. În ce privește capacitatea elitei rusești de a împiedica escaladarea, nu ne facem iluzii.

Dar nici nu poate fi exclus un scenariu în care Putin este îndepărtat de la putere printr-o lovitură de stat, iar un nou lider va încerca să încheie războiul pentru a evita o înfrângere umilitoare și condiții de pace care presupun dezarmarea Rusiei și de-fascizarea acesteia.

Și, în fond, stabilirea unei noi ordini mondiale, stabilită după alte criterii, în care Rusia n-are cum și de ce să mai fie acceptată ca membru permanent în Consiliul de Securitate.

În caz contrar, generațiile care vin după noi vor avea și ele războaiele lor cu Rusia și nu se știe dacă le vor mai putea câștiga. Un nou Putin poate să apară oricând la Kremlin și să amenințe Europa Centrală și de Est, apune analistul analistul Armand Goșu ]ntr-un interviu acordat https://www.dw.com/ro.

Ce să facă Vestul? Să ajute Ucraina să se poată apăra singură. Adică împrumuturi, armament ofensiv, susținere morală din partea opiniei publice, susținere politică. Vestul n-are conștiința pericolului rusesc, anul 1814 când soldații ruși au ocupat Parisul e departe, Europa de Vest are memorie scurtă, e cinică și mercantilă. Europa Centrală și de Est are un noroc istoric cu lumea anglo-saxonă, cu SUA, Canada și Marea Britanie. Un rol fundamental joacă însă Polonia, depozitara memoriei istorice a Europei Centrale și de Est, vreme de secole cea mai importantă putere politico-militară în regiune.

Polonia va fi liderul națiunilor slave care se vor integra în lumea euro-atlantică în câteva decenii. Va fi un bloc slav format din Ucraina, Belarus (Putin o să-l tragă după el și pe Lukașenko), Cehia, Slovacia la care o să se alăture și balticii.

Odată cu aderarea Finlandei și Suediei la NATO, flancul estic se va consolida decisiv spre nord, în zona Balticii, continuând procesul început la summit-ul NATO de la Varșovia, din iunie 2016.

Acest bloc slav cu 100 de milioane de locuitori va remodela raportul de forțe în tabăra occidentală, influența Franței și Germaniei scăzând, ele devenind tot mai irelevante în materie de securitate. Polonia și Ucraina sunt deja și vor fi pentru mulți ani de acum încolo principalii aliați și parteneri ai americanilor în Europa.

Asta chiar în cazul în care Ucraina nu va deveni membru NATO. De fapt, cu membri precum Ungaria lui Victor Orban, încrederea în capacitatea de răspuns a NATO în fața amenințărilor rusești o să tot scadă.

Tot estul Europei va fi remodelat de acest război. Deci și destinul Moldovei se va schimba. Va merge spre UE în siajul Ucrainei, dar nu va avea șanse reale decât după ce va reglementa problema transnistreană. Cu ceva noroc, se va crea un context propice pentru rezolvarea acestui dosar, important e ca Maia Sandu să nu rateze momentul.

Conform concepției lui Putin despre istorie, exprimată în mod constant de la Discursul său din 2007 la Conferința de Securitate de la München și până la eseul său din iulie 2021 „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”: RUSIA ESTE O CIVILIZAȚIE UNICĂ ȘI ADEVĂRATUL SCUT AL VALORILOR CIVILIZATE IN LUME.

Rusia a fost cea care i-a învins pe mongoli în 1380, spulberând controlul Hoardei de Aur asupra Europei de Est.
Rusia a fost cea care a umilit Polonia la începutul secolului al XVII-lea, alungând-o din teritoriile ruse.
Rusia a fost cea care a spart puterea suedeză în Marele Război al Nordului.
Rusia a fost cea care a condamnat imperiul european al lui Napoleon.
Și Rusia a fost cea care a șters nazismul din sufletul Europei.

În fiecare caz – așa cum vede Putin – sângele rus a curățat o Europă decadentă, epuizată și slabă.
Cu toate acestea, europenii refuză cu insistență să recunoască Rusia ca o putere demnă de statutul de mare putere în Europa. Această Rusia, în opinia lui Putin, are dreptul de a se afirma și este singura putere cu interese și teritorii dincolo de Europa cu dreptul de a modela securitatea europeană.

Unirea popoarelor ruse este crucială pentru îndeplinirea acestei viziuni. Prăbușirea Uniunii Sovietice – și greșelile Uniunii Sovietice – au împărțit Rus’ în bieloruși, ucraineni și ruși. Această greșeală istorică trebuie corectată în termeni pur cultural-ideologici. Ucraina, Belarus și Rusia trebuiesc reunite.

Putin a pornit actiunea speciala de stopare a oprimarii vorbitorilor de limba rusă și a etnicilor ruși din Ucraina ca o actiune impotriva unui nationalisn exacerbat de tip nazist al ucrainienilor banderisti care se opun unității poporului rus.
Zelensky a fost ales pe o platformă de pace și promițând o rezoluție pentru războiul din Donbas, dar s-a transformat rapid într-un dușman implacabil al pacii.
Între timp, forțele armate ucrainene își extindeau capacitățile de luptă atacand republicile separatiste in pofida dispozitiilor tratatului de la Minsk.

Având în vedere presupusa cooptare banderistă a politicii ucrainene, un război nazist de agresiune împotriva Donbasului incepuse inca din februarie și era de imaginat în viitorul apropiat si unul impotriva Crimeii.

Planul inițial de campanie al Rusiei, pregătit în cea mai mare securitate operațională a fost menit să șocheze Occidentul, infatisand-ul cu un fapt împlinit care a demonstrat superioritatea militară rusă. Într-adevăr, după cum s-a menționat, fiecare acțiune majoră a Rusiei – de la atacul inițial la coloana sa de la Kiev până la bombardamentul său pedepsitor în Donbas – este menită să convingă Occidentul că înarmarea Ucrainei este inutilă si contraproductiva.

Pe termen lung, Putin a prevazut aproape sigur o confruntare cu Occidentul, una care să distrugă NATO și să asigure poziția strategică pe termen lung a Rusiei în Eurasia europeană. Ucraina urma să se pregătească pentru această confruntare.
Prin încorporarea Belarusului și Ucrainei într-un imperiu rus revitalizat, Putin ar extinde populația Rusiei cu peste o treime și produsul intern brut (PIB) cu o șeptime.

O confruntare pe termen lung cu NATO asupra Ucrainei ar schimba însă calculele occidentale, care nu vor sa priceapă reziliența Rusiei care poate câștiga un război de mai mulți ani asa cum a mai facut-o si in trecut.
Conform comunicatului Băncii Centrale a Rusiei, costurile economice ale războiului nu vor fi resimțite în Rusia decât în toamnă sau la începutul iernii, când rezervele valutare ale Rusiei ar trebui sa sece, dar cum Rusia nu poate folosi valuta fiind sanctionată si având enorme rezerve naturale energetice si mineraliere nu va fi afectata decât superficial.

Sprijinind ferm si fățiș Ucraina, NATO și-a împletit efectiv coeziunea alianței cu soarta Ucrainei si Occidentul ar trebui să livreze acum mai mult material – mult mai mult și mult mai repede – dacă Ucraina dorește să alunge Rusia înapoi în următorul an.
În absența informațiilor si ajutoarelor masive primite de la NATO și a sprijinului militar și financiar, Ucraina s-ar fi prăbușit inca din februarie.

Nationalismul de dreapta european, sceptic față de NATO și UE, este deja o forță puternică, favorabilă Rusiei.

Fidesz din Ungaria este pur și simplu varianta sa cea mai puternică și în mod explicit pro-Kremlin. Polonia, România și Bulgaria experimenteaza cu toții strategii în activitatea de extremă dreaptă anti-NATO. Serbia ar valorifica situatia, făcând să absoarbă partea sârbă a Bosniei.

NATO vest-european care cere concesii de la Ucraina pentru pace ar distruge Alianța Atlantică. Cel puțin dac nu l-ar distruge, NATO ar reveni la granițele sale din 1991, incluzând potențial Republica Cehă și Germania „de est”.

A lăsa NATO să se dizolve în acest mod ar distruge o politică anti-chineză. Ar crește puterea chineză, ar exclude prezența americană sau aliată în Orientul Mijlociu. Și s-ar evita orice presiune economică pe termen lung împotriva Chinei.

Europenii de Vest n-ar fi deloc dispuși să-și ipotecheze viabilitatea economică pe speranța unei victorii americane în Indo-Pacific.
După Conferința Partidului Comunist Chinez (PCC), sprijinul lui Xi Jinping va deveni mai public.

Statele Unite au două căi în față de urmat. Fie asigură moralul NATO și angajamentul său continu[ – ajutând Ucraina in această fază dificilă de luptă cat și oferind Ucrainei sprijinul de care are nevoie pentru a alunga Rusia de pe teritoriul său – sau, isi plănuiește în mod activ un rol global mult mai mic, limitat la zna Indo-Pacifica și acceptă o pace separată cu Rusia.

Această din urmă opțiune, față de cei care doresc ca SUA să abandoneze Europa en gros și să se concentreze în întregime pe Indo-Pacific, este mult prea riscantă. Caci Statele Unite nu pot face presiuni economice pe China fără sprijin european. Nici nu poate opri multilateralismul chinez în Africa, Orientul Mijlociu și Mediterana.

Prăbușirea sistemului de alianță euroatlantic ar declanșa o realiniere echivalentă în Orientul Mijlociu, cedând practic dominația eurasiatică unei coaliții multilateraliste chino-ruso-iraniene.
Astfel, prima opțiune este singura opțiune viabilă pentru Statele Unite, care ar trebui, cu orice preț, să mențină Ucraina în luptă pana la ultimul ucrainian.

Aceasta nu este doar o problemă a livrărilor de arme, deși SUA ar trebui să-și extindă și să-și modernizeze complexul militar-industrial suficient pentru a-i servi drept arsenal.
NATO vest-european nu isi permite să spargă rândurile. Mai degrabă, alianta euroatlantica trebuie să ajute să-și asume povara imensa a apărării europene – nu cu fiii și fiicele lor, ci cu industriile lor de apărare, in conditiile grele ale intrarii rapide si adanci intr-o puternca criza economica.

Reuniunea NATO de la Madrid a fost o ocazie excelentă de a da această hotărâre, dar
se pare ca disperarea de a-și pierde rolul hegemonic global va impinge SUA sa riște mai mult decât poate produce, iar daca statele europene membre ale NATO nu au nici ele forța de a decide lucid și realist, atunci hotărârea va putea fi dezastruoasa la nivel global.

SURSE:

30/06/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

SFIDAREA RUSĂ şi tragedia UCRAINEI

Profesorul de drept constituţional Ioan Stanomir, scrie în revista https://www.contributors.ro, că Vladimir Putin nu este un accident al istoriei, după cum nu reprezintă un caz psihiatric. Preşedintele  Federaţiei Ruse întruchipează, în toată agresivitatea sa barbară, statul rus: un stat care a cărui unică vocaţie a fost expansiunea teritorială  şi împilarea  popoarelor aflate sub suveranitatea cnutului său.

Acest stat rus de acum duce mai departe ambiţiile de revanşă  sovietică şi nostalgia măreţiei ţariste. Modul său de manifestare poate surprinde doar pe cei lipsiţi de o minimă educaţie istorică.

Conduita  imperiului rus, indiferent de denumirile sale trecătoare, este constantă şi  previzibilă:  în cele din urmă, puterea armată este singura care contează cu adevărat.

Acest stat rus, ipostaziat de Putin, a trecut  prin anii de incertitudine de după 1991 doar spre a regăsi, după un deceniu,  resentimentul ca temelie a unei noi politici, interne şi externe, în egală măsură. Stat revizionist şi stat agresor,statul rus nu acceptă dreptul internaţional şi cooperarea internaţională decât  ca pe nişte strategii de întărire a propriei sale poziţii hegemonice. Ipocrizia  este elementul fără de care diplomaţia  Rusiei nu poate funcţiona: moştenirea sovietică este în patrimoniul ei genetic.

Acest stat rus, înarmat graţie sumelor obţinute din exporturile energetice încurajate  de complicii săi europeni, atacă Ucraina. Bătălia pentru Kiev este o bătălie pentru Europa centrală şi de est, iar tancurile ruse care înaintează acolo pot înainta, în anii de vin, spre Riga sau Chişinău.

Armata rusă este pe cale să anihileze statalitatea Ucrainei şi să reducă la starea de sclavie o naţiune a cărei existenţă  Rusia nu o recunoaşte.

Agresivitatea Rusiei ar fi fost imposibilă în absenţa  solidarităţilor şi complicităţilor. Lista de oficiali europeni  afiliaţi companiilor ruse este imaginea legăturilor ce explică, astăzi, timiditatea sancţiunilor. 

Pentru o parte însemnată a elitei Germaniei, acomodarea cu Putin este  o soluţie raţională: cedarea de teritorii este un preţ legitim pentru încheierea acestei tranzacţii.

Vladimir Putin atacă Ucraina acum, pentru că slăbiciunea Occidentului îi oferă o ocazie pe care nu o poate rata. 

Tragedia Ucrainei evocă tragedia unei Europe centrale şi de est ameninţate, mortal, de imperialismul rus.  Catastrofa de acum poate fi ocazia de a reflecta la impasul în care ne aflăm:  lichidarea Ucrainei nu va fi decât începutul unui proces de expasiune sovietică.

Precedentul de acum este unul dramatic şi neliniştitor.

Acelaşi stat care a  instituit imperiul stalinist şi a reprimat revoltele din 1956 şi 1968  se află pe străzile din Kiev.

Ţinta acestui stat  a fost şi va fi mereu aceeaşi: constituirea unui domeniu colonial administrat de Moscova,  prin intermediul unor  lachei locali. Este cel mai probabil, scenariul pe care Rusia îl rezervă Ucrainei: un protectorat rus, care păstrează doar iluzia unei independenţe nominale.

Un asemenea guvern – marionetă ar consfinţi restauraţia imperială.

Dar ceea ce i se opune este voinţa de libertate a naţiunilor.  Eroismul Ucrainei şi protestele din Federaţia Rusă  sunt semnele unui curaj ce sfidează barbaria. 

Demnitatea  popoarelor trebuie apărată de tirani.  Pentru ruşi, inamicul  lor implacabil este însuşi statul ce oprimă şi exploatează.

Tragedia din Ucraina poate fi începutul sfârşitului pentru imperiul rus.       

25/06/2022 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | 2 comentarii

O TELEVIZIUNE de propagandă a Kremlinului susține trecerea economiei Rusiei la un sistem de „socialism militar”

Revista Newsweek relatează că Rusia ar cheltui cca. 900 de milioane de dolari pe zi pentru războiul din Ucraina.

Un calcul simplu arată că cheltuielile făcute în 74 de zile de război, ar însemna în jur de 66,5 miliarde de dolari risipiți cu ,,operatiunea militară specială”din Ucraina și, cum Putin nu ii poate spune războiului pe nume, nici economia de razboi nu poate fi catalogată în termeni militari, așa că a fost inventată denumirea bizară de ”socialism militar”.

Televiziunea de știri https://www.digi24.ro, spune că sancțiunile internaționale afectează tot mai mult finanțele Moscovei și că mai nou, la postul public de televiziune Rossia-1 a început să se discute deschis despre economia de război.

Un analist militar rus, Konstantin Sivkov, a cerut în direct la această televiziune de propagandă a Kremlinului, trecerea Rusiei la un sistem de „socialism militar”:

„Actualul nostru sistem economic nu este pregătit să îndeplinească nevoile forțelor noastre armate, și în aceste condiții întreaga țară nu poate primi ce are nevoie.

Trebuie să încercăm trecerea la un alt sistem pe care propun să-l numim „socialism militar”, dar poate avea și alt nume, nu asta contează.

Toate resursele strategice fără excepție, precum pământul nostru, fabricile și tot ce mai există, trebuie să fie plasate sub control guvernamental și dezvoltate conform unui plan centralizat.

Fără o astfel de evoluție, nu putem asigura producția de care au nevoie forțele noastre armate. Ați analizat obiectivele artileriei noastre?

Au loc 1.500 – 1.600 de misiuni de tragere pe zi. Fiecare dintre ele presupune tragerea a cel puțin 40–50 de proiectile. Înmulțiți acești factori.

Ajungem la aproximativ 50.000 de proiectile pe zi. Acestea trebuie să fie produse. În fiecare zi, artileria noastră folosește de la 5 – 6 până la 10 – 15 rachete. Și acestea trebuie să fie fabricate. Reușim să producem atât de multe pe zi?

Avem nevoie urgent, urgent să ne adaptăm industria la cerințele unei economii pentru vreme de război.

Au existat speculațiică președintele rus Vladimir Putin ar putea anunța o mobilizare în masă, pentru războiul din Ucraina, în timp ce Rusia a negat că va declara oficial război vecinului său est-european. 
Publicația Newsweek a raportat săptămâna aceasta că guvernul rus recrutează personal pentru „specialişti în mobilizare în timp de război”.

Un analist politic a declarat recent la Radio Europa Liberă că, dacă Putin anunță mobilizarea în masă, aceasta ar putea însemna pierderea sprijinului pentru război în rândul propriului popor.

10/05/2022 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: