De ce ar avea nevoie Europa de o „Polonie Mare”?

 

Are nevoie Europa de „Polonia Mare”?

În 2013, Zbigniew Brzezinski a avertizat că Statele Unite ar trebui să stabilească ordinea în Eurasia din cauza „neputinței Europei” într-o alianță cu Rusia, Ucraina și Turcia. Cu toate acestea, astăzi a predominat planul „ordinii europene”, în care „Marea Polonia” ar trebui să devină „jandarmul Europei de Est” – cu Ucraina și Belarus în componența sa.

Zbigniew Brzezinski, fost consilier al președintelui Carter și unul dintre cei mai de seamă sovietologi americani, a publicat în 2012 o carte intitulată Viziunea strategică: America și criza globală.    În carte, Brzezinski,  încearcă să răspundă la patru întrebări de bază:

1. Care sunt posibilele consecințe ale unei schimbări a echilibrului forțelor lumii de la Vest la Est și cum se reflectă în acestea noul factor al trezirii conștiinței politice? 

2. De ce influența globală a Americii slăbește; care sunt simptomele declinului politicii sale economice  externe și  interne; Cum a ratat America o oportunitate unică după sfârșitul pașnic al Războiului Rece,  care sunt resursele regenerative ale Americii și ce fel de reorientare geopolitică este necesară pentru a readuce influența globală la nivelul său anterior?

3. Care sunt posibilele consecințe geopolitice în cazul în care primatul internațional al Americii a slăbit cu adevărat, cine va suferi în primul rând în urm aunei  astfel de dezvoltări a evenimentelor geopolitice și cum vor fi afectate problemele mondiale ale secolului XXI? Va prelua China conducerea de la America pe scena globală în 2025?

4. Ce obiective pe termen lung ar trebui să își propună o America revigorată după 2025? Cum poate, cu aliații săi europeni tradiționali, să implice Turcia și Rusia într-o cooperare menită să întărească actualul Occident? Cum poate  construi America simultan o cooperare strânsă cu China în est,  evitând o intervenție periculoasă în conflictele asiatice, fără să-si concentreze  prezența  exclusiv  în Asia .

” Noua politică americană ar trebui să se desfășoare împreună cu „aliații tradiționali europeni” și în direcția  apropierii de Rusia și Turcia, precum și de Ucraina, pe care Brzezinski o consideră „veriga slabă” ruptă între Rusia și Europa. Acest lucru le-ar permite americanilor să-și consolideze potențialul geopolitic ca   răspuns la provocarea chineză.

Brzezinski remarca faptul că de la sfârșitul Războiului Rece, Europa de Vest nu a reușit să creeze o „comunitate reală” care ar putea juca un rol semnificativ în lume. Această situație trebuie corectată și, din moment ce europenii nu pot face acest lucru, America trebuie să ia inițiativa. O alianță între Statele Unite, Turcia, Rusia și Ucraina, ar putea deveni o locomotivă a securității eurasiatice, îndreptată în primul rând împotriva expansiunii chineze și islamiste.

Cu toate acestea, există și pericolul ca  o astfel de alianță să devină groparul Uniunii Europene. Europa a  găsit in pripă  o modalitate de a „rupe” o astfel de coaliție potențială, reușind  să împingă Ucraina să semneze un acord comun și să se desprindă de Rusia. În același timp, Turcia a evoluat sud spre un Stat Islamic.

Rusia a căzut în capcana acestui joc european, sau mai bine zis englezesc. Sovietologul american Edward Luttwak de la Radio Liberty spune că cu câteva săptămâni înainte de anexarea Crimeii la Rusia, Londra știa despre această operațiune. Strategul politic Dmitri Galkovski a avertizat în mai multe rânduri  în stilul său conspirativ obișnuit, că „Anglia a împins Crimeea cu forța în Rusia”.

Cel mai interesant lucru este că această evoluție a situației – conflictul din Ucraina, înfrângerea politicii externe a Rusiei și, în general, haosul atent planificat în Europa de Est – fusese discutată deschis în 2013.

Ziarul polonez Uwazam Rze scria la vremea respectivă de ce trebuia ca Europa să creeze o „Polonie Mare”.

„Factorul care a dus la primul război mondial a fost ambițiile imperiale ale Germaniei. Al Doilea Război Mondial a s-a datorat ambițiilor expansioniste ale lui Hitler și Stalin.Pentru evoluția Europei, ciocnirea directă dintre Rusia și Germania care a avut loc în ambele războaie a fost decisivă.

Două războaie mondiale (în special cel de-al doilea război mondial) ar fi putut fi evitate dacă ar exista un stat puternic între cele două țări care să împiedice ciocnirea lor. Și acesta trebuia să fie Polonia.

În 1920, Polonia a salvat Europa de bolșevism prin oprirea marșului sovietic către Occident, dar nu a reușit să oprească armata sovietică a doua oară, când a fost atacată de germani în 1939.

Hitler a ignorat cuvintele ministrului de externe polonez Jozef Beck, care, în timpul conversației lor din 8 ianuarie 1939, a avertizat că distrugerea Poloniei se va încheia odată cu intrarea tancurilor sovietice în Berlin.

Preludiul războaielor dintre estul și vestul Europei au fost campaniile napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea. Dacă atunci în centrul Europei ar fi existat o puternică Republică Poloneză, francezii nu ar avea motive să atace spre est. Campaniile militare ar fi fost limitate la partea de vest a continentului, iar efectul lor ar fi fost căderea monarhiilor despotice, în primul rând în Austria și Prusia.

În Europa, ar fi domnit regimuri constituționale, care ar fi promovat relațiile de bună vecinătate între popoare.

Napoleon nu a fost condamnat la înfrângere.

Ar fi  fost suficient să folosească fondurile cheltuite pentru campania de la Moscova în scopul restabilirii Republicii Poloneze distruse de Rusia, Austria si Prusia. Dacă micul principat al Varșoviei (157 mii km pătrați) a reușit să desfășoare o armată de 100 mii de soldați în 1812, este ușor să ne imaginăm ce fel de forțe ar fi  putut strânge  Polonia Mare (733 mii km pătrați în 1771) și cum o armată poloneză puternică și curajoasă condusă de prințul Jozef Poniatowski putea înclina balanța victoriei în favoarea împăratului francez.

Este evident că restaurarea Republicii Poloneze putea fi utilă pentru contracararea rivalului lui Napoleon – Imperiul Rus, dar  acest moment a fost ratat de împăratul francez.

Tot astfel, campania franceză împotriva Rusiei s-ar fi putut  să nu aibă loc dacă țarul de la Moscova ar fi ascultat sfatul prințului Adam, care i-a sugerat  în 1803 să unească pământurile poloneze din Austria și Prusia sub stăpânirea rusă și să recreeze Polonia ca parte a imperiului rus, avându-l ca rege pe Țar.

Politicienii ruși, inclusiv președintele Putin, susțin că Rusia a fost atacată în repetate rânduri din Occident, dar nu spun că polonezii nu au fost atacatorii.

Ei uită că dacă țarina Ecatherina a II-a nu ar fi distrus Republica Poloneză prin împărțirea acestei a împreună cu Prusia și Austria (  la17 februarie 1772, 2 ianuarie 1793 și 24 octombrie 1795), în 1914 nu ar fi existat niciun război între Rusia și Germania.

Înainte de atacul german asupra URSS (1941), Stalin i-a ajutat   pe germani să distrugă în 1939 Polonia .

Politicienii ruși nu vor să înțeleagă că, dacă Moscova vrea cu adevărat să-și garanteze securitatea, trebuie să existe un stat polonez puternic pe Vistula, care nu ar permite să reapară în secolul XXI conflicte similare celor din prima jumătate a secolului XX .

Din păcate, mitul amenințării poloneze continuă să fie cultivat în Rusia.

Chiar și evenimentele de acum 400 de ani au fost extrase din praful secolelor, iar ziua de 4 noiembrie a fost desemnată ca sărbătoare a Unității Naționale a Rusiei, în baza poveștii false că  în 1612 rușii au expulzat polonezii ocupanți din țară.

De fapt, prințul polonez Vladislav fusese invitat la tron de boierii ruși, iar încoronarea lui Vladislav ca țar al Moscovei ar fi creat pentru  Rusia perspective strălucite.

Vladislav ar fi  devenit țar  rus și de asemenea, după un timp, prin drept de moștenire, rege al Uniunii polono-lituaniene.

Așadar visul slavofililor s-ar fi  împlinit încă din secolul al XVII-lea, odată cu apariția unui imperiu uriaș, care s-ar fi  întins de la Marea Neagră la Marea Baltică și de la Carpați și Vistula, în Orientul Îndepărtat.

Deși  nu există pe hârtia geopoliticilor, acesta proiect forțează  în realitate cele mai puternice țări  din Europa de Vest să-l ia în calcul .

În fapt,  rușii, amintind  acum de expulzarea polonezilor de la Kremlin, își marchează mai degrabă propria înfrângere, nicidecum victoria.

Scenariile prezentate mai sus arată cât de dezastruoase au fost împărțirile  Poloniei pentru Europa și eliminarea acestei puteri care ar fi putut  opri războaiele mondiale.

O Republică poloneză puternică în centrul Europei este necesară și  acum pentru toată lumea, nu doar  pentru germani și ruși, dacă aceștia nu mai vor să se  lupte între ei. Experiența istorică a Rzecz Pospolitei (uniunii) celor două națiuni (statul confederat al Marelui Ducat al Lituaniei și al Regatului Poloniei) arată că polonezii pot contribui la aceasta.

Recent, printre analiști și experți în politica internațională, s-a auzit din ce în ce mai mult că Europa poate deveni din nou  originea  conflict major.

Devine evident că pentru o evoluție benefică a relațiilor dintre popoare este  important (inclusiv în contextul unor astfel de temeri) ca Europa Centrală să devină o verigă puternică care să asigure stabilitatea sistemului european. Prin urmare, Polonia Mare (Republica Poloneză) trebuie să se întoarcă pe harta politică a lumii ca o alianță de polonezi, bieloruși și ucraineni. „

Marea Polonie, în acest caz, ar avea o populație de peste 90 de milioane de oameni – mai mult decât cea a  Germaniei. Dar principalul lucru este că ar deveni putea deveni  un lider din punct de vedere politic, al statelor slave.

„Noul proiect slav” va îngropa, mai devreme sau mai târziu, proiectul deja ruinat al  așa numitei „Lumi ruse”, care s-a dovedit  neviabil.

Să invaţăm din istorie! Agonia imperiului sovietic şi beţia la ruşi

 

 

 

Agonia imperiul sovietic; despre beţie la ruşi. Să învăţăm din istorie!

17 mai 1984

Intelighenţia rusă a fost dintotdeauna obsedată de trei chestiuni cardinale: ce se petrece? cine e culpabil? ce-i de facut?

Toate trei au căpătat acum o acuitate oribilă, datorită alcoolismului.

Ziarul “Izvestia” a publicat  un articol: “A fi sau … a bea; iată – întrebarea”.

La Novosibirsk, în Centrul Academic (Akademgorodok) s-a declanşat o campanie sub deviza: “Ori să Fim, ori să continuăm să Bem, tertium non datur”.

Ce se intamplă? Diagrama consumului de alcool în Rusia şi Uniunea Sovietică în perioada 1900-1983.

In anul 1905, în turmentata Rusie taristă, revenea cate 3,5 litri de alcool (1 litru de alcool egal cu 2,5 litri de vodca) per capita anual; în 1910 – 3 litri, în 1914 – 4 litri.

In 1914 a fost introdusă legea anti-alcoolică. Producţia şi consumul de alcool a coborat aproape de zero. A funcţionat prohibiţia timp de 11 ani. A fost anulată in 1925, după moartea lui Lenin. Către finele anului 1925, consumul atingea 0,9 litri, iar in 1940 – 1,9 litri pe cap de locuitor.

În timpul războiului, producţia de alcool s-a diminuat considerabil. Nivelul anului 1940 a fost atins abia in anul 1952. Începand cu acest an (1952), se petrec minuni, lucruri neverosimile.

In 1980 – 10,78 litri pe cap de locuitor, ceea ce intrece nivelul mediu mondial de 2,5 ori. In 1983, consumul constituia deja 12 litri de alcool absolut, adica 30 de litri de vodca.

Asta înseamna ca în anul 1983, pentru fiecare om sovietic (şi pentru prunc, şi pentru bătrână, şi pentru musulman) au fost produse 50 de sticle de vodcă. Şi toată această vodcă a fost secată!

Se evidentiază satele din Siberia. Acolo a inceput decăderea totală: beau copiii şi femeile, şi se bea absolut totul.

In 1980 numarul de beţivi alcoolici în URSS era de 40 de milioane. Practic, fiecare al şaselea locuitor.  Cifrele stârnesc stupoare. Cine să-i distrugă pe sovietici? De ce să lupţi cu ei? Ei se autodistrug. Ce capacitate de apărare? Statul se va destrăma, fiind incapabil sa functioneze.

Rezultatele celor 25 de ani de beţie nebună: degenerarea populaţiei şi in primul rand al ruşilor. Printre ruşi betia capătă proporţii de catastrofă naţională. Date confidenţiale: creşte numarul de copii debili; in 1982, numarul celor nascuţi cu defecte fizice si psihice foarte grave era de 3,5 la suta.

Cu defecte mai putin grave – 53 la suta din numarul nou nascuţilor. In total: 15,5 la suta dintre copiii nou nascuţi erau anormali, adică fiecare al cincilea copil. Acesti copii anormali nu se nasc in familii de alcoolici, ei vin pe lume din parinti care beau “normal”.

Exemple statistice din Leningrad. Raionul Octombrie in 1980 nu avea nici o şcoală pentru debili. Acum are – 4. Regiunea Volgograd (alt exemplu) – are 18 scoli, orasul Donetk – 38, in Akedemgorodk din Novosibirsk s-au deschis deja 2 şcoli.

Degenerare incontestabila. Cea mai mare tragedie din istoria naţiunilor. Anual mor in URSS 17,5 milioane de oameni, moartea avand drept cauza alcoolul. Asta inseamna cât 13 bombe atomice (modelul Hiroshima) sub formă inocentă – bere, vinuri, alcool, vodca sunt aruncate anual peste capetele noastre!

Date statistice semnificative: 1949 – 1 litru, 1960 – 2 litri, 1970 – 4,4 litri, 1975 – 6,5 litri, 1980 – 7,8 litri. Asta inseamna ca productia de alcool a crescut in 40 de ani de circa 8 ori.

Sa vedem acum statistica la natalitate şi mortalitate: 1950 la 100 de oameni – 25 de naşteri, in 1980 la 100 de oameni s-au nascut 18 copii dintre care 3 debili. Natalitatea s-a diminuat cu 25 la suta. Si mortalitatea? In 1950 la 100 de oameni au murit 7, in 1980 la 100 de oameni s-au inregistrat 10,3 decese, adica cu 4,7 % mai mult.

Fiecare al patrulea medic din lume lucra în URSS, iar mortalitatea, in special cea infantila, era de 1,5 ori mai mare decat in China analfabeta, dar nebăutoare. Alcoolicii traiesc mai putin cu 17 ani decat cei care se abţin.

Dar de ce beau oamenii? Versiunea academicianului Uglov: din cele mai vechi timpuri, consumul de alcool e axat pe minciună. Cand oamenii află adevarul, se lasa de băut.

Ce este alcoolul? Din 1976 e catalogat oficial drept – narcotic. Exact ca si celelalte: marihuana, heroina, hasisul. Dar noi îl vindem la alimentara.

Nu există componenta a organismului uman care n-ar fi vulnerabila. Dar toxina narcologica se acumuleaza in creier. Mai mult de 35% din alcoolul consumat este reţinut de catre celulele nervoase.

 Iata ce sarcină suportă materia noastra cenuşie! Cantitatea licorii consumate şi tăria, gradele afectează memoria. Scoarţa creierului, acea care asigura procesele gândirii, aceea unde este inmagazinată memoria umana, creativitatea, moralitatea, sufera enorm, ireparabil.

Chiar si băutorii moderaţi au anumite mutaţii în creier. Aceasta se constata la autopsia celor morţi in accidente. Medicii se miră: cum putea trai omul cu aşa un creier ?!

Sa-ti inveţi poporul sa bea inseamnă sa-i răpeşti mintea. E daunatoare nu numai vodca. Mentalitatea, stereotipul – “rusii sunt niste beţivi”; “e o traditie la rusi beţia”. Fals! Calomnie! Ei au devenit beţivi în  douazeci de ani. Pâna in 1960, statisticile ii plasau pe rusi printre moderaţi. Incă de pe timpul lui Petru cel Mare, oamenii din popor se opuneau alcoolizarii forţate.

Teoria avantajului economic din vânzarile de alcool este falsă. E o nerozie bagată in capetele noastre pătrate. E vorba de cele 40 miliarde de ruble legate de vodcă. E un profit fictiv. Chiar in 1983, s-au inregistrat pierderi în suma de 150 miliarde de ruble cauzate de alcool: productivitatea muncii scazută cu 15%, plus absenţe, accidente, stricăciuni; tratamentul alcoolicilor inghite 40% din bugetul ocrotirii sanataţii. Deci, nu exista avantaje economice.

Există un mecanism crunt al repartiţiei între băutori şi nebăutori. In 1983 s-au produs 100 sticle de vodcă de cap de locuitor. Daca o familie consta din 4 persoane, înseamnă ca va cheltui pentru vodcă 1200 ruble, adica 50% din leafa (salariu mediu fiind de 200 ruble). Are loc o reimparţire a avuţiei naţionale între băutori şi nebăutori aparţinând diverselor naţionalitaţi.

Alte statistici triste: 90% din cele mai oribile crime sunt legate de alcool. In Akademgorodok existau orfelinate cu 115 copii nenorociti si numai trei cu parinţi decedaţi. Parinţii celorlalţi 112 copii au fost lipsiţi, prin judecată, de drepturile parinteşti din cauza alcoolismului.

Trecuseră 40 de ani de la terminarea razboiului, dar orfelinatele creşteau ca ciupercile. Cea mai mare minciună legata de alcool este dezinformarea vizând legislatia alcoolica. Cine mai stie că in evul mediu au avut loc rebeliuni: ruşii protestau contra celor care le impuneau ţăranilor băutura. Cei care produceau şi livrau băuturile erau de regula străinii (inoverţî – eterodocsii).

Peste 111 mii de ţărani au fost pedepsiţi pentru participare la rebeliuni contra celor care le impuneau băutura.

La inceputul secolului, bolşevicii şi Lenin erau în fruntea campaniei anti-alcoolice. Deputaţii lor au iniţiat in Duma de stat dezbateri in 1916. Cu toata rezistenţa burgheziei, legea a fost adoptată. Interesant ca aceasta lege lipseste din Codul de legi al Imperiului Rus. Administraţia locală însă avea dreptul sa interzica băuturile, sa inchidă magazinile de vinuri si vodcă. Onoare ruşilor!

Bolsevicii, acaparand puterea, au transformat prohibiţia in lege de stat: 5 ani de puscărie, un an de muncă forţată pentru apariţia în stare de ebrietate in locuri publice. Toata lumea ştie ca primul decret bolsevic a fost “decretul despre pace”, al doilea a fost “decretul despre pământ”.

Dar aproape nimeni nu ştie ca al treilea decret, adoptat la 8 noiembrie 1917 a fost decretul vizând interzicerea alcoolului.

Ironia destinului! “Revoluţia” s-a produs in perioada cea mai trează din istoria Rusiei? Oamenii erau “limpezi la cap”? In 1917 legislaţia anti-alcoolică se aplica drastic?

Ce-au facut cu depozitele de băuturi din Petrograd? Bolşevicii au decis sa le distrugă. Deşi erau intr-o criză economică fară precedent. Puteau sa-şi fortifice bugetul livrând pe piaţă mari cantitati de alcool. N-au facut-o. Lenin a vorbit special despre asta in mai 1921, la conferinta a X-a de partid.

Totusi, dupa moartea lui Lenin, legislaţia anti-alcoolică a fost abrogată. Au insistat trotkistii. Dilema impusa de trotkisti: ori luăm cu imprumut de la capitalişti, ori scoatem bani din vodca şi alte bauturi. Din doua rele au ales pe cea mai mica, spun propagandistii, menţionand ca Stalin a promis ca va interzice din nou alcoolul cand va face rost de mijloace pentru dezvoltarea industriei.

Dar s-au gasit propagandişti ca să demonstreze ca alcoolul nu aduce chiar atât rău. Cei care cereau să fie impuscaţi duşmanii poporului din cauza că-l imbăta, au fost cu timpul marginalizaţi, reduşi la tăcere.

Cea mai mare minciuna: “daca beai moderat, daca beai „cultural”, nu se intampla nimic, căci devin beţivi si alcoolici numai cei care nu stiu a bea”.

Să îndemni lumea să consume alcool înseamnă sa-i faci pe copii să încerce drogurile ca peste 15 ani 60% sa devină beţivi şi alcoolici.

“Consumul civilizat de alcool” – o sintagma tot atat de lipsita de sens ca şi “narcomania civilizata”. Aceste lozinci şi indemnuri de a bea moderat a dus la aceea că nu mai existau oameni cu mintea limpede in toata ţara.

In Rusia ţarista (1913), circa 43% dintre barbaţi erau abstinenti. In 1979, numarul celor care nu beau era de numai 0,6%. Femeile abstinente din Rusia ţaristă constituiau 90%, iar in 1979, dintre acestea mai rămăsesera doar 2,4%.

Când încep sa bea femeile, s-a terminat. Degenerarea totala si dispariţia ca naţiune. Aşa au procedat cu indigenii din America. Erau invincibili şi atunci conchistadorii europeni, străbunicii democraţilor de astazi, au lansat bauturile.

Indigenii, barbaţi şi femei, au inceput sa bea. Peste o generatie n-a mai ramas nimic din ei. Nişte reminescenţe degenerate in rezervatii.

Interesant, ce mecanisme de decimare au aplicat cohortele lui Traian facand sa dispara dacii atat de rapid? Acum insa, in Republica Sovietica Socialista Moldova, alcoolismul face ravagii, mai ales in mediul rural. Pacat ca nu avem acces la statistici…

Există, totusi doua generale: in 1913, în Imperiul Rus, fetele si baieţii, pana la 18 ani, nici nu gustau alcoolul (9,5%). In 1979, aceasta categorie era de 5%.

Concluzia: stiau stramoşii nostri analfabeţi si opincari ca nu e bine dacă femeile consumă alcool? Că nu trebuie sa bea tinerii până nu vor naşte copii, urmaşi sănătoşi.

Datele cercetatorilor: 90% barbati si 38% dintre femei care consuma alcool au sanatatea distrusa si creierul afectat. O treime dintre acesti alcoolici au inceput sa bea la etatea de 10 ani. Un matur se alcoolizeaza in 10-15 ani, un adolescent – extrem de rapid, in 3-4 ani.

Am citit in revista “Nedelea” nr. 8/1984, un articol “Trage Vova, un gatisor”, despre un alcoolic de patru anişori. Descopăr ca in ţară au loc conferinţe unionale vizând profilaxia alcoolismului infantil. S-au deschis deja centre narcologice pentru adolescenţi la Moscova si Leningrad. Cine e culpabil? câţi oameni se căpătuiesc investigând problema?

Ceea ce se intampla în ultimii 30 de ani are vreo consonanţă cu sentinţa lui Hitler: “Nici o igiena pentru slavi, nici un fel de vaccin – numai vodca si tabac”.

Uite ca peste o generaţie acest gand malefic se aplica de la sine …

In cercuri mai intime se discuta: in anul 1953, dupa moartea lui Stalin americanii ar fi pus problema in mare secret: “ce sa facem cu sovietici?”. Au cantarit si au decis ca n-au şanse intr-o confruntare directa. Mai bine din interior, prin vodcă, tutun şi dezmăţ.

Cica CIA ar cheltui milioane de dolari in acest scop. Sovieticii intre timp vorbesc de lupta contra betiei. Palavrea la infinit.

Academicianul Uglov: “Cand torni in pahar vin sau vodca, adu-ţi aminte că indeplineşti planul lui Hitler si CIA”.

Lupta cu beţia – o iluzie: 90% dintre cei care se trateaza dupa un an recidiveaza, iar 10% in urmatorii trei sau patru ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In fine, ultima intrebare sacramentala: ce-i de facut? Răspunsul e simplu ca buna ziua: să ne lăsăm de beţie. Nu mai putem inventa nimic.

Beţia e un viciu teribil al omenirii. Orice viciu isi caută o justificare morala. De ce beau oamenii? Cum se justifică beţivanii?

“Bea toata lumea, beau şi eu”.

Alcoolismul – o epidemie. Dar cine vrea ca fiul sau fiica sa devina alcoolici? Daca nu intreprindem nimic, 60% dintre copii nostri se vor alcooliza. Extrapolare? Nu ştiu. Dar reeducarea poate avea efect numai dacă incepi cu propria persoană şi in propria familie.

Ridicol sa-i spui copilului ca vodca si tutunul sunt periculoase, daca mama si tata fumează şi beau de sting. E naiv să crezi ca baiatul sau fata vor fi mai destepţi. Noi bem, dar ei vor fi abstinenţi? Iluzii … Situaţia din satele basarabene e catastrofala. Ce se intamplă? Cine e culpabil? Ce-i de facut?

“Alcoolismul si tabagismul ca factori ai DEGENERARII!”. DEGENERAREA – unul din cei trei adeversari de moarte ai natiunii.

De aceea ma preocupa: BIROCRATIA, CORUPTIA si DEGENERAREA (“formula Satanei”).

Autor: Mircea Druc

fragment din „Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu” de Viorel Patrichi

 

 

 

 

Previziuni Stratfor. Cum va arata lumea peste 10 de ani

 
 
Cum va arăta lumea în următorii 10 ani. Rusia se va PRĂBUȘI, iar Statele Unite vor interveni în FORȚĂ.

 

La inceputul acestui an, agentia privata  de  Prognoze  strategice, Stratfor, a publicat previziunile sale asupra Deceniului, în care se proiectează   următorii 10 ani de evoluții  politice și economice globale.

Stratfor crede că a identificat tendințele majore ale următorilor 10 ani,  care vor fi  mai periculosi, cu o putere în scădere a SUA și a altor țări, care se vor confrunta cu o perioadă de haos și de declin.

Gruparea jihadistă Statul Islamic a aruncat lumea în aer în ultimul an. Atentatele sângeroase comise de aceasta organizatie  au făcut Rusia să intervină cu armata în Siria iar acest lucru a stanit nemulțumiri din partea Alianței Nord – Atlantice, iar întreagă planetă a trăit sub amenințarea unui război între armata lui Putin și alianța condusă de Statele Unite ale Americii.

Stratfor a făcut predicții pentru următorii 10 ani, iar concluzia a fost că nu Statul Islamic este principalul pericol ce ne pândește, scrie Business Insider.

Analiștii Stratfor îi dau o veste proastă lui Putin. Aceștia sunt de părere că „Rusia se va prăbuși”.

Argumentele ar fi că sancțiunile Occidentului, scăderea prețului petrolului dar și conflictele interne vor fi elementele care vor duce la prăbușirea Rusiei.

Atfel, țara  condusă de Putin va fi imparțită din mai multe regiuni semi-autonome, care s-ar putea să nu se înțeleagă între ele.

„Este puțin probabil că Federația Rusă să supraviețuiască în actuala formula”, spun analiștii Stratfor.

De asemenea, Rusia va lucra intens la dezvoltarea armamentului nuclear, ceea ce va spori tensiunile.

 

 

 

 

„Controlul asupra armamentului nuclear va fi mult mai dificil de făcut dat fiind că Rusia va fi împărțită în mai multe regiuni semi-autonome. Răspândirea stocului de armament nuclear va fi cea mai mare criză a următorului deceniu”, mai spune Stratfor.

Această situație va duce la o intervenție a Statelor Unite ale Americii.

Nici viitorul SUA nu sună bine. Se pare că puterea Statelor Unite va fi în scădere în perioada următoare.

Stratfor  considera că SUA vor fi mult  mai atente în momentul când își vor alege bătăliile, chiar dacă vor rămâne principal putere economică, politică și militară.

O altă putere, Germania, nu va fi scutită de probleme.

 

 

 

 

 

 

Economia Germaniei este dependentă de exporturi, însă o criză a monedei europene le va crea nemților mari probleme.

Germania a beneficiat mult de pe urma  liberalizarii  comerțului pe continent prin intermediul UE și a  moneda euro, dar asta înseamnă  si ca aceasta  țara are cel mai mult de pierdut dintr-o criză a  euro agravata  și a valului de   euroscepticism care va  rezulta.

Consumul intern al țării nu poate compensa acest tip în economie de export specific  Germaniei  care se confrunta si cu  un declin al  populației. Rezultatul va fi  o stagnare asemanatoare cu cea prin care a trecut Japonia..

„Ne asteptam Germania să sufere inversări economice grave în următorul deceniu„, prevede Stratfor .

În schimb,  marea surpriză a Europei va fi Polonia care va deveni una dintre cele mai solide țări din Europa, influență Poloniei fiind atât economică, cât și politică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Peste 10 ani, Europa se va împărți în patru entități care vor avea puține lucruri în comun.

Cele patru părți vor fi: Vestul, Estul, Scandinavia și Insulele britanice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Uniunea Europeană ar putea supraviețui într-o oarecare formulă, dar relațiile economice, politice și militare vor fi guvernate în special de relații bilaterale sau într-un număr restrâns ce vor avea scopuri reduse”, spun analiștii Stratfor.

Se  prevede și o alianța între SUA și Turcia. Țările arabe sunt într-un declin continuu și situația nu se va rezolva nici peste zece ani, anticipează Stratfor.

Marele beneficiar va fi însă Turcia.

În aceste condiții, SUA și Turcia vor avea un parteneriat puternic, în schimbul căruia turcii vor primi ajutorul americanilor de a ține Rusia departe.

China se va confruntă cu probleme din cauza ritmului scăzut al economiei, ceea ce va provoca conflicte interne.

 Partidul Comunist își va menține ideologiile și va avea o singură opțiune pentru a controla haosul: creșterea opresiunii interne.

Cum capacitatea de producție va scădea pe fondul crizei economice din China, alte țări vor avea de câștigat.

Este vorba despre Mexic, Nicaragua, Republica Dominicană, Peru, Etiopia, Uganda, Kenya, Tanzania, Bangladesh, Mianmar, Sri Lanka, Laos, Vietnam, Cambodgia, Filipine și Indonezia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În ceea ce îi privește pe japonezi, Stratfor anticipează că niponii vor deveni cea mai mare putere năvală din Asia peste 10 ani, pentru a nu mai fi dependenți de SUA.

 

 

 

activenews.ro – preluare de pe Business Insider