CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

IMPERIALISM ÎN BISERICA ORTODOXĂ RUSĂ


 

Sfântul Mucenic Simon (Șleiov)

 

 

Citim în articolul „UN SFÂNT RUS DESPRE IDEEA IMPERIALĂ ȘI BISERICA RUSĂ” publicat pe blogul 

https://cubreacov.wordpress.com/2018/05/27/un-sfant-rus-despre-ideea-imperiala-si-biserica-rusa :

 

 

Sfântul Mucenic Simon (Șleiov, Шлеёв), arhiereu martirizat la 18 august 1921, spunea, în cuvântarea sa din cadrul Soborului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse din 21 octombrie 1917 (pe atunci sfântul era doar protoiereu), următoarele:

На втором году войны, когда наши, тогда победоносные, войска приближались к Месопотамии и Константинополю, в Петрограде, в одном собрании с девизом „православие, самодержавие, народность” был поставлен на обсуждение вопрос – как быть с патриархом кпльским в случае занятия этого города русскими. Оставить его или удалить? И решили этот вопрос в том смысле, что следует удалить и поставить вместо него митрополита, подчиненного русскому синоду. Вот факт, свидетельствующий, что идея патриаршества не уживается с идеей монархического самодержавия, что она, говоря современным языком, не контрреволюционна, а современна  и либеральна”.

Traducerea noastră românească:

În cel de-al doilea an al războiului, când trupele noastre, pe atunci victorioase, se apropiau de Mesopotamia și de Constantinopol, la Petrograd, într-una din adunările având genericul ”Ortodoxie, autocrație, națiune” a fost supusă dezbaterilor o chestiune –cum să procedăm cu Patriarhul de Constantinopol în cazul în care rușii vor ocupa orașul. Să-l lăsăm sau să-l îndepărtăm?

Și chestiunea a fost tranșată în sensul că acesta trebuie îndepărtat și înlocuit cu un mitropolit subordonat Sinodului rus.

Iată un fapt care confirmă că ideea de Patriarhie este incompatibilă cu ideea de autocrație monarhică și că, vorbind în limbaj modern, ea nu este contrarevoluționară, ci modernă și liberală”.

Sursa: Прот. С. Шлеёв. Речь на Поместном Соборе. 21 окт 1917. // Деяния т. 5 с. 569. // Protoiereu Simon Șleiov. Cuvântare la Soborul Local. 21 octombrie 1917. // Fapte, volumul V, pag. 569.

Am găsit întâmplător acest important citat pe una dintre paginile de internet ținute de diaconul Andrei Kuraev, care își intitulează postarea astfel: Revoluția rusă a salvat Fanarul  (Русская революция спасла Фанар).

Diaconul Andrei Kuraev adăugă un comentariu pentru care am decis să preiau întregul citat din cuvântarea Sfântului Mucenic Simon (Șleiov):

Amintesc că acest scenariu de înlocuire a unui patriarh local cu un mitropolit rus fusese pus în aplicare, cu un secol înainte, în Georgia” (Напомню, за сто лет до этого сценарий замены местного патриарха на русского митрополита был отработан в Грузии.).

Se cuvine să precizăm că rușii au aplicat scenariul înlocuirii ierarhiei locale neruse cu una rusească nu doar în Georgia, ci și în Principatele Moldovei și Munteniei, prin îndepărtarea mitropoliților români de la Iași și București.

Că Biserica Rusă a deraiat de la Ortodoxie și s-a condus, în dauna Ortodoxiei, de principii seculare și politice ține de evidențe greu sau chiar imposibil de contestat.

Vom reproduce un pasaj din scrisoarea trimisă la 19 mai 1993 Patriarhului Alexei al II-lea al Moscovei și al întregii Rusii de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române: ”Cursul normal al lucrurilor a fost din păcate întrerupt în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin ocuparea de către armatele rusești a pământului românesc al Țării Moldovei (1769-1774, 1787-1791).

Printre măsurile luate în mod abuziv de ocupanți a fost și amestecul brutal în treburile Bisericii din Moldova prin impunerea la Iași, în 1789, a unui locțiitor de mitropolit, AMBROZIE, rus de neam, care venise în Moldova odată cu trupele rusești.

După o scurtă perioadă de normalizare și când nu se terminase încă războiul ruso-turc (1806-1812), imperiul țarist înființează un ”exarhat” ce cuprindea Mitropoliile Moldovei și Țării Românești, subordonându-le din nou, samavolnic, Bisericii Ortodoxe Ruse.

Prin aceasta, Mitropolitul canonic al Mitropoliei Moldovei, VENIAMIN COSTACHI, este nevoit să se retragă din scaun spre marea durere a clerului și credincioșilor români. La fel, s-a întâmplat și cu mitropolitul DOSITEI FILITIS al Valahiei, care a fost îndepărtat din scaun în 1809 și trimis în surghiun. Nedreptatea se ”instituționalizează” prin pacea nedreaptă de la București din 1812, când s-a hotărât anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru la imperiul țarist. (…)

Urmare acestei anexări politice nedrepte s-a înființat, în teritoriul ocupat de armatele țariste, Eparhia Chișinăului de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1813. Fără a fi consultat clerul și credincioșii, a fost sfâșiat teritoriul jurisdicțional al Mitropoliei Moldovei, înființată cu peste patru veacuri înainte, și al Episcopiei Hușilor”.

Aceste gânduri sunt de actualitate, mai ales în contextul în care Patriarhia Ecumenică de Constantinopol examinează chestiunea readucerii Ortodoxiei kievene sub omoforul său pentru a-i acorda autocefalia cerută de statul ucrainean, precum și în contextul în care Patriarhia Română a decis alegerea canonică a titularilor Episcopiei de Bălți și Episcopiei Basarabiei de Sud ale Mitropoliei Basarabiei.

Aceste măsuri, de la Constantinopol și București, au menirea de a pune capăt, mai devreme sau mai târziu, abuzului Bisericii Ortodoxe Ruse de substituire a ierarhiei canonice nerusești cu ierarhie rusească. Ele sunt forme de constrângere la normalitate.

O precizare importantă :

”Exarhul” instalat abuziv și necanonic de Biserica Rusă în locul Mitropolitului canonic Veniamin Costachi al Moldovei și în locul Mitropolitului canonic Dositei Filitis al Munteniei a fost nimeni altul decât Gavriil Bănulescu Bodoni.

Da, cel pe care Biserica Rusă l-a canonizat și proclamat sfânt. S-a văzut cu ochiul liber, de la o poștă, că această canonizare este geopolitică și gândită în termeni de confruntare și de poftă de stăpânire.

Ceea ce a uitat să facă însă Biserica Rusă a fost să găsească modalitatea de a i se ridica lui Bănulescu Bodoni, după cuvenita rânduială, anatemele și afurisirile puse asupra sa, cu drept temei, de către Patriarhia Ecumenică de Constantinopol.

Va veni o vreme când toate poftele penibile de stăpânire peste alții și reflexele imperiale ale Bisericii Ortodoxe Ruse ca auxiliară umilă a autocrației rusești vor rămâne în trecut.

Abia atunci Rusia va putea intra în normalitate, pentru a-și deschide cu adevărat jinduitul orizont al mântuirii.

31/05/2018 - Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: