CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

STATISTICI COMPARATE : Ortodoxia rusă și Ortodoxia română


Patriarhul Kiril printre pinguinii din Antarctida. 2016

Patriarhia Moscovei și Patriarhia Română sunt cele mai mari Biserici autocefale locale în ansamblul Ortodoxiei (14 Biserici locale).

Un diferend canonic istoric opune cele două Patriarhii în teritoriul național al României anexat de URSS în 1940 și 1944.

O diferență majoră dintre cele două Patriarhii constă în modul lor de autodefinire, bazat pe moduri diferite de gândire, unul bisericesc (BOR) și altul lumesc (BORu).  

Blogul https://cubreacovblog.wordpress.com/ortodoxia-rusa-si-ortodoxia-romana-statistici-comparate, propune să aruncăm o privire asupra corpului social al fiecăreia dintre cele două Biserici autocefale.

RUSIA

Patriarhia Moscovei se autodefinește drept ”Biserică multinațională” (termen absent în dreptul canonic ortodox) și nu-și asumă statutul canonic de Biserică națională a neamului rus – după cum ar sugera titulatura Biserica Ortodoxă Rusă și cum ar trebui să fie potrivit sfintelor canoane ale Ortodoxiei. Conceptul moscovit de ”Biserică multinațională” este relativ recent la scară istorică, datează din perioada comunismului postbelic și nu vizează enoria ortodoxă din Federația (multinațională) Rusă, ci o enorie aflată, în mare parte, în alte state, în special post-sovietice, precum și două Biserici Autonome: a Japoniei și a Chinei.

E un soi de ”Ortodoxie originală”, cu autodispensă de la norma canonică ortodoxă. Dacă ești multinațională înseamnă că nu mai ești rusă, iar dacă ești rusă înseamnă că nu mai ești multinațională. Trebuie să optezi.

În cazul Bisericii Ortodoxe Ruse, multă lume confundă ansamblul populației Federației Ruse cu enoria ortodoxă din această țară. Or, se știe, Federația Rusă este în continuare un stat cu o pondere ridicată a ateilor și agnosticilor, iar populația neatee nu este nici pe departe omogenă religios și confesional. Din 1917 până în prezent Federația Rusă nu-și chestionează populația, în cadrul recensămintelor generale, la capitolul convingeri religioase sau apartenență de cult.

Este adevărat că s-au efectuat, după căderea URSS, multiple sondaje de opinie printre cetățenii ruși, dar, de multe ori, rezultatele acestora sunt contradictorii și ne prezintă, de regulă, imagini mai mult sau mai puțin deformate ale realităților religioase și confesionale din această țară.

BORu nu a efectuat niciodată o recenzare internă a propriei sale enorii din Federația Rusă și nici nu publică statistici privind demografia bisericească.

Singurele informații statistice disponibile și certe sunt cele furnizate de către stat privind numărul de entități religioase și părți componente ale acestora înregistrate, în ordinea stabilită prin lege, de către organele de stat abilitate.

Astfel, la 1 ianuarie 2015, Biserica Ortodoxă Rusă avea în Federația Rusă:

  • 14 960 parohii și filii în 136 072 localități existente real în țară
  • 524 așezăminte monahale (mănăstiri, schituri și metocuri)
  • 39 unități de învățământ teologic funcționale din 56 înregistrate
  • 168 eparhii
  • 114 748 916 credincioși estimați (sau 80% din populație)
  • 12 622 380 credincioși reali, care merg la biserică măcar o dată pe an (11%)
  • 102 126 535 ”credincioși” fictivi, care nu merg deloc la biserică, mulți nu sunt cununați, iar alții nici botezați (89%).

Media matematică este de 89 de parohii pentru 1 eparhie ortodoxă din Rusia. De asemenea,  fiecărei eparhii îi revin în medie 3,11 mănăstiri. O unitate de învățământ teologic funcțională revine unui număr de 5,6 eparhii sau, inversând termenii, unei eparhii îi revin 0,23 școli teologice. Teoretic, ca medie matematică, o parohie ortodoxă din Rusia ar trebui să cuprindă 7 670 de credincioși. În realitate, pragul fiecărei biserici fiind trecut măcar o dată pe an de 843 de credincioși.

ROMÂNIA

Patriarhia Română se autodefinește drept ”Biserică națională”, statut recunoscut oficial de Statul Român (cu excepția hiatusului istoric comunist: 1948-1989).

Spre deosebire de Rusia, în România populația este liberă să-și declare apartenența religioasă și confesională cu ocazia recensămintelor generale ale populației, astfel încât avem statistici în domeniu.

Fișier:Organizarea Bisericii Ortodoxe Romane 2009.svg - Wikipedia

În România, la 1 ianuarie 2015, Biserica Ortodoxă Română dispunea de:

  • 13 853 parohii și filii în 13 787 localități existe în țară
  • 748 așezăminte monahale (541 mănăstiri, 192 schituri și 15 metocuri)
  • 51 unități de învățământ teologic funcționale
  • 29 eparhii
  • 17 304 611 credincioși, majoritatea absolută mergând la biserică măcar o dată pe an.

Media matematică este de 515 parohii pentru 1 eparhie ortodoxă din România. De asemenea,  fiecărei eparhii îi revin în medie 25,79 mănăstiri. O unitate de învățământ teologic funcțională revine unui număr de 0,56 eparhii, adică în fiecare eparhie există, ca medie matematică, 1,75 unități de învățământ teologic.

O parohie ortodoxă din România cuprinde în medie 1 249 de credincioși, cu circa 1/3 mai mult decât parohiile din Federația Rusă.

RUSIA ȘI ROMÂNIA. DIFERENȚE

Diferențele majore dintre cele două Biserici constau în:

Disproporții mari în ceea ce privește raportul numeric credincioși/episcop  sau parohii/eparhie (inflație de episcopi  în Rusia). În raport cu episcopii ortodocși din România sau din Grecia, episcopii ruși au o pregătire puțin spus slabă, fiind văzuți mai degrabă ca factori de putere administrativă și control spiritual decât ca prinți ai Bisericii emanați de enorie.

Apropo, în Biserica Rusă episcopii nu sunt aleși, ci… numiți, adică desemnați de sus (…nu de Sus);

Disproporții majore privind numărul de unități de învățământ teologic raportat la numărul de credincioși (normal în România, insuficient în Rusia). Acesta este unul dintre indicatorii formali, de suprafață, ai gradului de instruire/luminare a clerului (inclusiv a ierarhiei) din cele două Biserici;

Gradul de frecventare a bisericii (foarte scăzut în Rusia, normal în România). Populația realmente bisericească din Rusia este inferioară numeric celei din România;

Lipsa misiunii interne din Rusia, confirmată prin faptul că în cel puțin 89% din localitățile țării (121 112 localități) nu există biserică ortodoxă și nici preot.

Apetitul Patriarhiei Moscovei pentru statutul de Biserică multinațională în detrimentul celui canonic de Biserică națională ar putea fi explicat printr-o necesitate de a compensa în exteriorul țării efectele dezastruoase ale lipsei de misiune ortodoxă internă și ale eschivării de la îndeplinirea funcțiilor de mamă spirituală a poporului rus.

Cine nu are puncte de sprijin în interior le caută în afară. Elanul imperial orientat către exterior este atât de mare încât Patriarhia Moscovei a inițiat ”misiunea ortodoxă” până și în Antarctida, dar uită că dintre limbile celor peste 70 de popoare băștinașe din Federația Rusă Sfânta Scriptură este tradusă integral doar în 2 (mordvină și tuvină), iar în 90% din localitățile țării nu există nici urmă de biserică ortodoxă. De aceea umblă Patriarhul Moscovei după potcoave de pinguini morți prin Antarctida, dar nu are nici timp și nici plăcere să meargă la Sinodul Panortodox din Creta.

Ironia sorții, dar între pinguinii antarctici și patriarhii ortodocși Moscova în preferă pe cei dintâi, cărora le acordă mai mult timp și atenție. Neputându-se detașa de modul lumesc și imperial de gândire, Patriarhia Moscovei, drapată cu multinaționalismul ei rusificator și dizolvant, se ține și se va ține cu dinții în continuare și de Basarabia, și de Ucraina, și de Bielorusia.

Mai ales de cuprinzătoarea și mult mai religioasa decât Rusia Ucraină, zonă din cauza căreia, între altele, Biserica Moscovei a boicotat Sfântul și Marele Sinod Panortodox din insula Creta. De altfel, numărul de credincioși reali și numărul de comunități supuse administrativ Patriarhiei Moscovei în afara Federației Ruse este mai mare decât cel al credincioșilor și comunităților ei din interiorul Federației.

Povestea asta propagandistică despre ”Sfânta Rusie” este doar o poveste propagandistică pe care o iau în serios doar naivii și neavizații.

ADDENDA

Biserica Ortodoxă (cunoscută și ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană) este o comunitate de credință creștină. Astăzi creștinii ortodocși sunt organizați în biserici ortodoxe autocefale (greacă, rusă, română, sârbă, bulgară, albaneză, poloneză etc.), aflate în comuniune liturgică (euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe autocefale, primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.

După numărul de credincioși, ortodocșii formează în lume a doua comunitate creștină, după Biserica Catolică. Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la ορθο (ortho – drept, corect) și δοξα (doxa – slăvire sau, într-un înțeles mai general, opinie), traducându-se, deci, literal „dreapta-slăvire”, cu înțelesul de „credință, opinie corectă”, sau „dreapta-credință”.

Bisericile Ortodoxe Răsăritene reunesc astăzi o parte importantă a credincioșilor creștini. Istoric și cultural, ele sunt purtătoare ale unei tradiții bogate, dezvoltate de-a lungul a două milenii de viață creștină într-o largă zonă geografică.

 Potrivit unui nou raport publicat în urmă cu 4 ani de Pew Research Center intitulat  „Creștinismul Ortodox în secolul 21”, în ultimul secol numărul de ortodocși a ajuns la aproape 260 milioane, iar în raport cu întreaga lume creștină, numărul lor este în scădere.

Scăderea populației ortodoxe în raport cu celelalte confesiuni are legătură cu faptul că majoritatea creștinilor ortodocși trăiesc în Europa, unde trendul demografic este unul negativ. Europa înregistrează cel mai scăzut nivel demografic și cea mai îmbătrânită populație.

Biserici Ortodoxe în lume

Biserici autocefaleBiserica de Constantinopol | Biserica Alexandriei | Biserica Antiohiei | Biserica Ierusalimului | Biserica Ortodoxă Rusă | Biserica Ortodoxă Georgiană | Biserica Ortodoxă Sârbă | Biserica Ortodoxă Română | Biserica Ortodoxă Bulgară | Biserica Ortodoxă Greacă | Biserica Ortodoxă Cipriotă | Biserica Ortodoxă Albaneză | Biserica Ortodoxă Poloneză | Biserica Ortodoxă Cehă şi Slovacă.
Biserici autonomeBiserica Ortodoxă Sinaită | Biserica Ortodoxă Finlandeză | Biserica Ortodoxă Japoneză | Biserica Ortodoxă Chineză | Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) | Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei) | Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei) | Biserica Ortodoxă Moldovenească (Patriarhia Moscovei) | Mitropolia Basarabiei (Patriarhia Română)
Biserici necanoniceBiserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia de Kiev) | Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România | Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Bulgaria | Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Grecia | Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Rusia | Biserica Ortodoxă de Rit Vechi a Lipovenilor.

30/12/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , | Un comentariu

La recentele discuții dintre primii miniștri ai guvernelor României și R.Moldova nu s-a spus nici un cuvânt despre restituirea uriașului patrimoniu imobiliar al Mitropoliei Basarabiei confiscat de cotropitorii sovietici

Nicio vorbă despre restituirea uriașului patrimoniu imobiliar al Mitropoliei Basarabiei la discuțiile dintre primii miniștri ai României, Nicolae Ciucă, și ai R.Moldova, Natalia Gavriliță.

Cu botnițele pe gură și nas, premierul României, Nicolae-Ionel Ciucă, și prim-ministrul R. Moldova, Natalia Gavrilița, au stabilit reperele concrete ale cooperării în perioada următoare, pe baza Parteneriatului Strategic pentru integrarea europeană a R. Moldova și pornind de la comunitatea de limbă, cultură și istorie, transmite Romanian Global News.

Dintre aceste “repere” a lipsit cu desăvârșire subiectul retrocedării de către R. Moldova a uriașului patrimoniu imobiliar care aparținea Mitropoliei Basarabiei înainte de a fi confiscat de URSS.
Mitropolia Basarabiei a fost recunoscută oficial, prin decizia definitivă a Curții Supreme de Justiţie a Republicii Moldova din 2004 drept singura „succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcţionat până în anul 1944 inclusiv”, ceea ce presupune, în consecinţă, revenirea la situaţia anterioară anului 1945.
Patrimoniul Mitropoliei Basarabiei confiscat de sovietici cuprinde în special imobile cu destinație profană estimate la o valoare actualizată de circa 1,5 miliarde de euro.

O valoare inestimabilă o au arhivele Mitropoliei Basarabiei confiscate în 1946 de la Craiova de către comisia sovietică de armistițiu, evacuate la Chișinău și deținute în prezent tot de statul Republica Moldova ca succesor în parte al fostei URSS.
Mitropolia Basarabiei a făcut apel în mod repetat la autoritățile României să aducă chestiunea restituirii proprietăților și arhivelor bisericești spoliate de sovietici pe agenda dialogului interguvernamental și interstatal Chișinău-București.

Cererea legitimă a Mitropoliei Basarabiei a rămas până acum fără nici un ecou la București.
Ciucă a promis iar bani ai contribuabilului român pentru prosperitatea stataliștilor de la Chișinău, eliminând din discuții anularea consecințelor Pactului criminal Ribentropp-Molotov, consecințe traduse prin despărțirea națiunii române în două state.

ADDENDA:

Mitropolia Basarabiei este o biserică ortodoxă autonomă, de stil vechi, în cadrul Patriarhiei Române, reactivată pe 14 septembrie 1992. Mitropolia Basarabiei este recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv.

În momentul intrării tancurilor sovietice în partea de răsărit a României, Mitropolia Basarabia cuprindea 1090 de biserici parohiale și 30 de mănăstiri.

Cea mai mare parte dintre ele au fost închise, vandalizate, profanate, incendiate sau distruse complet. 57 de preoți ai Mitropoliei Basarabiei, care nu au acceptat jurisdicția impusă de Moscova, au fost martirizați prin împușcare, schingiuire sau alte forme.

Alții au fost deportați în Siberia. În 1941 Mitropolia Basarabiei și-a reluat activitatea sub oblăduirea Sindodului Bisericii Ortodoxe Române. Odată cu avansarea liniei frontului spre răsărit și trecerea intefluviului Nistru-Bug sub administrație civilă românească, Patriarhia Română a organizat initial la Tiraspol, iar apoi la Odesa Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria.

În 1942 Mitropolitul Efrem Enăchescu a dispus să fie întocmit Martirologiul Bisericii Basarabene.

Ca raspuns la cererile adunării eparhiale din 14 septembrie 1992, reactivarea Mitropoliei Basarabiei si apartenenta ei la Biserica Ortodoxa Română au fost recunoscute prin „Actul Patriarhal si Sinodal” al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de la 19 decembrie 1992 .

Dat fiind contextul istoric, aceasta este acum autonomă și urmează stilul vechi.

Înaltpreasfințitul Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor |  Doxologia

Înaltpreasfințitul Părinte Petru Paduraru (foto), fostul episcop de Bălți al Mitropoliei Chișinăului a devenit mai întâi locțiitor, și mai apoi, din octombrie 1995, mitropolit al Basarabiei și exarh al plaiurilor, cu drept de jurisdicție extrateritorială asupra românilor ortodocși din diaspora de răsărit.

Prin statut, teritoriul actual Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova. În plus, în calitate de Exarh al Plaiurilor, Mitropolitul Basarabiei are jurisdicție canonică asupra diasporei ortodoxe române din răsărit (fosta Uniune Sovietică și diaspora Republicii Moldova).

Mitropolia Basarabiei - Wikipedia

Harta organizării Mitropoliei Basarabiei în prezent

Potrivit propriilor date, Mitropolia Basarabiei numără 4 episcopii istorice sufragane, 15 protopopiate, 278 parohii și 10 schituri sau mănăstiri. În calitate de Exarhat al Plaiurilor (extrateritorial), Mitropolia Basarabiei include mai multe comunități din Federația Rusă, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, precum și două parohii și o mănăstire de călugări în SUA.

Deși a fost reactivată în septembrie 1992, Mitropolia Basarabiei a fost recunoscută oficial în Moldova abia în anul 2002, după decizia CEDO din 2001, care a obligat guvernul de la Chișinău să înregistreze Mitropolia Basarabiei.

De remarcat ca Patriarhia Română este singura entitate bisericeasca si persoana juridică din lume care putea beneficia de dreptul de succesiune pe linie ascendentă în raport cu Mitropolia Basarabiei.

Legea Republicii Moldova cu privire la proprietate nr. 459-XII din 22.01.1991, Articolul 30 (Proprietatea organizatiilor religioase) prevedea ca „…Dupa incetarea activitatii organizatiei religioase chestiunea folosirii bunurilor care s-au aflat in proprietatea ei este rezolvata de catre organele de conducere ale acestei organizatii sau de catre organizatia religioasa ierarhic superioara, cu participarea organelor locale ale puterii de stat. Bunurile care s-au aflat in proprietatea organizatiilor religioase, dupa incetarea activitatii lor, trec catre organizatia religioasa ce le-a format…” .

Mitropolia Basarabiei, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Române, revendică restituirea in integrum a imenselor sale proprietăți confiscate, naționalizate, spoliate sau ridicate în orice alt fel de către regimul sovietic de ocupație și a Arhivelor Mitropoliei Basarabiei deținute în prezent abuziv până astăzi de guvernul Republicii Moldova.

Mai devreme sau mai târziu dreptatea se va împlini şi Mitropoliei Basarabiei i se va recunoaște de către puterea lumească de la Chișinău și Moscova binemeritatul loc în societatea noastră.

12/12/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Mitropolia Ortodoxă Română a Basarabiei a sărbătorit pe 30 iulie 2021, 19 ani de la recunoașterea sa oficială de către autoritățile Republicii Moldova

Mitropolia Basarabiei cere Comisiei naţionale de heraldică de la Chișinău  să nu aprobe frauda comisă de


Mitropolia Ortodoxă Română a Basarabiei a sărbătorit vineri, 30 iulie 2021, 19 ani de la recunoașterea sa oficială de către autoritățile Republicii Moldova, după ce fusese reactivată pe 14 septembrie 1992 de Patriarhia Română.

Ceea ce înseamnă că, în curând, va sărbători și 29 de ani de la reînființare, în chiar ziua Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie).


Potrivit Ziarului Lumina, Mitropolia Basarabiei este o biserică ortodoxă autonomă, de stil vechi, în cadrul Patriarhiei Române, reactivată pe 14 septembrie 1992. Mitropolia Basarabiei este recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv.

Prin statut, teritoriul Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova. În plus, în calitate de Exarh al Plaiurilor, Mitropolitul Basarabiei are jurisdicție canonică asupra diasporei ortodoxe române din răsărit.
Mitropolia Basarabiei numără patru episcopii istorice sufragane: Arhiepiscopia Chișinăului, Episcopia de Bălți (fosta Episcopie a Hotinului), Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie de Cetatea Albă și Ismail) și Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria).
Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chișinău la rangul de Mitropolie.

Decizia înființării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu‑zisă s‑a făcut prin legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române din 1925.

Primul mitropolit al Basarabiei  Gurie Grosu, a fost o personalitate marcantă în istoria şi cultura Moldovei.

S-a născut la 1 ianuarie 1877, în Nimoreni, judeţul Lăpuşna și a decedat la 14 noiembrie 1943 la Bucureşti. Studiile le-a făcut la Şcoala spirituală şi Seminarul teologic din Chişinău, după care a urmat Academia duhovnicească din Kiev, unde a obţinut titlul de magistru în teologie.

A fost călugărit în mănăstirea Noul Neamţ, Chiţcani, hirotonit ieromonah şi numit “misionar eparhial”, mai târziu – arhimandrit.

Lui Gurie Grosu îi aparţine iniţiativa înfiinţării unei tipografii eparhiale şi apariţia revistei “Luminătorul” în Chişinău. A mai deţinut funcţii de stareţ la mănăstirea Sf. Avram din gubernia Smolensk, director la şcolile normale de învăţători din Gruşevsk şi Samovka, profesor de limba română în Chişinău, ministru adjunct al Justiţiei în Guvernul provizoriu din Chişinău, unde s-a impus ca un militant activ pentru realizarea statului naţional român unitar.

În 1918 a fost ales de Sf. Sinod din Bucureşti arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, la începutul anului 1920 fiind numit locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, iar din 21 aprilie 1928 devine mitropolit al Basarabiei, păstorind până la 11 noiembrie 1936, când a fost pensionat.

Primul mitropolit al Basarabiei a fost omagiat la Chişinău | IPN

La acea dată, jurisdictia Mitropoliei Basarabiei cuprindea Arhiepiscopia Chișinăului, Episcopia Hotinului și Episcopia Cetății Albe – Ismail.
În timpul ocupației sovietice din 1940‑1941 și mai apoi sub regim sovietic, din 1944 până în 1992, Mitropolia Basarabiei și‑a încetat activitatea, fiind înlocuită cu structură necanonică – Eparhia Chișinăului, sub autoritatea Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii. Biserica Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea canonică a Patriarhiei Ruse.
Ca răspuns la cererile Adunării eparhiale din 14 septembrie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 19 decembrie 1992 a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei.
Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată oficial de Guvernul Republicii Moldova la 30 iulie 2002, după 10 ani de prigoană din partea autorităților de stat și a clericilor din jurisdicția Patriarhiei Ruse.

Mitropolia Basarabiei s‑a judecat cu statul Republica Moldova în toate instanțele din republică, ajungând la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg.
Statul Republica Moldova și Mitropolia Moldovei, structura locală a Patriarhiei Moscovei, au pierdut în cele din urmă la CEDO în fața Mitropoliei Basarabiei, structura locală a Patriarhiei Române, rezultat care a însemnat o victorie pentru neamul românesc și pentru Biserica strămoșească în teritoriul românesc dintre Prut și Nistru.

ADDENDA

Biserica ortodoxa româna a devenit autocefalä din 1885, desi si pânâ atunci a avut parte de o anumitä autonomie fatä de Patriarhia Ecumenicä de Constantinopol. Dupä Unirea din 1918 si transformärile administrative ce i-au succédât, se produc o serie de modificâri si în ceea ce priveste organizarea administrativ-teritorialä a Bisericii Ortodoxe Române: Patriarhia Românâ a fost înfiintaté în 1925, având sub jurisdictia sa si Biserica Ortodoxä din Basarabia. Astfel, dupä perioada de apartenentä la Imperiul Tarist – 1812-1918 – în Basarabia s-au restabilit legăturile canonice cu Biserica Ortodoxä Românâ, iar în 1928, pentru cä elita clericală din Basarabia s-a opus solicitării ca Biserica din Basarabia să reintre sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei, Arhiepiscopia Chisinăului a fost ridicată la rangul de Mitropolie scrie https://www.proquest.com.

După mutațiile care s-au produs în întreaga regiune în perioada sovietică (odată cu secularizarea care a atins toate produsele si manifestările culturale), Mitropolia Basarabiei a fost desfiintată. Respectiv, în perioada sovietică biserica de la Chisinău îsi pierde statutul de Mitropolie, redevine arhiepiscopie (subordonatä Patriarhiei Ruse), iar actiunile întreprinse împotriva bisericilor din întreg spatiu sovietic au fost deosebit de aspre în această regiune. Mai târziu, odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, în Basarabia au fost exprimate si vehiculate discursuri ce vizau desprinderea canonică de Patriarhia Moscovei.

în 1992, Mitropolia Basarabiei, subordonată Patriarhiei Române va fi reactivată, dar autoritătile din República Moldova au refuzat mult timp recunoasterea oficială a acesteia întrucât sustineau si recunosteau doar legitimitatea Mitropoliei Moldovei , subordonate Patriarhiei Moscovei (care a fost înfiintată tot în 1992, prin ridicarea arhiepiscopului de Chisinău la rangul de mitropolit).

După ce, în 2000, a fost reclamată încălcarea de către autoritățile din Republica Moldova a dreptului la libertate religioasă, în 2001 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că prin nerecunoașterea Mitropoliei Basarabiei, autoritățile din Reublica Moldova încalcä Conventia Europeanä a Drepturilor Omului.

Abia dupä pronuntarea Curtii, autoritätile din Republica Moldova au recunoscut Mitropolia Basarabiei în 2002; problema nu a fost solutionatä însă, întrucât persistă încă problema „capitalului material” al Mitropoliei Basarabiei.

În ceea ce priveste dimensiunea teologică a acestui conflict – ea lipseste. Dincolo de abuzurile pe care le-a suportat Mitropolia Basarabiei din partea guvernului Republicii Moldova, temeiul refuzului repetat de către institutiile de drept din República Moldova de a recunoaste Mitropolia din Basarabia a fost greu démontât, întrucât credinciosilor care apartineau Mitropoliei Basarabie nu li s-a încălcat dreptul la a-si practica religia: acestia au avut alternativa de a practica religia în cadrul Mitropoliei Moldovei.

Problema „teritoriului canonic”

Apropierea pâné la unificare a puterii de bisericé – deziderat asociat modeIului bizantin – a continuât de-a lungultimpului, cunoscând – în functie de evolutia politicé a Rusiei – variate formule de coabitare a statului eu biserica – furnizor de legitimitate.

Autoritatea bisericii a sporitîn timp, odaté cu o relativä independentä pe care o cunoaste, iar în 1448, Biserica Ortodoxä Rusé se declaré autocefalä, iese de sub jurisdictia Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, si în 1589 este ridicată la rangul de Patriarhie. Datorită contextului politic (inclusiv din cauza cuceririi Constantinopolului de către turci), Rusia începe să aspire la o pozitie cât mai puternică, importantă în plan international, fiind vehiculatä formula unei succesiuni: Rusia este văzută astfei ca „a treia Romä”, titlu a cärui legitimitate a fost frecvent contestat, dar pe care puterea l-a folosit frecvent pentru a fundamenta ideologii impérialiste.

Periodic, în diverse contexte, acest titlu este actualizat, iar veleitățile imperialiste ale Rusiei – „continuatoare a Imperiului Bizantin” se fac mai puternic resimțite în multe regiuni/teritorii din Estul Europei.

Pentru Basarabia, inclusiv dupä desträmarea Uniunii Sovietice, Rusia lanseazä formule ce trädează aspirafiile impérialiste, desemnând prin „teritoriu canonic rus” spafii care s-au aflat, în anumite contexte istorice (în perioada sovieticä – de exemplu) sub influentă ruseascä. Astfel, Biserica Ortodoxä Rusă (care se defineste chiar prin statut ca fiind „multinational”) revendică apartenența la „teritoriul canonic rus” a bisericii ortodoxe din Basarabia, unde coabitează cele douä mitropolii.

Expresiile „teritoriu canonic rus” sau „teritoriu canonic al Patriarhiei Moscovei” sunt folosite inclusivîn contexte oficíale, în medii academice. în prezentarea primului numär al Enciclopediei pravoslavnice – Pravoslavnaia Entziclopedia – Patriarhul Alexei al ll-lea invocä aceste formule, explicând rolul institufiei bisericii în evolufia istoricä a Rusiei: „Peste tot în lume, inclusiv pe teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei, este in crestere procesul de secularizare în viafa societätii. (…) Biserica este un depozit unie al memoriei istorice si culturale. (…) Amintirea despre marii oameni ai Rusiei este pästratä prin slujba bisericeascä, icoane, sfintele moaste, cérfile bisericesti. Tóate acestea au o mare importantä pentru pästrarea memoriei istorice a poporului, si deci si pentru consolidarea societätii. Biserica ortodoxä (…) va contribuí la consolidarea societätii si la depésirea contradicfiilor”.

Imposibilitatea suprapunerii granifelor nationale peste cele ale teritoriilor aflate sub jurisdiefia Patriarhiei Moscovei solicité reiterarea discursului legitimator. întrucât Patriarhia Moscovei are în subordonare canonică si biserici ale altor popoare, iar titlul oficial al Bisericii ortodoxe ruse conține conotarea etnică, în discursul prezentat cu ocazia deschiderii celei de-a treia Adunâri a Lumii Ruse patriarhul Kiril formulează argumente si susține legitimitatea acestei formule.

Vorbind despre popoarele care „au preluat tradiția spirituală si culturală rusă ca bază a identiții naționale sau cel puțin ca parte importantă a acesteia”, patriarhul spune că acesta este motivul pentru care consideră că si Moldova „face parte din lumea rusä.”

În acelasi context Patriarhul a declarat că Biserica Ortodoxä rusă este „cea mai multi-nafională comunitate ortodoxä din lume”, si a reitérat dezideratul (interpretabil) de a extinde caracterul său multinațional. „Biserica se numește Rusă nu datorită criteriului etnic. Aceastä denumire arată că Biserica Ortodoxa Rusă îndeplineste o misiune de păstorire printre popoarele ce au preluat tradiția spirituală si culturală rusă ca bază pentru identitatea lor naționala, ori, cel puțin, ca pe o parte esențială a acesteia.

latä de ce în acest sens noi considerăm cä si Moldova face parte din această Lume Rusă. în acelasi timp Biserica Rusä este comunitatea ortodoxa cea mai plurinaționala din lume si tinde să îsi dezvolte caracterul său multinațional”.

Discursul legitimator confine apelul la memoria istoricä comunä, la puterea tradiției ruse, iar una dintre formulele ce trädeazä vocafia imperialistä a structurilor ecleziale ruse este cea prin care se sugereazä includerea Moldovei, alături de Ukraina si Bielorusia în ceea ce partriarhul Kiril numeste „teritoriu istoric rus”: „(…) în final, cea de-a treia temelie a Lumii ruse este memoria istoricä comuna si viziunile comune asupra dezvoltärii societätii. (…) Popoarele noastre au constiinta puternicä a continuității traditiei de stat si sociale, începând din timpurile Rusiei Kievene si până la actualele state Rusia, Ucraina, Bielorusia, Moldova, dar si la alte tări aflate pe teritoriul istoric al Rusiei”.

Patriarhia Româna si Patriarhia Moscovei – diferend canonic

Pozitiile adóptate de cele douä patriarhii în ceea ce priveste structura Bisericii ortodoxe din Moldova reflectă politicile asumate si la nivelul celor douä state, înfiintarea si reactivarea celor douä mitropolii au fost precédate de tensiuni între cele douä patriarhii. Teoctist, Patriarhul României, i-a trimisé o scrisoare lui Alexei al ll-lea, Patriarhul Moscovei, la 2 aprilie 1992, în care îi solicita sä discute si sä rezolve problema legată de Biserica din Moldova. De asemenea, Patriarhia Româna a emis un comunicat, în care era expus explicit faptul cä „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodatä desfiintarea Mitropoliei Basarabiei”, precum si nevoia refacerii „unitätii administrative bisericesti dintre fratii români ortodocsi de o parte si de alta a Prutului”.

Abia în octombrie 1992, Alexei al ll-lea, Patriarhul Moscovei, i-a trimis räspunsul la scrisoare adresatä de Teoctist, Patriarhul României, în care erau invócate argumente pentru dreptul de jurisdictie a Patriarhiei Moscovei asupra Bisericii Ortodoxe din Basa rabia. în ceea ce priveste reactivarea mitropoliei Basarabiei, Patriarhia Moscovei a contestat legitimitatea acesteia, catalogând acest act ca imixtiune în treburile interne ale bisericii din Basarabia, aflaté sub jurisdictia Patriarhiei Moscovei si invocând încălcarea de către Patriarhia Română a unor canoane bisericesti, si potentiale riscuri pentru relatiile dintre cele douä patriarhii si natiuni.

Adaptându-se noilor realitäti politice, în octombrie 1992, Sfântului Sinod al Patriarhiei Ruse a émis un decret prin care Biserica Ortodoxä din Moldova primeste un nou statut: este declaratä independentä fatä de Patriarhia Moscovei în ceea ce priveste activitatea administrativä, economicé si instructivä, rémânând însé subordonatä canonic acestei Patriarhii. Tomosul patriarhului Alexei al ll-lea în care era întérit statutul autonomiei Bisericii din Moldova a fost émis în decembrie 1994.

Relativa independentä a Mitropoliei Moldovei fatä de Patriarhia Moscovei este anuntatä si în statut: „Biserica Ortodoxä din Moldova, fiind subordonatä canonic Patriarhiei Moscovei, este independentä în problemele bisericesti-administrative, economice, educative, civile. In activitatea sa ea se cäläuzeste de normele si traditiile bisericesti locale, de prezentul Statut, precum si de învétâturile si canoanele Bisericii Ortodoxe Mondiale.”

Ulterior au avut loc mai multe întrevederi între reprezentantii celor doué patriarhii pentru a discuta problema jurisdictiei Mitropoliei Basarabiei, respectiv pentru solutionarea diferendului canonic.

La nivel local elita clericală nu exclude o unificare a bisericii. în articolul interviu din 29.08.2013, O convorbire cu Mitropolitul Vladimir al Moldovei în ajunul vizitei Patriarhului Kiril, de la Radio Europa Liberă, referindu-se la o posibilé unificare a bisericii ortodoxe din Basarabia, respectiv la unirea celor doué mitropolii – Mitropolia Basarabie si Mitropolia Moldovei -, Mitropolitul Vladimir declara: „Eu cred cä, pe viitor, este posibil sä se uneascä, dar aici trebuie sä fie únele cedäri. Ca sä fie aceste cedäri, este necesar sä fie implicati si patriarhii. în cazul de fatä, Patriarhul Daniel si Patriarhul Kiril, ca dânsii, la rangul cel mai înalt, fiind sustinuti de Sinodul Ortodoxe Ruse, Patriarhul Daniel – de Sinodul Bisericii Române, atunci dânsii pot sä revinä la un numitor común.”

La nivelul structurilor ecleziale din Moldova este asumat faptul cä existenta celor douä mitropolii, dar si posibila unificare a acestora depinde doar de politic.11

Despre globalizare si identitate la Est

Patriarhia rusä nu a dezavuat apropierea de politic: în cadrul unei întâlniri care a avut locîn august 2010 dintre Patriarhul Moscovei eu reprezentantii Mitropoliei Moldovei, acesta si-a exprimât deschis dorinta ca „orientarea politicé a Moldovei sä contribuie la pästrarea Unitätii Sfintei Rusii”. Si în discursul prezentat cu ocazia deschiderii celei de-a treia Adunäri a Lumii Ruse patriarhul Kiril invoca riscurile la care expune fenomenul globalizärii, provoeärile la adresa conceptului de identitate cultural-nationalä. lar Lumea Rusä, spune Patriarhul – confirmând astfel dimensiunea politicé a discursului eclesiastic si reiterând preocuparea pentru raportul de putere, pentru pozitia geopoliticé – îsi poate asigura „rolul de jucétor important pe arena mondialä”. „Astäzi globalizarea, într-adevér, cum se obisnuieste sä se spunä acum, prezintä provoeäri, mai ales pentru conceptele de identitate national-culturalé. (…) Poate oare Lumea Rusa sé îsi asigure un rol de jucétor important pe arena mondiala, astäzi dar si în viitor? Sunt sigur cä poate. Predecesorii nostri sunt cei de la care putem lúa exemplu”.

Argumentánd rolul societétii civile si al elitelor statelor independente de pe „teritoriul istoric rus”, Patriarhul a vorbit despre „etica relatiilor dintre elite”‘; el a solicitât eliminarea raporturilor de putere, eliminarea oricérui paternalism si a oricäror tentative de a juca rolul, „fratelui mai mare”:

„Nu mai putin importantä este pozitia elitelor din noile state independente, create în spatiul Rusiei istorice. Anume elitele sunt cele care exercitä o influentä semnificativä asupra societäti si o orienteazä într-o directie sau alta. De aceea este important sä se stabileascä un sistem de relatii strânse între elitele Lumii Ruse. în legăturä cu aceasta un rol cheie îi revine eticii în relatiile dintre elite. Este necesar sä se ajungă la o astfei de tonalitate în relatii, care ar permite manifestarea respectului reciproc, si s-ar exclude orice paternalism, orice încercare de a-si asuma rolul de «frate mai mare»(…).”

Reactivarea Mitropoliei Basarabiei si recunoasterea „Mitropoliei ruse”. Argumente si contraargumente

în noiembrie 2007 Patriarhia Română a publicat pe site-ul patriarhiei un document – Reactivarea episcopiilor Mitropoliei Basarabiei – un act juridic si o reparatie morală, în care este comunicat faptul câ Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în sedinta sa de lucru din 22 octombrie 2007, ia act, „eu binecuvântare, de hotărârea Mitropoliei Autonome a Basarabiei referitoare la reactivarea eparhiilor sale sufragane (Arhiepiscopia Chisinăului, Episcopia de Bälti, Episcopia Basarabiei de Sud si Episcopia Ortodoxä a Dubăsarilor si a toatä Transnistria)”.

Înaltpreasfințitul Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor |  Doxologia

Foto: Înaltpreasfințitul Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor 

În contextul argumentärii legitimitätii reactivärii acestor episcopii, respectiv a apartenentei acestora la Mitropolia Basarabiei, este explicată si atitudinea fată de coexistenta a două mitropolii: specificând faptul cä Patriarhia Română nu neagä „dreptul la existentä a Mitropoliei ruse a ChisinăuIui «si a întregii Moldove» ca eparhie a Bisericii Ortodoxe Ruse, pentru că Patriarhia Română respectă dorinta credinciosilor ortodocsi de a apartine în mod liber fie de Patriarhia Română, fie de Patriarhia Moscovei.”

Pozitia expusă în acest document este de asemenea explicată prin noul context istoric, statutul de stat independent al Republicii Moldova:

„Coexistenta celor două Mitropolii ortodoxe în República Moldova se explicä astăzi prin faptul câ acest teritoriu nu mai este parte componentă nici a statului român, nici a statului rus, ci este un stat nou, independent”.

Conform Statutului (pentru organizarea si functionarea Mitropoliei Basarabiei) înregistrat în iulie 2002, Mitropolia Basarabiei este o „o Biserica Crestină Ortodoxa autonomä localä din cadrul Patriarhiei Române”, „este succesoare spirituală, canonica, istorica a Mitropoliei Basarabiei, care a functionat pâna în anuí 1944 inclusiv”, si care „activeazä pe teritoriul Republicii Moldova”. Tot în statut este specificat „rangul de Exarhat al Plaiurilor” al acestei Mitropolii. Astfel, pe lângă comunitătile locale, la Mitropolia Basarabiei „pot adera, în egală măsură, sub raport canonic, si comunităti din diaspora”. Reactivarea eparhiilor a stârnit însă diferite reactii.

În ceea ce priveste comunicatul emis de Departamentul pentru Relatii Externe al Patriarhiei Moscovei privind argumentele reprezentantilor Bisericii Ortodoxe Române ce justifică decizia de a stabili eparhii ale Mitropoliei Basarabiei, acesta conține o serie de contraargumente: unele de ordin teologic, altele – politic.

De exemplu, la argumentul formulat de Biserica Ortodoxa română care invocă Canonul 34 Apostolic conform căruia Biserica trebuie sä aibă episcop (conducător) din poporul säu, reprezentanții patriarhiei Moscovei vin cu un alt citat din cärțile sfinte: Hristos „nu e nici elin, nici iudeu (Col. 3.11), iar principiul formärii Bisericilor după criteriul etnic nu a fost acceptât de întreaga ortodoxie: „Este cunoscut de toți cä principiul de formare a Bisericilor dupä criteriul etnic nu a fost niciodată aprobat de întregimea Ortodoxiei, pentru ca nu corespunde spiritului crestinismului Însusi. Doar întru Hristos „nu e nici elin, nici iudeu”(Col.3.11)21.

Acestui argument îi urmeazä imédiat unul pur politic, pâstrând confuzia si distincția incorectă român/moldovean: La formula cä majoritatea ortodocsilor sunt români, respectiv ar trebui sä se afle sub jurisdicția Patriarhiei Române, reprezentanții Patriarhiei Moscovei invocă rezultatele referendumului care a avut loc în 2004 în Republica Moldova, conform căruia doar 2,2% din populația acestui stat se declară români: „Ortodocsi sunt însă si moldovenii, rușii, ucrainenii, găgăuzii și bulgarii, care împreună alcătuiesc peste 96% din populație” .

Alte argumente, care vin de interpretarea realităților istorice, sunt însoțite de citate, insuficient contextualizate, despre lipsa constiinței naționale în Basarabia, cum ar fi declarația lui Onisifor Ghibu (intelectual román), care constata în 1926 că în Basarabia „ideea nafionalä – panromânească” „era inexistentă în toate straturile populației: țărănime, preoțime, boierime…”.

În presa culturală contemporană însă, elitele din Basarabia sancționeazä, denunță valențele imperialiste ale Bisericii Ortodoxe Ruse, apropierea puternică de politic: „Că biserica rusă este în esența ei expansionistä o dovedește chiar titulatura care și-a asumat-o filiala ei din aceastä zonä pruto-nistreanä, «botezându-se», nici mai mult, nici mai puțin, «Mitropolie a Chisinăului si a întregii Moldove»”.

Instrumentalizarea bisericii, subordonarea acesteia de către putere, de către stat este taxată deopotrivă: Biserica Ortodoxă din Rusia ,,se dovedeste a fi un simplu instrument al statului rus în política sa neoimperială, la acest început de nou secol care are pretenția de a fi unul religios sau de a nu fi deloc (nici o aluzie la actúala confruntare «dintre religii»!).”24

Situația Mitropoliilor din Basarabia este distinctä datoritä particularitățiIor pe care le comportă: conflictul dintre acestea nu este nici interconfesional, nici interetnic. Diferențele specifice nu ating dimensiunea teologică (nu ating probleme de dogmă).

Schisma sau despărțirea se manifestă si se pästrează la nivel instituțional – există două mitropolii distincte, ierarhii distincte – respectiv la nivelul formal – calendarul pe care îl respectă. Dimensiunea politică a acestui orizont conflictual este determinantă, dar nu influențează la fel de puternic coabitarea clerului asociat celor două structuri ierarhice ecleziale distincte.

31/07/2021 Posted by | CREDINTA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: