Cine a fost primul unificator al Ţărilor Române ? Prin câte uniri vremelnice au trecut Ţările Române până la MAREA UNIRE din 1918 ?

 

Cea mai mare parte a românilor cred ca primul unificator al Ţarilor Române a fost Mihai Viteazul, desi istoria ne spune altceva si anume ca Unirea lui Mihai Viteazul nu a fost prima ci…a patra, in decursul a numai 50 de ani din framântatul  secol al XVI-lea !

Prima personalitate care a consacrat ideea de unire a Transilvaniei cu Ţara Românească şi Moldova a fost, bineînţeles, Mihai Viteazul, numai că marele domn nu a fost cel dintâi care a realizat-o.

 Ce nu prea se stie, este faptul ca domnul moldovean Petru Rares a fost primul care a realizat in fapt unirea celor trei principate române, e drept pentru foarte scurtă vreme .

 

 

 

 

 

 

 

Petru Rareş (1483 – 1546)

 

 

 

 În 1529, voievodul moldovean Petru Rareş a cucerit o mare parte a Transilvaniei, iar în Ţara Românească l-a avut domn pe ginerele său, Vlad Înecatul, căsătorit cu Ana, una din fiicele sale. Iar el stăpânea Moldova.

Lui Petru Rareş i-a lipsit însă ideea, sau conştiinţa Unirii, şi nici n-a avut inspiraţia de a se declara stăpân peste cele trei teritorii românesti, asa cum au facut cei care au incercat dupa el, la randul lor, sa unifice cele trei tari românesti sub o singura conducere.

Fără această idee, Petru Rareş nu a intrat în istorie ca întregitor al românitatii.

 

 

 

 

 

Al doilea unificator a fost, surprinzător, un italian!

 

 

 

 

Numele acestuia era  GIOVANNI BATISTA CASTALDO, marchiz de Casano, născut în Italia şi ajuns nobil în urma faptelor sale de arme.

Astfel că, pe lângă titlul de general, a primit şi titlurile  de Conte de Piadena (de la Carlo Quintul în 1545), Senior de Binasco, Rezzana, Caldignaia, Sibiu şi Binanouva.

Acest Castaldo era deja, în 1546, general în armata împăratului Carol al V-lea, aşa că nu este de mirare că, în 1551, când armata austriacă a ocupat pentru cinci ani Transilvania, el se afla în fruntea acesteia.

 Castaldo ştia că poate face multe în zonă, fără să se teamă de o ripostă imediată a turcilor, Imperiul otoman fiind implicat într-un război greu în Asia.

Aşa se explica faptul că, pe lângă treburile administrative, militare şi politice din Transilvania (de pildă a întărit cetatea Sibiului construind turnul Haller, turn de apărare care există şi astăzi, iar la Vințul de Jos l-a asasinat  pe Cardinalul Martinuzzi), Castaldo s-a ocupat in acele împrejurări tulburi şi de Moldova şi Ţara Românească.

Astfel, în 1552, l-a înlăturat de pe tronul Moldovei pe Ştefan Rareş (al doilea fiu al lui Petru Rareș, ucis la ordinul sau de boieri tradatori la 1 septembrie 1552), iar de pe tronul Ţării Româneşti pe Mircea Ciobanul, aşezând în locul lor “locotenenţi” români vasali, pe care i-a pus sub autoritatea împăratului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Orgolios şi încântat de realizarea sa, Castaldo s-a autointitulat “Daciae Restitutori Optimo”, adică unificator al vechii Dacii.

Mai mult, Castaldo a şi bătut o medalie în care, bineînţeles, apare chipul său înconjurat de textul în latină “Ioan Baptista Castaldus comandant suprem”, iar pe revers imaginea sa în costum antic roman, întinzând mâna unei femei aşezate, simbolizând Dacia şi înconjurat de textul, tot în latină: “Restauratorul cel mai bun al Daciei”.

Treaba asta nu a durat prea mult, astfel că în 1556, Castaldo părăseşte Transilvania cu coada între picioare, nu înainte de a pierde şi Moldova, şi Ţara Românească.

 

 

 

 

 

 

 

Al treilea unificator, a fost principele ardelean  SIGISMUND BATHORY. Ceea ce făcuse Castaldo cu câteva zeci de ani înainte, l-a inspirat pe acesta, aşa că  prin intrigi şi trădare, Sigismund a urmat aceeaşi idee.

 

 

 

 

 

 

 

A încheiat în 1595 la Praga un tratat cu împăratul Rudolf, în care a solicitat să fie numit „principe al Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti”, ceea ce s-a şi întîmplat.

Mai întîi a pus mînă pe Moldova, dar nu prin luptă, ci prin trădare.

Hatmanul Ştefan Răzvan l-a arestat pe domnitorul Aron Vodă şi l-a trimis la Albă Iulia.

Ca să scape de Aron Vodă, Sigismund l-a otrăvit… tot la castelul din Vințul de Jos unde, cu peste 40 de ani în urmă, Castaldo îl asasinase pe cardinalul Martinuzzi !

Apoi, a venit şi rândul ţării Româneşti. Aici era mai greu, pentru că deja voievod era Mihai Viteazul, un bun militar şi diplomat.

Dar oricât de bun ar fi fost Mihai, puterile lui nu erau prea mari şi avea nevoie nepărat de o alianţa cu Transilvania, pentru a lupta împotriva turcilor.

În 1595, delegaţia boierilor munteni trimisă de Mihai Viteazul să semneze un tratat de alianţa cu Sigismund, îl cam trădează pe voievod semnând, de fapt, un tratat de suzeranitate în care Sigismund era numit „principe al nostru şi domn al Ţării noastre Transalpine şi rege ereditar al nostru”, în timp ce Mihai urma să fie doar subordonat lui Sigismund.

A fost însă singura cale  prin care Mihai şi-a asigurat alianţa cu Sigismud  cu ajutorul caruia a câştigat bătălia de la Giurgiu impotriva turcilor.

Sigismund avea acum toate documentele în regulă ca domn al Transilvaniei, Moldovei şi Ţării Româneşti. Numai documentele, deoarece „unirea” sa  n-a fost decat una de facto şi n-a avut timp să fie una trainica.

În iulie 1595, Sigismund Bathory a bătut medalii pe care isi atribuia titlul de „Serenissim principe al Transilvaniei, Valahiei şi Moldovei”, iar portretele sale din această vreme purtau aceiaşi titulatura, pentru ca la scurt timp, la 26 octombrie 1596, oastea creștină sa fie înfrântă de turci în Bătălia de la Keresztes, iar el  sa fie nevoit să renunţe la tron şi la „unirea” lui (construită prin intrigi, trădări, asasinate şi alianţe militare).

 

 

 

 

 

 Harta ţărilor Române unite de Mihai Viteazul

 

 

 

 

În schimb, domnul Ţării Româneşti, Mihai, îşi începe de-acum ascensiunea fulminantă.A fost domnul Țării Românești între 1593-1601 si conducător al celor trei mari țări medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova in 1599-1600.

 Titulatura folosită de marele voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: „Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei.

Spre deosebire de predecesorii săi, Castaldo (care avea în spate cea mai puternică armata imperială) şi Sigismund (care s-a folosit şi de mijloace perfide), el devine domn al celor trei ţări româneşti prin forţe proprii, o realizare remarcabilă pentru un  domnitor dintr-o ţară mică, înconjurată de trei mari puteri (Turcia, Austria si Polonia).

 

 

 

 

 

  

Mihai Viteazul (n. 1558  – d. 9 august 1601)

 

 

 

 

Ceea ce-l diferenţiază pe Mihai de toţi predecesorii săi în privinţa ideii de unire a celor trei ţări româneşti, era conştiinţa istorică de neam.

N-a fost un aventurier, aşa cum se scrie in diverse  carţulii pseudoistorice, şi nici un personaj animat de dorinţa de îmbogăţire. Corespondenţa sa diplomatică (un veritabil jurnal de război), stă mărturie a geniului sau militar si politic.

 

(Ca o curiozitate, după moartea lui Mihai Viteazul, generalul Basta i-a închis pe câţiva italieni credincioşi voievodului şi apoi i-a ucis în….castelul Martinuzzi din Vințul de Jos !)

 

P.S. Acest text nu este o lucrare ştiinţifică, ci doar un material de popularizare a istoriei. Deşi sursele folosite la întocmirea lui sunt credibile, interpretarea faptelor poate fi  în opinia unor istorici, diferită. 

 

 

De pe site-ul  DIN ISTORIA ROMÂNIEI, prin Certitudinea.ro