Ion Constantin Inculeţ un erou ai unirii Basarabiei cu Tara Mama

 

 

 

Preşedintele Sfatului Ţării a Republicii Democrate Moldoveneşti

 

Ion Constantin Inculeţ a fost un om politic român, preşedintele Sfatului Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române.

Este înmormântat în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Bârnova, aflată la periferia municipiului Iaşi. Ion Inculeţ a fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino.

Din căsătorie a rezultat fiul Ion I. Inculeţ, Doctor Honoris Causa al Universităţii Western Ontario din Canada, Membru de onoare al Academiei Române, director al centrului de electrostatică aplicată al Universităţii Western Ontario.

Biografie

Ion C. Inculeţ s-a născut la 5/18 aprilie 1884 în satul Răzeni, judeţul Lăpuşna (Chişinău), în familia lui Constantin şi a Mariei Inculeţ. A absolvit şcoala primară în satul natal, iar în anul 1894 a fost admis la Şcoala teologică din Chişinău, subordonată Seminarului teologic.

A absolvit-o cu note foarte bune, obţinînând dreptul de a se înscrie la Seminar.

A studiat în acelaşi an cu viitorii deputaţi şi demnitari de stat Vasile Bârcă şi Pantelimon Erhan.

A optat pentru o facultate de ştiinţe exacte şi s-a înscris  la facultatea de fizică şi matematică a Universităţii Dorpat, însă după un an de studii s-a transferat la Universitatea Imperială din Sankt Peterburg, facultatea de fizică şi matematică, pe care a aboslvit-o cu diplomă de gradul I. A avut recomandare pentru profesorat.

În anii de studenţie la Petersburg, din iniţiativa sa este creată asociaţia studenţilor basarabeni din Petersburg “Bessarabskoe zemliachestvo”.

După absolvirea universităţii, concurează cu succes la postul de privat-docent,  lucrând la mai multe şcoli private din Petersburg, unde a predat  fizica, matematica şi astronomia.

A fost secretar de redacţie la revistele “Vestnik Znania” şi “Nauchnoe obozrenie”, editate de Wilhelm Bittner, în care a publicat mai multe articole de popularizare a ştiinţei, fără semnătură.

În anul 1917 a fost deputat în Sovietul din Petrograd, din partea eserilor.

La 2 aprilie 1917 s-a format Partidul Naţional Moldovenesc cu un program care prefigura o largă autonomie a Basarabiei şi in care se cerea constituirea Sfatului Ţării, cu rol de conducere executivă.

În aprilie 1917, Ion Inculeţ a revenit în Basarabia, ca emisar al preşedintelui Guvernului Provizoriu Alexandr Kerenski, în fruntea unui grup de 40 de basarabeni, studenţi şi profesori din Petrograd, cu scopul de a adânci cuceririle revoluţiei din februarie.

Este ales deputat în primul parlament al Basarabiei  – “Sfatul Ţării” alături de Pantelimon Halipa, Boris Epure şi Ion Buzdugan si a  militat activ pentru reîntregirea neamului românesc.

Iniţial, concepţia politică a lui Inculeţ era una de transformări politice în cadrul Imperiului Rus democratic şi înnoit, insă, după preluarea puterii la Petrograd de către bolşevici prin puciul din Octombrie, Inculeţ a evoluat spre integrarea cu România.

Actul Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti cu România la 27 martie 1918, semnat de Preşedintele Sfatului Ţării – Ion Inculeţ

La 21 noiembrie 1917, a fost ales Preşedinte al Sfatului Ţării.

La 6 ianuarie 1918 a avut loc tentativa de preluare a Puterii la Chişinău de către bolşevici, iar la 24 ianuarie “Sfatul Ţării” a proclamat cu majoritate de voturi independenţa Basarabiei faţă de Imperiul Rus, pentru ca  la 27 martie 1918  sa voteze Unirea cu România, în condiţiile în care Frontotdel-ul şi alte fracţiuni minoritare, cereau insistent parlamentului  să păstreze dependenta de Imperiul Rus.

Gherman Pântea, fost ministru în Guvernul Republicii Democratice Moldovenesti, caracterizează astfel activitatea lui Inculeţ:

” La 21 noiembrie 1917 se deschide Sfatul Ţării, organ care avea să vorbească în numele Basarabiei şi să decidă soarta ei.

 Preşedinte al acestui parlament a fost ales unanim Ion Inculeţ. El întrunea toate calităţile pentru a ocupa această mare demnitate: era calm, abil, împăciuitor, şi mai cu seamă extrem de răbdător”,

“Inculeţ în toate împrejurările a dovedit un calm desăvârşit şi sânge rece. Nici o hotărâre pripită, nici un pas nechibzuit.

 Se apropia ziua cea mare – ziua Unirii – însă Inculeţ se gândea la soarta ţăranului.

Adeseori spunea: “Dacă Dumnezeu ne va ajuta ca odată cu Unirea să rezolvăm şi radical şi reforma agrară, adică să dăm pământ ţăranilor, voi fi cel mai fericit om”.

Hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918 de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România, semnată de Ion Inculeţ în calitate de Preşedinte al Sfatului Ţării şi de Ion Buzdugan în calitate de secretar, a fost  deândată consfinţită ca stare de fapt, prin Decretul regal semnat la 9 aprilie 1918 de Regele Ferdinand.

Clădirea Sfatului Ţării, Chişinău, Republica Democratică Moldovenească, 1918

 

Basarabia a început astfel prima intre tinuturile romanesti, procesul de reîntregire a ţării, iar Ion Inculeţ a rămas în memoria neamului ca unul din principalii ctitori ai României Mari.

Ca semn de preţuire şi la recomandarea savantului Petru Poni, a fost ales în anul 1918 membru al Academiei Române, Secţia Ştiinţifică.

În toamna anului 1919 a luat naştere Partidul Ţărănesc din Basarabia, condus de Ion Inculeţ şi de Pan Halipa.

Cei doi lideri, făcând parte şi din guvernele de la Bucureşti, au considerat problema naţionalismului si a regionalismului  drept fenomene periculoase în derularea normală a procesului de integrare şi au propus fuziunea acestui partid, cu partide tradiţionale din România.

Ion Inculeţ a optat să colaboreze cu liberalii.

Ca urmare, în ianuarie 1922, a intrat în guvernul prezidat de Ion I. C. Brătianu, ca Ministru de Stat, iar în anul 1923 gruparea sa a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal.

Ion Inculeţ a mai deţinut şi funcţiile de ministru al sănătăţii publice, ministru de interne, ministru al comunicaţiilor şi vice-preşedinte al Consiliului de miniştri, în Guvernul României  condus de Ion Gh. Duca (1933-1937).

A fost Ministru de Interne în guvernele liberale care au urmat.

Viaţa marelui bărbat a fost marcată tragic de asasinarea de către legionari a Primului Ministru I.G. Duca la 29 decembrie 1933, precum şi de cedarea Basarabiei în urma ultimatumului sovietic din 1940.

În anul 1940, referindu-se la soarta Basarabiei şi Unirea din 1918, el spunea:

“Basarabia a fost smulsă din din trupul Moldovei prin forţă, cu călcarea oricărui drept şi a oricărei dreptăţi, în anul 1812.

Autonomia promisă la anexare, cu păstrarea limbei române în toate dregătoriile, a fost degrabă retrasă.

Basarabia fiind încetul cu încetul transformată într-o simplă gubernie rusească. O sută de ani a durat prigonirea de către Rusia Ţaristă – o sută de ani a durat cu dârzenie rezistenţa acestui minunat popor moldovean dintre râurile Prut şi Nistru pentru conservarea limbii, pentru păstrarea fiinţei naţionale.

 Niciodată în cursul acestui veac nu s-a stins focul sfânt al conştiinţei naţionale. Şi odată ce împrejurările deveneau favorabile, acest foc se transforma într-o  flacără, care mistuia cât putea mai mult din piedicile ce erau puse la în calea Unirii cu toţi românii”.

În seara zilei de 19 noiembrie 1940, Ion Inculeţ se stinge din viaţă în urma unui atac de cord.

La ceremonia de înmormîntare a ţinut un discurs Vasile Bârcă, vechiul sau camarad de lupta unionist, fost membru al Sfatului Ţării, primar al Chişinăului şi ministru în timpul României Mari, care a spus:

“Ceea ce caracterizează îndeosebi viaţa şi opera lui Ion Inculeţ este modestia şi blândeţea lui nesfârşită, temeinica sa pregătire, însoţită de tactul şi calmul ce-l caracterizează şi, mai presus de toate, calda lui iubire de popor, de ţară, şi de Basarabia lui natală, pe care a iubiit-o cu toate puterile minţii şi sufletului său.

La 7 iunie 1942, rămăşiţele sale pământeşti  şi ale soţiei, au fost aduse şi depuse în două morminte aflate în incinta bisericii “Sf. Ioan Botezătorul”din  Bârnova.

Conacul lui Ion Inculeţ din Bârnova, judeţul Iaşi, România, azi

Placă comemorativă la Conacul lui Ion Inculeţ din Bârnova, judeţul Iaşi, România, azi	Bustul lui Ion Inculeţ în faţa Conacului său de la Bârnova,

 

Publicaţii :

    1. Lucrări de popularizare a fizicii şi astronomiei în revista “Naucinoie Obozrenie”, Sankt-Petersburg (1911-1916)
2. Spaţiul şi timpul în noua lumină ştiinţifică (Bucureşti, 1920);
3. Ma première rencontre avec Saint Aulaire (1930) – în limba franceză;
4. U.R.S.S. (Bucureşti, 1932).
5. O revoluţie trăită / Ion Inculeţ; [alcătuire, Ruxandra Mihăilă]. Chişinău : Universitas, 1994.

 

Bibliografie (surse):

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_inculet
2. N.I. Ionescu-Pallas, Alex Găină. Ştiinţa. AŞM, 29.05.1992; Gaina, A.; Ionescu-Pallas, N. I.Ion Inculeţ – Om politic şi savant. Romanian-American Academy of Sciences and Arts, VIII-th Congress, held in Chisinau on 12-17 July 1993, Abstracts book, vol. 1, pp. 249-250
3. Iurie Colesnic. Basarabia Necunoscută., Ch., Ed. Museum.,1993
4. Alex Găină. Luptător pentru libertate. Literatura şi arta. N 19(2649), p.2, 5 Mai 1994
5. Brighita Covarschi// Academicieni din Basarabia şi Transnistria. Chişinău, CETINI, 1997
6. Petru Soltan (colectiv). Calendar Naţional-2000, BNRM., Ch.