Tratatul (Pacea) de la București din 7 mai 1918 si şansa istorică a României

Caricatură politică franceză: Kaiserul german, cu piciorul pe cadavrul unui rus (Rusia), amenință cu un pumnal o femeie (România), ca să semneze tratatul de pace.

 

 

Tratatului de Pace de la Bucureşti din 1918

 

In toamna anului 1917 anarhia in randul trupelor ruse din Moldova reprezenta o ameninţare la adresa stabilităţii României; unii ofiţeri ruşi ostili bolşevismului,au rămas fideli ţarului, ceea ce a adâncit pericolul conflictelor între unităţile ruse pe teritoriul Moldovei;

In condiţiile căderii guvernului Kerenski şi in urma loviturii de stat bolşevice (25 octombrie / 7 noiembrie 1917) care a modificat complet soarta Rusiei, România a ajuns sa fie  singură şi înconjurată de duşmani;

– Consiliul de Coroană din 19 noiembrie / 2 decembrie 1917 a decis continuarea războiului cu Puterile Centrale;

– a doua zi, generalul Scerbacov, comandantul trupelor ruse din România, a propus germanilor un armistiţiu, implicându-i şi pe români.

 

La 26 noiembrie / 9 decembrie 1917 România  încheie un armistiţiu cu Puterile Centrale;In Moldova, unde  continuau agitaţiile bolşevice, unităţile militare ruse sunt dezarmate şi neutralizate; la 9 / 22 decembrie 1917 trupele române intervin pentru a linişti situaţia;Guvernul „condus de Lenin ordonă la 3 decembrie 1917 arestarea reprezentantului român la Petrograd, Constantin Diamandy, iar la 13 / 26 ianuarie 1918 ruperea legăturilor diplomatice cu România.

Cu acest prilej a fost confiscat Tezaurul României depus în 1917 în Rusia; o parte s-a reîntors în ţară în 1935, o altă parte în 1956, însă cea mai mare parte a rămas în Rusia sovietică;

Pacea de la Brest-Litovsk din 18 februarie / 3 martie 1918 între Rusia sovietică şi Puterile Centrale şi intrarea trupelor germane în Ucraina, a lăsat România total descoperită;

– între decembrie 1917 şi mai 1918 au avut loc convorbiri pentru încheierea păcii între România şi Puterile Centrale.

In cadrul lor, ministrul de externe al Austro-Ungariei Ottokar Czemin cere înlăturarea regelui Ferdinand;

 

– La 25 ianuarie / 7 februarie 1918 România a primit un ultimatum din partea Puterilor Centrale pentru încheierea păcii;

– Ion I. C. Brâtianu a demisionat şi se formează un nou guvern condus de Alexandru Averescu;

 

– In februarie 1918 – regele Ferdinand s-a întâlnit la Răcăciuni cu Czernin care i-a cerut în mod ultimativ încheierea păcii;

– între 17 februarie / 2 martie şi 19 februarie / 4 martie 1918 s-au desfăşurat la Iaşi mai multe Consilii de Coroană;

 

– La sfârşitul lui februarie guvernul Averescu a demisionat şi s-a constituit un cabinet condus de Alexandru Marghiloman.

 

La 24 aprilie/7 mai 1918, are loc semnarea Tratatului de pace de la Bucureşti dintre România pe de o parte şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de altă parte, prin care se stabilea  :

– Armata română era demobilizată;- România trebuia să retrocedeze Dobrogea de Sud  („Cadrilaterul”) și să cedeze o parte a  Dobrogei de Nord (la sud de linia Rasova – Agigea) Bulgariei, care reanexase deja „Cadrilaterul” în decembrie 1916 ; restul Dobrogei, deși rămânea în proprietatea nominală a României, urma să fie controlat și ocupat de Germania si Bulgaria până la semnarea unui tratat care ulterior  urma sa devina  definitiv ;

–  Austro-Ungaria îşi mărea teritoriul de-a lungul crestelor  si trecatorilor Carpaţilor (Romania  pierzand o suprafata care insuma 5 600 km2  in favoarea  Austro-Ungariei);

 

– Se stabilea controlul german asupra economiei  Romaniei, prin instituirea unui  monopol asupra petrolului românesc pe 90 de ani, a comerţului cu cereale, a exploatării şi prelucrării lemnului, căilor ferate române, etc.de  către Germania.

 

– Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale   acceptau să nu se opună unirii Basarabiei cu Romania, astfel că, deși învins, regatul roman ar fi ieșit oricum mărit din război.

 

În acel moment România nu mai avea nici o cale să se apere: o nouă ofensivă a armatelor germane, austro-ungare şi bulgăreşti, ar fi dus la distrugerea totală a tarii.

În Consiliul de Coroană care a hotărât negocierile cu Puterile Centrale, regele Ferdinand ceruse părerea generalilor – şi toţi au spus că vor rezista, dar un colonel de intendenţă a scos un tabel şi a informat conducerea ca armata mai dispunea de  gloanţe pentru 7 zile de lupta, obuze pentru 4 zile şi hrană pentru 6 zile.

Liniile de aprovizionare prin Rusia ţaristă fuseseră spulberate de revoluţia bolşevică, iar trupele ruseşti din România se bloşevizau în ritm alert. Pacea de la Bucureşti ar fi trebuit sa  încheie participarea României la Primul Război Mondial şi a venit  ca un acord final al Armistiţiului de la Focşani (26 noiembrie / 9 decembrie 1917) şi al  Păcii preliminare de la Buftea (20 februarie / 5 martie 1918).

 

Din partea română tratatul a fost semnat de primul-ministru Alexandru Marghiloman, cea mai potrivită persoană pentru a semna un acrord de pace cu germanii, dat fiind faptul ca era un germanofil.

 

 

 

 

 

Alexandru Maghiloman (n.27 ianuarie  – d.10 mai  1925), a fost un politician conservator român care a îndeplinit funcția de prim -ministru  al României în anul 1918  (martie – noiembrie).

Totuşi,Tratatul de Pace de la Bucureşti  nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României Ferdinand I, iar  dispoziţiile sale nu au intrat în vigoare decît timp de şase luni, iar cînd Puterile Centrale au început să dea semne de epuizare la rîndul lor, în octombrie 1918, înţelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman,România reluand ostilităţile împotriva lor, cu ajutorul armatei franceze condusă de generalul Berthelot.

 Au urmat Războiul româno-ungar din 1919, care s-a soldat cu înfrangerea Ungariei sovietice, precum şi desavarsirea Marii Uniri, prin care toate teritoriile istorice cu populație majoritara romaneasca au intrat în componența României.

 

Surse: neamulromanescblog.wordpress.com; Wikipedia.ro; famouswhy.ro; istoriesicultura.ro

 

 

Publicitate