Ingineriile psihosociale ale neomarxiştilor si 10 mituri privind homosexualitatea. Video: Basescu si homosexualii

 

 

 

 

 

 

 

Primele 10 mituri privind homosexualitatea

Una dintre cele mai importante inginerii psihosociale ale neomarxiştilor este să declare întreaga concepţie tradiţională privind lumea şi viaţa ca un ansamblu de prejudecăţi depăşite, retrograde, propunând în schimb o nouă înţelegere a lucrurilor, pretins ştiinţifică.

De fapt, lucrurile stau chiar invers. Concepţia tradiţională este întemeiată pe o experienţă multimilenară, fiind verificată în timp, pe când ceea ce ni se propune nu are nimic de a face cu ştiinţa, ci poate doar cu falsa ştiinţă popularizată sau cu ştiinţa manipulării, fiind cu adevărat nişte mituri, nişte construcţii sociale ale postmodernităţii stângist-ateiste.

Astfel, ca şi în celelalte domenii, în cazul homosexualităţii se impun în opinia publică, prin mass-media, o seamă de mituri pe care se întemeiază aşa-zisa normalitate a acestei „orientări sexuale”.

 

 

 

 

Într-o lectură a lui Peter Sprigg, expert in studii politice la organizaţia americană Family Research Councill (http://downloads.frc.org/EF/EF10F01.pdf), primele 10 dintre aceste mituri sunt următoarele:

 

 

Mitul nr. 1: Oamenii se nasc homosexuali

 

 

– Studiile demonstrează că nu există nicio dovadă că homosexualii s-au născut aşa (Byne şi Parson, 1993; Bailey şi colaboratorii, 2000; Stanton şi Yarhouse, 2007). Dimpotrivă, s-a constatat că homosexualitatea este cauzată de un complex de factori de mediu şi educaţionali (Peter şi Bruckner, 2002).

 

Mitul nr. 2: Orientarea sexuală nu se poate schimba

 

– Sute de studii certifică faptul că mii de oameni care manifestau un comportament sau o atracţie de factură homosexuală s-au schimbat in timp. Unii au întreţinut relaţii homosexuale numai inainte de vârsta de 15 ani (Robert şi colaboratorii, 1989; Gagnon şi Simon, 1993).

– O metaanaliză care a luat în considerare 30 de studii realizate între 1954 şi 1994 a ajuns la concluzia că 33% din homosexualii trataţi au devenit heterosexuali (Jones, 2000).

Cel mai riguros studiu din punct de vedere al metodologiei folosite a investigat rezultatele terapiei de conversie prin credinţă – cu implicarea preoţilor şi practică sacramentală. Rata de succes a fost de 38% (Jones şi Zarhouse, 2007).

– Cea mai semnificativă dovadă privind întoarcerea la heterosexualitate a homosexualilor o avem de la psihiatrul pro-gay Robert Spitzer, care, prin chestionarea a 200 de persoane care trecuseră prin terapie, a constatat că există un succes clar al terapiei în tot ceea ce înseamnă comportament, identitate, atracţie, excitaţie, fantasmare şi alte aspecte ale vieţii şi psihologiei unui homosexual (Spitzer, 2003).

Mitul nr. 3: Eforturile de schimbare a orientării sexuale le pot face rău homosexualilor şi sunt imorale

– Studiile confirmă contrariul. Din 800 de persoane care trecuseră prin terapia întoarcerii la heterosexualitate, numai 7,1% au afirmat că au suferit anumite probleme (J. Nicolosi şi colaboratorii, 2002).

– Analizând stresul psihologic, starea de bine spiritual şi alţi factori psihoemoţionali, Jones şi Zarhouse (2007) au constatat că nu există nicio consecinţă negativă a schimbării de orientare sexuală.

– La fel, Robert Spitzer, psihiatru pro-gay, a constat şi el că schimbarea este reală şi nu există nicio consecinţă negativă (Spitzer, 2003).

– Dimpotrivă, persistarea în modul de viaţă homosexual aduce cea mai mare suferinţă. În acest context, nu există nedreptate mai mare produsă unui om cu înclinaţie homosexuală decât aceea de a nu-l ajuta să se schimbe.

Mitul nr. 4: Homosexualii reprezintă zece procente din populaţie

– În realitate, mai puţin de 3% din americanii adulţi s-au autoidentificat ca homosexuali şi bisexuali (Lauman, 1994) – aceasta după peste cinci decenii de propagandă a homosexualităţii!

Mitul nr. 5: Homosexualii nu suferă de tulburări psihice într-o măsură mai mare decât heterosexualii

– În realitate, în rândul homosexualilor se înregistrează cele mai mari procente de boli mentale şi abuz de droguri- incomparabil mai mult decât în oricare alt grup din societatea umană.

– Un studiu din 2003 constată că, în rândul homosexualilor, se înregistrează cele mai mari rate de consum de diferite droguri, depresie, violenţă domestică şi abuz sexual în copilărie (Stall şi colaboratorii, 2003).

– Cea mai mare metaanaliză, realizată în anul 2008, care a avut în vedere peste 13.000 de articole pe acest subiect, compilând datele de la primele 28 cele mai riguroase studii, a ajuns la aceeaşi concluzie: lesbienele, gay-ii şi bisexualii au cel mai mare risc de tulburări mentale, ideaţie suicidală, consum de substanţe halucinogene şi autorănire deliberată (King şicolaboratorii, 2008).

– La aceleaşi rezultate ajunge, de altfel, şi GMLA – Asociaţia Medicală a Gay-lor şi Lesbienelor (Silenzio, 2010; O’Hanlan, 2010).

– Motivul invocat de homosexuali, că problemele lor psihologice s-ar datora stigmatizării la care sunt supuşi de populaţie, nu rezistă nici la cea mai simplă analiză, căci în ţări ca Olanda sau Noua Zeelandă, unde simpatia populaţiei atinge cele mai înalte cote, homosexualii se confruntă în cel mai mare grad cu consumul de droguri, probleme de anxietate etc. (Sandfort, 2001, Fergusson, 1999).

Mitul nr. 6: Comportamentul homosexual nu este periculos pentru sănătatea fizică

– Promiscuitatea sexuală, precum şi natura actelor homosexuale presupun un grad uriaş de boli cu transmitere sexuală şi alte boli grave (Bagdy, 2009; Kazal, şi colaboratorii 1976; Evans şi colaboratorii, 2007; Silenzio, 2010, O’Hanah, 2010).

Mítul nr. 7: Copiii crescuţi de homosexuali nu sunt diferiţi de ceilalţi copii, crescuţi de heterosexuali

– Studiile arată clar că cel mai bine dezvoltaţi sub aspect psihosomatic sunt copiii născuţi şi crescuţi de părinţii naturali (Moore şi colaboratorii, 2002; Pruett, 2000; Hunter, 1997).

– Copiii educaţi în casele homosexualilor se confruntă cu o mulţime de probleme, în primul rând psihologice, dar şi sociale (Sarantakos, 1996; Regnerus, 2012).

– Există şi studii făcute de homosexuali care încearcă să mascheze aceste probleme, însă acestea sunt marcate, după cum se arată în mai multe metaanalize, de o mulţime de erori metodologice (Lerner şi Nagai, 2001).

Mítul nr. 8: Homosexualii nu molestează copiii într-o măsură mai mare ca heterosexualii

– Pedofilii sunt, în majoritatea cazurilor, bărbaţi (Fisher, 1994).

– O treime din toţi copiii abuzaţi sexual de bărbaţi sunt băieţi. Ceea ce arată că un mare număr dintre homosexuali sunt pedofili (Freund, 1984; Freund şi colaboratorii, 1989).

– Mulţi dintre pedofili recunosc că sunt homosexuali (Erickson, 1988; Lauman şi colaboratorii, 1994).

Mitul nr. 9: Homosexualii sunt puternic dezavantajaţi şi discriminaţi în societate

– Cercetările arată că, de obicei, homosexualii au un nivel mai ridicat de şcolarizare decât populaţia generală (Robert şi colaboratorii, 1994; Barret şi colaboratorii, 2002).

– Cât despre venituri, studiile demonstrează că nu se poate nicidecum vorbi de un dezavantaj din acest punct de vedere (DeNavas-Walt şi colaboratorii, 2008; Badgett, 1998; Antecol, 2008).

Mítul nr. 10: Relaţia homosexuală este identică cu cea heterosexuală, diferă doar sexul partenerilor

– Studiile făcute chiar de homosexuali demonstrează că este mult mai puţin probabil ca un homosexual să-şi asume o relaţie pe termen lung decât un heterosexual (Sthrom şi colaboratorii, 2006). Iar dacă întreţin o relaţie stabilă pe termen mai lung, fidelitatea este foarte puţin probabilă (Xiridou şi colaboratorii, 2003; Lee, 2003).

– Relaţiile monogame aproape că nu există la homosexuali, în condiţiile în care, în jumătate dintre cuplurile afiate în relaţie de parteneriat civil, cei doi consimt să întreţină relaţii sexuale în afara cuplului (Solomon şi colaboratorii, 2005).

– Probabilitatea de despărţire este de trei ori mai mare în cazul homosexualilor şi de patru ori mai mare în cazul lesbienelor decât în cazul persoanelor heterosexuale (Kurdek, 2004).

– În cuplurile de homosexuali şi lesbiene, violenţa domestică este de aproape de două ori mai mare decât în cuplurile heterosexuale (Brand şi Kidd, 2009).

Prin comparaţie cu heterosexualii, este mult mai probabil ca un homosexual sau o lesbiană să fie abuzaţi de către partener (Cochran şi Cauce, 2006).

(Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău – Fața nevăzută a homosexualității, Editura Christiana, București, 2014, pp. 17-20)

 

 

Sursa: http://ortodoxiatinerilor.ro/homosexualitatea

 

NOTA: Aflam din punctul 4 al prezentului articol ca aparatorii homosezualitatii trambiteaza ca 10% din populatia lumii ar avea orientari homosexuale…

Iata ca fostul presedinte roman (al tuturor romanilor), afilat in plina campanie electorala, in 2004, ca in Romania homosexualii ar reprezenta.. 20% la suta din populatie.

Mai mult, in goana sa dupa voturile „minoritatilor sexuale”, candidatul Basescu poza in „progresist”, declarand-se de acord cu adoptiile de copii de catre homosexuali  si cu casatoriile homosexuale.

Intrebat oe ce date concrete se bazeaza cand avanseaza astfel de cifre, dragul nostru fost presedinte a raspuns vag, ca functia sa de primar al Capitalei i-a ingaduit accesul la niste „evaluari” pe care noi, muritorii de rand nu le stim…

 

Urmariti in clipul de mai jos nazdravaniile propagate de Basescu.