Asasinii viitorului. Familia tradiţională asaltată de propaganda homosexuală. VIDEO

 

În imagine, „familie” de homosexuali, împreună cu cei doi copii adoptaţi. După cât se vede, din moment ce homosexualitatea este un comportament sexual asumat, îndoctrinarea trebuie începută cu „cei sapte ani de acasă”.

Un filmulet pe youtube vorbeşte despre educatia copiilor în scolile americane.

O scoală publică din NY, la clasa a 3-a, învătătorul îi întreabă pe copii dacă au sărbătorit ziua mamei. Toti copiii ridică mâna.

Este chemată o elevă dintr-una din celelalte clase pentru a citi o compunere pe care a scris-o pentru a participa la concursul dedicat acestei zile.

Învătătorul le explică copiilor că fetiţa a fost invitată în mod special, datorită faptului că si situatia ei este mai specială.

În continuare, fetita începe să-şi citească lucrarea  :

„Mamele mele înseamnă atât de mult pentru mine, să ai două mame este destul de plăcut, chiar mai mult: este foarte plăcut, nici nu vă puteti imagina. Desi să ai două mame reprezintă o problemă pentru altii, respect acest lucru si nu pot să fac nimic în acest sens. Totusi în ciuda părerii acestora, eu totusi cred că ei gândesc stupid.

Ce vă povestesc acum s-a petrecut cu un băiat din clasa mea: el nu a putut să vină acasă la mine pentru că părintii mei sunt de acelasi sex; am sunat acasă la ei, iar mama lui m-a întrebat dacă am citit Biblia si atunci le-am luat partea mamelor mele si în sinea mea stiam că multi dintre copiii din clasă mă sustineau în această situatie, interesându-se cum mă simt.

Mă simt mândră de mamele mele si îmi face plăcere să iau parte la marsul anual al homosexualilor, la care particip alături de mamele mele în fiecare an.”

Învătătorul laudă eleva si remarcă încă o dată compunerea acesteia, îndemnându-i pe copii să aplaude. Copiii răspund pozitiv, sustinând atitudinea fetitei de a lua partea ”părintilor ei”, fără a tine cont de ceea ce cred ceilalti.

Edificator, nu? Cu astfel de exemple concepute în laboratoarele propagandei homosexuale, în modul cel mai perfid cu putintă, se spală creierul copiilor cu diversitate, tolerantă si multiculturalism.

După cum se vede, fetita îsi apără părintii – cele două mame care, de voie-de nevoie, îi sunt părinti. Până aici totul e perfect normal, nimeni nu are nimic de obiectat, numai că ceea ce nu ni se spune este dacă acest lucru este moral, dacă este etic sau este folositor societătii.

Aici este cheia problemei.

În compunerea sa, fetiţa preciza că există persoane care nu acceptă acest stil de viaţă, el fiind contrar preceptelor biblice.

Compunerea sa este menită să abată atentia de la aceste aspecte, concentrându-se asupra relatiilor dintre ea si cele două mame, exact cum precizau cele două documente programatice despre care am vorbit mai înainte.

Ca si în cazul homosexualilor, desi cele două mame se bucură de toate drepturile, inclusiv acela de a adopta sau de a creste un copil, fetita doreste ca stilul de viată al celor două mame ale sale să fie acceptat de societate, ba chiar să fie considerat unul normal.

Inutil să mai discutăm despre rolul tatălui, despre rolul social al lui în familie si în educatia copilului.

Sigur, nimeni nu a întrebat-o despre lipsa tatălui, si probabil nici nu avea de unde să stie ce înseamnă un tată, ideea care se desprinde din lucrarea sa, este că desi mamele sale sunt bune si iubitoare, mai există oameni care nu pot înţelege acest lucru. Cum spuneam, aici este cheia problemei.

Ce fac cele două mame în dormitor este strict treaba lor, cum se masturbează reciproc sau cum practică cunilingusul sau analingusul, nu ne interesează. Nimeni nu mă poate obliga însă să accept stilul lor de viată ca ceva normal si benefic pentru societate, ca ceva moral si etic.

Iar libertatea cuvântului ne permite (încă)să strigăm acest lucru sus si tare.

Cel putin deocamdată…

***

Cadrele didactice din Marea Britanie vor trebui să se implice într-o campanie de eliminare a atitudinilor homofobe ale copiilor, conform ultimelor directive concepute de către grupul Stonewall pe baza directivelor UNESCO.

Copiii foarte mici, în vârstă de peste patru ani, vor trebui familiarizati cu ideea că există si cupluri de acelasi sex. Sunt urmate de fapt directivele OMS despre care am mai vorbit, organizatiile de homosexuali preluând aceste directive pentru a le integra într-un program coerent de îndoctrinare fortată.

Termenii de mamă si tată vor fi înlocuiti cu termenul generic de părinti, urmând ca aceeasi modificare să fie operată în actele de stare civilă si de identitate. De asemenea se va interzice folosirea termenilor de mamă si tată în corespondenta oficială.

(De curând, aceleasi directive au fost adoptate si de către guvernul socialist din Franta, stârnind furia „conservatorilor”, de fapt a marii majorităti a francezilor.)

În momentul în care se va discuta despre căsătorie, profesorii vor trebui să mentioneze si căsătoria între persoanele de acelasi sex si să explice copiilor modelele diferite de familie si dreptul homosexualilor de a adopta copii. De asemenea, trebuie date exemple de profesori sau părinti homosexuali, ca si exemple de homosexuali celebri. De asemenea, se va interzice cu desăvârsire folosirea termenului de ”homosexual”, considerat injurios şi homofob.

Da, după cât se vede, s-a ajuns deja la dictatura asupra limbajului. Am afirmat anterior că nimeni nu mă poate împiedica să afirm că acest stil de viată este imoral si dăunător pentru societate.

Se pare că m-am înşelat. Dânşii nu vor numai să nu mai fac astfel de afirmatii, pe care le consideră hate speech, ci doresc ca nici măcar să nu mai gândesc asa ceva.

De la dictatura asupra limbajului, s-a ajuns la dictatura asupra gândirii, si implicit, asupra individului. Sigur, cum spuneam, caracterul injurios al unui cuvânt este dat de context, astfel că în câtiva ani poate, termenul gay va deveni injurios, iar cel de homosexual va deveni neutru.

S-ar putea spune din nou că sunt doar nişte exagerări. Nu, categoric nu. În Marea Britanie asistăm deja la terorism asupra individului.

Pentru că este clar, asistăm la o dictatură homosexuală prin îndoctrinarea fortată a tinerei generatii, dublată de un terorism al statului exercitat asupra oponentilor reali sau posibili.

Nu numai atât, dar teroarea devine pe zi ce trece mai concretă, mai palpabilă, si a ajuns să afecteze si copiii.

Bunăoară, acelasi Daily Mail, vorbeste despre un incident din data de 26 septembrie 2013, căruia i-a căzut victimă o elevă în vârstă de 14 ani, Codie Stott. (articolul Schoolgirl arrested for refusing to study with non-English pupils, Daily Mail, 12 oct. 2006).

Aflată în acea zi la scoală, a fost repartizată de profesoară, în vederea realizării unei lucrări, într-un grup de eleve asiatice, din care numai una cunostea limba engleză.

Fiindu-i imposibil să se înteleagă cu colegele ei, a cerut profesoarei să o transfere în altă grupă. Profesoara a făcut o criză de isterie, a început să urle si să tipe, acuzând-o de rasism, după care a anuntat politia.

După câteva zile a fost ridicată si dusă la sectia de politie unde a fost amprentată, fotografiată, interogată si apoi încarcerată într-o celulă timp de 3 ore si jumătate, fiind ulterior eliberată fără vreo explicatie.

Astfel de incidente sunt relatate aproape zilnic în presa britanică. Mult mai grav este faptul că se procedează precum în perioada cea mai neagră a comunismului, prin denunturi si divulgarea unor conversatii private.

Foto: Un protest al homosexualilor

 

Se urmăreste astfel a teroriza pe cei bănuiti a gândi altfel decât în tiparele stabilite de ideologia oficială.

Dau un singur exemplu, al sorei de caritate Caroline Petrie, care în decembrie 2013, în spitalul din Winscombe, Somerset, a întrebat o pacientă pe moarte dacă doreste să se roage pentru ea.

Denuntată superiorului, a fost dată afară deoarece “nu a demonstrat un angajament personal si profesional fată de egalitate si diversitate”, probabil că rugându-se, ofensa pe pacientii musulmani si budisti, cine mai stie? Cazul este relatat în The Telegraph.

În urma articolelor din presă a fost reprimită. Interesante si cele 70 de comentarii ce însotesc articolul, care vorbesc despre Dumnezeu, milă crestină, mântuire, etc…, ceea ce mă face să sper că Marea Britanie mai are totusi o sansă.

Din păcate, este doar o fărâmă de sperantă, atâta vreme cât autoritătile au interzis traditionala urare “Merry Christmas”, înlocuită oficial cu formula “Season Greetings”, iar crestinilor li s-a interzis să poarte la vedere în spaţii publice “insemne religioase”, precum o banală cruciulită la gât, pentru a nu ofensa chipurile pe cei de altă religie.

Sunt notorii cazurile Nadiei Eweida de la British Airways si al asistentei medicale Shirley Chaplin, cazuri ce au ajuns până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Ca o chestiune anecdotică si nu prea, să mentionăm că singurul caz în care s-a mai înregistrat o interzicere legală a portului crucii este în fosta Republică Populară Socialistă Albania.

Cu toată această persecutie teroristă a autoritătilor, Lord Carey, Arhiepiscopul de Canterbury, a făcut apel către toti crestinii să poarte permanent o cruce la gât.

Evident că toate aceste măsuri aberante sunt motivate de grija pentru “siguranta cetăteanului”, asa cum au fost cartoanele distribuite gratuit cetătenilor, inscriptionate cu un text ce preciza că grupurile de colindători de Crăciun nu sunt binevenite, pentru a nu deranja vecinii chipurile, dar si pentru că eventualii infractori ar putea spiona casa cu această ocazie, informatie preluată din articolul Scrooge police ‘ban’ Christmas carol singers because of stranger dangers, Daily Mail, 12 nov. 2009.

***

Carrie Prejean (Miss California), în vârstă de 21 de ani, a reusit să-l enerveze pe un membru al juriului Miss USA si pe unii spectatori după ce a avut “obrăznicia” să declare că nu este de acord cu mariajul între persoane de acelasi sex.

Prejean a fost întrebată în timpul competitiei care s-a tinut duminica la Las Vegas, ce crede despre legalizarea “căsătoriilor” între persoane de acelasi sex.

“E foarte bine că americanii pot alege, să voteze pentru sau împotriva legalizării acestor mariaje. Totusi, eu cred că un mariaj trebuie să aibă loc între un barbat si o femeie. Asa am fost crescută si asa cred că trebuie să fie” , a declarat tânăra de 21 de ani.

Răspunsul tinerei californiene nu numai că i-a adus oprobiul unor spectatori din sală, si a costat-o chiar titlul de Miss SUA, afirma presa internatională. Aceasta, întrucât întrebarea i-a fost adresata chiar de Perez Hilton, membru al juriului, homosexual si blogger foarte popular în SUA.

Enervat de tupeul “homofobei”, Hilton a înjurat-o in culise, făcând-o în public “proastă nenorocită” si afirmând că are “jumătate de creier”, scrie cotidianul britanic Daily Mail.

***

Într-o ceartă în curtea scolii, un copil de 11 ani i-a spus altuia de 10 ani că este “sconcs”. Cel de 10 ani i-a răspuns zicându-i “bin Laden”, suficient pentru a fi arestat si trimis în fata unui judecător, care însă a spus că este un non-sens începerea urmăririi penală împotriva unui copil din motive de corectitudine politică, adăugând că există infractiuni majore în societate pentru care politia nu se deranjează atâta.

Începând cu 2009, parintii crestini şi musulmani au fost amenintati cu urmărirea penală în cazul în care au obiectii fată de lectiile în care se promovează căsătoria între homosexuali sau adoptia de copii de către acestia.

În ultimele luni au fost nenumărate cazurile de oameni ce si-au pierdut locurile de muncă din scoli, spitale sau alte institutii din motive religioase.

***

Activismul extremistilor homosexuali nu cunoaste limite. Ultima lor actiune în acest sens: crearea unui “delict de provocare la ură homofobă”.

 

 

 

Revista Libération publica în data de 3 decembrie 1999 un asa-zis “Manifest pentru o strategie împotriva homofobiei”, afirmând în mod transant :

“Acolo unde Statul face uz de forta sa simbolică pentru a trasa granite a ceea ce nu poate fi scuzat pentru cei care tin discursuri pline de ură împotriva străinilor sau evreilor, jurisprudenta pare sa dea dreptate acelora care îi trimit pe homosexuali pe rug”.

Bătălia cuvintelor a fost deja câstigată, deoarece termenul de homofobie s-a impus: acest cuvânt capcană confundă (în mod voluntar) refuzul normalizării simbolice si sociale ale homosexualitătii cu animozitatea fată de persoana homosexualilor. Homofobul este fascistul de azi.

Libération, la 26 iunie 1999, într-un caiet special consacrat manifestatiei Gay Pride care se tine în ziua aceea, stabileste această apropiere ideologică:

“Homofobia, odrasla animalului imund care dă nastere regulat unor noi forme de rasism, pretinde o necesară datorie de vigilentă”.

În rândurile manifestantilor, o banderolă are înscrise aceste cuvinte: “Homofobie, ură, rasism, anti-semitism, aceeasi luptă”.

(Jean Sevillia)

Edificator, nu?

etc… etc…

 

 

Asasinii viitorului 

Se tot vorbeste despre faptul că nu ar conta mediul în care trăieste copilul.

De ce atunci, se ostenesc atât de mult grupările homosexuale să ajunga în scoli? De ce vor să ajungă la manuale, la mintile copiilor, dacă totul este atât de ”natural”?

Dacă optiunile oricum există si atât, atunci tot acest efort este inutil. Nu are nici o noimă. Să nu mi se spună că pentru tolerantă se face asa ceva.

Pentru tolerantă e de ajuns să se spună copiilor să fie oameni cu oricine, chiar si cu cei care îi dusmănesc (adică ce spune Evanghelia).

Pentru tolerantă, definită în acest sens, nu e nevoie de schimbarea mintii lor, de îndoctrinarea lor cu tezele false ale propagandei homosexuale.

De ce există, în scolile americane, de pildă, presiuni fată de adolescenti pentru a se crede homosexuali?

În numele acestei adevărate „ideologii” se comit nenumărate aberatii. Care mai de care mai sinistră.

În Olanda, bunăoară, s-au deschis centre, localuri, sau ceva de genul acesta, de injectare a drogurilor “recreative” pentru toxicomani. Problema este că în realitate, acestea constituie o invitatie pentru consumul de droguri injectabile dure.

În acelasi timp, în Olanda, în cârciumi ai voie să fumezi marijuana (iarbă, în argou), dar nu tutun. Cei care consumă droguri grele, sunt „biete victime ale acestui adevărat flagel” în timp ce fumătorii de tutun sunt considerati criminali în serie.

Sunt companii care te pot concedia pentru că îti miroase haina sau gura a tutun, dar nu poate să te dea nimeni afară dacă îti miros picioarele de nu poate sta nimeni langă tine, sau dacă nu ai mai făcut un dus de o lună.

În numele acestei „corectitudini politice”, practic începem să ne îndreptăm spre o dictatură a anormalului. Dar si a imoralului, lucru care mă face să mă întreb dacă rasa umană nu e pe cale să degenereze. Dacă nu cumva acest lucru s-a realizat deja, desi procesul a început cu câteva decenii în urmă doar.

Nu avem nevoie de nici un asteroid sau cometă, tsunami sau cutremur devastator, nu avem nevoie de extraterestri violenti. O facem singuri…

Ce ar mai fi de spus. Paradoxal, dacă mai există o urmă de sperantă, ea nu poate veni decât din Rusia, prin biserica ortodoxă, dar mai ales, prin musulmani. Numărul lor în Europa Occidentală a crescut neînchipuit de mult.

Prin acceptarea imigratiei masive din tările musulmane, Europa occidentală a încercat să rezolve cumva îmbătrânirea populatiei si să compenseze lipsa mâinii de lucru slab calificate, sperând în asimilarea acestora în decurs de una-două generatii.

Numai că pe termen lung, tot acest proiect social s-a dovedit a fi falimentar. O imensă catastrofă.

Desi adeptii corectitudinii politice sustin că toate culturile, civilizatiile, orientările sexuale, sunt echivalente, realitatea, aşa cum se prezintă ea azi, este cu totul alta. Iar previziunile sunt sumbre. Nu există echivalentă între culturi si civilizatii.

Nu există decât culturi superioare si culturi inferioare. Interactiunea directă dintre acestea, respectiv încercarea celei superioare de a o asimila pe cea inferioară, nu este benefică pentru nici una din ele. Recentele evenimente din Paris, respectiv asasinatele de la “Charlie Hebdo” au dovedit cu prisosintă acest fapt.

Este clar că toate acele caricaturi de prost gust nu au fost decât pretextul rezolvării pe cale violentă a unor conflicte mult mai adânci.

Si cum numărul musulmanilor este în crestere exponentială, ne asteptăm ca să se ajungă cât de curând la “masa critică”. În acel moment va începe “bairamul”. Cineva îl asemăna cu cursa spectatorilor urmăriti de tauri, pe străzile din Pamplona.

Acum ne găsim în etapa initială în care se încearcă schimbarea sensului căsătoriei în ceva total opus. Etapa următoare, care a început deja, prin teroarea corectitudinii politice, va duce pe culmi noi persecutarea oricui va gândi si va exprima sensul original al termenului de căsătorie.

Persecutarea oricărui sens ce trimite la firescul si normalitatea naturii umane, astfel încât firescul să nu mai fie nici măcar gândit, darămite practicat.

Iar aceasta este echivalent cu un sfârsit al omenirii…

În nici un caz nu trebuie să se ajungă aici. Si nici nu cred că este posibil. Este contrar firii umane. Totul depinde de echilibrul puterii pe plan mondial.

Pe de o parte Rusia si eventual China, de cealaltă parte, Statele Unite. China, chiar dacă este neutră, la o adică, se va situa tot de partea opusă Statelor Unite.

După cum am văzut aici, în această tară, o adevărată patrie a “corectitudinii politice”, homosexualii au dobândit drepturi speciale .

 

 

Odată cu acestia, au obtinut drepturi speciale toti cei asa-zisi minoritari, practic fiind vorba de grupuri sociale, nicidecum etnice, mai mult sau mai putin marginalizate, respectiv dependentii de droguri, handicapatii, bolnavii incurabili, onanistii cronici, etc…

Din această cauză, echilibrul dintre cei asa-zis normali, respectiv persoanele heterosexuale, crestini sau atei, care au o familie normală, care au un loc de muncă, etc…, si restul, respectiv toti cei aşa-zisi marginalizati, discriminati chipurile de cei normali, a fost în mod violent perturbat, afectat.

Practic, o parte din lupta pentru suprematie dintre cele două mari puteri, Rusia si SUA, s-a mutat în această zonă a corectitudinii politice care a ajuns să capete aspecte grotesti, după cum am demonstrat cu prisosintă aici. Deci totul depinde de echilibrul dintre aceste două puteri.

În fine, vom trăi si vom vedea…

 

Surse:

https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2015/04/page/3/

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/08/08/ziua-de-8-august-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/08/o-istorie-a-zilei-de-8-august-video-4/

 

 

 

 

Publicitate

Ingineriile psihosociale ale neomarxiştilor si 10 mituri privind homosexualitatea. Video: Basescu si homosexualii

 

 

 

 

 

 

 

Primele 10 mituri privind homosexualitatea

Una dintre cele mai importante inginerii psihosociale ale neomarxiştilor este să declare întreaga concepţie tradiţională privind lumea şi viaţa ca un ansamblu de prejudecăţi depăşite, retrograde, propunând în schimb o nouă înţelegere a lucrurilor, pretins ştiinţifică.

De fapt, lucrurile stau chiar invers. Concepţia tradiţională este întemeiată pe o experienţă multimilenară, fiind verificată în timp, pe când ceea ce ni se propune nu are nimic de a face cu ştiinţa, ci poate doar cu falsa ştiinţă popularizată sau cu ştiinţa manipulării, fiind cu adevărat nişte mituri, nişte construcţii sociale ale postmodernităţii stângist-ateiste.

Astfel, ca şi în celelalte domenii, în cazul homosexualităţii se impun în opinia publică, prin mass-media, o seamă de mituri pe care se întemeiază aşa-zisa normalitate a acestei „orientări sexuale”.

 

 

 

 

Într-o lectură a lui Peter Sprigg, expert in studii politice la organizaţia americană Family Research Councill (http://downloads.frc.org/EF/EF10F01.pdf), primele 10 dintre aceste mituri sunt următoarele:

 

 

Mitul nr. 1: Oamenii se nasc homosexuali

 

 

– Studiile demonstrează că nu există nicio dovadă că homosexualii s-au născut aşa (Byne şi Parson, 1993; Bailey şi colaboratorii, 2000; Stanton şi Yarhouse, 2007). Dimpotrivă, s-a constatat că homosexualitatea este cauzată de un complex de factori de mediu şi educaţionali (Peter şi Bruckner, 2002).

 

Mitul nr. 2: Orientarea sexuală nu se poate schimba

 

– Sute de studii certifică faptul că mii de oameni care manifestau un comportament sau o atracţie de factură homosexuală s-au schimbat in timp. Unii au întreţinut relaţii homosexuale numai inainte de vârsta de 15 ani (Robert şi colaboratorii, 1989; Gagnon şi Simon, 1993).

– O metaanaliză care a luat în considerare 30 de studii realizate între 1954 şi 1994 a ajuns la concluzia că 33% din homosexualii trataţi au devenit heterosexuali (Jones, 2000).

Cel mai riguros studiu din punct de vedere al metodologiei folosite a investigat rezultatele terapiei de conversie prin credinţă – cu implicarea preoţilor şi practică sacramentală. Rata de succes a fost de 38% (Jones şi Zarhouse, 2007).

– Cea mai semnificativă dovadă privind întoarcerea la heterosexualitate a homosexualilor o avem de la psihiatrul pro-gay Robert Spitzer, care, prin chestionarea a 200 de persoane care trecuseră prin terapie, a constatat că există un succes clar al terapiei în tot ceea ce înseamnă comportament, identitate, atracţie, excitaţie, fantasmare şi alte aspecte ale vieţii şi psihologiei unui homosexual (Spitzer, 2003).

Mitul nr. 3: Eforturile de schimbare a orientării sexuale le pot face rău homosexualilor şi sunt imorale

– Studiile confirmă contrariul. Din 800 de persoane care trecuseră prin terapia întoarcerii la heterosexualitate, numai 7,1% au afirmat că au suferit anumite probleme (J. Nicolosi şi colaboratorii, 2002).

– Analizând stresul psihologic, starea de bine spiritual şi alţi factori psihoemoţionali, Jones şi Zarhouse (2007) au constatat că nu există nicio consecinţă negativă a schimbării de orientare sexuală.

– La fel, Robert Spitzer, psihiatru pro-gay, a constat şi el că schimbarea este reală şi nu există nicio consecinţă negativă (Spitzer, 2003).

– Dimpotrivă, persistarea în modul de viaţă homosexual aduce cea mai mare suferinţă. În acest context, nu există nedreptate mai mare produsă unui om cu înclinaţie homosexuală decât aceea de a nu-l ajuta să se schimbe.

Mitul nr. 4: Homosexualii reprezintă zece procente din populaţie

– În realitate, mai puţin de 3% din americanii adulţi s-au autoidentificat ca homosexuali şi bisexuali (Lauman, 1994) – aceasta după peste cinci decenii de propagandă a homosexualităţii!

Mitul nr. 5: Homosexualii nu suferă de tulburări psihice într-o măsură mai mare decât heterosexualii

– În realitate, în rândul homosexualilor se înregistrează cele mai mari procente de boli mentale şi abuz de droguri- incomparabil mai mult decât în oricare alt grup din societatea umană.

– Un studiu din 2003 constată că, în rândul homosexualilor, se înregistrează cele mai mari rate de consum de diferite droguri, depresie, violenţă domestică şi abuz sexual în copilărie (Stall şi colaboratorii, 2003).

– Cea mai mare metaanaliză, realizată în anul 2008, care a avut în vedere peste 13.000 de articole pe acest subiect, compilând datele de la primele 28 cele mai riguroase studii, a ajuns la aceeaşi concluzie: lesbienele, gay-ii şi bisexualii au cel mai mare risc de tulburări mentale, ideaţie suicidală, consum de substanţe halucinogene şi autorănire deliberată (King şicolaboratorii, 2008).

– La aceleaşi rezultate ajunge, de altfel, şi GMLA – Asociaţia Medicală a Gay-lor şi Lesbienelor (Silenzio, 2010; O’Hanlan, 2010).

– Motivul invocat de homosexuali, că problemele lor psihologice s-ar datora stigmatizării la care sunt supuşi de populaţie, nu rezistă nici la cea mai simplă analiză, căci în ţări ca Olanda sau Noua Zeelandă, unde simpatia populaţiei atinge cele mai înalte cote, homosexualii se confruntă în cel mai mare grad cu consumul de droguri, probleme de anxietate etc. (Sandfort, 2001, Fergusson, 1999).

Mitul nr. 6: Comportamentul homosexual nu este periculos pentru sănătatea fizică

– Promiscuitatea sexuală, precum şi natura actelor homosexuale presupun un grad uriaş de boli cu transmitere sexuală şi alte boli grave (Bagdy, 2009; Kazal, şi colaboratorii 1976; Evans şi colaboratorii, 2007; Silenzio, 2010, O’Hanah, 2010).

Mítul nr. 7: Copiii crescuţi de homosexuali nu sunt diferiţi de ceilalţi copii, crescuţi de heterosexuali

– Studiile arată clar că cel mai bine dezvoltaţi sub aspect psihosomatic sunt copiii născuţi şi crescuţi de părinţii naturali (Moore şi colaboratorii, 2002; Pruett, 2000; Hunter, 1997).

– Copiii educaţi în casele homosexualilor se confruntă cu o mulţime de probleme, în primul rând psihologice, dar şi sociale (Sarantakos, 1996; Regnerus, 2012).

– Există şi studii făcute de homosexuali care încearcă să mascheze aceste probleme, însă acestea sunt marcate, după cum se arată în mai multe metaanalize, de o mulţime de erori metodologice (Lerner şi Nagai, 2001).

Mítul nr. 8: Homosexualii nu molestează copiii într-o măsură mai mare ca heterosexualii

– Pedofilii sunt, în majoritatea cazurilor, bărbaţi (Fisher, 1994).

– O treime din toţi copiii abuzaţi sexual de bărbaţi sunt băieţi. Ceea ce arată că un mare număr dintre homosexuali sunt pedofili (Freund, 1984; Freund şi colaboratorii, 1989).

– Mulţi dintre pedofili recunosc că sunt homosexuali (Erickson, 1988; Lauman şi colaboratorii, 1994).

Mitul nr. 9: Homosexualii sunt puternic dezavantajaţi şi discriminaţi în societate

– Cercetările arată că, de obicei, homosexualii au un nivel mai ridicat de şcolarizare decât populaţia generală (Robert şi colaboratorii, 1994; Barret şi colaboratorii, 2002).

– Cât despre venituri, studiile demonstrează că nu se poate nicidecum vorbi de un dezavantaj din acest punct de vedere (DeNavas-Walt şi colaboratorii, 2008; Badgett, 1998; Antecol, 2008).

Mítul nr. 10: Relaţia homosexuală este identică cu cea heterosexuală, diferă doar sexul partenerilor

– Studiile făcute chiar de homosexuali demonstrează că este mult mai puţin probabil ca un homosexual să-şi asume o relaţie pe termen lung decât un heterosexual (Sthrom şi colaboratorii, 2006). Iar dacă întreţin o relaţie stabilă pe termen mai lung, fidelitatea este foarte puţin probabilă (Xiridou şi colaboratorii, 2003; Lee, 2003).

– Relaţiile monogame aproape că nu există la homosexuali, în condiţiile în care, în jumătate dintre cuplurile afiate în relaţie de parteneriat civil, cei doi consimt să întreţină relaţii sexuale în afara cuplului (Solomon şi colaboratorii, 2005).

– Probabilitatea de despărţire este de trei ori mai mare în cazul homosexualilor şi de patru ori mai mare în cazul lesbienelor decât în cazul persoanelor heterosexuale (Kurdek, 2004).

– În cuplurile de homosexuali şi lesbiene, violenţa domestică este de aproape de două ori mai mare decât în cuplurile heterosexuale (Brand şi Kidd, 2009).

Prin comparaţie cu heterosexualii, este mult mai probabil ca un homosexual sau o lesbiană să fie abuzaţi de către partener (Cochran şi Cauce, 2006).

(Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău – Fața nevăzută a homosexualității, Editura Christiana, București, 2014, pp. 17-20)

 

 

Sursa: http://ortodoxiatinerilor.ro/homosexualitatea

 

NOTA: Aflam din punctul 4 al prezentului articol ca aparatorii homosezualitatii trambiteaza ca 10% din populatia lumii ar avea orientari homosexuale…

Iata ca fostul presedinte roman (al tuturor romanilor), afilat in plina campanie electorala, in 2004, ca in Romania homosexualii ar reprezenta.. 20% la suta din populatie.

Mai mult, in goana sa dupa voturile „minoritatilor sexuale”, candidatul Basescu poza in „progresist”, declarand-se de acord cu adoptiile de copii de catre homosexuali  si cu casatoriile homosexuale.

Intrebat oe ce date concrete se bazeaza cand avanseaza astfel de cifre, dragul nostru fost presedinte a raspuns vag, ca functia sa de primar al Capitalei i-a ingaduit accesul la niste „evaluari” pe care noi, muritorii de rand nu le stim…

 

Urmariti in clipul de mai jos nazdravaniile propagate de Basescu.