CULTUL MUSULMAN DIN ROMÂNIA

  

 Foto: Geamia Esmahan Sultan din Mangalia – Cel mai vechi lăcaș de cult musulman din țara noastră, ridicată în anul 1575.

 Povestea leagată de numele lăcașului de cult este mai puțin cunoscută și vorbește despre prințesa Esmahan (Ismahan, Esma – Han), fiica sultanului Selim II, numit Bețivul sau Cel Blond și a nobilei venețiene Cecilia Venier Baffo, devenită mai apoi sultana Nurbanu. Prințesa Ismahan era nepoata lui Soliman Magnificul și a celebrei Hurrem, ea s-a născut în 1544, iar la 16 ani a fost căsătorită cu Marele Vizir al Imperiului Mehmed Sokollu, care era cu 40 de ani mai mare decât ea. 

Pentru că soțul ei era mai mult plecat, ea și-a petrecut cel mai mult timp la Mangalia. La un an de la moartea tatălui ei, prințesa a ordonat construirea faimoasei moschei, mai exact în 1575, la ridicarea acestui edificiu fiind folosită piatră luată din zidurile cetății Callatis.

Pentru fântâna care se află în curtea geamiei a fost folosită piatră de la un vechi mormânt roman. 

Patru ani mai târziu prințesa a rămas văduvă, iar mai apoi a fost nevoită să se căsătorească cu Ali Pașa Kalaylikoz, guvernator de Buda. Prințesa Ismahan s-a stins din viață la numai 41 de ani, în 1585, și, chiar dacă geamia pe care a ctitorit-o a devenit un lăcaș de cult important al Imperiului – aici fiind înmormântați oficiali ai orașului, generali ai Imperiului Otoman și oameni înstăriți – ea a fost dusă să se odihnească pe veci la Istanbul, în marea moschee Hagia Sofia. 

Prof. Claudiu Stancu scrie în publicația Gorjeanul că Islamul este una dintre cele două religii necreştine care are adepţi în ţara noastră şi este organizat şi recunoscut de statul român ca un cult al minorităţilor naţionale.
Aceasta numără între 70 şi 100 de mii de membri, prezenţa lor fiind masivă în Dobrogea, unde cele mai vechi comunităţi se afșă în Constanţa, Mangalia, Issacea, Măcin, Babadag şi Tulcea.

Primii musulmani aşezati pe teritoriul Dobrogei au fost pecenegii şi cumanii, urmaţi de tătarii veniţi din Crimeea care s-au aşezat şi au format comunităţi puternice în oraşele Isaceea şi Babadag, şi mai apoi de turci.

O comunitate mică de turci musulmani au vieţuit pe insula Ada Kaleh, care a dispărut în adâncurile Dunării, ca urmare a construirii lacului de acumulare al Hidrocentralei Porţile de Fier în anul 1968 în timpul regimului comunist.

Din cele 260 de geamii existente la începutul sec XX, în momentul de faţă se mai consemnează existența unui număr de 80, un Seminar teologic musulman la Medgidia şi 108 cimitire musulmane funcţionale.

Comunitatea mahomedană este reprezentată de turci, tătari și pe lăngă aceştia, de numeroşi arabi studenţi, oameni de afaceri, sau refugiaţi musulmani în România, organizaţi în diferite ligi şi fundaţii, care au ca principal scop păstrarea unei strânse legături între musulmanii plecaţi din ţările lor şi activitate cultural-misionară în favoarea Islamului.

În România, Islamul cunoaşte o amploare deosebită în ultimii ani, materializată în construirea a numeroase moscheei şi înfiinţarea a numeroase fundaţii islamice în toate marile oraşe ale ţării.

Primele moscheei din România s-au construit sub ocupaţia turcească, în oraşele de pe malul Mării Negre. Primele colonii turceşti se consemnează în secolul al-XV-lea, prima moschee datată fiind Esma Han Sultan din Medgidia, construită între 1421 – 1441, refăcută în 1820.

O alta este amintită de testamentul lăsat de un turc bogat, Gazhi Ali Paşa, care a finanțat construirea moscheii de la Babadag, în 1603 și căreia i-a lăsat numeroase proprietăţi,care s-au păstrat şi azi.

Începând cu prima jumătate a secolului al XV-lea, Dobrogea a devenit parte a Imperiului Otoman.

Pentru a administra această regiune și a satisface nevoile religioase ale comunității musulmane locale, formată în majoritate din turci și tătari, autoritățile otomane au organizat provincia în mai multe muftiate şi cadiate,

În anul 1878, după Războiul de Independență al României, existau patru muftiate, de orientare hanafită, la Constanţa, Tulcea, Durostor şi Caliacra, care s-au unit în perioada interbelică în urma unei reorganizări administrative a cultului, rezultând două muftiate: unul la Constanța și celălalt la Tulcea.

În anul 1943, după o nouă reorganizare, cele două muftiate s-au unit într-unul singur cu sediul la Constanța.

Primul muftiu al întregii comunități musulmane din România a fost Sîdîk Ibrahim H. Mîrzî (1943-1945).

Actualul muftiu este Murat Iusuf. Conform hotărârii de guvern nr. 628 din 11 iunie 2008 privind recunoașterea Statutului cultului musulman din România, muftiatul, cu sediul în municipiul Constanța, este personalitate juridică și este singura instituție de cult care îi reprezintă pe credincioșii cultului musulman din România.

Forma de organizare a conducerii supreme islamice era muftiul, plus un colegiu sinodal, format din 23 persoane, care se convoca ca o şedinţă sinodală.

Pe lângă acest colegiu, un muftiat mai cuprinde: un consilier referent, contabil şi casier. Comunităţile musulmane se numesc „Umma” şi sunt conduse de immami şi de un comitet ales pe 4 ani.

Ortodocşii au devenit a doua comunitate religioasă din Austria. VIDEO

                         

 

În timp ce în Austria sunt dezbateri intense pe tema populației musulmane, ortodoxia s-a dezvoltat discret, până ce a devenit a doua comunitate religioasă din țară, scrie Der Standard, citat de Orthodoxie.

În contextul valurilor de migranți din ultimii ani, islamul a deținut mult timp primul loc în ceea ce privește afilierea religioasă a imigranților, informeaza basilica.ro

Potrivit unor statistici din 2017, în Austria trăiesc 700.000 de musulmani, însă numărul membrilor Bisericii Ortodoxe este mai mare.

Ultimele cifre oficiale datează din 2014, când se vorbea despre 500.000 de creștini ortodocși în Austria.

Deși datele exacte nu au fost colectate de către un recensământ recent, potrivit secretariatului Mitropoliei Ortodoxe grecești din Austria, se poate vorbi despre o comunitate de 750.000 – 800.000 de creștini ortodocși în această republică federală.

Florian Wegscheider, reprezentant al fundației Pro Oriente, a declarat pentru cotidianul Der Standard că „în ultimii ani, cel mai mare grup de imigranți reprezentând 50% dintre aceștia au fost românii.

Cu toate acestea, ei nu sunt percepuți ca migranți clasici, deoarece se deplasează în spațiul intern al Uniunii Europene”.

În prezent, există 17 parohii și filii ortodoxe românești în Austria, care depind în mod direct de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului.

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/18/ziua-de-18-septembrie-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/18/o-istorie-a-zilei-de-18-septembrie-video/

 

 

 

 

De ce şi-a ferecat graniţele Ungaria, cea mai mare asimilatoare de etnii !?

Foto: Orban Viktor, primul ministru al Ungariei

 „Noi nu-i considerăm pe acești oameni drept refugiați, ci o forță invadatoare musulmană”, a afirmat Orban, întrebat despre motivul pentru care Ungaria refuză să primească solicitanți de azil. 

 

De ce şi-a „betonat” graniţele cel mai mare asimilator de etnii!?

Prin poziţia sa foarte fermă de a nu accepta picior de islamic pe pământul Ungariei, premierul Orban Viktor (foto) şi-a făcut o mare reclamă, el devenind purtătorul de cuvânt al celor care-i împărtăşesc mai mult sau mai puţin idealurile.

Idealuri care sunt, lucru ştiut, în contrasens cu punctul de vedere al mai-marilor Europei. Evident că nici nouă nu ne convine împânzirea Ţării cu cine ştie ce refugiaţi, care pe termen mediu şi lung pot deveni o bombă demografică, dar de la o atitudine raţională la isterie este o cale destul de lungă.
Dată fiind atitudinea vehementă a celor care în decursul veacurilor şi-au clădit o naţiune pe asimilarea etnică, această întorsătură de 180 de grade surprinde pe oricine şi cu atât mai mult pe noi, cei care le ştim bucătăria.

Şi aici sunt mai multe aspecte. Este de amintit faptul că studiile genetice elaborate de specialiştii unguri pe bază de ADN arată că cel mult 10 la sută din actuala populaţie ar fi formată din unguri get-beget, adică din uralici.

Majoritatea covârşitoare a populaţiei maghiare, după origini, are următoarea componentă: 50 la sută – slavi maghiarizaţi, 30 la sută – români maghiarizaţi, iar ultimele 10 procente aparţin evreilor, germanilor, ţiganilor etc…

Această distribuire antropologică dovedeşte că naţiunea maghiară, în unitatea ei, este mai mult una culturală decât biologică, ea fiind o creaţie a hungarismului, o doctrină a trufiei revanşarde şi a superiorităţii de rasă, ademenitoare pentru mulţi din cei de altă etnie, care au căzut sub incidenţa ei şi au dorit să parvină.
De notorietate sunt cazurile slovacului Kosuth Lajos, devenit un maghiar înrăit, al poetului de origine sârbă Petofi Sandor, al lui Horthy Miklos, provenit dintr-o familie de maramureşeni maghiarizaţi, imediat după 1848, dar şi al multor conţi, baroni, nu puţini de provenienţă românească, şi care în calitatea lor de convertiţi devin duşmani ai propriului neam etc..

Să nu uităm, de asemenea, de Matei Corvin (1458- 1490), fiul lui Iancu de Hunedoara, considerat cel mai mare rege al Ungariei din toate timpurile.
Lăsând la o parte dramatismul acestei metode, asimilarea etnică a adus în decursul veacurilor mari beneficii, Ungariei şi hungarismului, ea reuşind să ţină la un nivel ridicat creşterea demografică, astfel încât, prin educaţia primită, specifică acestei etnii, să menţină numărul populaţiei instruite într-un anumit fel, la un nivel care să-i asigure dominaţia asupra altor naţiuni, chiar în condiţii de inferioritate numerică.

De altfel, trebuie arătat faptul că în compoziţia demografică a Transleithaniei (partea ungurească a imperiului austro-ungar, de după 1867), ponderea elementului maghiar era de numai 41 la sută din totalul populaţiei acestui semi-imperiu.

Pentru a face faţă, în decursul veacurilor, presiunii mari a etnicilor nemaghiari, din imperiul lor, fie că este vorba de români, slavi, germani etc., autorităţile maghiare au menţinut la cote înalte procesul de asimilare etnică, el devenind la un moment dat principala politică de stat, cu scopul de a şterge orice urmă a altor etnii din arealul lor de dominaţie.

Aşa se explică creşterea demografică, unică în felul ei, care a atins cote de neimaginat.

Conform datelor ONU privind evoluţia populaţiei pe continentul european, plecând de la anul 1000, rezultă că în vreme ce populaţia continentului nostru a crescut în intervalul 1000-2016 de 12,3 ori, populaţia Ungariei a crescut de 42 de ori.

Dacă populaţia Ungariei ar fi crescut ca şi cea a Europei de numai 12,3 ori, la ora actuală Ungaria s-ar fi ales cu un efectiv demografic de numai 3.075.000 de locuitori, de câteva ori sub nivelul de 9,8 milioane de locuitori, conform ultimului recensământ, şi o densitate de 107 loc./ kmp, în timp ce la nivel european gradul de acoperire al teritoriului este 93 loc./kmp, iar în România de 94 loc./kmp.

 

 

 
Foto: Refugiaţi musulmani

Deosebirea între atunci şi acum este că în timp ce în secolele trecute masa de asimilaţi era de origine indo-europeană (români, sârbi, slovaci, sloveni, ruteni etc.), acum, ceea ce i se propune Budapestei sunt musulmanii, cu care ungurii au avut o tristă experienţă în perioada 1526-1699, interval de 173 de ani în care, în urma luptei de la Mohaci cu turcii, Ungaria a fost desfiinţată şi transformată în paşalâc turcesc.

De altfel, ungurii înşişi recunosc faptul că, dacă în acea vreme n-ar fi existat „supapa” Transilvania, unde şi-au transferat puterea, cultura şi tradiţiile, supravieţuirea lor ar fi fost pusă sub semnul întrebării.

Iar cine s-a fript odată cu ciorba, suflă şi-n iaurt…

Prin asimilarea forţată pe care a practicat-o imediat după Tratatul de la Trianon, din iunie 1920, acum, în propriul teritoriu, redus la 93.000 kmp, faţă de 368.000 kmp, cât cuprindea Transleithania, adică partea ungurească a imperiului austro-ungar, statul maghiar şi-a realizat o puternică coeziune demografică, el situându-se, la ora actuală, printre ţările Europei cu cea mai mare omogenitate etnică.

Conform ultimului recensământ, 93,3 la sută din cetăţenii acestei ţări s-au declarat unguri, în vreme ce, la noi, în România, procentul românilor este de 88,6 la sută, diferenţa revenind minorităţilor.

Numai că în vreme ce la noi ponderea cea mai mare de minoritari o deţin maghiarii, cu 6,5 la sută, în Ungaria recensământul plasează pe primul loc, ca pondere, ţiganii, care, după unele surse, ar deţine un procent de 6,1 la sută din totalul populaţiei acestei ţări.

Mai mult decât atât, aflăm că mişcarea de conştientizare a ţiganilor în ţara vecinilor este foarte puternică.

În Budapesta se vorbeşte de un cartier întreg controlat de aceştia, în care autorităţile nu prea au ce căuta, iar la nivel naţional, în patru judeţe din estul Ungariei, a luat amploare mişcarea de constituire a unui Ţinut ţigănesc, după modelul Ţinutului secuiesc de la noi.
Aşadar, cumulate, cele două probleme, una venită din istorie, iar cealaltă din actualitate, creează suficiente motive, Ungariei, domnului Orban Viktor, să joace rolul pe care-l joacă, simulând că se face „luntre peste punte” pentru menţinerea şi asigurarea purităţii propriei naţii.

Acesta ar fi şi unul din motivele pentru care se încearcă prin orice motive, inclusiv mai puţin ortodoxe, reaprinderea spiritului de apartenenţă la naţiunea-mamă a maghiarilor din diasporă, pe care-i doreşte recuperaţi, atrăgându-i într-un periculos joc al reconstituirii Ungariei Mari, prin constituirea de Ungarii mici înăuntrul ţărilor în care domiciliază, gen Ţinutul secuiesc şi Regiunea Autonomă Maghiară în România, dar şi în Ucraina Subcarpatică, Slovacia şi Serbia, până chiar şi în Austria.

Şi pentru a nu da impresia unui act de sinucidere, şi a se da puternic, domnul Orban Viktor a mai făcut un pas în propriul interes, aliniindu-se, nu cu oricine în demersul său, ci cu la fel de aventurierul Putin al Rusiei, fapt care ne obligă să nu subestimăm ameninţările la care suntem supuşi atât din est, cât şi din vest, dar şi din interior.

Mai mult decât atât, aura pe care pretinde că o are, de apărător al Europei creştine în faţa valului de refugiaţi islamici, bine garnisită cu o propagandă adecvată, constituie un atu în plus, care îl poate face credibil în faţa multora: europeni, americani şi chiar chinezi, cum că nedreptatea de la Trianon, marea lor durere, se cere şi ea repusă pe tapet, iar primii din cei vizaţi nu pot fi alţii decât românii.

Aşadar, domnilor guvernanţi şi parlamentari, consilieri judeţeni, locali, vă invităm să reflectaţi mai cu atenţie la legile, hotărârile pe care le adoptaţi, la înţelegerile pe care le încheiaţi, pentru acel permanent „pumn de voturi” după care alergaţi mereu în goana după menţinerea puterii, ca vouă să vă fie bine, făcând astfel un imens rău poporului, Naţiunii Române.

Din toate acestea, câştigătorul nu este altul decât Orban Viktor, cel care, prin introducerea dublei cetăţenii a reuşit să-şi asigure rezerva electorală, dar şi creşterea demografică de care dispune din resurse proprii, pentru că, nu-i aşa, „fiecare ungur contează”, lucru de care în cazul românilor, guvernanţii noştri habar nu au.

(Articol, de Ioan Cismaş, preluat din cotidianul „Cuvântul liber” de la Târgu-Mureş, din data de 26 aprilie 2018).

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/09/o-istorie-a-zilei-de-9-iunie-video-3/