Reuters: Până în 2050 vor fi forțate să migreze peste 1 miliard de persoane

 

 

 

 

 

 

 

Potrivit unor analize recente referitoare la amenințările ecologice globale, creșterea rapidă a populației, lipsa accesului la alimente și apă și incidența crescută a dezastrelor naturale vor pune peste 1 miliard de persoane în situația de a fi nevoite să migreze până în 2050, relatează https://www.reuters.com/ more-than-1-billion-people-face-displacement-by-2050 

 

Datele au fost anunțate de Institutul pentru Economie şi Pace (IEP), un grup de reflecţie care publică anual date privind evoluțiile ecologice globale.

Registrul ameninţărilor ecologice foloseşte date de la Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte surse pentru a evalua opt ameninţări ecologice şi pentru a prezice care sunt ţările şi regiunile cu cele mai multe la risc, relatează Reuters.

Având în vedere că populaţia lumii va creşte la aproape 10 miliarde până în 2050, intensificând lupta pentru resurse şi alimentând conflictele, cercetările arată că până la 1,2 miliarde de persoane care trăiesc în zone vulnerabile din Africa subsahariană, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu pot fi forţate să migreze până în 2050.

Prin comparație, factorii ecologici și conflictele au condus la strămutarea a aproximativ 30 de milioane de oameni în 2019, se arată în raportul de 90 de pagini face un clasament al amenințărilor, pe care le grupează în două categorii: una dintre acestea cuprinde insecuritatea alimentară, resursele reduse de apă și creșterea numărului populației, iar alta vizează dezastrele naturale, printre acestea fiind listate inundațiile, secetele, creșterea nivelului mării și creșterea temperaturilor.

„Acest lucru va avea un impact social  și politic  uriaș nu doar în țările  în curs de dezvoltare, ci și în regiunile dezvoltate, deoarece deplasarea în masă va duce la fluxuri mai mari de refugiați către cele mai dezvoltate țări”, a declarat Steve Killelea, fondatorul IEP.

Rezultatul este o analiză care evaluează  ameninţările cu care se confruntă fiecare dintre cele aproximativ 150 de ţări ale lumii şi capacitatea lor de a le rezista.

În timp ce unele țări, cum ar fi India şi China, sunt cele mai ameninţate de lipsa apei în deceniile următoare, altele, precum Pakistan, Iran, Mozambic, Kenya şi Madagascar, se confruntă cu o combinaţie  de ameninţări, precum şi cu o capacitate diminuată de a le face faţă .

„Aceste țări sunt în general stabile acum, dar au o expunere ridicată la amenințările ecologice și o„ pace pozitivă ”scăzută și deteriorată, ceea ce înseamnă că sunt expuse unui risc mai mare de colaps viitor”, a constatat analiza de 90 de pagini.

 

 

 

 

 

 

Lumea are acum cu 60% mai puţină apă proaspătă disponibilă decât acum 50 de ani, în timp ce se preconizează că cererea de alimente va creşte cu 50% în următorii 30 de ani,  în mare parte ca urmare a expansiunii clasei de mijloc din Asia.

Acești factori, combinați cu dezastrele naturale care sunt susceptibile să crească în frecvență din cauza schimbărilor climatice, înseamnă că și statele stabile sunt vulnerabile până în 2050.

IEP speră că registrul, care ar putea deveni o analiză anuală, va forma politicile de ajutor şi dezvoltare, cu mai mult accent şi finanţare către problemele legate de climă.

Acest avertisment vine în contextul în care, din data de 22 august, omenirea trăiește pe credit ecologic, în contextul în care și-a consumat deja resursele pe care i le oferă planeta în cursul unui an, această dată fiind întârziată cu trei săptămâni, comparativ cu anul trecut, în contextul pandemiei de COVID-19. 

 

 

 

Publicitate

Ce mod de viață și ce model nou au adus „eliberatorii”în Basarabia cotropită ?

 

 

 

 

 

Bat clopotele din depărtarea timpului nedrept şi sângeros…

  Chipurile îndoliate ale Basarabiei și Bucovinei, încremenite în rama altor vremuri, mai adună în ele suferința, spaima și drama a milioane de oameni.

Slujbele rare de veșnică pomenire a victimelor, tămâiernițele lăsate pe mormintele acoperite de floarea nu-mă-uita, rugăciunile desprinse din sufletele bătrânilor, dangătele de clopote împrăștiate peste localitățile semipustii, șuierul unui tren al morții din acel îndepărtat și înfiorător iulie 1949 – toate răscolesc anii ascunși sub jăratecul stins de vremuri, rescriu pomelnicele mototolite din biserici, trezesc amintirile rudelor înlăcrimate și readuc acasă, în familie, oamenii dragi din fotografiile îngălbenite.  

Reîntoarcerea martirilor noștri la vatră, după lungi ani de calvar, însemna că Basarabia și Bucovina de Nord rămâneau în cărțile sfinte, își păstrau mai departe limba, credința, memoria și identitatea românească.

Dar cu ce preț: al elogierii ocupantului, al sufletului scos de vânzare, al colaboraționismului grețos, al rezistenței singulare, al sacrificiului individual și al tributului de sânge.

Cu ce învățăminte s-au ales moldovenii după cea mai oribilă crimă în masă comisă împotriva lor?

În ce măsură ei au dorit și au avut voință să evalueze trecutul sovietic, să cunoască în care capete și laboratoare politice a fost gândit și conceput  genocidul-holocaust  împotriva Basarabiei, să regândească atitudinea lor colectivă față de crimele și experimentele diabolice ale Kremlinului făcute asupra a peste 4,3 milioane de suflete?

Ce încă nu cunosc moldovenii, ce fel de documente sau informații le lipsesc ca să îndrăznească să solicite despăgubiri pentru pierderile uriașe, cu câtă agheasmă să-i stropim ca să poată  deosebi fratele de ocupant,  binele de rău și victima de călău?

Or, întrebările ar putea fi fără de rost către o populație îndoctrinată, care încă își mai plânge stăpânul beat și pensionat.

O societate ieșită din închisoarea comunistă, din ideologia și minciuna rusească, rămâne încă mult timp schilodită mintal, fiind bântuită și dominată de șabloanele de gândire primitivă.

Prejudecățile și stereotipurile formate în anii de ocupație sovietică s-au imprimat foarte adânc în capul moldovenilor, ele trecând de la o generație la alta, fără prea mari transformări ale modului de viață, adus în Basarabia la 28 iunie 1940 de aparatul represiv și administrația rusească.

Atitudinile  sfidătoare, inclusiv ale autorităților, față de victimele regimului comunist, față de deportați și urmașii lor, sunt o dovadă vie că otrava educației șovin-comuniste mai persistă.

Lăsând la o parte miturile, nostalgiile şi propaganda imperială, haideţi să clarificăm, ce mod de viață și ce model nou au adus „eliberatorii”, care ar fi elementele-cheie, definitorii ale comunismului sovietic?

După ce s-au deschis arhivele şi au apărut în spaţiul public documentele stropite cu sângele a peste o sută de milioane de victime, devine clar şi pentru miopi că – teroarea roșie, ura intransigentă față de dușmanul de clasă, spaima paralizantă de sus până jos, rusificarea totală, ateismul și minciuna atotcuprinzătoare – constituiau fundamentele orânduirii noi, comuniste.

Asasinatele în masă, deportările, foametea organizată, lagărele de exterminare serveau ca instrumente sigure pentru înspăimântarea popoarelor și instaurarea puterii sovietice.

În perioada interbelică, basarabenii au avut norocul să fie cetățeni români și, trăind într-o Țară democratică, nici nu-și puteau imagina asemenea experimente sociale și anomalii oribile.

Ei credeau în Dumnezeu și, nu puțini, în Rusia ortodoxă. Invazia bolșevică din iunie 1940 i-a prins fără imunitate la minciuna oficială și propaganda diabolică a Kremlinului.

Când l-au văzut pe Ivan în casă și pe masă, luându-le pâinea de la gura copiilor, dând foc la biserici şi împuşcând lume nevinovată, era târziu.

Cele trei valuri de deportări (1941,1949,1951) ale băștinașilor în Siberia, organizate de „eliberatori”, transformarea tinerilor basarabeni în carne de tun (martie 1944 – mai 1945),  foametea artificială declanșată de Kremlin (1946-1947), prigoana și represaliile împotriva intelectualilor, gospodarilor, preoților -, toate, timp de un deceniu,  au generat pierderi în morți și refugiați de peste un milion de oameni valoroși, au golit Basarabia de elitele românești, creând condiții deosebit de favorabile pentru apariția mancurților, cozilor de topor și a mutanților cu stea în frunte.

Nenorocirile organizate de regimul comunist pe pământurile noastre, în urma cărora populația subjugată își pierdea memoria, elitele și îndrumătorii, erau prezentate ca eliberare, sacrificii şi beneficii în numele salvării moldovenilor de „sub români”, ca nemaipomenite acte de  eroism, progres și umanism ale  fratelui mai mare.  

Necunoașterea și falsificarea istoriei naționale, împreună cu propaganda năucitoare, cultivarea românofobiei, spălarea creierilor și îndobitocirea mulțimilor speriate, devin o normă obligatorie.

În scurt timp, Moscova construiește în Basarabia ocupată  incubatoarele ei și, din materia primă locală rămasă după deportări, foamete și asasinate -, din scursura cominternist-antiromânească, din  lingușitori, inculți,  trădători, bandiți, trântori, analfabeți – începe să modeleze și să producă pe conveier „oameni noi” – moldovenii sovietici de tipul Ivan Bodiul, Piotr Lucinschi sau Igori Dodon.

Din asemenea specimene, în iulie 1949, la comanda și sub bagheta Rusiei staliniste, bodiuliștii, lucinschiștii și dodoniștii locali întocmeau listele gospodarilor și, împreună cu stăpânii lor, participau la cea mai monstruoasă crimă împotriva populației pașnice.

Aceste simple și durute adevăruri se cer a fi înțelese de toți cei care astăzi locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova, dacă vor să se vindece de şovinism, ură, românofobie  și să se integreze într-o lume liberă și civilizată.

Bat clopotele din depărtarea veacului nedrept şi sângeros.

Crucile putrezite s-au prăbușit peste mormintele părăsite din Siberiile de gheaţă.

Iarba uitării a acoperit gropile comune și urmele lagărelor de exterminare.

Umilinţele şi suferinţele bunicilor, părinţilor şi fraţilor noştri au fost luate cu ei, în ţărâna din cimitire. Poate, singura lor împăcare, după ce s-au văzut călcaţi în picioare de străini şi de moldovenii sovietici, a fost că au murit acasă, nu în Siberia sau Kazahstan.

Ei, gospodarii și intelectualii, fruntea şi elita Basarabiei românești, stigmatizaţi ca duşmani ai poporului, ca bandiți şi criminali, arătaţi cu degetul de orice lichea sau parazit, nu au mai cunoscut până la sfârșitul zilelor nici scuzele statului sovietic, care le-a distrus viața, nici căldura baștinei și a băștinașilor după reîntoarcere, nici reabilitarea umană și nici despăgubirile reale.

Nesimțirea autorităților și răutatea oamenilor le-a transformat viața într-o deportare neîntreruptă. Suferința lor, se pare, nu a încetat nici după moarte. Șuierul trenurilor sinistre se mai aude prin cimitirele basarabene.

Și se va auzi atâta timp cât societatea moldovenească nu-și va cinsti elitele sale decimate de regimul de ocupație și nu va obliga Moscova să-și recunoască crimele monstruoase și să ofere despăgubirile, care, chiar dacă ar fi de miliarde de dolari, nu ar acoperi decât o picătură din suferințele nedreptățiților și din pierderile uriașe, incomensurabile, ale Basarabiei românești.

Iertați-ne, dacă, de dincolo de morminte, din înalturi, ne auziți rugămintea…

Alecu Reniță

http://www.Ziarul Naţiunea.ro

 

 

 

DEZVĂLUIRI. Războiul psihotronic și Invazia Musulmană. VIDEO

Unul dintre lucrurile care sunt cu adevărat surpinzătoare astăzi, este lipsa aproape totală de reacție a germanilor și austriecilor de rând, care se uită bleg la această invazie organizată în țările lor, mascată de criza refugiaților.

Aceste popoare, cunoscute în istorie pentru naționalismul lor, pentru dorința de a-și conserva propriile gene, par lovite de letargie, par zombificate, niște martore inerte la modificarea treptată a raportului etnic din țările lor și la disoluția culturală care li se pregătește. Ba, mai mult, aplaudă această situație…

Cum e posibil așa ceva? Care pot fi cauzele acestei stări de fapt? Unii vor spune că e vorbe de umanism, de dorința de a fi altfel decât bunicii lor, naziștii… Așa să fie?

Lucrurile par mult mai complicate. Atât de complicate încât ar trebui să punem la un loc spălarea creierului printr-o mass media aservită altor interese decât cele germane sau austriece, utilizarea armelor psihotronice, otrăvirea lentă prin alimentație și paleta distrugătoare a vaccinurilor cu care este servită populația lumii astăzi încă din primii ani de viață – ca sumă a elementelor care pot duce la o asemenea letargie cronică.

Desigur, același lucru se petrece și la noi, doar că aici, realitățile noastre de țară semi-agrară, rezistența prin conservarea tradițiilor și profilul psihologic al românului fac ca procesul de robotizare să fie mai lent decât în țările amintite.

Dar cu toții ați constatat că lumea reacționează greu și la noi, chiar dacă se petrec lucruri extrem de grave…

 

 

 

 

În acest context, nu este o exagerare să privim lucrurile și din perspectiva modelării reacțiilor mulțimii cu ajutorul armelor psihotronice… “

Cu toții ați auzit sau poate chiar aveți dispozitive care pot alunga câinii sau insectele nedorite prin intermediul ultrasunetelor. Ei bine, aceste dispozitive fac parte dintr-o anumită categorie de… arme psihotronice. Și dacă poate fi identificată la animale o frecvență anume prin care pot fi alungate, fiți convinși că s-a studiat mult mai mult modul cum omul poate fi influențat psiho-mental de la distanță, fără ca măcar să sesizeze că este agresat.

Și nu doar prin ultrasunete, ci și prin câmpuri electromagnetice, folosirea nanotehnologiei, introducerea în alimente a unor substanțe care generează „efecte specifice”.

Întorcându-ne la armele psihotronice, așa după cum au confirmat mulți oameni care au avut funcții în armată, acestea nu numai că există, dar sunt folosite de mult timp asupra populației pentru a o face docilă sau pentru a o isteriza, atunci când este nevoie.

În acest sens, Generalul Mircea Chelaru, fost Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, fost Șef al Direcției Generale de Contraspionaj la înființarea S.R.I., a făcut declarații incendiare într-una din emisiunile televizate  la care a participat.

Iată cum a răspuns la una dintre întrebările adresate:

Daniel Roxin:

”Este adevărat, din ce știți dumneavoastră, că se acționează cu arme psihotronice, chiar din interiorul României, asupra populației României?”

Gen. Mircea Chelaru: 

“Păi, dar numai așa se face! Se introduc acele centre, se activează la ordin… Sunt surse greu identificabile care pot emite prin remote control – se activează prin comandă din satelit… Dar cineva trebuie să le pună acolo.

Dacă serviciile nu cunosc treaba aceasta sau s-a făcut cu acordul lor, deja este o altă temă.

Dar, cunosc și am văzut dispozitive plasate în principalele centre de risc major ale adunării mulțimilor (în București- n.m.).

Se numesc dispozitive psihotronice împotriva răscolalelor. Au fost testate în perioada 1995-2005 în diferite teatre de operații și au dat rezultate de excepție. Mă bucură că ai noștri au înțeles să nu se mai expună în anumite piețe!…”

Și atunci, această letargie generalizată a multor popoare cu tradiții europene bine conturate, care pur și simplu nu par în stare să-și apere profilul identitar, nu ar trebui interpretată și din perspectiva agresiunilor de tipul amintit mai sus?

Cum să accepți toate aberațiile promovate de liderii UE, dacă nu ești semnificativ spălat pe creier?

 

Dacă acum sute de ani, forța brută a armelor rezolva conflictele dintre state sau ținerea în frâu a „prostimii”, astăzi un nou tip de război, mult mai perfid, este folosit pentru îngenuncherea altor țări, sau pentru controlul populației: este vorba despre Războiul Psihotronic.

Chiar dacă pentru publicul larg subiectul pare desprins mai degrabă dintr-un film SF, cei avizați știu că existența acestui tip de război este cât se poate de reală și de înfricoșătoare…

Progresul tehnologic a ajuns atât de departe încât, prin metode diverse – câmpuri electromagnetice, emisii de ultrasunete, nanotehnologie și altele – este posibil astăzi să fie influențată psiho-mental cea mai mare parte a populației unei țări în sensul dorit de cei care sunt la butoane, sau chiar să fie eliminate persoanele indezirabile pentru sistem prin provocarea, de la distanță, a unui atac cerebral, a unui stop cardiac sau a unei boli incurabile. 

Urmăriți în cele ce urmează, o expunere documentată și extrem de utilă, privitoare la consecințele atacurilor psihotronice asupra populației.

 

 

 

 

 

Sursa: http://www.cunoastelumea.ro/razboiul-psihotronic-si-invazia-musulmana-dezvaluiri/