31 iulie 1431- Prima menţiune într-un document intern moldovenesc a oraşului Piatra-Neamţ. VIDEO

Reședința Județului Neamț, municipiul Piatra Neamț este o localitate situată pe valea Bistriței, în nord-estul României pe valea  Bistriţei. Orașul avea 125.842 de locuitori în 1992, în 107.126  în 2008, iar la nivelul anului 2011 o populaţie de 85.055 de locuitori.   

 În această zonă exista un  puternic centru politic, economic şi spiritual, care se numea Petrodava, menţionat în sec. al II-lea de Claudiu Ptolemeu în lucrarea „Geographica”.

„Vechea denumire geto-dacică derivă, foarte probabil, din tracicul „petra”(piatră) , care s-a păstrat de-a lungul a două milenii în forme prea puţin modificate”, menţionează istoricul Marcel Drăgotescu în lucrarea „Piatra-Neamţ, file de monografie”

 O altă menţiune scrisă despre aşezarea dintre munţi apare mult mai târziu, în „Cronica rusească” (cca.1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) – în Lista oraşelor valahe de la Dunare.

În aceeaşi perioadă (1395), în timpul expediţiei sale îndreptată împotriva lui Ştefan I Muşat, regele maghiar Sigismund de Luxemburg a semnat în drum spre Cetatea Neamţ două documente.

Într-unul din acestea se consemnează că a fost semnat înaintea satului Piatra lui Crăciun („ante villam Karachonkw”).

 

În urmă cu 587 de ani oraşul Piatra-Neamţ a fost menţionat pentru prima oară, într-un  document  datând din 31 iulie 1431, prin care voievodul moldovean Alexandru cel Bun dăruia Mănăstirii Bistriţa două prisăci şi o „casă a lui Crăciun de la Piatra”.

În primul an de domnie (1457), Ştefan cel Mare a poposit la Piatra, din porunca sa construindu-se ulterior aici o curte întărită şi o biserică domnească (actualul ansamblu Curtea Domnească – între 1468-1475).

 

Din 1797, Piatra încetează a mai fi „târg domnesc”, conducerea oraşului fiind exercitată de către Epitropia Bisericii Sf. Ioan şi de către fruntaşii locali constituiţi într-o Eforie.

La sfârşitul sec. XVIII oraşul devenise un adevarat centru urban şi comercial de frunte al ţinutului Neamţ.

În trecut oraşul  era frecvent afectat de calamităţi precum inundaţii şi incendii. Incendiul din 6 mai 1847 a fost urmat de alte incendii care au izbucnit la 9 iulie 1883, 14 iunie 1887, 6 iulie 1889, 18 august 1891 şi 26 martie 1902, pe străzile Cuza-Vodă, Carol I şi Elena Doamna.

În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea „oraşul şi-a sfărâmat zidurile”, a adaptat străzile la circulaţia trăsurilor, a amenajat pieţele, întinzându-se în toate direcţiile, acaparând dealurile, pădurile, periferiile. Controlul riguros al construcţiilor şi iluminatul au însemnat începutul modernizării.

Bordeiele au dispărut, fiind înlocuite de case mici, vechile magherniţe au fost înlocuite cu prăvălii, acoperişurile de şindrilă au fost înlocuite de tablă, străzile au fost pavate. Hanurile construite pentru străinii care veneau la piaţă cu mărfuri au stabilit prin amplasament şi graniţa oraşului.

Aşezarea de la poalele Pietricicăi s-a numit „Piatra”, până în anul 1859, când s-a adăugat cuvântul „Neamţ”, devenind astfel Piatra-Neamţ, completarea fiind necesară, „pentru a deosebi oraşul de alte localităţi – numeroase la vremea respectivă – care purtau numele de „Piatra”, între care se afla şi localitatea Piatra din judeţul Olt”, spune profesorul Gheorghe Radu, fost director la Arhivele Naţionale.
 

Prima atestare documentară a viitorului târg Piatra-Neamţ se găseşte în documentul emis de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în data de 30 ianuarie 1395, în contextul campaniei militare împotriva domnului Moldovei, Ştefan I

Cea mai veche aşezare descoperită pe raza oraşului Piatra-Neamţ este cea de la Poiana Cireşului şi care aparţine mezoliticului (cca. 12.000 î.e.n.).

Săpăturile arheologice efectuate atestă locuiri străvechi, la Bâtca Doamnei, Ciritei, Lutărie, Văleni-Bolovoaia, Cozla şi Dărmăneşti, unde au fost descoperite fragmente de ceramică, obiecte de piatră şi silex aparţinând civilizaţiei Cucuteni (cca. 3.600 – 2.600 î.e.n.), epocii bronzului (mileniul II î.e.n.) şi civilizaţiei geto-dacice (sec. II î.e.n. – II e.n.).  

Civilizaţia geto-dacică a dăruit unul dintre cele mai importante capitole ale istoriei oraşului prin dezvoltarea pe care au cunoscut-o aşezările fortificate de la Bâtca Doamnei, Cozla şi Calu (sec. I î.e.n. – I e.n.).

Acest fapt denotă existenţa unui puternic centru politic, economic şi spiritual, Petrodava fiind înscrisă de către Claudiu Ptolemeu în cunoscuta sa Geographica.

După cucerirea ei de către romani, aşezarea şi-a încetat existenţa, dar urmele descoperite atestă continuarea locuirii pe teritoriul municipiului. Astfel, un nivel de locuire al aşezării de la Lutărie datează din secolele V-VI.

Primele menţiuni scrise despre această aşezare sunt datorate Cronicii ruseşti (cca.1387-1392) şi documentelor ocazionate de expediţia regelui Sigismund de Luxemburg în Moldova în anul 1395.

Dintre documentele interne, este menţionat actul din 31 iulie 1431, prin care Alexandru cel Bun a dăruit Mănăstirii Bistriţa două prisăci şi o „casă a lui Crăciun de la Piatra”.

Deşi nu se cunoaşte momentul constituirii Curţii Domneşti – estimat a fi între 1468-1475 – aceasta a exercitat o puternică influenţă atât în plan economic, politic dar şi administrativ, chiar dacă ea nu a fost decât o casă voievodală, atingând apogeul în sec. al XVI-lea, după moartea lui Ştefan cel Mare.

La începutul veacului al XVII-lea târgul Piatra era un important centru de producţie agricolă şi meşteşugărească.

Cu timpul activităţile meşteşugăreşti şi comerciale s-au diversificat, astfel că sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea impune Piatra ca cel mai important centru urban şi comercial al ţinutului Neamţ.

La 8 noiembrie 1841 Gheorghe Asachi îşi deschidea „moara” de hârtie (în satul Văleni, pe locul numit Cetăţuia, în dreapta Bistriţei), prima de acest fel din Moldova, iar din 1852 va funcţiona şi fabrica de postav şi sumane a familiei Grulich.

Apar apoi fabrici de cherestea, săpun, chibrituri, bere, mori, dezvoltarea oraşului ducând la construirea căii ferate Piatra-Neamţ – Bacău (15 februarie 1885) şi deschiderea filialei locale a Băncii Naţionale.

În 1832 este amintită prima şcoală publică, iar în 1871 se construieşte primul „teatru” din Piatra-Neamţ.

Schimbarea denumirii oraşului

În 1864, târgul Piatra îşi va schimba numele, pe cale administrativă, în Piatra-Neamţ, pentru a nu mai fi confundat cu localitatea Piatra din judeţul Olt.
Cu toate acestea chiar şi astăzi locuitori ai judeţului care folosesc numele Piatra, atunci când fac referire la denumirea oraşului Piatra-Neamţ.

La 1 ianuarie 1877, prin noua organizare a armatei, a luat fiinţă al XV-lea regiment de Dorobanţi, cu zona de recrutare judeţele Neamţ şi Suceava şi reşedinţa la Piatra.

Era compus din 2 batalioane de dorobanţi, primul comandant fiind Lt. col. Fotea Alexandru.
În timpul războiului de independenţă din 1877-1878, Regimentul XV Dorobanţi din Piatra participă cu eroism la luptele de la Plevna, Griviţa II (fiind citat printr-un ordin de zi de domnitorul Carol), continuând luptele la Rahova, Vidin şi Smârdan până la 15 martie 1878, când se reîntoarce în ţară.

În anii interbelici, populaţia oraşului depăşea 30.000 de locuitori (de la 18.795 locuitori în anul 1913 la 35.952 de locuitori în 1927, din care 22.000 români, 13.952 evrei, restul fiind de alte naţionalităţi), oraşul Piatra-Neamţ cunoscând o dezvoltare economică şi culturală însemnată.

Creşte numărul fabricilor şi atelierelor, sunt continuate acţiunile de sistematizare şi este finalizată şi a doua uzină electrică.

Astăzi, din complexul Curţii Domneşti nu se mai păstrează decât catedrala domnească  (zidită între anii 1497-1498) şi turnul-clopotniţă (construit în 1499), cunoscut sub numele de  Turnul lui Ştefan cel Mare monument-simbol al oraşului Piatra-Neamţ.

Dezvoltarea oraşului este remarcată de N. Iorga, în vizita sa din anul 1903: „Piatra are o strălucire modernă, în armonie cu destinaţia sa de staţie de aer”. „Văzut noaptea, la lumina globurilor şi arcurilor electrice”, considera istoricul, oraşul este copleşitor, dar „impresia de curăţenie şi civilizaţie se menţine şi ziua”.

În mărturiile contemporanilor sunt consemnate, de asemenea, eleganţa trăsurilor, a echipajelor care le însoţeau şi numărul mare al acestora în comparaţie cu alte oraşe.

În prezent, oraşul Piatra-Neamţ este la fel de renumit ca şi în trecut pentru eleganţa sa, pentru obiectivele sale turistice, pentru localnicii primitori şi pentru istoria sa.  

Într-un sondaj realizat pe internet, municipiul Piatra-Neamţ a fost votat al treilea cel mai frumos oraş din România.

Pe primul loc a fost ales oraşul Oradea, pe locul doi s-a clasat Timişoara , locul trei a fost ocupat de Piatra-Neamţ , iar Târgu Mureş s-a clasat pe locul patru .

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/31/o-istorie-a-zilei-de-31-iulie-video/

 

 

 

 

 

 

http://www.rador.ro/2018/07/31/calendarul-evenimentelor-31-iulie-selectiuni-3/

http://www.neamt.ro/Date_gen/P_Neamt/piatra_2.html

https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/petrodava-pietricica-1_51a43ddec7b855ff5632f07b/index.html

http://realitateamedia.ro/piatra-neamt-in-topul-celor-mai-frumoase-orase-din-romania/

 

Publicitate