Ce a mai scris presa ungurilor din România în perioada 1 – 15 iulie 2018

 

Centrul European de Studii Covasna – Harghita 

Revista Presei Maghiare

Nr. 13 / 01-15.07.2018

PCM, despre achitarea lui Mezei Janos / În mod clar, este vorba de proceduri bazate pe născociri

Liderii organizaţiei judeţene Covasna a Partidului Civic Maghiar (PCM) susţin că Mezei Janos, fostul primar al oraşului Gheorgheni, nu a fost dispus să renunţe la propria identitate naţională, a refuzat să aplice politica bazată pe interese, motive pentru care a fost nevoit să suporte, timp de trei ani şi jumătate, persecutările într-un caz care – după cum a reieşit în urma sentinţei de achitare – nu are nicio legătură cu realitatea.

Liderii partidului au constatat: a devenit clar, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul lui Racz Karoly, fostul primar din Târgu Secuiesc, că există în România procese politice, proceduri penale bazate pe născociri. Reprezentanţii PCM şi-au exprimat satisfacţia cu privire la sentinţa favorabilă pronunţată în prima instanţă în cazul lui Mezei Janos, însă li se pare drept stranie şi aceasta, pentru că era clar încă de la început că colegul lor de partid este nevonivat – a formulat Kulcsar-Terza Jozsef, preşedintele organizaţiei judeţene Covasna a PCM, reprezentantul UDMR în cadrul Parlamentului.

Acesta apreciază că Mezei Janos este un om curajos, căruia nu i-a fost şi nu-i este frică, şi susţine ferm dreptatea. Kulcsar-Terza Jozsef speră că va fi în favoarea fostului primar şi sentinţa definitivă, deşi se ştie că în România orice este posibil, iar Mezei Janos intenţionează să revină în viaţa politică.

Preşedintele a amintit de Racz Karoly, care căzuse în aceeaşi capcană, a devenit victima unui proces politic, lucru care i se poate întâmpla şi lui Mezei Janos. Cazurile de acest gen trebuie transpuse la nivel internaţional, deoarece este inacceptabil ca în România să fie cineva întemniţat pentru că şi-a asumat identitatea naţională, simbolurile naţionale.

Sursa: Haromszek din 04.07.2018, autor Nagy D. Istvan

Sâmbătă vor protesta pentru cei condamnaţi / Prietenii lor aşteaptă pe toată lumea

Miercuri (04.07), autorităţile i-au reţinut, iar ulterior i-au transportat la Penitenciarul Codlea pe Beke Istvan şi Szocs Zoltan, cei doi condamnaţi în aşa-numitul caz de terorism secuiesc. Sâmbătă (07.04), la Târgu Secuiesc va fi organizat un protest de simpatie. Fratele lui Szocs Zoltan, Csongor, ne-a declarat că prietenii celor doi condamnaţi vor organiza sâmbătă (07.06), la Târgu Secuiesc, un protest care a primit aprobare pentru intervalul orar 18:00-22:00.

Participanţii se vor aduna în centru. Între timp, un comando în fotoliu, alcătuit din 10-12 persoane, majoritatea budapestani, îi denigrează pe Facebook pe cei doi condamnaţi. Mulţi sunt de părere că în spatele indivizilor cu puţini cunoscuţi ar sta, de fapt, SRI-ul, care intenţionează să creeze o diversiune prin postări în limba maghiară.

Pe lângă denigratori, printre comentatorii de etnie română se regăsesc şi utilizatori care învinovăţesc statul securist pentru ceea ce s-a întâmplat, adoptând poziţie în favoarea lui Istvan şi Zoltan.

Sursa: Szekely Hirmondo din 06.07.2018, autor Bartos Lóránt

 

Scopul este intimidarea secuilor

Sâmbătă după-amiază, la statuia Gabor Aron din Târgu Secuiesc s-au adunat aproximativ 300 de persoane, pentru a protesta pentru eliberarea lui Beke Istvan şi Szocs Zoltan.

Pe lângă localnici, la acţiune au sosit protestatari din localităţile Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Târgu Mureş şi Scaunul Kezdi. Din partea conducerii oraşului breslelor nu a fost nimeni prezent, însă printre protestatari s-au aflat Gruman Robert, vicepreşedintele consiliului judeţean, preşedintele executiv al organizaţiei judeţene UDMR, senatorul UDMR Fejer Laszlo Odon, Gazda Zoltan, preşedintele Consiliului Secuiesc Sepsi şi Kincses Elod, avocat din Târgu Mureş. Organizatorii au afişat trei bannere pe perioada protestului de simpatie în faţa statuii Gabor Aron.

Pe aceste bannere se putea citi: Dreptate în cazul lui Beke Istvan!, Dreptate lui Szocs Zoltan!, Ne opunem terorii din Bucureşti!, Libertate Pământului Secuiesc! În cadrul manifestării am întâlnit şi poliţişti în haine civile.

Reprezentanţii presei române au absentat. Protestul de aproximativ o oră şi jumătate, aprobat de autorităţi, a fost deschis de către Toth Balint, de prietenul şi aliatul de luptă al celor doi membri ai HVIM, fostul purtător de cuvânt al HVIM, care i-a salutat pe cei prezenţi, în numele familiilor celor doi membri HVIM, încarceraţi.

El a spus că nu a crezut că bannerele trebuie scoase din nou, că trebuie să se adreseze din nou maghiarilor de pe Ținutului Secuiesc, ca aceştia să adopte o poziţie unitară împotriva nedreptăţii. Ne amăgim în spiritul ideii că acest caz s-a încheiat, Istvan şi Zoltan vor fi liberi în final, iar justiţia română va avea judecată dreaptă şi va pune lucrurile în ordine.

Dacă suntem atenţi la partidele româneşti, putem vedea că nu sunt unitare în multe privinţe, dar sunt unitare într-o privinţă, atunci când maghiarii trebuie atacaţi prin intermediul unei legi sau a unei interdicţii. Noi, maghiarii din Transilvania, trebuie să fim unitari în sensul să ne solidarizăm şi să ne opunem la tot ceea ce a demarat împotriva noastră guvernul român împreună cu serviciul secret român, retras în plan secund.

Cazul maghiar este important, este un caz care se află deasupra partidelor. Trebuie să gândim în acest spirit şi trebuie să susţinem fiecare caz în care se ia atitudine împotriva maghiarilor – a declarat Toth Balint, care şi-a încheiat discursul cu următoarele cuvinte: Libertate lui Szocs Zoltan!, Libertate lui Beke Istvan!, după care l-a chemat la microfon pe Gaudi Nagy Tamas, avocat, directorul executiv al Serviciului Naţional de Apărare a Drepturilor.

Astăzi ei, mâine noi Kulcsar Terza Jozsef, parlamentar, preşedintele filialei PCM Trei Scaune, a făcut apel la solidaritate. După cum a spus, astăzi ne-au luat doi prieteni, mâine vor lua alţi zece prieteni, după care o sută, însă nu pot lua pe toată lumea.

Joi să venim cât mai mulţi, să dăm veste-n ţară, şi să indicăm faptul că dorim să trăim în libertate- a declarat parlamentarul, făcând apel la protestatari. Sorban Attila Ors, preşedintele EMI, a vorbit despre ideea potrivit căreia dacă maghiarii sunt incapabili în privinţa celei mai fundamentale autoapărări, atunci să nu ne mire faptul că prietenii, fraţii şi părinţii noştri sunt persecutaţi, deoarece mai devreme sau mai târziu o vor face.

Știm faptul că suntem persona non grata în România şi suntem trataţi ca atare. Nimeni nu ne va apăra, nici Bruxelles şi nici Bucureşti. Noi trebuie să fim cei care ne apărăm de statul român, stat care duce de ani de zile campanie împotriva noastră.

Am ajuns în punctul cel mai critic al acestei campanii de intimidare, când Isti şi Zoli au fost condamnaţi şi au fost închişi. Trebuie să acţionăm împotriva acestui lucru. Trebuie să cerem ca liderii noştri să ne apere, să îşi îndeplinească în sfârşit sarcinile şi să nu ascultăm numai lozinci fără conţinut – a spus preşedintele EMI. Avem obligaţia morală de a protesta Izsak Balazs, preşedintele CNS, a declarat în cuvântarea sa: A fost adoptată o decizie politică, asupritoare, care i-a afectat pe Beke Istvan şi pe Szocs Zoltan cu intenţia intimidării întregii comunităţi. Acest lucru se întâmplă în anul în care Statutul Autonomiei Ținutului Secuiesc a ajuns în faţa parlamentului, în acel an în care ne-am pregătit să aniversăm împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea mişcării autodeterminării secuieşti. Dacă cineva consideră că sentinţa injustă şi incorectă nu are legătură cu cele de mai sus, atunci să citească rechizitoriul instigator, care are ca scop crearea unei stări de neîncredere şi ură în sfera românilor faţă de comunitatea maghiară din România şi tocmai faţă de Ungaria. Obligaţia noastră morală este să ne ridicăm glasul cât mai mulţi şi cât mai accentuat, să protestăm acasă şi în întreaga lume împotriva reîntoarcerii dictaturii inumane, dictaturii Securităţii, care înainte de anul 1989 ne-a făcut viaţa un iad.

Sursa: Haromszek din 09.07.2018, autor Iochom Istvan

Nici cel care a rămas acasă nu este în siguranţă / 200 de protestatari

Sâmbătă (07.07), prietenii şi simpatizanţii lui Beke Istvan şi Szocs Zoltan au protestat în piaţa centrală din Târgu Secuiesc, lângă statuia lui Gabor Aron. La eveniment au participat inclusiv politicieni din Ungaria şi din ţară. A fost reprezentat şi Consiliul Naţional Secuiesc (CNS). Înainte de protest, la sediul Clubului Hobby a avut loc joi (05.07) o întrunire a simpatizanţilor, la care au participat şi Kulcsar Terza Jozsef – deputat, Fejer Laszlo Odon – senator, Sorban Attila Ors – preşedintele EMI (Tinerii Maghiari din Transilvania), Arus Zsolt – vicepreşedintele CNS Gheorgheni, Fekete Miklos – preşedintele CNS Târgu Secuiesc, Ferencz Attila – preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT), filiala Târgu Secuiesc, Balint Jozsef – preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), Balazs Attila – vicepreşedintele filialei judeţene a PPMT, respectiv colegul nostru, Bedo Zoltan, în calitate de iniţiator al acţiunii. În prezenţa a aproximativ 40 de persoane interesate, s-a decis ca sâmbătă (07.07) să aibă loc un protest mai mic, iar joi (12.07) unul mai amplu, iar dacă acestea nu îşi vor atinge scopul, seria protestelor va continua. Soţia lui Beke Istvan, Csilla, prezentă la discuţii, a afirmat că nu au primit încă motivarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără de care nu pot întreprinde ultimul demers legal posibil în România. În cazul în care nici acest demers nu va avea rezultate, vor depune plângere la CEDO, unde se va putea miza probabil pe o procedură rapidă, ţinând cont că persoanele condamnate sunt deja încarcerate. La protestul de simpatie de sâmbătă (07.07), lângă statuia turnătorului de tunuri s-au adunat aproximativ 200 de persoane. Au fost prezenţi Gaudi Nagy Tamas – preşedintele executiv al Serviciului Naţional de Asistenţă Juridică, Kulcsar Terza Jozsef -deputat UDMR, Fejer Laszlo Odon – senator, Gruman Robert – vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Izsak Balazs – preşedintele CNS, precum şi reprezentanţi ai filialei locale a PPMT. Fostul purtător de cuvânt al HVIM, Toth Balint, a spus că nu ar fi crezut că vor trebui să folosească din nou bannerele pe care le-au confecţionat când Beke şi Szocs erau în arest preventiv. Ne-am amăgit – a spus Toth Balint- cu ideea că s-a pus punct acestui caz, că Istvan şi Zoltan vor fi, în sfârşit, liberi, că justiţia română va face ordine în caz. Deşi partidele româneşti nu se înţeleg în multe privinţe – a continuat Toth Balint, lucrurile stau altfel atunci când trebuie să se unească împotriva maghiarilor. Şi maghiarii trebuie să fie uniţi, să se solidarizeze pentru drepturile noastre, pentru cei condamnaţi. Nici cei care au rămas acasă şi nu au venit aici nu sunt în siguranţă – a mai adăugat Toth Balint.

Sursa: Szekely Hirmondo din 09.07.2018, autor Bartos Lorant

Tamas Sandor: Cert este ca aceşti doi oameni nu sunt terorişti. Nu trebuie să disperăm, ci să ne solidarizăm

Ne-am adresat lui Tamas Sandor, preşedintelui consiliului judeţean, preşedintelui organizaţiei UDMR Trei Scaune, în legătură cu aşa-numitul proces al teroriştilor. El este de părere că o forţă obscură din ţara noastră se foloseşte de justiţie pentru stigmatizarea comunităţii noastre. – Nu mă aflu în ţară şi din această cauză nu am putut fi prezent în piaţa centrală a oraşului Târgu Secuiesc, la protestul organizat de prietenii lui Beke Istvan şi Szocs Zoltan. Aş fii fost acolo, de altfel, deoarece consider revoltător faptul că instanţa a modificat în a doua instanţă acuzaţiile împotriva celor doi condamnaţi chiar dacă nu a dispus de noi dovezi. – Sunteţi de acord cu faptul că a fost adoptată o sentinţă injust de gravă? – Nu ştiu cum au stat lucrurile, dar cert este faptul că aceşti doi oameni nu sunt terorişti. Nu au detonat o bombă şi nu au realizat una. Nici nu ar fi avut instrumentele necesare. Din acest punct de vedere, sentinţa adoptată este injustă şi disproporţională. Știm faptul că în zilele noastre nu se pot face glume pe tema detonărilor, Însă o instanţă corectă are sarcina de a pune în balanţă fapta comisă (în acest caz fapta necomisă) şi valoarea pedepsei. Gândeşte-te: nu a fost vorba nici măcar despre o palmă şi au primit câte cinci ani de închisoare! – Ce credeţi, aşa numita instanţă independentă a fost cea care a adoptat această sentinţă? – Vedem şi spunem de ani de zile faptul că în această ţară o forţă obscură se foloseşte de justiţie pentru stigmatizarea comunităţii noastre. Să nu uităm faptul că renumitul caz – Agache a fost unul asemănător. In anul 2011, după recensământ, a reieşit faptul că s-a schimbat o tendinţă de 100 de ani şi anume faptul că românii scad mai mult din punct de vedere numeric în comparaţie cu maghiarii. In acel moment au demarat un joc mult mai mârşav: au încercat să îi decapiteze pe primarii curajoşi. In decurs de un an, l-au luat pe Mezei Janos (Gheorgheni), Raduly Robert (Miercurea Ciuc) şi pe Antal Arpad (Sfântu Gheorghe). De atunci capetele de acuzare s-au epuizat deoarece sunt nevinovaţi. Pe Antal Arpad nu l-au putut pune sub acuzare, de peste doi ani, deoarece nu au cu ce. Despre ce este vorba dacă nu despre un proces de concepţie? Observând faptul că istoria nu este un proces Încheiat, doresc statuarea unui exemplu, ca nu cumva cineva să îndrăznească să se gândească la autonomia Ţinutului Secuiesc. – Ce se poate face acum? – Nu trebuie să disperăm, ci trebuie să ne solidarizăm. Cert este faptul că au distrus viaţa celor doi tineri, dar nu avem motive de temere cu un trecut de 1000 de ani. In cei 1000 de ani câţi şi de câte ori au dorit ca noi să pierim? Unde se află turcii, tătarii, austriecii, ruşii şi membrii gărzii lui Maniu? Noi suntem încă aici. Trebuie să servim o cauză comună şi trebuie să avem grijă unii de alţii, chiar şi în situaţiile în care nu putem cădea de acord. – În mod concret, ce se poate face în cazul celor doi tineri? – Trebuie să folosim toate instrumentele democratice, prin care Beke Istvan şi Szocs Zoltan Îşi pot dovedi dreptatea, înţelegând în acest caz şi apelarea la CEDO, cu sediul la Strasbourg. După primirea motivaţiei sentinţei, trebuie cerută remediere juridică şi trebuie să se apeleze la preşedintele Klaus Johannis pentru graţiere. Există un exemplu În acest sens, graţierea făcută de preşedintele Ion Iliescu în cazul lui Hejja Dezso.

Sursa: Szekely Hirmondo din 09.07.2018

A învinge şi a dăinui

In viaţa popoarelor există şi au existat momente definitorii în care este nevoie de acţiuni imediate, unitare şi armonizate. Tocmai din această cauză trebuie să facem în aşa fel încât noi şi concetăţenii noştri trebuie să conştientizăm faptul că trăim vremuri în care destinul secuilor poate fi pecetluit. Prin intermediul unei atitudini consecvente, curajoase şi dârze putem fundamenta şi viitorul nostru. Dar putem oare să fructificăm această posibilitate? Starea derivă din analizarea atitudinii faţă de problemele care ne vizează. O comunitate care este incapabilă să se autoapere şi să îşi apere membrii, nu este viabilă.

Totodată trebuie spus faptul că indiferenţa şi nepăsarea din sfera noastră izvorăşte din greşelile şi neglijenţele grave ale liderilor noştri spirituali şi politici. In momentul de faţă când patrimoniul nostru este din nou naţionalizat, când utilizarea simbolurilor noastre este interzisă şi când conaţionalii noştri – care îşi fac auzit glasul în interesul nostru – sunt persecutaţi, nu trebuie să ne ocărâm unii pe alţii ci trebuie să ne sprijinim reciproc. Tocmai din această cauză trebuie să ne debarasăm de prejudiciile aduse nouă şi trebuie să facem în aşa fel încât drepturile noastre să nu fie ştirbite în continuare. Să putem redobândi şi păstra ceea ce ni se cuvine. Pentru ca tinerii noştri care zac în suferinţă în închisorile noastre să fie eliberaţi cât mai repede.

Joi, la ora 18:00, să ieşim cu toţii în piaţa centrală a oraşului Târgu Secuiesc şi să aducem astfel la cunoştinţa puterii bucureştene asupritoare că nu îşi pot bate joc de noi. Să cerem de îndată reanalizarea imediată a sentinţei copleşitoare şi eliberarea celor doi deţinuţi tineri. Acolo îşi au locul şi ceilalţi delegaţi ai localităţilor din Ţinutul Secuiesc. Victoria şi dăinuirea sunt posibile numai prin intermediul unui efort comun.

Sursa: Szekely Hirmondo din 11.07.2018, autor Bedo Zoltan

Revista presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita.

Sf. Gheorghe25.07.2018

Biroul de presă alCentrului European de Studii Covasna – Harghita

Publicitate

31 iulie 1431- Prima menţiune într-un document intern moldovenesc a oraşului Piatra-Neamţ. VIDEO

Reședința Județului Neamț, municipiul Piatra Neamț este o localitate situată pe valea Bistriței, în nord-estul României pe valea  Bistriţei. Orașul avea 125.842 de locuitori în 1992, în 107.126  în 2008, iar la nivelul anului 2011 o populaţie de 85.055 de locuitori.   

 În această zonă exista un  puternic centru politic, economic şi spiritual, care se numea Petrodava, menţionat în sec. al II-lea de Claudiu Ptolemeu în lucrarea „Geographica”.

„Vechea denumire geto-dacică derivă, foarte probabil, din tracicul „petra”(piatră) , care s-a păstrat de-a lungul a două milenii în forme prea puţin modificate”, menţionează istoricul Marcel Drăgotescu în lucrarea „Piatra-Neamţ, file de monografie”

 O altă menţiune scrisă despre aşezarea dintre munţi apare mult mai târziu, în „Cronica rusească” (cca.1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) – în Lista oraşelor valahe de la Dunare.

În aceeaşi perioadă (1395), în timpul expediţiei sale îndreptată împotriva lui Ştefan I Muşat, regele maghiar Sigismund de Luxemburg a semnat în drum spre Cetatea Neamţ două documente.

Într-unul din acestea se consemnează că a fost semnat înaintea satului Piatra lui Crăciun („ante villam Karachonkw”).

 

În urmă cu 587 de ani oraşul Piatra-Neamţ a fost menţionat pentru prima oară, într-un  document  datând din 31 iulie 1431, prin care voievodul moldovean Alexandru cel Bun dăruia Mănăstirii Bistriţa două prisăci şi o „casă a lui Crăciun de la Piatra”.

În primul an de domnie (1457), Ştefan cel Mare a poposit la Piatra, din porunca sa construindu-se ulterior aici o curte întărită şi o biserică domnească (actualul ansamblu Curtea Domnească – între 1468-1475).

 

Din 1797, Piatra încetează a mai fi „târg domnesc”, conducerea oraşului fiind exercitată de către Epitropia Bisericii Sf. Ioan şi de către fruntaşii locali constituiţi într-o Eforie.

La sfârşitul sec. XVIII oraşul devenise un adevarat centru urban şi comercial de frunte al ţinutului Neamţ.

În trecut oraşul  era frecvent afectat de calamităţi precum inundaţii şi incendii. Incendiul din 6 mai 1847 a fost urmat de alte incendii care au izbucnit la 9 iulie 1883, 14 iunie 1887, 6 iulie 1889, 18 august 1891 şi 26 martie 1902, pe străzile Cuza-Vodă, Carol I şi Elena Doamna.

În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea „oraşul şi-a sfărâmat zidurile”, a adaptat străzile la circulaţia trăsurilor, a amenajat pieţele, întinzându-se în toate direcţiile, acaparând dealurile, pădurile, periferiile. Controlul riguros al construcţiilor şi iluminatul au însemnat începutul modernizării.

Bordeiele au dispărut, fiind înlocuite de case mici, vechile magherniţe au fost înlocuite cu prăvălii, acoperişurile de şindrilă au fost înlocuite de tablă, străzile au fost pavate. Hanurile construite pentru străinii care veneau la piaţă cu mărfuri au stabilit prin amplasament şi graniţa oraşului.

Aşezarea de la poalele Pietricicăi s-a numit „Piatra”, până în anul 1859, când s-a adăugat cuvântul „Neamţ”, devenind astfel Piatra-Neamţ, completarea fiind necesară, „pentru a deosebi oraşul de alte localităţi – numeroase la vremea respectivă – care purtau numele de „Piatra”, între care se afla şi localitatea Piatra din judeţul Olt”, spune profesorul Gheorghe Radu, fost director la Arhivele Naţionale.
 

Prima atestare documentară a viitorului târg Piatra-Neamţ se găseşte în documentul emis de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în data de 30 ianuarie 1395, în contextul campaniei militare împotriva domnului Moldovei, Ştefan I

Cea mai veche aşezare descoperită pe raza oraşului Piatra-Neamţ este cea de la Poiana Cireşului şi care aparţine mezoliticului (cca. 12.000 î.e.n.).

Săpăturile arheologice efectuate atestă locuiri străvechi, la Bâtca Doamnei, Ciritei, Lutărie, Văleni-Bolovoaia, Cozla şi Dărmăneşti, unde au fost descoperite fragmente de ceramică, obiecte de piatră şi silex aparţinând civilizaţiei Cucuteni (cca. 3.600 – 2.600 î.e.n.), epocii bronzului (mileniul II î.e.n.) şi civilizaţiei geto-dacice (sec. II î.e.n. – II e.n.).  

Civilizaţia geto-dacică a dăruit unul dintre cele mai importante capitole ale istoriei oraşului prin dezvoltarea pe care au cunoscut-o aşezările fortificate de la Bâtca Doamnei, Cozla şi Calu (sec. I î.e.n. – I e.n.).

Acest fapt denotă existenţa unui puternic centru politic, economic şi spiritual, Petrodava fiind înscrisă de către Claudiu Ptolemeu în cunoscuta sa Geographica.

După cucerirea ei de către romani, aşezarea şi-a încetat existenţa, dar urmele descoperite atestă continuarea locuirii pe teritoriul municipiului. Astfel, un nivel de locuire al aşezării de la Lutărie datează din secolele V-VI.

Primele menţiuni scrise despre această aşezare sunt datorate Cronicii ruseşti (cca.1387-1392) şi documentelor ocazionate de expediţia regelui Sigismund de Luxemburg în Moldova în anul 1395.

Dintre documentele interne, este menţionat actul din 31 iulie 1431, prin care Alexandru cel Bun a dăruit Mănăstirii Bistriţa două prisăci şi o „casă a lui Crăciun de la Piatra”.

Deşi nu se cunoaşte momentul constituirii Curţii Domneşti – estimat a fi între 1468-1475 – aceasta a exercitat o puternică influenţă atât în plan economic, politic dar şi administrativ, chiar dacă ea nu a fost decât o casă voievodală, atingând apogeul în sec. al XVI-lea, după moartea lui Ştefan cel Mare.

La începutul veacului al XVII-lea târgul Piatra era un important centru de producţie agricolă şi meşteşugărească.

Cu timpul activităţile meşteşugăreşti şi comerciale s-au diversificat, astfel că sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea impune Piatra ca cel mai important centru urban şi comercial al ţinutului Neamţ.

La 8 noiembrie 1841 Gheorghe Asachi îşi deschidea „moara” de hârtie (în satul Văleni, pe locul numit Cetăţuia, în dreapta Bistriţei), prima de acest fel din Moldova, iar din 1852 va funcţiona şi fabrica de postav şi sumane a familiei Grulich.

Apar apoi fabrici de cherestea, săpun, chibrituri, bere, mori, dezvoltarea oraşului ducând la construirea căii ferate Piatra-Neamţ – Bacău (15 februarie 1885) şi deschiderea filialei locale a Băncii Naţionale.

În 1832 este amintită prima şcoală publică, iar în 1871 se construieşte primul „teatru” din Piatra-Neamţ.

Schimbarea denumirii oraşului

În 1864, târgul Piatra îşi va schimba numele, pe cale administrativă, în Piatra-Neamţ, pentru a nu mai fi confundat cu localitatea Piatra din judeţul Olt.
Cu toate acestea chiar şi astăzi locuitori ai judeţului care folosesc numele Piatra, atunci când fac referire la denumirea oraşului Piatra-Neamţ.

La 1 ianuarie 1877, prin noua organizare a armatei, a luat fiinţă al XV-lea regiment de Dorobanţi, cu zona de recrutare judeţele Neamţ şi Suceava şi reşedinţa la Piatra.

Era compus din 2 batalioane de dorobanţi, primul comandant fiind Lt. col. Fotea Alexandru.
În timpul războiului de independenţă din 1877-1878, Regimentul XV Dorobanţi din Piatra participă cu eroism la luptele de la Plevna, Griviţa II (fiind citat printr-un ordin de zi de domnitorul Carol), continuând luptele la Rahova, Vidin şi Smârdan până la 15 martie 1878, când se reîntoarce în ţară.

În anii interbelici, populaţia oraşului depăşea 30.000 de locuitori (de la 18.795 locuitori în anul 1913 la 35.952 de locuitori în 1927, din care 22.000 români, 13.952 evrei, restul fiind de alte naţionalităţi), oraşul Piatra-Neamţ cunoscând o dezvoltare economică şi culturală însemnată.

Creşte numărul fabricilor şi atelierelor, sunt continuate acţiunile de sistematizare şi este finalizată şi a doua uzină electrică.

Astăzi, din complexul Curţii Domneşti nu se mai păstrează decât catedrala domnească  (zidită între anii 1497-1498) şi turnul-clopotniţă (construit în 1499), cunoscut sub numele de  Turnul lui Ştefan cel Mare monument-simbol al oraşului Piatra-Neamţ.

Dezvoltarea oraşului este remarcată de N. Iorga, în vizita sa din anul 1903: „Piatra are o strălucire modernă, în armonie cu destinaţia sa de staţie de aer”. „Văzut noaptea, la lumina globurilor şi arcurilor electrice”, considera istoricul, oraşul este copleşitor, dar „impresia de curăţenie şi civilizaţie se menţine şi ziua”.

În mărturiile contemporanilor sunt consemnate, de asemenea, eleganţa trăsurilor, a echipajelor care le însoţeau şi numărul mare al acestora în comparaţie cu alte oraşe.

În prezent, oraşul Piatra-Neamţ este la fel de renumit ca şi în trecut pentru eleganţa sa, pentru obiectivele sale turistice, pentru localnicii primitori şi pentru istoria sa.  

Într-un sondaj realizat pe internet, municipiul Piatra-Neamţ a fost votat al treilea cel mai frumos oraş din România.

Pe primul loc a fost ales oraşul Oradea, pe locul doi s-a clasat Timişoara , locul trei a fost ocupat de Piatra-Neamţ , iar Târgu Mureş s-a clasat pe locul patru .

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/31/o-istorie-a-zilei-de-31-iulie-video/

 

 

 

 

 

 

http://www.rador.ro/2018/07/31/calendarul-evenimentelor-31-iulie-selectiuni-3/

http://www.neamt.ro/Date_gen/P_Neamt/piatra_2.html

https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/petrodava-pietricica-1_51a43ddec7b855ff5632f07b/index.html

http://realitateamedia.ro/piatra-neamt-in-topul-celor-mai-frumoase-orase-din-romania/

 

La 31 iulie 1877, principele Carol I al României a primit de la marele duce Nicolae al Rusiei o telegramă în care cerea ajutorul armatei române în lupta împotriva Turciei

 

Foto: Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (n.1939-d.1914), rege al României 1866-1914

La 31 iulie 1877, stil nou (19 iulie 1877, stil vechi), Principele Carol a primit telegrama care relata că rușii au suferit o înfrîngere completă la Plevna, în Bulgaria şi cerea ajutorul Armatei Române.

O parte din trupele rusești au intrat în panică, Marele Duce Nicolae al Rusiei și-a mutat cartierul general, iar însăși țarul Alexandru II-lea era gată să se retragă  peste Dunăre, înapoi în România.

 

 

În telegrama cifrată către Principele Carol, Marele Duce Nicolae, fratele ţarului Alexandru al Rusiei, scria:

”Turcii au concentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”.

Este telegrama care stă la baza intrării României în conflictul ruso-turc, iar sângele soldaţilor români vărsat la sud de Dunăre va consfinţi independenţa României.

Această telegramă îşi va avea propria istorie. După 1945, sovieticii au căutat multă vreme documentul în arhivele din România. Oare de ce?

De la începutul conflictului, relaţiile dintre Imperiul Ţarist şi România s-au desfăşurat în condiţii inegale, Rusia „negociind” din poziţie de forţă o convenţie cu autorităţile de la Bucureşti, ce permitea trupelor ţariste să tranziteze teritoriul românesc.

Mai mult: trupele ruseşti au trecut Prutul, îndreptându-se către Dunăre, fără a mai aştepta adoptarea convenţiei în Parlamentul României.

De asemenea, încercările României de a încheia un tratat de alianţă cu Imperiul Ţarist, pentru a se alătura conflictului, s-au lovit de aroganţa ţarului Alexandru al II-lea şi a prinţului Gorceakov.

Subestimarea forţelor otomane aflate la sud de Dunăre, dar şi a armatei române, reformată şi pregătită de Carol, aveau să pună însă în pericol întreaga expediţie rusă, condusă de Marele Duce Nicolae. 

La 30 iulie și 6 august comandantul rus trimitea din nou telegrame prin care se solicita ajutorul armatei române, ceea ce semnifica faptul că articiparea României, refuzată inițial de Rusia, devenise indispensabilă.

Românii nu s-au grăbit să satisfacă cererile ruşilor, ci au urmărit să stabilească bazele colaborării militare, mai exact relațiile de comandament.

Domnitorul a pus condiţia ca armata română să rămână sub comanda sa şi să aibe o zonă proprie de operaţiuni.

La 16 august, la cartierul general rus, din Gornia-Studena, are loc întîlnirea principelui Carol cu dintre ţarul Alexandru al ll-lea şi Marele Duce Nicolae, care oferă domnitorului comanda trupelor româno-ruse din faţa Plevnei.

La 19 august, la Corabia se ţine consiliu de război. Se hotăraşte trecerea Dunării, chiar a doua zi. După un serviciu divin, traversarea Dunării începe după amiaza pe un pod de vase.

Carol asistă de pe malul românesc.

Urma să aibă loc Bătălia de la Plevna în care victoria armatei române va pune bazele independenței României.

Foto: Marele Cartier General condus de principele Carol

 

Totuși, nici Carol, nici Brătianu, nici Kogălnicenu nu au considerat în acel context că ar fi necesare negocieri aprofundate, astfel că România a intrat în război fără asigurări și fără angajamente.

Faptul că nu a existat o înțelegere scrisă, va fi folosit de curtea de la Petersburg în cadrul tratativelor post-conflict, în urma cărora în ciuda sângelui vărsat alături de ruşi, România a fost forțată să cedeze Rusiei cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Izmail şi Bolgrad), la care  renunţase silit după Războiul Crimeii şi care îi tăiau accesul strategic la Gurile Dunării.