CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O evaluare sumbră a viitorului României


 

 

Imagini pentru adrian nastase photos

 

 

România nu mai are lideri politici. Are sefi de institutii sau de partide si administratori. Premierul Ciolos, spre exemplu, este definit ca tehnocrat, probabil specialist in management agricol.

La guvern, el functionează insă ca administrator (in termeni agricoli, arendas), nu ca lider politic.

De aceea, acceptând formule populiste, el coboară in Vietnam dintr-un avion de linie turcesc, de aceea călătoreste cu o echipă guvernamentală la clasa economic.  

Ce fel de imagine va proiecta in exterior? Evident, una umilă. Nu una de fortă, de autoritate, de lider.

Necesară in apărarea si negocierea intereselor noastre intr-o lume tot mai conflictuală.

Este  grav si  faptul că noi nu mai participăm nici la negocierea problemelor regionale.

Vecinii nostri isi sustin interesele (politice, economice, energetice), se bat pentru ele in noua etapă geostrategică – Bulgaria, Ungaria, Polonia, Turcia, Grecia, Ucraina.

Nu suntem capabili să reactionăm la mesaje, doctrine, pozitii adverse din vecinătatea noastră.

Nu luăm in calcul, spre exemplu, intentiile unora de a crea in zona noastră trei state mai mici in următorul deceniu.

 

 

Perspectivele pentru Romania par a fi sumbre. In Statele Unite devine aproape o certitudine victoria lui Trump (cred ca va avea cel putin un milion de voturi mai mult decat Hillary Clinton, ca urmare a spiralei tacerii), iar acest lucru va avea consecinte nu doar geopolitice asupra Europei, ci si electorale, prin contagiunea populismului.

Merkel ar putea recastiga alegerile din Germania, dar steaua sa in Europa se stinge. In Franta, socialistii sunt prea divizati pentru a castiga un nou mandat. Sarkozy sau Le Pen sunt oricum orientati spre conciliatorism cu Rusia.

România se apropie de situatia din 1940, de izolare internationala.

Nu stiu daca chestiunea frontierelor va fi repusa in discutie, dar se va putea apăra eficient România  – in perspectiva anului 2018! – daca se va pune problema regionalizarii/federalizarii, agreate – se pare – deopotriva de SUA lui Trump, Rusia si Germania, ca solutie la o “problema etnica” revigorata de la Budapesta?

Poate că astfel de scenarii se vor dovedi doar forme de intoxicare dar mai are România think tankuri capabile să participe la războaiele de gherilă politică si conceptuală?

In ultimul timp, am inceput să regret Asociatia de drept international si relatii internationale (ADIRI), finantată si sprijinită, inainte de 1989, de MAE, asociatie care avea o activitate extrem de bogată.

Acum, finantarea ONG-urilor este făcută in România aproape exclusiv de Fundatia Soros. Pentru obiective discutabile.

 Regimul politic, in tară, nu mai indeplineste conditiile  pentru a fi denumit unul autentic democratic.

Este unul hibrid, deoarece “accontability” si “responsability” nu functioneaza nici in interiorul autoritatilor/puterilor in stat, nici intre acestea.

Nu este nici o “democratie controlata” dupa model rusesc, deoarece la Kremlin există un autentic centru de comanda politică a tarii.

Data fiind abandonarea fatisă a ethos-ului suveranist, prima data atat de pregnant de la sfarsitul regimului Gheorghiu-Dej, si interiorizarea in randul establishment-ului cu putere de decizie a unuia de tip “neo-fanariot”, Romania este asemenea unui automobil care se misca doar prin propria inertie si este condus doar cu frana, fara motor.

Urmeaza, inevitabil, o decelerare tot mai mare, pana la oprire (colaps).

Partidele politice au devenit “cutii goale” care nu mai rezoneaza la cerintele reale ale cetatenilor. PSD, spre exemplu, ezită să-si afirme identitatea social-democrata, inclusiv in chestiunile esentiale ale egalitatii si justitiei sociale (PIB-ul Romaniei creste dar si mai rapid creste inegalitatea sociala).  

La nivelul partidelor, preocuparea esentiala a conducerii pare a fi sa cumpere timp, in speranta cumpararii libertatii.

 Ideea crearii unui partid cu mesaj suveranist si mai puternic egalitar este corecta, insa asa cum arata proiectul PRU, el este necredibil, in opinia mea, si lipsit de sanse sa coaguleze un electorat stabil.

Inclusiv din cauza modalitătii de racolare a unor membri oportunisti. Acest proiect trebuia pornit de UNPR inca de acum un an, eventual cu un leadership “proaspăt”.

Din păcate, România functionează acum ca o colonie dezorientată căreia i s-a stricat pilotul automat, in conditiile in care nu se stie incă  cine va câstiga alegerile in SUA sau ce se va intâmpla in lunile viitoare la Bruxelles.

In conditiile in care nu intelegem că geografia este la fel de importantă ca si istoria.

 

 

CITITI IN INTREGIME ARTICOLUL ACCESAND :

http://www.adriannastase.ro/2016/09/08/autarhia-ca-forma-de-stat/

 

 

12/09/2016 - Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: