Primul emigrant român în America

 

 

 

 

Foto: Români emigranţi în America

Preotul Samuel Damian, primul emigrant român în America

Paul Cernovodeanu (n.1927 – d. 2006), istoric şi genealogist român, fost membru de onoare al Academiei Române din 1999, scria într-un  articol intitulat „Un transilvănean prieten cu Benjamin Franklin”, publicat în revista „Magazin istoric” în anul 1970, că primul român care a ajuns in America a fost preotul greco-catolic transilvănean Samuel Damian.

Informaţia respectivă s-a datorat cercetătorului Demetrius Dvoichenko-Markov care a descoperit în corespondența savantului american Benjamin Franklin, fost preşedinte al Americii, relatări care-l indicau pe preotul Samuilă Damian care aparținea din câte se pare Bisericii Greco-Ortodoxe din Transilvania, ca fiind primul român ajuns în America în jurul anului 1750.

El a traversat Europa prin Austria, Germania, Franţa, Olanda şi apoi din Anglia a luat un vapor spre „tărâmul făgăduinţei“.

Prezenţa acestuia în America a dat naştere unor controverse între cercetători, unii fiind de părere că Samuilă Damian a fost preot ortodox, pe când alţii cred că ar fi fost de fapt greco-catolic.

Neînţelegerea vine din faptul că Benjamin Franklin l-a numit ”a priest of the Greek Church”, cu referire la ritul ortodox, care însă poate fi interpretat şi ca fiind greco-catolic, plecând de la premisa că Franklin confunda cele două rituri.

Într-o scrisoare adresată de Franklin unui prieten de-al său, John Lining din Charleston, Carolina de Sud, care purta data de 18 martie 1755, aflăm că fostul preşedinte american l-a cunoscut pe Damian în anul 1748.

”A vorbit şi a scris în latină foarte citeţ şi corect. Şi-a stabilit încă din ţara sa că va merge în jurul lumii, cât mai mult posibil pe uscat (…) Credea că i-ar folosi în călătoriile sale să ştie câte ceva despre electicitate. L-am învăţat să folosească tubul… Mi-a scris din Charleston că a trăit opt sute de mile de pe urma electricităţii; a fost cinstit cu mâncare, băutură şi haine. Ultima sa scrisoare către mine a fost, cred, din Jamaica… Sunt şapte ani de atunci”

Aşadar exoticul oaspete român din Europa l-a impresionat pe  savantul Benjamin Franklin, fapt pe care l-a şi  mărturisit de altfel în mai multe scrisori.

Au conversat doar în limba latină, pe care Damian o cunoştea în calitatea sa de preot ”al bisericii greceşti”.

Părintele Damian a învățat mult de la distinsul cercetător american  despre folosirea electricității, efectuând, în diferite localități americane, experiențe cu butelii Leyda.

Prezenţa lui Damian în America a mai fost confirmată şi de o serie de reclame, pe care le-a plătit la sfârşitul anului 1748 (ultima fiind datată 26 decembrie) în South Carollina Gazette, în care chema lumea să vadă ”minunatele lui experimente în domeniul electricităţii”.

Astfel, dintr-un articol din The South Carolina Gazette, în numărul din 24-31 octombrie 1748, aflăm despre faptul că preotul român se întreţinea din demonstraţii publice cu electricitate şi din experimentele pe care le făcea în diferite locuri  :

”După ce a călătorit timp de mai mulţi ani prin Europa, plecând din ţara de baştină, Transilvania, a studiat şi a făcut multe experienţe minunate despre electricitate şi propune să le arate în public în localul domnului Blythe din Broad Street, între orele 3 şi 5, după amiază, miercurea şi vinerea în timpul şederii sale în acest oraş; şi după dorinţă va servi pe doamne şi domni spre a arăta surprinzătoarele efecte ale electricităţii.

Fiecare persoană lăsată spre a vedea acelaşi lucruri trebuie să plătească 20 de şilingi putând de asemenea să fie electrificată de către Samuilă Damian, dacă doreşte”.

Din Statele Unite, Samuilă Damian s-a îndreptat spre Jamaica, de unde i-a scris prietenului său american, arătându-i că trăiește de pe urma experimentelor, cerându-i câteva butelii și dezvăluindu-i intenția de a se îndrepta spre Havana, apoi spre Mexic, iar de acolo spre Manila, China, India, Persia, Turcia, de unde urma să revină în propria sa țară. 

Din acel moment, despre parintele Damian nu s-a mai auzit nimic.

Lipsa altor vești de la preotul român, l-au făcut pe Franklin să presupună că acesta a fost sechestrat pe undeva, sau a murit.

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/29/fotografii-vechi-ilustrand-prezenta-romaneasca-pe-continentul-nord-american/

 

 

 

Surse:

 

http://biserica-ortodoxa.blogspot.com/2016/03/cum-aratau-primii-imigranti-romani-care.html

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/emigratia-romana-in-america-cine-a-fost-de-fapt-primul-roman-care-a-ajuns-in-sua

https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/aventura-unui-preot-transilvania-america

Scurta istorie a orei de vara

 

 

 

 

Schimbarea orei

  Acest sistem are ca scop folosirea din plin, cât mai mult timp, a luminii Soarelui.

În lunile de vară, ora este dată înainte pentru ca principalele activități umane să se desfășoare cât mai mult posibil pe lumină naturală; în acest fel se economisește energia electrică necesară iluminatului.

Ideea orei de vară vine din anul 1784 si apartine celebrului om de stiinta Benjamin Franklin, una dintre cele mai cunoscute personalitati din istoria Statelor Unite, diplomat, om de stiinta, inventator, filozof, profesor si om politic).

 

 

 

 

 

Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston – d. 17 aprilie 1790), diplomat, om de știință, inventator, filozof, profesor și om politic, una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite.

 

 

Preocupat de modul in care lampile cu ulei produceau lumina si cat de eficiente erau acestea si fiind surprins, intr-o dimineata de vara, de cata lumina ii  „inunda” camera sa in care se afla la Paris, la ora 6, acesta a indemnat populatia sa se trezeasca mai devreme pentru a se folosi de lumina soarelui, economisind astfel uleiul utilizat la lampile de iluminat public, lumina naturală nefiind  valorificată în întregime..

Prin anul 1907, ideea lui Franklin a fost preluata de William Willett (un constructor britanic), care a propus sa se adauge 20 de minute in fiecare duminica din aprilie si sa se scada aceste minute in duminicile lunii septembrie.

In anul 1908, încercarea de a introduce această regula in Marea Britanie a esuat.

Propuneri similare au apărut şi ulterior, iar Primul Război Mondial a fost factorul decisiv care a dus la aplicarea acestora, cand introducerea orei de vară s-a născut ca o necesitate de război, în timpul primei conflagrații mondiale

Din cauza rezervelor tot mai scăzute de cărbune, nemţii au decis, începând cu 30 aprilie 1916, să dea ceasurile înainte cu o oră, pentru a profita mai mult timp de lumina naturală.

Au urmat britanicii ce au introdus ora de vara tot in 1916 (intre 21 mai – 16 octombrie).

Alte puteri ale Antantei au adoptat această reglementare un an mai târziu, în 1917.

Acest fapt a făcut ca și România să adopte pentru prima dată ora de vară în 1917. Referitor la acest aspect, regina Maria nota în jurnalul său, la 5/18 iulie 1917:

„De azi se schimbă ora – se dă înainte, ora șapte e deja ora opt și așa mai departe. A trebuit să o facem pentru că rușii așa procedează, ca să evităm confuziile – motivul e economia la electricitate. La început va pricinui totuși încurcături, fără îndoială.”

Alte tari care au introdus ora de vara au fost: Belgia, Denmarca, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia si Tasmania.

Pe 19 martie 1918 s-a introdus si in Statele Unite dar a fost folosita doar pana in 1919.

Din cauza opozitiei fermierilor s-a renuntat la ora de vara.

Cea mai mare confuzie s-a creeat in Statele Unite unde fiecare stat avea propria regula de introducere a orei de vara, situatie ce s-a mentinut pana in 1966 !

In tara noastra ora de vara a fost reintrodusa in 1932 (intre 22 mai – 2 octombrie).

Din 1933 si pana in 1940, cand s-a renuntat la ea, ora de vara era introdusa in prima duminica din aprilie, pana in prima duminica a lui octombrie.  Între 1 aprilie 1940, ora 00:00, și 2 noiembrie 1942, ora 03:00, ora de vară a fost în vigoare permanent în România. Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată.

Dupa 1941 in Romania  nu s-a mai folosit ora de vara, iar reintroducerea acesteia s-a produs  începând cu 1979.

Pana in 1996 (cu mici exceptii), ora de vara se introducea la sfarsitul lui martie, pana la sfarsitul lui septembrie.

Din 1997 s-a  trecut la ora de vara incepand cu ultima diminica din luna martie, pana in ultima duminica din luna octombrie.(Toate orele sunt ore locale ale României).

Ora de vara nu este folosita in tarile de la Ecuator si de la tropicul Capricornului. 

Doua tari importante, Japonia si China, nu folosesc ora de vara.

Ora de vara ar trebui sa conduca la o sanatate generala mai buna. Totusi, organismul are nevoie de o perioada de adaptare la ora de vară, iar medicii recomandă odihna si plimbari in aer liber in primele doua saptamani de la schimbarea orei.

Zilele in care se modifica ora de vara in urmatorii ani :

 

2016 (27 martie – 30 octombrie)
2017 (26 martie – 29 octombrie)
2018 (25 martie – 28 octombrie)
2019 (31 martie – 27 octombrie)
2020 (29 martie – 25 octombrie)