AROMÂNII DIN MACEDONIA

Foto: Ținuturi locuite de aromâni în Balcani

Majoritatea aromânilor macedoneni s-au stabilit în Macedonia (Macedonia grecească și Macedonia de Nord, slavică) în timpul stăpânirii otomane, scrie Tudor Duică pe https://www.facebook.com/, preluat de Romanian Global News.

Vechii vlahi medievali fuseseră slavizați sau elenizați în cea mai mare măsură. Principalele migrații, din Epir, sud-vestul Macedoniei și Albania, către diverse părți ale Macedoniei au avut loc în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, după ce așezările aromânești Voskopojë (ar. Moscopole), Niçë (ar. Nicea), Nikolicë (ar. Niculița), Grammousta (ar. Gramoștea), Linotopi (ar. Lintopea), Shipckë (ar. Șipska) etc., fuseseră distruse.

Clasa mai bogată a acestei populații s-a mutat în orașele mai mari ale Monarhiei Habsburgice, iar restul aromânilor au populat Macedonia.

O parte dintre ei s-au stabilit în orașe, iar o altă parte a populat zonele muntoase înalte (potrivit lui geografului și etnografului bulgar Vasil Kanchov, megleno-românii și crescătorii de animale aromâni din Macedonia de Est sînt urmașii vlahilor macedoneni medievali. Pe lângă aceștia s-au aflat și aromânii recent elenizați din fostul scaun episcopal Sisanion.

Acest lucru a fost acceptat și de scriitorul și politicianul aromân Nicola (Nicolae) Batzaria, potrivit căruia Gopeš (ar. Gopiș) și Malovište (ar. Maloviște) erau așezări aromânești dinainte de dominația otomană, în timp ce în alte locuri din Macedonia, aromânii proveniseră din Epir, Albania de Sud și Grecia.
Din diverse motive, aromânii nu au rămas statici, ci erau în permanentă în mișcare. În acest proces, s-au format noi așezări și sate, precum și noi colonii aromânești în orașe în care nu mai existaseră aromâni anterior.

Pe de altă parte, a existat o scădere a populației aromânilor în așezările lor inițiale din Macedonia sau abandonarea lor totală.
Aceste circumstanțe au fost motivul pentru care un anumit număr de sate aromânești sau megleno-românești nu fuseseră deloc înscrise în statisticile perioadei, iar în unele orașe aromânii nu erau înregistrați, deoarece nu locuiau acolo la momentul întocmirii datelor statistice. De aceea e foarte greu de estimat numărul lor real.

Practic, aromânii au trăit în aproape toate părțile Macedoniei. Cu toate acestea, ei erau cei mai numeroși în vilaietele Bitola și Salonic, în timp ce în partea macedoneană a vilaietului Kosovo, ei locuiau, în cea mai mare parte, în orașele mai mari, lucrând ca comercianți și meșteșugari.

După numărul populației, vilaietul Bitola avea cea mai mare populație aromână, la nivelul anilor 1875-1900.

Cele mai compacte comunități trăiau în kaza (subdiviziune a unui sangeac) Grevena, mai precis în satele Pindus Avdella (ar. Avdela/Avela), Perivoli (ar. Pirivole/Mbirvole), Samarina, Smixi (ar. Zmixi), Krania (ar. Turia), Mikrolivado (ar. Labanița), Kallithea (ar. Baltino) cu așezările sale satelite Prionia (ar. Bozuva/Hliapi) și Yeoryitsa (ar. Iurița) și orașul Grevena (ar. Grebini).
Avdella, Samarina, Smixi și Perivoli au fost așezări transhumante, tipice multor comunități pastorale aromânești. Locuitorii lor erau preponderent crescători de animale care mergeau în zonele joase din Macedonia și Tesalia, în timpul iernilor. Krania și Kallithea au fost locuite tot anul. Grevena avea doar 20 de case aromânești locuite vara, dar iarna acest număr creștea la 200. În consecință, grecii erau majoritari vara, în timp ce iarna, majoritatea erau aromânii.

În kaza Kaylar (greacă: Ptolemaida), pe versanţii Muntelui Askio, aromânii erau majoritari în Vlasti (ar. Blața) şi Sissani).

În această kaza, aromânii fărșeroți s-au așezat într-o așezare de colibari transhumanți, lângă Ano Grammatiko, numită Călivili di Gramaticu. Satele aromânești Polla Nera (ar. Fetița), Agios Dimitrios (ar. Căndruva) și Patima (ar. Paticina) erau situate pe versanții sudici ai Muntelui Voras (mk. Nidže) și pe versanții nordici ai muntelui Vermio, în kaza Edessa.
În kaza Nasliç (gr. Neapolis), erau aromâni în orășelul Siatista și în satul aromânesc Namata (ar. Pipilișta) de pe muntele Askio. Aromânii locuiau și în satele Tsotyli și Eratyra împreună cu grecii. Exista și o mare colonie aromânească în orașul Kozani (ar. Cojani), în kaza Kozani, care fusese, în cea mai mare, parte elenizată.

În timpul vizitei în orașul Kozani, din anul 1880, diplomatul și istoricul britanic Sir Ignatius Valentine Chirol a remarcat că:

„În cele 900 de case ale acestui oraș nu există abia douăzeci în care în jurul șemineului familiei se vorbește altă limbă decât vechiul dialect latino-vlah. (Totuși) orășenii prosperi ar fi profund răniți dacă s-ar sugera vreo îndoială cu privire la autenticitatea elenismului lor”.

Primatul aromânilor din Kozani a fost remarcat și de Spiridon Gopčević, care număra 4.000 de locuitori în 1888. Aproximativ 3.000 dintre ei erau aromâni, 100 erau sârbi, în timp ce ceilalți erau de origine greacă.
Aromânii erau împrăștiați peste tot și în kaza Kastoria. E vorba de vechile așezări aromânești de pe Muntele Gramos. De fapt, unele dintre fostele sate aromânești de pe Gramos, cum ar fi Linotopi și Grammousta, aparțineau, din punct de vedere geografic Macedoniei.

Populația aromână din kaza Kastoria era cea mai numeroasă în orașul aromân Kleisoura (ar. Clisura). Un mare număr al populației creștine din orașul Kastoria era de origine aromână. Când Victor Bérard a vizitat Kastoria, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, aromâna era vorbită sau cel puțin înțeleasă în fiecare casă creștină, ceea ce, fără îndoială, indica prezența puternică a aromânilor în acest oraș.

La mijlocul secolului al XIX-lea, unul dintre Liderii propagandei grecești din Kastoria, profesorul Anastassios Piheon, relatează că clasa superioară grecească a orașului era formată în principal din familii de aromâni care, în cele din urmă, s-au stabilit în Kastoria după plecarea din Moscopole, Nikolicë, Vithkuq și din alte părți.
Aromânii locuiau în Argos Orestiko (ar. Hrupiște/Rupiște) și în satul Grammousta (ar. Grămuștea), iar în așezările macedonene aproape că nu exista sat fără cel puțin 4-5 familii de aromâni.

În anul 1905, secretarul Exarhatului Bulgar, Dimitar Mishev (alias D. M. Brancoff), a consemnat prezența unor mici grupuri de familii aromâne printre locuitorii satelor din apropierea orașului Kastoria, precum Vassiliada (mk. Zagoričani), Pendavryssos (mk. Želegože), Korissos. (mk. Gorenci) și Kalohori (mk. Dobrolišta).

După distrugerea orașului Linotopi (gr.Λινοτόπιον/Linotópion), unele familii sărace s-au stabilit în satul Nestorio, din apropiere (mk. Nestram), unde au fost asimilați de către sătenii slavi macedoneni, mult mai numeroși. Aromânii din celelalte sate macedonene din kaza Kastoria s-au confruntat cu un destin similar. Limba aromână a fost uitată în curând, dar macedonenii din zona Kastoria au continuat să se refere la consătenii lor ca fiind de origine vlahă.
În kaza Florina se aflau orașul aromân Nymfaio (ar. Nevesca, mk. Νέβεσκα/Neveska) și satele aromâne Pisoderi. (ar. Pisuderea) și Bazdravitsa. Pe versanții muntelui Voras, în părțile de nord-est ale kazei, s-au format așezări de colibe numite Călivili Papadia și Călivili Murihova. În amestec cu albanezii ortodocși, aromânii au locuit și satele Flambouro ( ar. Niguvanlji), Drosopigi (ar. Belkameni) și Lehovo.
Micile colonii aromânești din Florina (ar. Hlernu/Hleru; mk. Lerin) și în satele Perikopi (mk. Prekopana) și Vatohori (mk. Breznica) au fost aproape complet slavizate. În părțile nordice și centrale ale vilaietului Bitolei, aromanii erau cei mai numeroși în kaza Bitola.

Aici, în afară de „Noul Moscopole” – Bitola (ar. Bitule), care a avut cea mai mare populație urbană aromână din Balcani, de-a lungul secolului al XIX-lea, a mai existat și rivalul Bitolei, pentru rolul de„Nou Moscopole” al aromânilor – Kruševo (ar. Crușova), precum și satele aromânilor din apropiere, Nižepole (ar. Nijopuli), Magarevo (ar. Magaruva), Trnovo (ar. Tărnuva), Malovište (ar. Muluviști) și Gopeš (ar. Gopiș).

După macedonenii slavi, aromânii erau a doua cea mai numeroasă populație din orașul Resen (ar. Areșani) și din satul din apropiere Jankovec (ar. Iancuveț).
Bibliografie :
The War of Numbers and its First Victim: The Aromanians in Macedonia (End of 19th – Beginning of 20th century) Nikola MINOV Ss. Cyril and Methodius University, Faculty of Philosophy Skopje, North-Macedonia.